Cerere privind anularea unui act administrativ. Decizie a Colegiului Medicilor din România. Comisia Superioară de Disciplină. Calitate procesual activă.

Decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicţional adoptat în urma unei anchete disciplinare derulată potrivit regulamentelor profesiei medicale. Tocmai de aceea legiuitorul a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină.

Prin sentinţa civilă nr. 2453/09.04.2013, Tribunalul Vâlcea-secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii L.D.G. şi L.E. în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALA DE DISCIPLINA A COLEGIULUI MEDICILOR V. şi COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINA A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA.

Mai exact, la data de 10.04.2012, s-a înregistrat pe rolul primei instanţe acţiunea formulată de reclamanţii L.D.G. şi L.E , împotriva deciziei nr. 1/31.03.2011 a COLEGIULUI MEDICILOR V. - COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINA şi deciziei nr. 24/16.03.2012, a COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA - COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINĂ, solicitând anularea acestora ca fiind netemeinice şi nelegale.

În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că medicii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă V, care au avut în grijă pe fiul lor L.D.S., care a decedat la Spitalul Clinic De Urgenţă B. din B, respectiv Dr. D.A. - medic primar ORL şi Dr. M.M. - Medic specialist neurochirurg, au avut o conduită terapeutică şi diagnostică necorespunzătoare, acuzându-i că decesul fiului lor de 35 de ani se datorează acestora, motiv pentru care au sesizat Colegiul Medicilor V., prin plângerea înregistrată sub nr. 212/23.08.2010, asupra modului în care a fost tratat fiul lor în perioada 01 - 05.08.2010, perioadă cât a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgentă V.. Plângerea a fost respinsă ca nefondată potrivit deciziei nr. 01/31.03.2011, emisă de COLEGIULUI MEDICILOR V. - COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINA, întrucât, din probele existente la dosarul cauzei s-a constatat că cei 2 medici si-au făcut datoria din punct de vedere profesional, pacientul L.D.S a beneficiat de îngrijiri medicale şi tratament conform diagnosticelor medicale stabilite, de asemenea, reclamantului i s-a instaurat tratament cu antibiotice continuat şi la Bucureşti şi i-au fost făcute 2 examene C.T la distantă de 4 zile.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au formulat contestaţie la COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA - COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINĂ, care prin decizia nr. 24/16.03.2012, a respins contestaţia şi a menţinut decizia nr. 1/31.03.2011, pronunţată de COLEGIULUI MEDICILOR V. - COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINĂ.

În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar, deciziile contestate, certificatul constatator al decesului fiului lor L.D.S., certificat de naştere, foaia de observaţie clinică generală de la Spitalul Clinic De Urgenţă B. şi alte acte.

COLEGIULUI MEDICILOR V., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, decizia Comisiei Judeţene de Disciplină a fost contestată conform dispoziţiilor legale.

De asemenea, Colegiul Medicilor Din România a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, întrucât, subiecţi ai raportului juridic disciplinar sunt medicul şi organizaţia profesională, potrivit art. 451 din Legea nr. 95/2006, care enumeră limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină, respectiv medicul sancţionat. A invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a capacităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină,  menţionând şi decizia nr. 871/10.07.2008 a Curţii Constituţionale, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii.

Prima instanţă a reţinut că acţiunea în contencios administrativ împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei Superioare de Disciplină, poate fi formulată potrivit art. 451 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii publice doar de medicul sancţionat. Întrucât, Legea specială nr. 95/2006 stabileşte cadrul procesual al acţiunii enumerând limitativ care sunt persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii emise de Comisia Superioară de Disciplină, în speţă doar medicul la care se referă decizia, s-a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este întemeiată, sens în care a fost admisă. Aceasta aşa cum se arată în decizia nr.871/2008 a Curţii Constituţionale nu are însă semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului, întrucât, potrivit art. 442 din Legea 95/2006 „Răspunderea disciplinară a Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale".

Faţă de aceste considerente,  în baza art. 18 din Legea 554/2004 şi art. 451 din Legea 95/2006 s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reclamanţii L.G. şi L.E. neavând calitate procesuală activă în cauză.

Împotriva acestei soluţii reclamanţii, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, au promovat înlăuntrul termenului legal recurs, care a fost trimis spre soluţionare, urmare a admiterii cererii de strămutare,  Curţii de Apel Braşov - secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Recurenţii reiterează susţinerile din acţiunea introductivă, concluzionând asupra faptul că cei doi medici specialişti care l-au preluat pe fiul lor, spitalizat la acel moment, nu au depus tot interesul în a-şi exercita atribuţiunile conform fişei postului, dând dovadă de lipsă de profesionalism, neacordându-şi concursul la salvarea fiului lor.

Funcţie de dispoziţiile art. 303 din Codul de procedură  civilă în vigoare la momentul introducerii acţiunii introductive, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, respectiv înlăuntrul celor 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată la fond. Reclamanţii recurenţi şi-au completat motivele de casare ulterior acestui termen procedural, imperativ, ce nu poate fi prelungit sau scurtat de instanţă ori de părţi, considerent faţă de care Curtea nu va ţine cont de înscrisul anexat la filele 19-24 din dosar.

Curtea, cercetând cuprinsul materialul probator, raportând sentinţa atacată la motivele expuse în cererea de recurs şi la prevederile legale incidente, reţine că într-adevăr în art. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt enumerate subiectele de sesizare a instanţei de contencios administrativ, persoanele  sau entităţile care sunt îndreptăţite să formuleze acţiuni, conturându-se şi condiţiile generale privind exercitarea dreptului la acţiune, însă legiuitorul în art. 451 din Legea nr. 95/2006, aplicabilă cazului de faţă, a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei superioare de disciplină. Mai exact, decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicţional adoptat în urma unei anchete disciplinare. Potrivit dispoziţiilor  art. 451 din Legea nr. 95/2006 „împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea”. Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2008 a apreciat că art. 451 din Legea nr. 95/2006 nu are o redactare limitativă şi nu împiedică accesul la justiţie al acelor persoane ale căror drepturi sau interese ar fi vătămate prin decizia Comisiei superioare de disciplină. Răspunderea disciplinară a medicilor îşi are temeiul în obligaţiile ce izvorăsc din prevederile legilor şi regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală şi ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România, obligaţii a căror nerespectare prejudiciază onoarea şi prestigiul profesiei, considerent faţă de care această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, şi categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte. Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie. Dar, art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că "răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale", ceea ce denotă că fiecare persoană vătămată are posibilitatea de a invoca în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată răspunderea penală, contravenţională sau civilă după caz, a persoanei fizice care exercită profesia de medic. Soluţia legiuitorului de restrângere a accesului la justiţie al persoanelor interesate în temeiul articolului sus-menţionat decurge astfel din existenţa unor alte pârghii legale pentru realizarea unor pretenţii ce decurg din situaţia de fapt reclamată, din necesitatea ca ancheta disciplinară să aparţină unui organism jurisdicţional specializat, care să acţioneze după o procedură specială care să nu permită abuzuri din partea unor particulari nemulţumiţi. Prin urmare, Curtea constată a fi întemeiată soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual active, dată fiind limitarea prevăzută de art. 451 din Legea nr. 95/2006.

Faţă de considerentele sus expuse Curtea a apreciat că soluţia primei instanţe este corectă, sens în care făcând aplicaţiunea dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul dedus judecăţii, menţinând întru tot hotărârea atacată.

Domenii speta

Spete similare