Partaj bunuri comune

Sentinţă civilă 10738 din 17.09.2012


Dosar nr. Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-JIU

Sentinţa civilă nr.10738

Şedinţa publică de la 17.09.2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune, privind pe reclamantul BM şi pe pârâta N E.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns părţile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Reclamantul depune la dosarul cauzei certificat de nomenclatură stradală nr. 508/07.03.2000.

Se ia câte o declaraţie reclamantului şi pârâtei, cele menţionate fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau  probe de administrat, instanţa a constatat  cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond. 

Reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea sa la plata către pârâtă a despăgubirilor cuvenite cu atribuirea în lotul său a imobilelor.

Pârâta a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.01.2012, sub numărul, reclamantul BM a chemat în judecată pe pârâta N E, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună împărţirea  bunurilor comune  realizate în timpul căsătoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat căsătoria cu pârâta la data de 03.11.1984, căsătorie care a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 6197/31.08.1998 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu. A precizat reclamantul că în timpul căsătoriei părţile au dobândit următoarele bunuri:

- apartament cu 2 camere situat în;

- teren în suprafaţă de 1500 mp situat în intravilanul comunei Cîlnic;

- fundaţie din beton pentru construcţie edificată pe terenul mai sus menţionat.

A precizat că terenul a fost atribuit părţilor în anul 1996 de către consiliul local în vederea construirii unei locuinţe, demersurile în vederea obţinerii acestui teren şi pentru obţinerea avizelor necesare, autorizaţiei de construcţie fiind întreprinse de ambele părţi. La data de 30.01.1997 a fost eliberat şi titlul de proprietate nr. 1333565 pe numele pârâtei, dar acest teren a susţinut reclamantul că este bun comun întrucât a fost atribuit părţilor în vederea edificării unei locuinţe.

A mai solicitat reclamantul să se constate o cotă a sa de contribuţie la dobândirea bunurilor supuse partajării de 90% pentru acesta şi 10% pentru pârâtă, întrucât suma necesară achiziţionării apartamentului a fost acordată de mama reclamantului, iar în timpul căsătoriei acesta a realizat venituri substanţiale, mai mari decât cele ale pârâtei, iar separarea în fapt a soţilor s-a produs cu mult înaintea desfacerii căsătoriei prin divorţ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 357 Cod civil.

Prin încheierea nr. 1232/18.04.2012 pronunţată de instanţă în acest dosar s-a admis cererea de ajutor public judiciar şi reclamantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3638,73 lei, corespunzător valorii bunurilor partajate.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse, în copie, cartea de identitate a reclamantului, sentinţa nr. 6197/11.08.1996 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4860/01.04.1992, titlul de proprietate nr. 1333555/30.01.1991, autorizaţia de construire nr. 47/30.08.1996, certificat de urbanism nr. 49/19.08.1996, schiţă, certificat de nomenclatură stradală nr. 508/07.03.2000, bilet de ieşire din spital din data de 25.07.2012, carnetele de muncă ale părţilorr.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a fost prezentă la judecata cauzei.

În şedinţa publică din 27.02.2012, pârâta a recunoscut că în timpul căsătoriei a dobândit cu reclamantul un apartament cu 2 camere situat în, str., că terenul din intravilanul com. Cîlnic a fost dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, pe acest teren edificându-se o fundaţie din beton pentru construcţie, restul lucrărilor până la stadiul la care se află construcţia în prezent fiind realizate numai de reclamant. Nu a recunoscut însă  cota de contribuţie solicitată de reclamant susţinând că  a avut serviciu şi s-a ocupat de copiii rezultaţi din căsătorie.

În cauză au fost numit expert în specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare, domnul expert Vişan Ion în vederea identificării şi evaluării bunurilor supuse partajării, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 25-33, la termenul din data de 22.03.2012, asupra căruia părţile nu au formulat obiecţiuni.

De asemenea, a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii N N, DM, DCo M şi SM.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 03.11.1984, iar prin sentinţa civilă nr. 6197/31.08.1998 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 08.10.1998 s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor (fila 7 din dosar).

Prin cererea care face obiectul acestui dosar, reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: un  apartament cu 2 camere situat în, un teren în suprafaţă de 1500 mp. situat în intravilanul comunei Cîlnic, o fundaţie din beton pentru construcţie edificată pe terenul menţionat anterior.

Pârâta a recunoscut dobândirea în comun în timpul căsătoriei a bunurilor menţionate în cererea de partaj la termenul din data de 27.02.2012 (fila 22), însă a contestat cota de contribuţie majoritară solicitată de către reclamant. Având în vedere recunoaşterea pârâtei, instanţa va lua act de manifestarea de voinţă a acesteia, potrivit disp. art. 673 ind. 3 Cod proc. civ. şi va reţine ca făcând parte din masa bunurilor comune supuse partajării bunurile menţionate anterior. Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2672/26.03.1992 părţile au cumpărat în timpul căsătoriei un apartament situat în Târgu-Jiu, str. Minerilor, bl. 5, et. 4, sc. 2, ap. 47, jud. Gorj (fila 8).

De asemenea, tot în timpul căsătoriei, a fost emis titlul de proprietate nr. 1333555/30.01.1997 de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care pârâtei i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1500 mp. pe raza comunei Cîlnic. Deşi titlul de proprietate este emis pe numele pârâtei şi acest teren este bun comun al părţilor, întrucât pe de o parte acest caracter nu a fost contestat de către pârâtă, iar pe de altă parte, a fost dobândit în timpul căsătoriei, şi potrivit disp. art. 30 din Codul familiei (aplicabil în speţă având în vedere că imobilul a fost cumpărat înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar potrivit disp. art. 6 alin. 2 NCC actele sau faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sa, după caz a săvârşirii ori producerii lor), bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor, calitatea de bun  comun nefiind necesar să fie dovedită.

Conform autorizaţiei de construire nr. 47/30.08.1996 şi a certificatului de urbanism nr. 49/19.08.1996 eliberate de Primăria comunei Cîlnic (fila 10), pe terenul menţionat anterior, părţile au edificat în comun, tot în timpul căsătoriei, o fundaţie din beton. Restul lucrărilor până la stadiul în care se află astăzi construcţia au fost realizate numai de către reclamant, motiv pentru care va fi reţinută la masa bunurilor de împărţit numai fundaţia din beton ca bun comun.

În privinţa cotei de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, instanţa reţine că reclamantul a solicitat o cotă de contribuţie de 90% la dobândirea acestora, contestată de către pârâtă. Reclamantul a susţinut că apartamentul a fost cumpărat cu sume de bani date de către mama sa. Această susţinere este apreciată de către instanţă ca fiind dovedită prin  proba coroborarea probei testimoniale administrată în cauză cu înscrisuri chitanţă din 18.03.1992 depus la fila 17 din dosar. Astfel, potrivit acestei chitanţe, reclamantul a achitat RAFLIPS într-o singură tranşă suma de 51628 lei, reprezentând preţul de achiziţie al apartamentului menţionat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2642/26.03.1992. Potrivit depoziţiei martorului N N, fila 218, preţul apartamentului a fost achitat integral cu sume de bani provenite de la părinţii reclamantului, aspect de care a luat cunoştinţă fiind coleg de serviciu cu părinţii reclamantului în perioada respectivă. În acelaşi sens, martorul SM (fila 222) a declarat că îl cunoaşte pe reclamant de 26 de ani şi are cunoştinţă de faptul că în anul 1992, acesta a primit de la mama sa suma folosită pentru achitarea preţului apartamentului din Tg-Jiu, str. Minerilor. În schimb, martorii propuşi de către pârâtă au presupus că preţul aferent apartamentului a provenit din economiile soţilor, însă, deşi erau persoane apropiate pârâtei, nu au prezentat acest aspect cu titlu de certitudine, ci doar ca pe o simplă presupunere.

Aşadar, coroborând aspectele reţinute din depoziţiile martorilor propuşi de reclamant cu faptul achitării într-o singură tranşă a preţului aferent apartamentului (într-o sumă semnificativă pentru acea perioadă), instanţa apreciază susţinerea reclamantului ca fiind întemeiată. Cu toate acestea, raportând valoarea apartamentului la întreaga comunitate de bunuri şi având în vedere că pentru terenul în suprafaţă de 1500 mp nu a fost făcută nicio cheltuială de către părţi, iar pentru edificarea fundaţiei din beton soţii au contribuit în mod egal, instanţa apreciază cota de contribuţie a reclamantului la dobândirea bunurilor comune de 80%.

Bunurile au fost evaluate de către expertul desemnat în cauză la suma totală de 63624 lei: apartamentul fiind evaluat la suma de 45728 lei, terenul având o valoare de 15100 lei, iar fundaţia din beton edificată pe terenul menţionat anterior a fost evaluată la suma de 2796 lei. Deşi în raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a identificat şi a evaluat o baracă (magazie provizorie din lemn lângă locuinţa din Cîlnic), un astfel de obiectiv nu a  fost stabilit de către instanţă, iar părţile nu au solicitat şi partajarea acestui bun, motiv pentru care nu va fi reţinut de către instanţă la stabilirea masei partajabile.

Ca o consecinţă, faţă de dispoziţiile 669 NCC care prevede că încetarea coproprietăţii prin partaj se poate cere oricând şi art. 676 NCC, potrivit căruia partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui proprietar, iar în caz de imposibilitate prin atribuirea bunului în lotul unui copărtaş în schimbul unei sulte (dispoziţii aplicabile în speţă potrivit art. 66 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a NCC), întrucât cererea a fost formulată ulterior intrării în vigoare a NCC), se va dispune ieşirea părţilor din starea de codevălmăşie, în cote egale, urmând să atribuie toate bunurile în lotul reclamantului cu obligaţia de achitare a unei sulte către pârâtă.

Instanţa apreciază că atribuirea tuturor bunurilor în lotul reclamantului corespunde criteriilor disp. art. 673 ind. 9 Cod proc. civ. care prevăd că la formarea şi atribuirea loturilor se va ţine seama de acordul coproprietarilor, mărimea cotei părţi, masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari au făcut îmbunătăţiri şi altele asemenea.  Astfel, instanţa are în vedere că reclamantul nu are alte posibilităţi locative în afara apartamentului supus partajării şi în care locuieşte împreună cu unul dintre copii rezultaţi din căsătorie, construcţia edificată pe terenul din com. Cîlnic nu este locuibilă în prezent, iar pârâta dispune de o locuinţă proprie în oraşul Bumbeşti-Jiu, la ultimul termen de judecată aceasta precizând că este de acord cu atribuirea bunurilor în lotul reclamantului cu condiţia ca acesta să o despăgubească cu o sumă de bani (fila 229).

Pentru considerentele expuse, având în vedere, în plus, faptul că reclamantului i-a fost recunoscută o cotă de contribuţie de 80%, acesta locuieşte împreună cu unul dintre copii în apartamentul supus partajării, iar restul lucrărilor, până la stadiul în care se află în prezent construcţia de pe terenul situat în Cîlnic au fost edificate exclusiv de către reclamant fără vreo contribuţie din partea pârâtei, instanţa va atribui toate bunurile în lotul reclamantului cu obligaţia de despăgubire a pârâtei.

Prin urmare, pentru motivele de mai sus, instanţa va admite în parte cererea de partaj bunuri comune, va dispune atribuirea tuturor bunurilor în lotul reclamantului cu obligaţia de a plăti pârâtei sulta cuvenită în cuantum de 12724, 8 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul B M domiciliat împotriva pârâtei N E domiciliată

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuţie de 80% pentru reclamant şi 20% pentru pârâtă,  următoarele bunuri, în valoare totală de 63624 lei:

-un apartament situat în,

-un teren în suprafaţă de 1500 mp. situat în comuna Cîlnic, dobândit conform titlului de proprietate nr. 1333555/30.01.1997

- o fundaţie din beton edificată pe terenul menţionat anterior.

Dispune ieşirea părţilor din starea de codevălmăşie în cotele arătate.

Atribuie părţilor bunurile comune, astfel:

1.Lot reclamant primeşte:

- un apartament situat în ………………………………………………...……..valoare 45728 lei;

-un teren în suprafaţă de 1500 mp. situat în comuna Cîlnic, dobândit conform titlului de proprietate nr. 1333555/30.01.1997………valoare 15100 lei;

- o fundaţie din beton edificată pe terenul menţionat anterior ……………………………………….. ………………………...valoare 2796 lei; 

valoare atribuită ……………..63624 lei

valoare cuvenită…………….. 50899,2 lei

plăteşte sultă pârâtei …………12724,8  lei.

Lot pârâtă:

- nu se atribuie bunuri: 

 valoare atribuită …………………………..0 lei

valoare cuvenită……………………12724,8  lei

primeşte sultă de la reclamant …….12724,8  lei.

Cu drept de recurs în termen  de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17.09.2012, la Judecătoria Tg-Jiu.

PREŞEDINTE

Grefier

Red/tehnored/

4ex/16.10.2012