Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieşită din carnetul de muncă şi adeverinţa eliberată de angajator.

Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieşită din carnetul de muncă şi adeverinţa eliberată de angajator.

Ord. nr. 50/1990: pct. 6, art.15;

HG.nr.1223/1990: art.2;

Dec.nr.92/1976: art.1, art. 11.

Încadrarea personalului în condiţii de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispoziţiile art.2 din H.G.nr.1223/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura menţiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 95/A/17  martie 2014.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.3395/107/2013 reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâta CJ.P.A, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

-anularea Deciziei nr.13272/14.03.2012 emisă de către pârâtă, iar pe cale de consecinţă obligarea acesteia de a emite o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate parţial, cu valorificarea la stabilirea stagiului de cotizare complet a Adeverinţei nr.1726/19.11.1999 eliberată de SC H.S.A privind încadrarea activităţii sale pe perioadele 08.03.1975-06.04.1976; 01.08.1976-01.03.1978; 01.10.1979-15.02.1985, raportat şi la menţiunile cuprinse în carnetul de muncă -poziţia 65 şi cu punerea în plată a acesteia de la momentul formulării cererii, respectiv 13.01.2012.

-obligarea  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, reclamantul arată că, prin Decizia atacată pârâta a dispus, în mod eronat, respingerea cererii înregistrată sub nr.228/13.01.2012 pe considerentul că, nu îndeplineşte condiţiile de pensionare anticipată parţial, ca urmare a nevalorificării perioadei cuprinzând grupa a II-a de muncă realizată în perioada 01.10.1979-15.10.1985, întrucât funcţiile de merceolog şi economist nu se regăsesc în Ord.50/1990, ignorând astfel menţiunile cuprinse în adeverinţa nr. 1726/1999 eliberată de SC H.SA, precum şi menţiunile cuprinse în carnetul de muncă la poziţia 65.

 Împotriva deciziei emise de către pârâtă, a formulat contestaţie înregistrată sub nr.6859/27.03.2012, contestaţie care a fost înaintată Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisiei Centrale de Contestaţii.

  Întrucât nici până la această dată contestaţia promovată nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de art. 150 alin 4 din L. 263/2010 a promovat prezenta acţiune.

În drept, invocă: HG.nr.1223/20.11.1990, Ordinul 50/1990, Legea 263/2010, art. 453 NCPC.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.J.P. A. solicită suspendarea soluţionării prezentei cauze, arătând că nu s-a respectat procedura prev. de Ordinul 1453/2.05.2011 în sensul că nu a fost contestată decizia atacată la Comisia Centrală de contestaţii  din cadrul CNPP, iar instanţa de judecată nu este investită ca instanţă de fond cu soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensie, competenţa acesteia fiind clar stabilită prin dispoziţiile art. 153 din L.263/2010.

Mai invocă intimata, prematuritatea formulării acţiunii, întrucât  contestatorul poate formula acţiune în instanţă conform art.150 al.(3) din L.263/2010 doar împotriva  răspunsului dat de Comisia centrală de Contestaţii, respectiv împotriva hotărârii acestei comisii, iar în cazul de faţă nu există o astfel de hotărâre.

Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea acţiunii formulată ca fiind netemeinică pentru că prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 900/20.03.1991 emisă de angajator au fost nominalizate meseriile ce se încadrează în grupa de muncă nu şi persoanele, iar pentru perioada 1.10.1979– 15.02.1985 meseria pe care a avut-o contestatorul nu se încadra în grupă de muncă, prin urmare adeverinţele eliberate de angajator nu se încadrează în dispoziţiile legale în vigoare, sens în care există şi adresa MMPS nr. 43/G/662/18.03.1998 adresată direct angajatorului.

Contestatorul a mai formulat o cerere la 02.01.2011 pentru acordarea pensiei anticipate, aceasta a fost respinsă prin Decizia nr.1269/29.04.2011 pentru că nu este îndeplinită vârsta de pensionare şi a rămas definitivă prin necontestare.

TRIBUNALUL, prin sentinţa civilă nr. 1929/02.10.2013 pronunţată în cauză a respins cererea de suspendare a soluţionării cauzei, precum şi excepţia prematurităţii contestaţiei invocată de pârâta C.J.P. A.

Pe fond, a admis contestaţia formulată în cauză şi în consecinţă:

 A anulat decizia nr. 13272/14.03.2012.

 A dispus obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensie anticipată parţial, cu valorificarea inclusiv a stagiului de cotizare realizat de către contestator conform adeverinţei nr.1726/19.11.1999, emisă de către SC H. SA înscrisă în carnetul de muncă poziţia 69, cu aplicabilitate din data de 13.01.2012. 

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, următoarele:

Contestatorul a formulat cererea nr. 458/12.01.2011 prin care a solicitat acordarea pensiei anticipate. S-a emis decizia nr. 1269/29.04.2011 prin care s-a reţinut că petentul nu îndeplineşte vârsta de pensionare. Decizia de respingere nu a fost atacată de contestator.

Existenţa unei decizii de respingere a cererii pentru acordarea pensiei anticipate nu îl împiedică pe petent să formuleze după un an o nouă cerere de pensionare prin care să solicite acordarea pensiei anticipate parţial, astfel că prin cererea nr.228/13.01.2012 petentul contestator a solicitat acordarea pensiei anticipate parţial, cererea fiind respinsă prin decizia nr.13272/14.03.2012 prin care s-a reţinut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 al. 1 din L263/2010 şi că perioada  1.10.1979– 15.02.1985 nu poate fi valorificată în grupa II de muncă deoarece meseriile de merceolog şi economist nu se regăsesc în ordinul 50/1990.

Această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP prin cererea nr. 6859/27.03.2012. C.J.P. A. a înaintat dosarul Comisiei Centrale la data de 04.10.2012 şi de la această dată şi până la momentul promovării în justiţie a acestei acţiuni–11.06.2013 – Comisia Centrală de Contestaţii nu a emis nici o hotărâre.

Prin urmare, contestatorul a promovat prezenta acţiune, având în vedere  şi Decizia nr.956/13.11.2012 a Curţii Constituţionale, care a statuat că dispoziţiile art.149 din L.263/2010 sunt constituţionale în măsura în care Comisia Centrală de Contestaţii îndeplineşte într-un termen rezonabil şi pertinent prevăzut de lege obligaţia sa de a se pronunţa asupra contestaţiilor. În situaţia contrarie principiul accesului liber la justiţie este cel care dă competenţe instanţei de judecată de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva acestor decizii.

În concluzie, în prezenta cauză nu s-a impus nici suspendarea soluţionării în temeiul art.413 pct.1 Cod pr. civilă şi nici admiterea excepţiei de prematuritate, deoarece de la data înregistrării şi trimiterii contestaţiei şi până în prezent  a trecut  un an fără ca această contestaţie să fie soluţionată.

Pe fondul cauzei, se constată că fostul angajator al reclamantului S.C. H. S.A. a eliberat adeverinţa nr. 1726/19.11.1999 privind încadrarea reclamantului în grupa II de muncă, fiind contestată de către pârâtă perioada 1.10.1979–15.02.1985 în care contestatorul a avut meseria de merceolog şi economist. Aceeaşi menţiune este înscrisă şi în carnetul de muncă al contestatorului la poziţia 65.

Potrivit art.15 din ordinul 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în condiţiile de grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării în carnetul de muncă conform metodologiei stabilite, unităţile având obligaţia să analizeze şi să precizeze situaţia încadrării personalului în grupe de muncă, începând cu 18 martie 1969 şi până în prezent.

De asemenea, legiuitorul a stipulat în Ordinul 590/2008 art.4 că angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe care le întocmesc şi le eliberează.

Nu există nici o dispoziţie legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice sau să cenzureze datele atestate de adeverinţele eliberate de angajatori sau datele înscrise în carnetele de muncă. Cât timp aceste înscrieri nu sunt anulate nu există nici o prevedere legală care să permită caselor judeţene de pensii să nu ia în calcul conţinutul acestor date în soluţionarea cererilor de pensionare formulate.

Adeverinţele care atestă desfăşurarea activităţii în grupa I sau grupa a II–a de muncă trebuie să respecte procedura reglementată de Ordinul 590/2008 dacă acestea sunt eliberate după intrarea în vigoare a acestui ordin sau să conţină toate datele necesare  pentru stabilirea meseriei şi a perioadei lucrate în grupă de muncă, chiar dacă nu este completată conform modelului din anexa Ordinului 590/2008, dacă această adeverinţă a fost eliberată anterior intrării în vigoare a acestui ordin.

Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondată prezenta acţiune fiind admisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, pârâta CJ.P.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamant.

În expunerea de motive, apelanta susţine că în mod greşit instanţa de fond a obligat-o la valorificarea stagiului realizat de către contestator în grupa a II-a de muncă conform adeverinţei nr.1726/19.11.1999 emisă de SC H. SA şi la emiterea unei decizii de pensie anticipată parţial fără să ţină cont de următoarele aspecte: 1) nu este înscris în carnetul de muncă procentul de încadrare în grupa a II-a de muncă; 2) potrivit art.1 din HG nr. 1223/1990 pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă persoanele care sunt în activitate şi care au lucrat în locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele şi periculoase de pe şantierele de construcţii montaj, nu şi persoanele care nu lucrează nemijlocit în activităţi specifice de construcţii montaj (directori, şefi servicii, merceologi, economişti, jurişti etc.) întrucât prin natura funcţiilor, nu îşi desfăşoară activitatea cel puţin 70% din programul de lucru în condiţii de şantier; 3) potrivit art.2 din HG. nr.1223/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele din unităţi. Prin hotărârea consiliul de administraţie a SC H.SA nr.900/20.03.1991 s-au nominalizat meseriile şi nu persoanele aşa cum prevede HG. nr.1223/1990; 4) punct 6 din Ord. 50/1990 face referire tot la nominalizarea persoanelor şi nu a meseriilor; 5)meseriile de merceolog şi economist nu se regăsesc în anexa II din Ordinul nr.50/1990. Din faptul că nu au fost nominalizate persoanele rezultă că nu s-a reţinut şi virat cota de CAS aferentă grupei superioare de muncă pentru persoana în cauză; 6) la data înscrierii în carnetul de muncă (poz.65) a grupei de muncă şi a eliberării adeverinţei nr.1726/19.11.1999, angajatorul avea cunoştinţă de poziţia Ministerului Muncii privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor categorii de personal din adresa nr.43/G/18.03.1998 şi nu a respectat-o.

În drept se invocă: art.466 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimatul B.V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că procentul de încadrare în grupa a II-a de muncă este menţionat atât în carnetul de muncă cât şi în adeverinţa emisă de angajator şi că menţiunile în carnetul de muncă s-au efectuat cu respectarea prevederilor Dec. Lege nr.92/1976 şi a Ord. nr.136/1976, iar faptul că nu s-a virat cota de CAS aferentă grupei superioare nu este un motiv care să conducă la refuzul valorificării acesteia prin reducerea vârstei standard de pensionare.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situaţie de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, a reţinut următoarele:

Apelul este nefondat.

Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6. "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".

Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale”.

 În acelaşi sens, potrivit art. 1 din Dec.nr.92/1976 ”carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta,

Potrivit Ord. nr.590/2008 cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverinţelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, se depun la angajatori sau la deţinătorii arhivelor acestora, după caz, iar adeverinţele se întocmesc şi se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedura prevăzută  de  lege, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive.

 Conform aceluiaşi act normativ, angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe are le întocmesc şi le eliberează.

Prin urmare, stabilirea condiţiilor şi nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum şi nominalizarea persoanelor, revine unităţilor angajatoare.

Odată stabilită situaţia juridică, evidenţierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverinţa emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.

Adeverinţele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situaţii de fapt şi drept care rezultă din evidenţele aparţinând unităţii emitente  şi  ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidenţe, persoanele cu atribuţii în eliberarea acestora angajându-şi răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.

Deci, stabilirea perioadei de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi a activităţilor ce se încadrează în grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor şi actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situaţie lipsită de echivoc şi care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieşit din fişa postului şi specificul meseriei şi funcţiei în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.

Potrivit  art. 11 alin. (1) din  Decretul 92/1976, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin. Aliniatul (2) prevede că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfăşurată, vor cuprinde: denumirea unităţii şi perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă, precum şi precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menţionarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menţiona şi funcţia, meseria sau specialitatea exercitată, retribuţia tarifară de încadrare, precum şi alte drepturi ce se includ în aceasta şi, după caz, locurile de muncă cu condiţii deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I şi II de muncă la pensie.

Adeverinţa  emisă  constituie act oficial prin care se dovedeşte, meseria şi timpul lucrat în grupa  de  muncă.

În speţă, desfăşurarea activităţii în grupa de muncă pe perioada în discuţie a fost probată de intimat aşa cum prevăd dispoziţiile legale sus enunţate atât cu menţiunile din carnetul de muncă (poz.65) cât şi cu adeverinţa nr.1726/19.11.1999 emisă de fostul angajator SC H.SA.

Contrar susţinerilor apelantei în aceste înscrisuri se menţionează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile HG. nr.1223/20.11.1990 şi a Hotărârii C.A. a SC H. SA nr.900/20.03.1991.

Deci, fostul angajator şi-a asumat întreaga răspundere cu privire la menţiunile efectuate în carnetul de muncă şi conţinutul şi veridicitatea adeverinţei eliberate, aşa încât nici instanţa şi nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmaţii atâta timp cât menţiunile din carnetul de muncă precum şi din adeverinţa eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conţinutul acesteia a fost consemnat cu respectarea menţiunilor  prevăzute  în  Ord.590/2008.

Toate prevederi legale susenunţate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unităţi în grupele I şi II, trecerea de la o grupă la alta şi scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităţilor. Prin urmare încadrarea personalului în condiţii de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispoziţiile art.2 din H.G.nr.1223/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura menţiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.

Din acest punct de vedere, susţinerile apelantei că intimatul, în raport de natura funcţiei, nu putea fi încadrat în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanţă, ţinându-se seama de menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa nr.1726/19.11.1999 eliberată de fostul angajator, care atestă desfăşurarea de către intimat a activităţii pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%. 

Totodată, faptul că nu s-a virat cota de CAS aferentă grupei superioare nu are relevanţă în acest cadru procesual şi nu o exonerează pe recurentă de obligaţia legală de a lua în considerare datele privind activitatea desfăşurată de asigurat, evidenţiate în actele emise de angajator şi depuse la dosarul de pensie, care, aşa cum s-a arătat mai sus, îşi produc pe deplin efectele juridice.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către intimată.

Domenii speta

Spete similare