Anulare act administrativ

Obligarea U.A.T. la eliberarea autorizaţiei  de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică. O construcţie edificată fără autorizaţie emisă în temeiul Legii nr. 50/1991 rămâne ilegal construită chiar dacă este modernizată  ulterior. Modernizarea unei construcţii este o operaţiune ulterioară construirii şi nu schimbă caracterul nelegal al edificării. Intimatul pârât prin Primar este terţ faţă de contractul de închiriere asupra chioşcului în care îşi desfăşoară activitatea recurenta reclamantă iar refuzul acestuia de a emite pe numele recurentei autorizaţia de construire este justificat în condiţiile în care, astfel, s-ar produce  o încălcare a normelor legale. (art. 13 din H.C.L. nr. 15/2008, art. 1, art. 3, lit. „g” din Legea nr.  50/1991, republicată)

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1491 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul  Covasna a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de reclamanta  S.C. R. S.R.L.,  în contradictoriu cu pârâta M.S.G., reprezentat prin primar, având ca obiect anularea înştiinţării nr. 45984/2012 emisă de Primăria mun. S.G.; recunoaşterea dreptului pretins de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică în structura de vânzare din S.G., str. B... C.; obligarea pârâtei  la emiterea autorizaţiei solicitate, iar în caz de refuz hotărârea urmează să ţină loc; s-a respins plângerea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. S.G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exerciţiu. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că:la data de 14.08.2012 reclamanta S.C. R. S.R.L. a înregistrat la Primăria mun. S.G. cererea nr. 39360/2012 prin care s-a solicitat eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică (fast food), în incinta chioşcurilor amplasate în mun. S.G., str. B…, jud. C.. S-a indicat drept temei HCL 15/2008.  O altă cerere, cu acelaşi obiect, a fost înregistrată sub acelaşi nr. la Compartimentul de autorizare a construcţiilor şi proiectare din cadrul primăriei mun. S.G..

Prin adresa nr. 39360/21.08.2012 emisă de Primăria mun. S.G. – Compartimentul de emitere a autorizaţiilor de construire şi desfiinţare, documentaţia a fost restituită reclamantei. S-a arătat că se menţine punctul de vedere exprimat prin adresele nr. 28531/2011 şi nr.21966/2011 şi anume: construcţia (chioşc) din str. B… în care reclamanta vrea să-şi desfăşoare activitatea este o construcţie ilegală şi deci nu se poate elibera aviz respectiv autorizaţie de funcţionare.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva refuzului de eliberare a autorizaţiei, înregistrată cu nr.45984/25.09.2012, invocând faptul că prin sentinţa civilă nr. 1115/2011 a Judecătoriei Sf. Gheorghe s-a stabilit că structura de vânzare din str. B.. este amplasată direct pe sol, fără fundaţie şi deci s-a putut executa fără autorizaţie de construire. Prin adresa nr. 45984/2012 pârâta Primăria mun. S.G. – Compartimentul de emitere a autorizaţiilor de construire şi desfiinţare a comunicat faptul că ,,pentru construcţiile (chioşcuri) din str. B…, nu există Autorizaţie de construire eliberată de Primăria municipiului S.G.. Deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare (Legea nr.50/1991 republicată, actualizată, O.G. nr.99/2000), Compartimentul de emitere a autorizaţiile de construire şi desfiinţare, nu poate emite Aviz favorabil pentru obţinerea Autorizaţiei de funcţionare”.

S-a mai constatat că reclamanta mai formulase la data de 28.04.2011 cererea pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru activitatea ,,fast-food” în aceeaşi locaţie, dar cererea sa a fost respinsă prin adresa 21966/28.04.2011 cu motivarea că acea construcţie tip chioşc a fost edificată fără autorizaţie de construire eliberată de primărie. Contestaţia formulată de reclamanta împotriva acestui refuz de emitere a autorizaţiei a fost de asemenea respinsă.

Cu privire la construcţiile tip chioşc în care reclamanta îşi desfăşoară activitatea, amplasate în mun. S.G., str. B…, jud. C. instanţa reţine următoarele:

La data de 08.09.1999 s-a întocmit de Biroul urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei mun. S.G. procesul verbal de contravenţie nr. 44/1999 prin care numita K.I. a fost sancţionată contravenţional în temeiul art. 26 lit.. c din Legea 50/1991 pentru  că ,,a construit pe terenul proprietate personală (din mun. S.G., str. B…) un chioşc cu dimensiunile 5x4 m, fără autorizaţie de construire. Ca măsură complementară s-a dispus demolarea chioşcului. S-a mai consemnat în procesul verbal declaraţia proprietarului care a arătat că acea construcţie este din lemn, pe structură de lemn (f.62).

Prin Sentinţa civilă 3221/1993 a Judecătoriei Sf. Gheorghe s-a reţinut că proprietara imobilului nu a demolat chioşcul construit fără autorizaţie şi a dispus ca aceasta ,,să demoleze construcţia ridicată fără autorizaţie cu destinaţia de chioşc, în Sf. Gheorghe, str. B…, jud. C., iar în caz de refuz să tolereze Primăriei mun. S.G., respectiv autorităţii executive a administraţiei publice a municipiului să demoleze construcţia pe cheltuiala pârâtei (proprietarei).

Construcţia nu a fost demolată deoarece, aşa cum a arătat reprezentanta pârâtei, s-a schimbat proprietarul iar sentinţa menţionată anterior nu îi era opozabilă.

La data de 04.08.2008, noul proprietar al imobilului a formulat o cerere pentru emiterea certificatului de urbanism în vederea refacerii împrejmuirii imobilului situat în str. B…, şi pentru amplasarea a două chioşcuri mobile fără fundaţie, construite din tâmplărie PVC, cu geam termopan.

Prin Certificatul de urbanism nr. 579/20.08.2008, s-a respins cererea de amplasare a chioşcurilor, având în vedere că acestea ,,ar strica faţada principală a clădirii şi nu se încadrează în aspectul arhitectural general al zonei”.

Proprietarul imobilului a amplasat totuşi cele două chioşcuri pe terenul din faţa casei, în locul chioşcului de lemn.

La data de 05.10.2009 acesta a fost somat să demoleze construcţiile edificate ilegal, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 50/1999.

Prin sentinţa civilă nr. 1115/2011 a Judecătoriei Sf. Gheorghe s-a dispus anularea ca netemeinic a procesul-verbal de contravenţie nr.4 din 07.04.2010. Prin acest proces verbal s-a reţinut că la sediul din str. B…, în S.G. au fost construite două chioşcuri destinate comercializării produselor de panificaţie, pe o suprafaţa de aproximativ 15 m fiecare, sunt amplasate direct pe sol, racordate la utilităţi (apa, canal, curent, termoficare). Construcţiile sunt confecţionate din panouri PVC cu geamuri si uşi din termopan, acoperiş tip terasă din tablă. Chioşcurile au fost construite în perioada verii anului 2009, fără autorizaţie de construire.

Pentru a dispune anularea procesului verbal de contravenţie s-a reţinut că cele două chioşcuri din faţa imobilului existau ca şi construcţie încă din anul 2000, fără însă a avea aspectul actual, fiind confecţionate din lemn şi aflate în stare avansată de degradare. Lucrările efectuate la cele două construcţii cu destinaţie de chioşcuri au fost de modernizare. Cele două chioşcuri nu au fundaţie, fiind direct amplasate pe sol.

Ca urmare s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că în anul 2009 nu s-a edificat o construcţie nouă (adică două chioşcuri cu suprafaţa de câte 15 mp fiecare), ci doar s-a modernizat construcţia veche din lemn, aflată în stare de degradare(deşi aceea avea doar 20 mp) iar pentru această lucrare de modernizare nu era necesară eliberarea unei autorizaţii de construire, conform prevederilor  art. 11 din Legea nr. 50/1991.

Din starea de fapt prezentată şi raportat la cele două hotărâri judecătoreşti menţionate anterior, instanţa reţine că pe terenul proprietate privată din str. B…, mun. S.G. a fost edificat iniţial, în anul 1999, un chioşc de lemn pe structură de lemn, cu dimensiunile 5x4 m, fără autorizaţie de construire - deşi aceasta era necesară.

Chioşcul de lemn a fost modernizat în anul 2009 de noul proprietar, prin înlocuirea cu două chioşcuri din PVC cu dimensiunea de 15 mp fiecare, iar pentru această lucrare nu a fost necesară autorizaţie în temeiul Legii  nr. 50/1991.

O construcţie edificată fără autorizaţie emisă în temeiul Legii nr. 50/1991 rămâne ilegal construită chiar dacă este modernizată ulterior. Modernizarea unei construcţii este o operaţiune ulterioară construirii şi nu schimbă caracterul nelegal al edificării.

Ca urmare, aşa cum a arătat şi Primăria mun. S.G. în adresele nr. 39360/21.08.2012, nr. 28531/2011, nr. 21966/2011 şi nr. 45984/2012, pentru construcţia (chioşc) din str. B… în care reclamanta vrea să-şi desfăşoare activitatea nu există autorizaţie de construire, fiind deci o construcţie ilegală.

În drept s-a constatat că prin HCL nr. 15/2008 s-a aprobat Regulamentul privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă pe teritoriul municipiului S.G., anexă la această hotărâre.

Din prevederile art. 15 alin. 2 şi 3 din regulament rezultă că cererea formulată de reclamant şi documentaţia aferentă se transmite Compartimentului de autorizare a construcţiilor în vederea emiterii avizului urbanistic iar documentaţia avizată de acest Compartiment se transmite Compartimentului pentru autorizarea activităţilor economice în vederea instrumentării şi tehnoredactării autorizaţiei de funcţionare.

În speţă, acest organ a constatat că nu se poate emite acest aviz, construcţia fiind edificată fără autorizaţie.

Conform art. 16 din regulament ,,respingerea cererii de eliberare a Autorizaţiei de Funcţionare/Acordului de Funcţionare se face prin Dispoziţia Primarului. Dispoziţia poate fi atacată în condiţiile Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare”.

În speţă nu a fost emisă de Primar o Dispoziţie de respingere a cererii reclamantei dar, cum concluziile Compartimentului de autorizare a construcţiilor au fost în sensul respingerii acesteia, în temeiul art. 1 din Legea  nr. 554/2004, s-a constatat că a fost legal sesizată cu prezenta plângere, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică, prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii pe care a formulat-o.

Aceasta s-a adresat instanţei de contencios administrativ competente, pentru recunoaşterea dreptului pretins.

Totuşi, având în vedere că s-a constatat de către Compartimentul de autorizare a construcţiilor faptul că  documentaţia depusă de reclamantă odată cu cererea de obţinere a autorizaţiei de funcţionare este incompletă, lipsind autorizaţia de construire necesară după cum s-a arătat anterior, în mod corect, documentaţia nu a fost avizată potrivit art. 15 alin. 3 din Regulament ci, în temeiul art. 15 alin. 4 din regulament s-au transmis aceste observaţii reclamantei prin adresele a căror anulare se solicită dar şi Compartimentului pentru autorizarea activităţilor economice.

În consecinţă, cererea de anularea a înştiinţării nr. 45984/2012 a fost respinsă ca nefondată.

Pentru soluţionarea petitelor subsidiare din plângerea formulată de reclamantă instanţa constată că, în conformitate cu prevederile  art. 2. din H.C.L. nr.15/2008 ,,până la data de 30 iunie 2008, comercianţii care desfăşoară activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă pe teritoriul administrativ al Municipiului S.G., sunt obligaţi să solicite autorizarea exerciţiilor comerciale în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri”.

Potrivit prevederilor art. 13 din Regulament ,,în conformitate cu art.7 din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă republicată, nu se eliberează Autorizaţie de funcţionare/Acord de Funcţionare în următoarele cazuri:

- a) contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi;

- b) aduce prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;

- c) exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate;

- d) se încalcă dispoziţiile actelor normative în vigoare.

Potrivit art. 12 alin. 3 din OG: 99/2000,, autorităţile administraţiei publice locale asigură corelarea desfăşurării unui exerciţiu comercial într-o structură de vânzare, cu conţinutul certificatului de urbanism şi al autorizaţiei de construire.".

Problema care se pune în cauză este de a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică în situaţia în care structura de vânzare în care se desfăşoară această activitate a fost construită fără autorizaţie de construire.

S-a arătat anterior faptul că autorizaţia de construire era obligatorie şi prealabilă edificării însă nu există, structura de vânzare din S.G., str. B..., chiar modernizată, fiind edificată ilegal.

În conformitate cu prevederile art. 1 şi art. 3 lit. g din Legea nr. 50/1991 modificată, în vigoare la data edificării construcţiei iniţiale (nemodernizate): ,,construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, eliberată în condiţiile prezentei legi, şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor… Autorizaţia de construire se eliberează pentru: g) lucrări cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine…”.

Şi ulterior, prin modificările survenite, s-a păstrat interdicţia de construire a chioşcurilor fără autorizaţie, cu excepţia prevederilor  la art. 11 alin. 2: ,,se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.”- dar construcţia pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de funcţionare nu se încadrează în aceste dispoziţii, atât în privinţa destinaţiei cât şi a existenţei branşamentelor la utilităţile urbane (apă, canal, termoficare).

În lipsa autorizaţiei de construire pentru structura de vânzare din S.G., str. B…jud. C., ulterior modernizată, este evident că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 15/2008 şi O.G. nr. 99/2000, aşa cum de altfel s-a comunicat reclamantei.

În consecinţă, cererea acesteia pentru recunoaşterea dreptului pretins de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică în structura de vânzare din S.G. str. B…, jud. C. şi obligarea pârâtei la emiterea autorizaţiei solicitate.

La termenul de judecată din data de 27.03.2013 s-a invocat de către reprezentanta pârâţilor excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei Primăria mun. S.G. iar în aceeaşi şedinţă de judecată a fost admisă această excepţie. În consecinţă, plângerea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această parte a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exerciţiu. Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinţei civile susmenţionate a declarat recurs reclamanta S.C. R. S.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată - în esenţă - că prima instanţă a aplicat greşit legea, a omis să se pronunţe asupra tuturor apărărilor formulate de reclamantă, a acordat şi s-a pronunţat  asupra a ceea ce nu s-a cerut,a interpretat greşit actele deduse judecăţii, iar între dispozitivul hotărârii şi considerente există contradictorialitate.

Se mai arată că hotărârea primei instanţe este nemotivată, cuprinde motive străine de natura pricinii, reţinându-se o stare de fapt confuză şi contradictorie, nefiind analizate în întregime apărările reclamantei.

Arată reclamanta recurentă că îndeplineşte cerinţele şi criteriile necesare desfăşurării activităţii comerciale iar în această calitate  a solicitat intimatului M.S.G. emiterea autorizaţiei prealabile în vederea funcţionării pentru comercializarea de gogoşi în spaţiul de vânzare  demontabil şi cu caracter provizoriu din litigiu.

Intimatul recunoaşte că nu există nici un impediment legal în cauză atâta vreme cât în aceeaşi zonă arhitecturală se permite vânzarea aceluiaşi produs de către alţi comercianţi, şi tot în spaţii improvizate.

Prin sentinţa  civilă nr. 1115/2011 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe  s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru forma actuală  a chioşcului edificat şi în care îşi desfăşoară activitatea societatea recurentă nu este necesară autorizaţia de construcţie. În cauză sânt incidente –în opinia recurentei – dispoziţiile art. 1201 Cod Civil iar  sentinţa civilă susmenţionată se bucură de exclusivitate,incontestabilitate,obligativitate şi executorialitate. În cauză ar fi trebuit citat şi titularul dreptului de proprietate asupra spaţiului în litigiu  şi pe care îl vizează în mod direct chestiunea autorizaţiei de construcţie.

Cât potrivit sentinţei civile nr. 1115/2011  titularului dreptului de proprietate nu i s-a putut opune lipsa autorizaţiei de construire  nici recurentei reclamante nu i se poate refuza emiterea autorizaţiei de funcţionare pe motivul lipsei aceleiaşi autorizaţii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.S.G. prin Primar.

În cauză intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă atacată, faţă de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt astfel cum aceasta rezultă din probele administrate şi a făcut o corectă aplicare a normelor aplicabile în materia dedusă judecăţii,pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.

Cererea reclamantei recurente de a fi obligat intimatul la emiterea autorizaţiei de funcţionare  pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică în structura de vânzare din S.G. strada B… este nefondată în raport cu prevederile art. 2 din H.C.L. nr. 15/2008  privind Regulamentul de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă pe teritoriul Mun. S.G., cu trimitere la art. 13 din acelaşi Regulament. Aceste norme au fost analizate de prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, iar motivarea hotărârii este completă şi convingătoare, fiind făcută cu respectarea dispoziţiilor procedurale ale art. 261 Cod procedură civilă.

Spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea recurenta reclamantă este un chioşc fără fundaţie construit iniţial fără autorizaţie de către proprietarul terenului de la adresa susmenţionată,iar sentinţa civilă nr. 1115/2011 a Judecătoriei Sf.  Gheorghe invocată de recurentă nu ţine loc de  titlu în acest sens. Hotărârea a anulat un proces verbal de constatare a contravenţiei emis în urma „reabilitării” şi „modernizării” unei construcţii iniţiale de dimensiuni mai mici, instanţa sesizată  cu soluţionarea plângerii contravenţionale nefiind sesizată şi cu examinarea legalităţii construcţiei existente, cum eronat afirmă recurenta. În considerentele sentinţei civile susmenţionate se fac referiri la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 50/1991 însă doar pentru a se motiva  măsura anulării procesului verbal de contravenţie nr. 4/07.04.2010 cu consecinţa exonerării petentului P.A. de obligaţia plăţii amenzii contravenţionale de 1000 de lei aplicată acestuia prin actul administrativ contestat.

Legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că modernizarea unei construcţii – cum este cazul celei în litigiu - reprezintă o operaţiune ulterioară construirii şi nu schimbă caracterul nelegal al edificării chioşcului iniţial. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 3221/14.12.1993 a Jud. Sf. Gheorghe  a fost admisă acţiunea civilă formulată de Primarul Mun. S.G.  împotriva numitei K.I. - fostă proprietară a terenului de la adresa din litigiu -,  aceasta fiind obligată  „să demoleze construcţia ridicată fără autorizaţie de construire din lemn cu destinaţia de chioşc” în caz de refuz reclamantul fiind abilitat să facă această operaţiune pe cheltuiala pârâtei.

Ulterior, actualul proprietar al aceluiaşi teren a solicitat emiterea Certificatului de Urbanism  pentru „refacerea împrejmuirii  şi amplasare chioşc mobil fără fundaţie”. Acest act a fost emis de către intimata pârâtă (Certificat de urbanism  nr. 579/20.08.2008),  proprietarul luând însă la cunoştinţă despre dezacordul autorităţii locale privind amplasarea chioşcului având în vedere că acestea „nu se încadrează în aspectul arhitectural general al zonei.” acte filele 25-29 dosar Tribunal).

Între proprietarul terenului şi recurenta reclamantă există încheiat un contract de închiriere asupra chioşcului cu privire la care se solicită obligarea intimatului pârât la emiterea autorizaţiei de construire, astfel încât orice încălcare a obligaţiilor contractuale de către locator dă dreptul chiriaşului de a solicita de la acesta despăgubiri.

Intimatul pârât Mun. S.G. prin Primar este terţ faţă de contractul de închiriere asupra  chioşcului  în care îşi desfăşoară activitatea recurenta reclamantă iar refuzul acestuia de a emite pe numele recurentei autorizaţia de construire este justificat  în condiţiile în care, altfel, s-ar produce o încălcare a normelor legale. (art. 13 din H.C.L. nr. 15/2008, art. 1, art. 3 lit. „g” din Legea nr. 50/1991, republicată, cum corect a reţinut şi prima instanţă în considerentele sentinţei civile atacate.)

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul că în zonă şi alţi comercianţi îşi desfăşoară activitatea în spaţii improvizate, astfel încât se justifică emiterea şi pentru societatea recurentă  a autorizaţiei de construire, şi nici susţinerile potrivit cărora prima instanţă ar fi trebuit să dispună citarea în cauză a proprietarului construcţiei în litigiu. Legalitatea sau nelegalitatea funcţionării altor agenţi economici nu interesează în prezenta cauză,faţă de obiectul cererii de chemare în judecată,iar pe de altă parte,cadrul procesual a fost clar stabilit chiar de către recurenta reclamantă, lărgirea acestui cadru nefiind posibilă decât în condiţiile art. 49-59 Cod procedură civilă,ceea ce nu a fost cazul în speţă.

Faţă de cele arătate anterior, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, văzând prevederile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare