Prelungirea valabilităţii permisului de armă. Neefectuarea demersurilor privind obligaţia de prezentare la control şi prelungirea vizei permisului de port armă.

Prelungirea valabilităţii permisului de armă. Neefectuarea demersurilor  privind obligaţia de prezentare la control şi prelungirea vizei permisului de port armă.

Măsura a cărei anulare se solicită a fost luată de către pârât în temeiul art. 45 alin. 1, lit. d Legea 295/2004, text potrivit căruia anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. 1 (5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

 Însă, art. 27 din HG 130/2005 permite pentru motive obiective prelungirea termenului de prezentare pentru aplicarea vizei cu 30 de zile de la încetarea motivelor. În speţă, reclamantul a dovedit cu acte medicale că depăşirea cu o lună a termenului s-a datorat stării sale de sănătate care l-a împiedicat nu numai să se prezinte la IPJ Alba pentru a solicita prelungirea vizei şi de a face demersurile necesare obţinerii tuturor actelor pretinse de art.26 în vederea prelungirii. 

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1717/04 martie 2014

Prin sentinţa nr.4388/CAF/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 3143/107/2013 s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul J.S.E. în contradictoriu cu pârâtul IPJ A. – S.A.E.S.P. prin  care s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 49533/05.04.2013 emisă de Inspectoratul de Politie al Judeţului A. – S.A.E.S.P.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul J.S.E. solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, anularea în tot a Dispoziţiei nr.49533/05.04.2013 a I.P.J.A.

În motivarea recursului se susţine că instanţa de fond în mod greşit îşi motivează soluţia pronunţată şi ia în considerare numai prevederile art.25 din Legea nr.295/2004, pe care nu le interpretează şi nu le leagă de prevederile art.26 din Normele de aplicare, pronunţând hotărârea raportat numai la apărările de fapt pe care reclamantul le-a înfăţişat instanţei de fond, fără a verifica şi a se pronunţa şi asupra motivelor ce privesc legalitatea emiterii actului administrativ atacat.

Reclamantul susţine că a invocat instanţei de fond că a fost în imposibilitate cauzată de starea de sănătate, de a efectua operaţiunea de vizare a permisului anterior datei de 01.04.2013, mai precis în perioada cuprinsă între datele 27.02.2013 – 01.04.2013, datorită afecţiunilor medicale care l-au făcut inapt pentru a îndeplini formalităţile necesare prelungirii permisului de armă. Datorită stării sale de sănătate cu siguranţă era declarat inapt la vizita medicală, iar prezentarea acestuia la intimată cu fişa medicală vizată de medic ca inapt, nu era utilă în vederea prelungirii permisului, starea de sănătate fiind unul din criteriile de prelungire a permisului de armă.

În coroborarea probelor, instanţa de judecată greşeşte prin aceea că le interpretează numai împotriva reclamantului, legând deplasarea acestuia din data de 02.04.2013 la sediul intimate de starea sa de sănătate anterioară acestei date, însă nu sesizează şi aspectele ce ţin de legalitatea emiterii actului administrativ atacat, nesesizând că în speţa dedusă judecăţii singurele două argumente demne de luat în considerare sunt cele ce ţin de starea reclamantului de sănătate anterioară datei expirării permisului de armă şi de faptul că în speţă se poate constata culpa I.P.J. A. de a nu mai comunica data şi locul unde vânătorii să se prezinte cu documentele cerute de lege şi cu armele înscrise în permis, fapt ce a determinat atitudinea pasivă a reclamantului de aşteptare a planificării locului şi datei la care să se prezinte pentru îndeplinirea obligaţiilor legale.

Activitatea de vizare a permisului de armă presupune o verificare atentă atât a documentelor, cât şi a armelor înscrise în permis, art.26 din Norme obligă deţinătorii de arme să aibă asupra lor permisele de armă şi armele înscrise în acestea, actul de identitate al deţinătorului legal de arme, cartea de identitate a fiecărei arme, certificatul de inspecţie tehnică periodică a fiecărei arme, efectuată în ultimele 6 luni, documentul care atestă calitatea ce i-a conferit dreptul de a deţine sau, după caz, de a purta şi folosi arma respectivă, certificatul medical din care să rezulte că persoana este aptă din punct de vedere medical pentru a deţine sau, după caz, a folosi armele şi muniţia, certificatul de casier judiciar, precum şi alte documente solicitate de organul de poliţie.

Soluţia legală şi practică este cea care s-a impus şi a fost folosită de către I.P.J. A. până în anul precedent, respectiv aceea de înştiinţare scrisă a grupelor de vânători pentru activitatea de vizare a permisului, înştiinţare care să cuprindă atât data, cât şi locul unde să se desfăşoare această activitate. Raţiuni de ordin practic impun ca lucrătorii de poliţie specializaţi în acest sens să se deplaseze în judeţ pe zone unde să efectueze în mod organizat verificările la arme şi documente, decât să vină la sediul I.P.J. - ului întreaga populaţie deţinătoare de arme cu armele asupra lor.

O analiză corectă a textului de lege, interpretat prin prisma normelor de punere în aplicare a acestuia, duce la concluzia că obligaţiei titularilor de armă de a-şi viza permisul de armă îi corespunde corelativ şi anterior obligaţia inspectoratelor de poliţie judeţene, prin serviciul de specialitate din subordine, de a indica locul şi perioada stabilită în vederea efectuării acestor operaţiuni.

Se invocă iniţial prevederile art.299 şi urm. Cod pr. civilă şi art.10 din Legea nr.554/2004, iar prin actul din 3.02.2014, art.488 pct.8 NCPC.

În procedura pregătirii dosarului  intimatul pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului apreciind că nu este incident motivul prevăzut de art.488  pct. 8 C. pr. civ., instanţa interpretând corect prevederile art.25 din Legea 295/2004.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul îşi menţine motivul de casare invocat.

Recursul reclamantului este fondat şi a fost admis conform următoarelor considerente:

 Prin Dispoziţia nr. 49533/05.04.2013 emisă de Inspectoratul de Politie al Judeţului A. – S.A.E.S.P. s-a dispus măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale faţă de reclamantul J.S.E., măsură justificată de faptul că reclamantul  nu s-a prezentat în termenul legal de 5 ani la structura de poliţie competentă, în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă.

Prevederile legale incidente în cauză sunt cele stabilite la art.25 din Legea nr.295/2004, care au următorul conţinut:

„ (1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.

(2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

Art.26 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004, aprobate prin HG nr. 130/2005 reglementează procedura de viză a permisului de armă, stipulând că: „ Titularii permiselor de armă tip A şi tip B au obligaţia de a se prezenta la viza permisului de armă în perioada stabilită de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în locurile indicate de inspectoratele de poliţie judeţene şi de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului B., având asupra lor: permisele de armă şi armele înscrise în acestea, actul de identitate al deţinătorului legal de arme, cartea de identitate a fiecărei arme, certificatul de inspecţie tehnică periodică a fiecărei arme, efectuată în ultimele 6 luni, documentul care atestă calitatea ce i-a conferit dreptul de a deţine sau, după caz, de a purta şi folosi arma respectivă, certificatul medical din care să rezulte că persoana este aptă din punct de vedere medical pentru a deţine sau, după caz, a folosi armele şi muniţia, certificatul de cazier judiciar, precum şi alte documente solicitate de organul de poliţie.” Conform art.27 din acelaşi act normativ „persoanele care fac dovada cu documente autentice că în perioada stabilită pentru viza permisului de armă s-au aflat în imposibilitatea de a se prezenta la organul de poliţie competent, din motive obiective, beneficiază de acordarea ulterioară a vizei permisului de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data încetării motivelor respective”.

Din textele de mai sus rezultă că  art. 27 din HG 130/2005 permite pentru motive obiective prelungirea termenului de prezentare pentru aplicarea vizei cu 30 de zile de la încetarea motivelor. Ori  reclamantul a dovedit cu acte medicale că depăşirea cu o lună a termenului s-a datorat stării sale de sănătate care l-a împiedicat nu numai să se prezinte la IPJ A. pentru a solicita prelungirea vizei şi de a face demersurile necesare obţinerii tuturor actelor pretinse de art.26 în vederea prelungirii. 

Instanţa de recurs apreciază în dezacord cu prima instanţă că actele medicale certifică până la dovedirea contrariului  faptul că reclamantul a suferit o pneumonie interstiţială care a debutat ca viroză respiratorie,complicându-se apoi  pe durata 27 02 -1 04 2013,ceea ce era de natură a constitui o împiedicare obiectivă a reclamantului de a se conforma termenului de 5 ani,care s-a împlinit la 3 03 2013.În aceste condiţii  în aplicarea art. 27 din Normele metodologice reclamantul putea beneficia de prelungirea cu 30 de zile a termenului de aplicare a vizei pe permisul de port armă.

Celelalte argumente invocate în susţinerea sentinţei de casare prevăzute de art.488 pct.8 Cod pr. civilă, privind obligaţia Inspectoratul de Poliţie al Judeţului  A. de a înştiinţa titularii permisului de port armă asupra locului şi datei unde să se prezinte în vederea prelungirii vizei permisului nu sunt fondate, având în vedere că, prin intermediul portalului, la informaţiile de interes public, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului  A. a indicat locul ca fiind „sediul S.A.E.S.P.”  iar data „în fiecare zi de marţi între orele 09.00 – 14.00 şi joi între orele 12.00-18.00”.

În atare situaţie curtea reţine că pârâtul intimat a respectat toate condiţiile necesare pentru a asigura accesul şi informarea posesorilor de permise de armă cu privire la serviciile de verificare a armelor şi prelungire a valabilităţii permisului de port armă.

Susţinerea recurentului privitoare la eventuala înştiinţare în scris a asociaţiei de vânători pentru efectuarea controlului în mod organizat nu este de natură a atrage nelegalitatea actului administrativ în condiţiile în care aceasta practică administrativă a fost folosită din raţiuni organizatorice de organele de poliţie iar actul normativ în vigoare la momentul emiterii actului administrativ nu a stabilit o astfel de obligaţie.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită dreptului material art.27 din H.G.nr.130/2005, astfel că în cauză este incident motivul de recurs reglementat de art. 488 pct.8 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, recursul reclamantului a fost  admis în temeiul art. 496 C.pr.civ, a fost  casată hotărârea atacată în sensul că s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului A., a fost  anulată  Dispoziţia nr. 49533/05.04.2013  emisă de pârât.

Domenii speta

Spete similare