Pensionari cfr. Acordare permise de călătorie.

Pensionari CFR. Acordare permise de călătorie.

O.G. nr.112/1999: art.8 alin.(3)

O.U.G. nr.80/2010: art.19;

O.U.G. nr.84/2012: art.9;

O.U.G. nr.29/2013: art. 6.

Legiuitorul a reglementat dreptul la gratuităţi la călătorii pe căile ferate române prin emiterea unor permise anuale de călătorie în acest sens, numărul lor putând însă diferii de la un an la altul prin voinţa legiuitorului în funcţie de politica economico-financiară a statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 206/A/12  mai 2014.

Prin acţiunea în conflict individual de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.3175/97/2013, reclamanţii S.I. şi S.T., au chemat în judecată pe pârâţii M.T. şi S.N.T.F.C. CFR C. SA, solicitând obligarea acestora la acordarea unui număr de 24 file permise de călătorie gratuită, valabile pentru circulaţia cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, atât cele de stat cât şi cele private (Regiotrans, etc.) începând cu data de 01.01.2012 şi în continuare.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de pensionari CFR au beneficiat fiecare până la data de 01.01.2012 de 24 file de permise de călătorie gratuite pe calea ferată, pe an, respectiv un drum dus-întors în fiecare lună, dar începând cu acea dată pârâţii le-au redus acest drept la doar 6 file permise de călătorie gratuite pe an de persoană, respectiv 3 drumuri dus-întors anual.

 In felul acesta, pârâţii le-au încălcat drepturile câştigate încă de la construcţia primelor linii de cale ferată din România şi i-au umilit.

Ulterior, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, arătând că întrucât permisele de călătorie din anii 2012 şi 2013 nu mai pot fi folosite fiind valabile doar în cursul acelor ani, solicită daune materiale în valoare de 13.017,6 lei reprezentând contravaloarea a 72 file de permise de călătorie gratuite neacordate pe anii 2012 şi 2013 şi obligarea pârâţilor să le elibereze câte 24 file de permise de călătorie gratuită începând cu data de 01.01.2014.

In drept, au invocat art.84 şi 85 şi 92 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2012 – 2013 al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, art.8 alin.1 lit.a şi b, alin.3, 4, 5, 6, art.9 alin.1 şi 2, art.14 din OG nr.112/1999, Codul muncii.

Pârâtul M.T. prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a acestei instanţe în soluţionarea cauzei, arătând că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ şi raportat la disp.art.1 alin.1 din Legea nr.554/2001 coroborate cu disp.art.96 alin.1 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel.

A mai invocat totodată şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu are nici un fel de atribuţii în ce priveşte eliberarea permiselor de călătorie pe calea ferată pentru pensionarii care beneficiază de gratuităţi, aceste atribuţii revenind pârâtei S.N.T.F.C. CFR C. SA.

Pârâta S.N.T.F.C. SA prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, arătând că este vorba de un litigiu de contencios administrativ de competenţa Curţii de Apel Alba Iulia–Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, încadrându-se la disp.art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.554/2004.

Totodată a mai invocat şi excepţia lipsei procedurii prealabile raportat la prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 conform cărora înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Având în vedere că reclamanţii nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Aceeaşi pârâtă a mai invocat prin note de şedinţă, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de capătul de acţiune privind daunele materiale în sumă de 13.017,6 lei reprezentând contravaloarea a 72 file neacordate pe anii 2012 şi 2013, arătând că pentru permisele de călătorie pe căile ferate române, contravaloarea se suportă din bugetul Ministerului Transporturilor, prin urmare acesta are calitate procesuală pasivă pe acest capăt de acţiune.

Ambii pârâţi, pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Au arătat, în esenţă, că potrivit disp.art.8 alin.3 din OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interesul de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, actualizată, reclamanţii au beneficiat de 24 file de permise de călătorie pe calea ferată, pe an.

Dar, prin OUG nr.80/2010, aceste dispoziţii au fost modificate în sensul că în anul 2012 se acordă gratuităţi numai în limita a 3 călătorii dus–întors sau 6 călătorii simple, iar prin art.2 din OUG nr.84/2012 această măsură s-a prelungit şi în anul 2013.

Referitor la numărul de file de permise ce se vor acorda în anul 2014, s-a arătat că se vor supune dispoziţiilor legale în vigoare.

In ce priveşte valabilitatea permiselor CFR pentru circulaţia cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, au arătat că legitimaţiile de călătorie eliberate în baza actelor normative sus menţionate sunt valabile la trenurile şi pe relaţiile de circulaţie pe care îşi desfăşoară activitatea ca operator de transport S.N.T.F.C. CFR C. SA, acestea fiind Regio şi Inter Regio, nu şi pentru operatorii CF privaţi (Regiotrans).

 Reclamanţii au solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâte, arătând că litigiul de faţă este un conflict de muncă şi că au solicitat daune materiale de la pârâtul Ministerul Transporturilor, din al cărui buget trebuie suportată contravaloarea permiselor de călătorie, iar pârâta SNTFC „CFR C.” SA face parte din Ministerul Transporturilor şi este subordonată acestui minister.

Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2964/LM/ 14.11.2013 a respins acţiunea.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reţinut următoarele:

Excepţia necompetenţei materiale a instanţei a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2013, apreciindu-se că litigiul de faţă este un litigiu de muncă şi nu unul de contencios administrativ.

Nefiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ nu este necesară nici procedura prealabilă, motiv pentru care excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta SNTFC „CFR C.” SA este neîntemeiată şi se va respinge ca atare.

Cât priveşte excepţiile lipsei calităţi procesuale pasive invocate de pârâţi, instanţa reţine că:

In conformitate cu disp.art.18 alin.4 din O.G. nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal, cu modificările şi completările ulterioare, contravaloarea permiselor de călătorie pe căile ferate române emise în mod gratuit pensionarilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.1 lit.a şi b şi alin.2 şi membrilor lor de familie, se suportă din bugetul Ministerului Transporturilor.

Potrivit prev.pct.6 ale Cap. I „Dispoziţii generale” din Metodologia privind încadrarea în categorie de tren, clasă, condiţii de emitere, gestionare şi folosire a legitimaţiilor de călătorie pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.624/17.09.2009, gestionarea legitimaţiilor de călătorie în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române se face de S.N.T.F.C. SA prin Serviciul legitimaţii de călătorie, la nivel central, iar la nivel teritorial, prin compartimentele legitimaţii de călătorie.

Aşa fiind, pârâtul Ministerul Transporturilor are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, în capătul de acţiune privind plata daunelor materiale solicitate, iar pârâta SNTFC CFR C. SA are calitate procesuală pasivă în capătul de acţiune privind eliberarea permiselor de călătorie.

 Pe fond, se reţine că :

Din copiile carnetelor de muncă ale reclamanţilor rezultă că aceştia au fost salariaţi CFR, iar în prezent sunt pensionari.

Din adeverinţa nr.(…)/26.08.2013, eliberată de Suc. de T.F.C. Timişoara–Staţia Simeria, rezultă că în perioada 2003–2011, inclusiv, reclamantul S.I a beneficiat de 24 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile clasa I, iar în perioada 2012–2013 inclusiv a beneficiat de 6 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile la clasa I.

Din aceeaşi adeverinţă rezultă că reclamanta S.T. a beneficiat în anii 2010 şi 2011 de 12 file de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, valabile la clasa I iar în anii 2012 şi 2013 de 6 file de permise de călătorie gratuite pe calea ferată, valabile la clasa I.

 Acordarea permiselor de călătorie pe căile ferate române este reglementată prin OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr.210/2003, care prevede în art.98 alin.3 că : „pensionarii  care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie”.

Prin prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, s-a stabilit că:

„In anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita de 3 călătorii dus–întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative :

a). art.1, art.2 alin.1, 2 şi 4, art.3 alin.1 şi 2, art.4 alin.1, 2 şi 3, art.5, art.8 alin.1, 2 şi 3, art.9 alin.1, art.11 alin.1 şi art.12 din OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare”.

Prin art.2 din OUG nr.84/2012, aplicarea acestei măsuri a fost prelungită şi în anul 2013.

In ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a se face aplicarea disp.art.84 şi 85 din C.C.M. al C.N.C.F CFR SA pe anii 2012 – 2013, instanţa reţine că constituie legea părţilor doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, iar clauzele acestor contracte pot fi stabilite numai în limitele legii, C.N.C.F. SA fiind o societate comercială pe acţiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acţionar unic care-şi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Transporturilor.

In speţă, legiuitorul a intervenit şi a reglementat prin adoptarea OUG nr.80/2010, OUG nr.84/2012 şi OG nr.29/2013, dreptul la un număr inferior de file de permis de călătorie, gratuite faţă de cel prevăzut de  Contractul Colectiv de Muncă sus menţionat, situaţie în care norma legală prevalează dispoziţiilor Contractului Colectiv de Muncă invocate de reclamanţi.

Faţă de considerentele expuse, rezultă că în mod corect s-au acordat reclamanţilor doar câte 6 file de permise de călătorie gratuite în anii 2012 şi 2013 conform actelor normative sus menţionate.

Neavând dreptul la eliberarea unui număr mai mare de permise de călătorie pentru anii 2012 şi 2013 decât cele de care au beneficiat, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi nici la plata daunelor materiale de 13.0176,6 lei solicitate.

In ce priveşte solicitarea reclamanţilor de acordare a 24 de file de permise de călătorie pe anul 2014, aceasta este de asemenea neîntemeiată, faţă de prev. OG nr.29/2013, publicată în M. Of. al României nr.550/30.08.2013, şi care în art.6 arată că prevederile art.18 şi 19 ale art. II din OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementara unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014. Prin urmare, şi în anul 2014, salariaţii şi pensionarii CFR precum şi membrii lor de familie vor beneficia de câte un carnet de permise de călătorie gratuite pe calea ferată cu 6 file.

 In ce priveşte, capătul de acţiune privind valabilitatea permiselor CFR pentru circulaţia cu toate garniturile de tren care circulă pe infrastructura feroviară, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat pentru considerentele următoare:

 In conformitate cu prev. Cap.I pct.16 şi Cap. III pct.15 din Anexa nr.1 a Ordinului Ministrului Transporturilor nr.1697/2012, publicat în Monitorul Oficial nr.824/07.12.2012, pentru aprobarea metodologilor de aplicarea prevederilor OG nr.112/119, permisele de călătorie sunt valabile la trenurile şi pe relaţiile de circulaţie pe care îşi desfăşoară activitatea ca operator de transport S.N.T.F.CFR Călători SA (Regio şi Inter Regio) nu şi în ce priveşte operatori CF privaţi (Regiotrans).

Faţă de considerentele expuse s-a respinge acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei şi  admiterea pretenţiilor lor, arătând că îşi susţin motivele pe care şi-au întemeiat acţiunea formulată şi precizează că în mod nelegal li s-a luat un drept câştigat legal.

Intimata SNTFC.„CFR C.” SA, a depus întâmpinare prin care invocă excepţia decăderii pentru nemotivarea apelului, faţă de prevederile art.470 alin.1 lit.c) şi d) şi alin.3 din Codul de procedură civilă, susţinând că apelanţii nu aduc nici o critică sentinţei atacate, reluând practic ceea ce au solicitat prin cererea de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefondat.

În drept, invocă art.205-206 din N.C.P.C.,Legea nr.554/2004, OG. nr.112/2003, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 210/2003, OUG. nr. 80/2010.

Intimatul M.T., prin întâmpinarea depusă, invocă excepţia nulităţii recursului, faţă de dispoziţiile art.83 alin.3, precum şi art.489 alin.2 din CPC, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, instanţa de fond făcând o aplicare corectă a legii în speţă.

Apelanţii reclamanţi au depus concluziile scrise, prin care solicită respingerea apărărilor formulate de intimaţi prin întâmpinării şi admiterea acţiunii, dreptul lor fiind prevăzut atât de OUG. nr.112/1999 cât şi de Contractul Colectiv de muncă, iar OG. nr.80/2010 se aplică numai la salariaţi nu şi la pensionari.

SNTFC.„CFR C.” a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită, în principal, a se constata nulitatea apelului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nemotivat, menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Ministerul Transporturilor, a depus răspuns la întâmpinare, prin care precizează că îşi menţine în totalitate punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea depusă şi arată că în măsura în care instanţa va recalifica calea de atac, solicită a se lua act că îşi menţine punctul de vedere ce vizează nemotivarea căii de atac de către apelanţi, invocând dispoziţiile art.470 alin.1 lit.c) şi d) din C.P.C.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situaţie de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Urmare a recalificării căi de atac de faţă, potrivit art.152 din Noul Cod de procedură civilă, prin raportare la art.7 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, ca fiind apel, excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul M.T., prin prisma art. 487 din NCPC, va fi respinsă ca lipsită de obiect.

Din punct de vedere a căi ordinare de atac, care are astfel un efect devolutiv, Curtea, va face aplicarea art.476 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.”

Aşa fiind, procedând la o nouă judecată asupra fondului, statuând în fapt şi drept, Curtea, va respinge apelul de faţă ca fiind nefondat.

Astfel, acordarea permiselor de călătorie gratuită pe căile ferate române este reglementată prin OG. nr.112/30.08.1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi interes personal, aprobată prin Legea nr.210/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art.8 alin.(3) din acest act normativ (după republicare) pensionarii care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 de file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie. Prin art.19 din O.U.G. nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar publicată în Monitorul Oficial Nr. 636 din 10 septembrie 2010 se prevede că: În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative: a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) şi (4), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1), (2) şi (3), art. 5, art. 8 alin. (1), (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

Prevederile art.19 din această ordonanţă de urgenţă se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013 (a se vedea art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012), precum şi în anul 2014 (a se vedea art. 6 din O.G. nr. 29/2013).Prevederile OUG. nr.80/2010 au făcut obiectul controlului constituţional exercitat de Curtea Constituţională conform art.146 din Constituţia României, care a statuat prin mai multe decizii că acest text de lege nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art.41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art.47 alin. (2) referitoare la dreptul la pensie şi art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art.20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Astfel prin DECIZIILE  nr.1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr.291 din 23 mai 2013 Curtea Constituţională a reţinut că [„măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin Legea nr.283/2011 "al cărei conţinut urmăreşte nu doar aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, dar şi completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condiţiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel naţional, cât şi mondial, şi de imperativul reechilibrării situaţiei economice a ţării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti".  Cu acest prilej, Curtea a constatat că Legea nr. 283/2011 reglementează o serie de măsuri cu caracter financiar având impact asupra unei game largi de drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de categorii socio-profesionale, drepturi ce îşi au izvor fie în Legea fundamentală, fie în alte acte normative. Referitor la prevederile de lege criticate, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că acestea se referă la indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Aşa fiind, Curtea a constatat că drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, astfel încât dispoziţiile art.53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. 

Curtea a constatat, totodată, că prevederile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică.  În acest context, Curtea a reţinut că măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizaţii pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză. De altfel, Curtea a statuat că măsurile financiare criticate sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).În egală măsură, Curtea a considerat că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. În fine, Curtea a reţinut că "legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art.53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi"].

Deciziile Curţii Constituţionale sunt, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţia României sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

În speţă, în acord cu aceste decizii, Curte de Apel, constată ca nefondate susţinerile apelanţilor vizând încălcarea unui drept câştigat prin lege, deoarece legiuitorul a reglementatdreptul la gratuităţi la călătoriipe căile ferate române prin emiterea unor permise anuale de călătorie în acest sens, numărul lor putând însă diferii de la un an la altul prin voinţa legiuitorului în funcţie de politica economico-financiară a statului, de resursele financiare şi de celelalte împrejurării reţinute mai sus.Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din N.C.P.C. a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către reclamanţi, păstrând  ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

Domenii speta

Spete similare