Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea notificării formulată de antecesorii reclamanţilor, înstrăinarea imobilelor vizate este interzisă, indiferent de modalitatea înstrăinării. Înstrăinarea prin licitaţie şi adjudecare nu este exclusă de la aplicarea tex

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii M.M., M.D., M.A. şi M.E.I., în contradictoriu cu pârâtele S.C. P.V. S.A. şi S.C. C. S.A., au solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de licitaţie din 28.12.2012 şi a actului de adjudecare din 14.01.2013 din dosarul execuţional nr. 118/2010 al BEJ M.V. prin care s-au atribuit în proprietate, prin adjudecare, pârâtei S.C. C. S.A., imobilele teren proprietatea pârâtei S.C. P. S.A., înscrise în: CF 101607, nr. top 7852/2/2/7 – teren în suprafaţă de 3831 mp; CF 101606, nr. top 7852/2/2/8 – teren în suprafaţă de 1729 mp; CF 101609, nr. top 7852/2/2/9 – teren în suprafaţă de 13118 mp şi restabilirea situaţiei anterioară de carte funciară; să fie obligată pârâta S.C. P. S.A. la plata de daune interese  în sumă de 50.000 lei şi dobânda legală de la data înregistrării cererii până la plata efectivă a sumei; să se dispună notarea hotărârii judecătoreşti în cartea funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 137/26 septembrie 2013 Tribunalul Braşov a admis în parte cererea formulată şi completată de reclamanţii M.M., M.E.I., M.D., M.A.M., în contradictoriu cu pârâţii S.C. P. S.A. V. şi S.C. C. S.A. şi în consecinţă:

A constatat nulitatea absolută a proceselor verbale de licitaţie din 28.12.2012 şi a actelor de adjudecare din 14.01.2013 din dosarul execuţional 118/2010 al BEJ M.V., prin care s-a atribuit pârâtei S.C. C. S.A., prin adjudecare, dreptul de proprietate asupra imobilelor teren ce au aparţinut pârâtei S.C. P. S.A. V., înscrise în CF 101607, nr. top 7852/2/2/7 – teren în suprafaţă de 3831 mp, CF 101608, nr. top 7852/2/2/8 – teren în suprafaţă de 1729 mp, CF 101609, nr. top 7852/2/2/9 – teren în suprafaţă de 13118 mp.

A respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor.

A obligat pe pârâţi să plătească reclamantei M.M. suma de 1500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr.354/S/2010 a Tribunalului Braşov, irevocabilă s-a constatat că pârâta S.C. P. S.A. V. deţine terenul fâneţ în suprafaţă de 18316 mp înscris în CF 504 V., nr. top 7767, proprietatea antecesorilor reclamanţilor, teren care a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român şi a fost obligată pârâta S.C. P. S.A. să soluţioneze notificarea formulată de reclamanţi în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Ulterior, prin sentinţa civilă 242/S/2012 a Tribunalului Braşov a fost anulată în parte decizia nr. 8/2011 emisă de pârâta S.C. P. S.A.,  pentru cota de ½ parte din imobilul pentru care s-a formulat notificare şi a fost obligată pârâta să restituie în natură cota de ½ parte din terenul fâneţ de 18316 mp compus din parcelele cu nr. top 7852/2/2/7, 7852/2/2/8 şi 7852/2/2/9.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către ambele părţi, iar prin decizia nr. 539/R/2013 a fost casată sentinţa şi a fost reţinută cauza spre rejudecare cu motivarea că se impune dezmembrarea parcelelor menţionate pentru atribuirea legală a imobilului solicitat.

Pe parcursul desfăşurării litigiului menţionat mai sus, în dosarul execuţional nr.118/2010 al BEJ M.V. au fost întocmite procese verbale de licitaţie şi acte de adjudecare pentru terenurile cu nr. top 7852/2/2/7; 7852/2/2/8 şi 7852/2/2/9 în favoarea pârâtei S.C. C. S.A. Dreptul de proprietate astfel dobândit de pârâta S.C. C. S.A. a fost înscris în cartea funciară prin încheierile pronunţate la data de 20.02.2013.

Reclamanţii sunt terţi faţă de executarea silită în cursul căreia s-au întocmit actele a căror nulitate absolută se cere a se constata în prezenta cauză.

Faţă de dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea notificării formulată de antecesorii reclamanţilor, înstrăinarea imobilelor vizare este interzisă, indiferent de modalitatea înstrăinării. Înstrăinarea prin licitaţie şi adjudecare nu este exclusă de la aplicarea textului mai sus citat, astfel că, în temeiul acestor dispoziţii legale, procesele verbale de licitaţie şi actele de adjudecare sunt lovite de nulitate absolută.

Cererea de restabilire a situaţiei de carte funciară anterioară a fost greşit respinsă. Nu s-a solicitat înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor în cartea funciară, ci a fostei proprietare S.C. P. S.A., cerere admisibilă.

 Cererea de restabilire a situaţiei de carte funciară anterioară va fi respinsă deoarece reclamanţii nu sunt titulari ai vreunui drept înscris în cartea funciară.

Cererea de notare a hotărârii în cartea funciară nu este întemeiată deoarece nici un text de lege nu permite efectuarea unei astfel de operaţii de carte funciară.

Notarea este o înscriere care urmăreşte menţionarea în cartea funciară a unor drepturi personale, fapte sau raporturi juridice legate drepturile întabulate. Hotărârea judecătorească nu se încadrează în categoria actelor şi faptelor care sunt apte a fi notate în cartea funciară, astfel că acest petit va fi respins.

Cererea de obligare a pârâtei S.C. P. S.A. la plata de daune interese în cuantum de 50.000 lei şi dobânda legală de la data înregistrării cererii şi până la plata efectivă, aceasta nu este întemeiată.

Înstrăinarea imobilului pentru care s-a formulat notificare de către autorii reclamanţilor a avut loc în procesul de executare silită, nu prin manifestarea de voinţă a pârâtei. Faptul că pârâta nu a contestat această procedură nu duce la concluzia relei credinţe a acesteia în condiţiile în care şi reclamanţilor,în calitate de terţi faţă de executare, li se recunoaşte posibilitatea contestării actelor de înstrăinare.

Prelungirea duratei până la intrarea în posesia şi folosinţa imobilului se producea şi dacă se formula contestaţie la executare de către pârâtă.

În ceea ce priveşte notificarea formulată de autorii reclamanţilor, reţinem că aceasta constituie obiectul altui litigiu, iar soluţia ce se va da notificării depinde de soluţia ce se va da în acel litigiu, astfel că nesoluţionarea în termen a notificării nu poate constitui indiciu al relei credinţe a pârâtei.

Reclamanţii nu au arătat şi nu au dovedit modul de calcul al cuantumului despăgubirilor solicitate.

În consecinţă, în cauză nu s-a dovedit existenţa elementelor impuse de prevederile art. 998 cod civil pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.M., M.D., M.A. şi M.E.I. şi pârâta S.C. C. S.A.

Analizând sentinţa de fond, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat  că apelul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin sentinţa civilă 242/S/2012 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul 7970/62/2011, aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel Braşov în rejudecare, în baza art. 2 alin. 1 lit. i din Legea  nr. 10/2001, pârâta S.C. P. S.A. a fost obligată la restituirea în natură a unei cote de ½ parte din fâneţ de 18316 mp, compusă din parcele cu nr. top 7852/2/2/7, 7852/2/2/8 şi 7852/2/2/9, fiind anulată dispoziţia pârâtei de respingere a notificării formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr.10/2001.

Prin decizia civilă nr. 539/R/2013 a Curţii de Apel Braşov a fost casată sentinţa de mai sus şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, stabilindu-se că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate prin atribuirea în natură a suprafeţei de 18.316 mp teren aflat în proprietatea pârâtei S.C. P. S.A.

În timpul derulării procesului ce a făcut obiectul dosarului 7970/62/2011 în care s-au pronunţat hotărârile anterior menţionate, imobilele în litigiu au fost adjudecate în urma licitaţiei publice prin actul de adjudecare din 14.01.2013 de către S.C. C. S.A., cu încălcarea  art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia sunt nule absolut, până la soluţionarea notificării sau a procedurilor judiciare generate de prezenta lege, înstrăinarea în orice mod a bunurilor imobiliare, terenuri şi construcţii, notificate conform Legii nr.10/2001.

Prin actul de adjudecare 14.01.2013 s-a transferat dreptul de proprietate  asupra imobilelor teren înscrise în: CF 101607, nr. top 7852/2/2/7 – teren în suprafaţă de 3831 mp; CF 101606,  nr. top 7852/2/2/8 – teren în suprafaţă de 1729 mp; CF 101609, nr. top 7852/2/2/9 – teren în suprafaţă de 13118 mp din proprietatea pârâtei S.C. P. S.A. în  proprietatea adjudecatarului creditor S.C. C., acest act fiind un act de înstrăinare .

Art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 sancţionează cu nulitatea înstrăinarea în orice mod a imobilelor notificate în baza Legii nr. 10/2001, deci nu are relevanţă dacă a fost transfer forţat al dreptului de proprietate  al debitorului urmărit de către creditori sau o înstrăinare voluntară.

Prin decizia în interesul legii LXXIX /5.11.2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 9 alin. 8 din Legea  nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe,  trecute în proprietatea statului, care prevăd interdicţia chiriaşilor de a înstrăina timp de 10 ani de la data cumpărării a imobilelor cumpărate de chiriaşi se interpretează în sensul că imobilele dobândite în temeiul prevederilor acestui articol pot constitui obiect al executării silite.

Reţine instanţa supremă că restricţia înstrăinării imobilului reglementată în al. 8 al art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu poate împiedica şi desfăşurarea procedurii executării silite asupra aceluiaşi imobil şi că în cadrul procedurii publice a executării silite nu se mai poate pretinde că asemenea modalităţi ar mai putea fi expuse aceluiaşi interes speculativ cu privire la asemenea imobile achiziţionate în condiţii speciale avantajoase pentru dobânditori.

Nulitatea prevăzută de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 are o altă finalitate decât art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 şi anume împiedicarea înstrăinării unui imobil şi astfel imposibilitatea restituirii în natură până la rezolvarea notificării în baza Legii nr. 10/2001.

Rectificarea situaţiei  de CF este operaţiunea de radiere din evidenţele de carte funciară a dreptului  de proprietate asupra imobilelor în legătură cu care s-a constatat  nulitatea actelor de dobândire a proprietăţii datorită nesocotirii dispoziţiilor legale imperative de la data întocmirii lor şi reînscrierea lor la numele proprietarilor iniţiali.

Motivul de apel privind cheltuielile de judecată  este neîntemeiat.

Potrivit art. 453 alin. 1 partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dacă este cazul putând compensa cheltuielile de judecată.

Faţă de considerentele mai sus arătate, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa în sensul restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară.

Domenii speta

Spete similare