Infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Latura civilă. Limitarea accesoriilor la plata cărora poate fi obligată partea responsabilă civilmente - societate comercială - aflată în insolvenţă.

Infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Latura civilă. Limitarea accesoriilor la plata cărora poate fi obligată partea responsabilă civilmente - societate comercială - aflată în insolvenţă.

Societatea comercială administrată de inculpat nu poate fi ţinută a răspunde, în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata accesoriilor datorate către administraţia financiară în cazul infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale, decât până la data deschiderii procedurii de insolvenţă, altfel s-ar nesocoti raţiunea dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Secţia  penală şi pentru cauze cu minori  - Decizia penală nr. 39/20 ianuarie 2014

Prin sentinţa penală nr. 277/28.11.2013, pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 4027/243/2013 s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul B.T. la o pedeapsă de  1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 c.pen. şi art. 320/1 alin. 7 c.proc.pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de  2 (doi ) ani.

I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II şi lit. „b şi c” C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată şi executarea pedepselor accesorii susmenţionate.

În baza art. 359 C.proc.pen. s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 şi art. 84 c.pen.

În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1357, art. 1373, art. 1381 şi art. 1382 c.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă R.M.L. să plătească părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice H. suma de 23.216 lei reprezentând debit principal (impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă) la care se adaugă accesorii în sumă de 9330 lei.

S-a constatat că măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara prin ordonanţa din 16 mai 2013 asupra imobilului situat în Hunedoara, str..., nr… bl… ap…, judeţul H., înscris în CF 61199-C1-U3 Hunedoara (nr. vechi 5684/11) cu nr. topo 2032/112/11 a fost radiată.

În baza art. 191 alin. 1 şi 3 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa  această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1419/P/2012 întocmit la data de 20.08.2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.T., pentru săvârşirea infracţiunii de “stopaj la sursă” prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 13 C.pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al SC C.F. SRL în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2010 – decembrie 2011 a reţinut şi nu a virat la bugetul statului în termen de 30 de zile de la data scadentă impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă pentru angajaţii societăţii sale, în sumă totală de 23.216 lei, la care s-au calculat şi accesorii în cuantum de 7.613 lei.

Examinând procesul verbal de sesizare din oficiu , extrasul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului privind pe SC C.F. SRL , adresa nr. 9300/30.05.2012 emisă de DGFP H. privind datorii acumulate prin stopaj la sursă , procesul verbal de centralizare a datelor , declaraţiile 100 şi 102 din perioada martie 2010 – decembrie 2011 depuse de SC C.F. SRL , bilanţurile contabile aferente anilor 2009 – 2011 , fişa sintetică totală a SC C.F. SRL, balanţele de verificare lunare ale SC C.F. SRL depuse de administratorul societăţii  pentru perioada 1 ianuarie 2010 – decembrie 2011 , fişele de cont pentru conturile de stopaj la sursă şi pentru contul de casă pentru luna decembrie 2010 şi decembrie 2011 , listele cu contractele individuale de muncă ale angajaţilor SC C.F. SRL comunicare de I.T.M. H., sentinţele pronunţate în procedura falimentului şi înscrisuri depuse de Cabinetul Individual de Insolvenţă R.M.L., declaraţiile martorilor B.L.,declaraţiile inculpatului B.T., cererea de constituire ca parte civilă  , celelalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpatul B.T. a preluat în cursul lunii ianuarie 2010 părţile sociale ale SC C.F. SRL Hunedoara împreună cu martorul B.R.L., în proporţie de 5% inculpatul şi 95% B.R.L.

În 12.01.2010, inculpatul a fost numit unic administrator al SC C.F. SRL Hunedoara.

În perioada martie 2010 – decembrie 2011 SC C.F. SRL  a reţinut impozite şi contribuţii datorate bugetului de stat în sumă totală de 23.216 lei, după cum urmează:

-suma de 8.390 lei reprezentând impozit pe venit salarii, suma de 9313 lei reprezentând CAS angajaţi, suma de 494 lei reprezentând şomaj asiguraţi şi suma de 5019 lei reprezentând sănătate asiguraţi.

Deşi a reţinut aceste impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, inculpatul, în calitate de administrator al societăţii nu a vărsat în termen de 30 de zile de la scadenţă la bugetul statului sumele reţinute prin stopaj la sursă.

De menţionat este faptul că la data preluării părţilor sociale de către inculpat SC C.F. SRL nu avea datorii către bugetul de stat, întregul debit fiind acumulat  în perioada în care acesta a fost administratorul societăţii.

Din centralizatorul întocmit pe baza fişei ROL a SC C.F. SRL a rezultat că societatea a realizat stopaj la sursă începând cu luna martie 2010 până în luna decembrie 2011 pentru impozitul pe salarii, sumele pentru fiecare lună fiind identificate în coloana 4 a tabelului pentru contribuţia individuală la asigurări sociale în perioada iunie 2010 – decembrie 2011 (coloana 5), iar pentru şomaj şi sănătate în perioada mai 2010 – decembrie 2011 (coloanele 6-7).

Analizând rulajele conturilor 5121 (conturi în bănci în lei) şi 5311 (conturi casă în lei) din fiecare balanţă de verificare existentă la dosarul cauzei precum şi datele înscrise în fişele de cont, instanţa a constatat  că societatea administrată de inculpat în perioada martie 2010 – decembrie 2010 a dispus de sume de bani pe care însă le-a folosit în alte scopuri decât pentru a plăti taxele şi impozitele cu reţinere la sursă.

Astfel, în toată perioada de stopaj la sursă, soldul de casă a fost unul pozitiv şi însemnat valoric, care acoperea, dacă nu în totalitate, măcar în parte obligaţiile reţinute de la angajaţi, dar nevirate la fondurile sociale.

Potrivit datelor înscrise în balanţele de verificare sumele înscrise în rubrica sold  debitor  pentru contul 5311 (coloana 4 din balanţa de verificare) sunt de 13.589  în martie 2010, de 22.868 lei în aprilie 2010, de 18.783 lei  în mai 2010, de 12.606 lei în iunie 2010, de 9847 lei în iulie 2010, de 13.092 lei în august 2010, de 15.090 lei în septembrie 2010, de 15.348 lei în octombrie 2010, de 17.721 lei  în noiembrie 2010, de 15.769 lei  în decembrie 2010, de 15.166 lei în ianuarie 2011, de 8353 lei în februarie 2011, de 6876 lei în martie 2011, de 4340 lei  în aprilie 2011, de 11.203 lei în mai 2011, de 16.825 lei în iunie 2011, de 30.923 lei în iulie 2011, de 17090 lei în august 2011, de 10.642 lei  în septembrie 2011. Instanţa a constatat că toate aceste sume reprezintă soldul de casă, respectiv, numerarul existent în casieria SC C.F. SRL, sume pe care inculpatul le putea folosi pentru achitarea debitelor către stat.

În cursul anului 2010, pe lângă aceste solduri de casă SC C.F. SRL a rulat sume mult mai mari prin casă, respectiv suma de 421.269 lei (reprezentând total sume debitoare coloana 3 din balanţa aferentă lunii decembrie 2011 cont 5311), dar şi suma de 104.367 lei prin bancă în cursul aceluiaşi an (reprezentând total sume debitoare coloana 3 din balanţa aferentă lunii decembrie 2010 cont 5121.

Instanţa a apreciat că toate acestea dovedesc disponibilităţile băneşti pe care societatea administrată de inculpat  le-a avut la finalul anului 2010, potrivit fişelor de cont pentru conturile de stopaj la sursă  , SC C.F. SRL datorând bugetului de stat în contul obligaţiilor cu reţinere la sursă  suma de 4981 lei asigurări sociale (CAS), suma de 2645 lei – sănătate angajaţi, suma de 4481 lei – impozit pe salarii şi suma de 267 lei – şomaj asiguraţi.

S-a constatat că şi în cursul anului 2011 SC C.F. SRL a dispus de sume existente în casieria societăţii la dispoziţia administratorului. S-a reţinut că în acelaşi an societatea a înregistrat rulaje constante prin conturile de casă (cum reiese din coloanele 2 din balanţele de verificare pentru conturile 5311), respectiv încasări de 23.520 lei în luna ianuarie 2011, de 21.058 lei în luna februarie , de 29.388 lei în luna martie , de 27.243 lei  în luna aprilie , de 31.435 lei în luna mai , de 29.234 lei în luna iunie , de 32.280 lei în luna iulie , de 30.871 lei în luna august , de 34.165 lei  în luna septembrie , de 24.424 lei în luna octombrie , de 21.303 lei în luna noiembrie şi de 5.077 lei în luna decembrie .

Instanţa de fond a reţinut că în pofida acestor încasări datoriile societăţii cu privire la forţa de muncă angajată au crescut în mod constant, acumulând practic datorii pe întreg anul fără a face vreo plată, astfel că la finalul anului 2011 SC C.F. SRL a datorat către bugetul de stat suma de 8390 lei impozit pe salarii, suma de 9.313 lei  CAS asiguraţi, suma de 494 lei  - şomaj sănătate şi suma de 5.019 lei  - sănătate asiguraţi .

La data de 26.09.2012, prin sentinţa nr. 1333/F/2012 a Tribunalului Hunedoara  s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă  a SC C.F. SRL, fiind numit lichidator Cabinetul Individual de Insolvenţă R.M.L., până în prezent această procedură nefiind finalizată .

Procedând la încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului B.T., care, în calitate de administrator al SC C.F. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2010 – decembrie 2011 a reţinut şi nu a virat la bugetul statului în termen de 30 de zile de la scadenţă impozitele şi contribuţiile  cu reţinere la sursă pentru angajaţii săi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursă, prev.şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen şi art. 13 C.pen.

În baza acestor texte de lege, s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere în condiţiile art. 72  C. pen. limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret dedus din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, din împrejurările  în care a fost comisă, din numărul mare al actelor materiale  (22 de acte materiale) din perseverenţa inculpatului în câmpul activităţilor infracţionale, din urmarea produsă cu referire la valoarea relativ mare a prejudiciului  cauzat bugetului de stat, nerecuperat şi de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.

În procesul individualizării judiciare a pedepsei s-a făcut şi aplicarea disp. art. 320/1 alin. 7 C.proc.pen. ce prevăd reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, inculpatul recunoscându-şi fapta în condiţiile acestui text de lege.

Având în vedere că activitatea infracţională a inculpatului s-a derulat în perioada martie 2010 – decembrie 2011, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 50/2013 ce modifică Legea nr. 241/2005  şi majorează limitele pedepsei  prev. de art. 6, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. ce prevăd aplicarea legii penale mai favorabile.

Aşa fiind, inculpatul B.T. a fost condamnat  la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 c.pen. şi art. 320/1 alin. 7 C.proc.pen.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, văzând că inculpatul nu posedă antecedente penale, că are întemeiată o familie, că în faţa instanţei a avut o atitudine de regret a faptei, realizând importanţa valorilor sociale încălcate, instanţa a apreciat că inculpatul prezintă suficiente garanţii în sensul că nu va mai săvârşi alte infracţiuni şi că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, în baza art. 81, art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se va adăuga un interval de timp de  2 (doi ) ani.

I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II şi lit. „b şi c” C.pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată şi executarea pedepselor accesorii sus-menţionate.

În baza art. 359 C.proc.pen. i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 şi art. 84 C.pen.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal s-a constatat că partea vătămată Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice H. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 32.546 lei, din care suma de 23.216 lei reprezintă debit principal (8.390 lei – impozit pe venit salarii, 9.313 lei – CAS asiguraţi, 494 lei – şomaj asiguraţi şi 5.019 lei – sănătate asiguraţi), la care s-au calculat accesorii în sumă totală de 9.330 lei . 

Instanţa a reţinut că acest debit a fost dovedit de partea civilă şi a fost recunoscut de inculpat, fiind incidente şi disp. art. 16/1  alin.3 C. proc.pen.

Privind accesoriile (majorările de întârziere) necuantificate până în momentul de faţă instanţa a constatat că acestea curg de drept în baza art. 119 alin. 1 C.proc.fiscală şi se calculează potrivit art. 120 alin. 1 c.proc.fiscală. S-a reţinut că SC C.F. SRL fiind în procedura insolvenţei (procedură nefinalizată) toate accesoriile necuantificate până în prezent curg şi se finalizează într-o sumă finală  până la momentul depunerii cererilor de creanţă de către creditorii faliţi şi întocmirii de către lichidator a tabloului general consolidat.

S-a apreciat că cererea părţii civile ce vizează obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata accesoriilor până la achitarea efectivă a debitului apare ca superfluă.

În consecinţă, în baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 1357, art. 1373, art. 1381 şi art. 1382 C.civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă R.M.L. să plătească părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice T. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice H. suma de 23.216 lei reprezentând debit principal (impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă) la care se adaugă accesorii în sumă de 9330 lei.

Având în vedere încheierea nr. 17589 /28.08.2013 a O.C.P.I. Hunedoara – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară H. s-a constatat că măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara prin ordonanţa din 16 mai 2013 asupra imobilului situat în Hunedoara, str..., nr…, bl…, ap…, judeţul H., înscris în CF 61199-C1-U3 Hunedoara (nr. vechi 5684/11) cu nr. topo 2032/112/11 a fost radiată.

S-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe să se  comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice T., prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice H., solicitând casarea hotărârii sub aspectul laturii civile şi cu ocazia rejudecării să se dispună obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale aferente, dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data săvârşirii infracţiunii până la data plăţii efective. În susţinerea motivului de recurs, s-a arătat că deşi prin cererea de constituire ca parte civilă s-a solicitat instanţei obligarea inculpatului atât la plata prejudiciului efectiv cauzat, cât şi a obligaţiilor de plată accesorii, instanţa de fond a omis să dea curs acestei solicitări. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 119 şi urm. din OG nr. 92/2003, care prevăd că la debitele stabilite ca obligaţii de plată principale se percep dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate până la data achitării integrale a sumei.

Curtea verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, precum şi din oficiu în raport de exigenţele impuse de art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen., a constat recursul fondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, bazată pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cauza fiind soluţionată prin aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 Cod procedură penală, raportat la poziţia exprimată de inculpat care la termenul de judecată din data de 31.10.2013 a arătat că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit fără dubiu vinovăţia inculpatului B.T., în săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen şi art. 13 C.pen.

Reevaluând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, Curtea reţine că, în calitate de administrator al SC C.F. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2010 – decembrie 2011, inculpatul B.T. a reţinut şi nu a virat la bugetul statului în termen de 30 de zile de la scadenţă impozitele şi contribuţiile  cu reţinere la sursă pentru angajaţii săi, fapta constituind infracţiunea de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen şi art. 13 C.pen.

În mod corect instanţa de judecată a reţinut vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii, procedând la o justă individualizare a pedepsei.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile, Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic s-a dispus obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat părţii civile în baza art. 1357, 1373 şi art. 1381 Cod civil, fiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale. Critica formulată de recurenta parte civilă vizează doar omisiunea instanţei de fond de a dispune obligarea inculpatului în continuare la plata accesoriilor fiscale aferente debitului principal, constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Curtea a constatat că prin constituirea de parte civilă depusă la fila X din dosarul instanţei, partea civilă a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 23.216 lei debit principal şi 9.330 lei accesorii fiscale, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate.  Având în vedere că prin fapta săvârşită inculpatul s-a sustras de la plata drepturilor băneşti cuvenite bugetului de stat, constând în taxe, accize şi TVA, care reprezintă creanţe fiscale, sunt incidente dispoziţiile art. 119 şi urm. ale Codului de procedură fiscală care prevăd perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere până la data plăţii efective a debitelor.

Din aceste motive, Curtea a apreciat ca fondat recursul formulat de partea civilă, inculpatul B.T. urmând a fi obligat la să plătească părţii civile, pe lângă sumele de 23.216 lei debit principal şi 9.330 lei accesorii calculate până la data de 25.01.2012 şi sumele reprezentând accesorii calculate de la data de 26.01.2012 şi până la data plăţii efective.

 Având în vedere că partea responsabilă civilmente SC C.F. SRL a intrat în insolvenţă începând cu data de 26.09.2012 şi raportat la dispoziţiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (la care face trimitere art. 122 indice 1 Cod procedură fiscală) care prevăd că “Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii”, a fost păstrată dispoziţia de solidaritate între inculpat şi partea responsabilă civilmente pentru plata accesoriilor fiscale doar până la data de 25.09.2012, urmând ca pentru perioada următoare acestei date şi până la plata efectivă să se dispună doar obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 385 indice 15 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 17 indice 2 Cod procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de partea civilă STATUL ROMÂN prin AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE T. prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE H. împotriva sentinţei penale nr. 277/28.11.2013, pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 4027/243/2013 pe care a casat-o doar sub aspectul laturii civile în ceea ce priveşte omisiunea acordării accesoriilor până la data plăţii efective şi, rejudecând în aceste limite:

Inculpatul B.T. a fost  obligat să plătească părţii civile STATUL ROMÂN prin AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ reprezentată de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE T. prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE H., pe lângă sumele de 23.216 lei debit principal şi 9.330 lei accesorii calculate până la data de 25.01.2012 şi sumele reprezentând accesorii calculate de la data de 26.01.2012 şi până la data plăţii efective astfel:

-de la data de 26.01.2012 până la data de 25.09.2012, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.F. SRL, reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă R.M.L.,

-de la data de 26.09.2012 şi până la data plăţii, inculpatul singur.

Au fost  menţinute în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare