Chemare in judecata

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă,

Constată că prin acţiunea inregistrată pe rolul acestei instanţe la

20.12.2012, sub nr. 6052/260/2012, reclamanţi M.N. dina solicitat in

contradictoriu cu pârâta C.Z., dinobligarea acesteia la restituirea

sumei de 53.000 lei pe care i-a imprumutat-o si pe care aceasta refuză să o înapoieze.

Acţiunea a fost legal timbrată cu chitanţă anulată la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarul .ii, instanţa reţine următoarele:

Constată că in data de 14 10 2011, reclamantul a imprumutat o sumă de bani pe care i-a inmanat-o pârâtei care s-a angajat in numele copiilor ei CM. si G. N. să o restituie.

Din analiza actului rezultă că beneficiarii imprumutului sunt copiii pârâtei, insă aceasta s-a angajat in numele imprumaţilor să restituie suma.

Ulterior, cei 2 imrumutati - copiii pârâtei, au restituit o parte din suma de 76.434 lei, depunând pe numele reclamantului la CAR SP Moinesti, suma de 11.916 lei pe numele M.N. si 10.965 lei pe numele soţiei acestuia, M.S.

Banii au fost depuşi de către C M, fiica pârâtei in cauza de fată.

In consecinţă, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 53.000 lei.

Prin intampinare pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a reclamantei, excepţia beneficiului diviziunii şi discutiune, precum şi a presciptiei sumei datorate care a fost avansata in anul 2006.

Instanţa a unit excepţiile cu fondul.

Din probatoriul formulat de părţi, respectiv interogatoriu si actele la dosar, rezultă că in 2.09.2005 pârâta a primit de la reclamant sume de bani drept imprumut pentru copiii ei C.M.şi G.N.

Părţile au incheiat o chitanţă de mână in care au precizat ca s-a primit suma de 46434 lei de la M.N. in prezenta lui CZ. in calitate de martor. S-au incheiat de asemenea procese verbale privind predarea - primirea banilor.

Din interogatoriul pârâtei rezultă că aceasta a primt suma de bani arătată de reclamant, dar nu pentru ea, ci pentru copiii ei.

In 2.09.2005, reclamantul şi pârâta ca urmare a nerestituiri banilor in totalitate, incheie un proces verbal prin care pârâta de faţă se angajează in numele copiilor ei să restituie suma de 70.0000 lei.

Faţă de speţa de faţă, instanţa este pusa in situaţia de a interpreta voinţa părţilor raportat la actele incheiate.

Astfel, actul din 2005 şi 2006 indică un imprumut acordat de către reclamant pârâtei, bani care au fost predaţi acesteia respectiv pârâtei, dar pentru copiii ei, C.M.si G.N. Cea care a iniţiat raportul juridic dintre părti este pârâta in cauză, ea este cea care a primit banii, ea a semnat actul de predare - primire a acestei sume de bani, insă părţile au relatat situaţia concretă şi anume faptul că pârâta nu a luat banii pentru ea, ci pentru copiii ei.

Restituirea unei părti din suma de bani ce implica in acelaşi timp si o recunoaştere a debitului, s-a făcut de către fiica reclamantei.

In 14.10.2011, pârâta se angajează faţă de reclamant să restituie suma pe care acesta i-a imprumutat-o pentru copiii ei.

Instanţa interpretează acest act ca fiind o asumare din partea pârâtei a unui debit pe care ea insasi 1-a creat din 2005 prin imrumutarea sumei de bani.

Pârâta arată că a fost presata de către reclamant să-i restituie suma şi că actul din 2011 incheiat intre ea si reclamant s-a făcut sub presiune, lucru nedovedit in niciun mod in cauza de fată.

Faţă de succesiunea de acte si de poziţia părţilor care nu au solicitat asistenta juridică la data incheierii actelor, instanţa apreciază că cea care a generat raportul juridic dintre reclamant si pârâtă este pârâta, cea care a solicitat imrumutul şi tot ea este cea care s-a angajat să achite suma de bani.

In această situaţie, pârâta este debitoarea reclamantului pentru diferenţa de suma de 53.0000 lei recunoscută ca rămasă de achitat din suma totală de 76.434, şi avansata de către reclamant in 2005 pârâtei si familiei acesteia.

Excepţiile invocate de către partea pârâtă au darul de a o exonera pe aceasta de la o datorie - debit pe care pârâta 1-a creat reclamantei.

Instanţa apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă prin faptul ca s-a angajat in 14.10.2011 să achite un debit creat de ea si familia ei.

In cauză nu se poate pune problema calităţii de fidejusor, situaţie in care acesta ar putea invoca beneficiul de diviziune si discutiune, intrucât autorul moral al raportului juridic dintre părţi este pârâta care iniţiază şi apoi se angajează la plata debituilui. Deci ea apare in primul rând in calitate de pârâtă şi de debitor pentru banii avansaţi de reclamant.

Cu privire la prescripţia sumei raportat la actul incheiat in 2006, se poate aprecia că s-a implinit termenul de presciptie, insă in 2011 pârâta garantează si se obligă la plată, astfel incât faţă de acest act prescripţia nu poate fi apreciata ca implinită.

Pârâta in cauză nu poate fi nici un garant al imprumutului - sumei avansate de reclamant raportat la semnarea in calitate de martor a chitanţei din 30.09.2006, intrucât această chitanţă nu reprezintă raportul juridic dintre părti, ci doar un proces verbal de predare - primire a sumei de bani către C M, fiica pârâtei.

Trebuie avute in vedere in cauza de faţă nu aspectele legate de incercarea de exonerare de răspundere din partea pârâtei prin excepţiile

invocate, ci situaţia de fond şi intenţia pârtilor care au generat un raport juridic obligaţional, respectiv intre reclamant si pârâtă care apare in concepţia instanţei ca debitoare pentru suma avansată de către reclamant.

Trebuie avută in vedere si relaţia apropiată dintre reclamant si pârâtă ce a generat avansarea unei sume foarte mari si lipsa de pregătire juridică a părţilor care au incheiat acte aşa cum au inteles ele de cuviinţă, neconsultand un specialist tocmai datorită relaţiei dintre acestea.

Acţiunea de faţă nu a fost motivată in drept, insă instanţa apreciază că in cauză sunt incidente prevederile art. 1191 coroborat cu 1197 C. civ. vechi, intrucât există inceputuri de dovezi scrise cu privire la un raport juridic obligaţional recunoscut de către pârâtă sub aspectul cuantumului si prin achitarea parţiala debitului.

De asemenea, art. 1198 Cp. civ. vechi poate fi apreciat raportat la relaţia dintre părti si de faptul că acestea nu au beneficiat de consultanţă juridică pentru a condamna raportul juridic obligaţional printr -un act conform.

Instanţa apreciază că partea care a creat un debit - prejudiciu unei alte persoane este datoare a-1 repara in totalitate, cu menţiunea ca reclamantul nu a solicitat in cauză si sume de bani rezultate din nefolosinta banilor săi avansaţi pârâtei in 2005.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va obliga pe pârâtă la plata sumei de 53.000 lei reprezentând debit.

Pe ideea culpei procesuale raportat la art. 274 Cp. civ. va obliga pe

pârâtă la taxe de timbru si timbru judiciar in sumă de 2681,3 lei conform

chitanţelor la dosar şi la 1500 lei onorariu apărător conform chitanţei nr.

873/2012.

Domenii speta

Spete similare