Competenţa după materie. Obligarea angajatorului de a elibera adeverinţă condiţii de muncă. Conflict negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă  nr.5107 din  22 octombrie 2013 - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Braşov, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâţii I.G.I. şi cu  D.G.P. în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Braşov pentru următoareleconsiderente:

Cererea formulată reclamantului, fost ofiţer în cadrul fostului S.P.S.P.M. B, actualmente pensionar, vizează stabilirea dreptului la grupa I de muncă, pentru activitatea operativă pe care acesta a desfăşurat-o în perioadele 01.09.1993-01.07.1995 şi, respectiv, 01.10.1998 -01.10.1999 (activitate încadrată în condiţii speciale de muncă) şi eliberarea unor documente din care să rezulte această împrejurare.

Raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 52 din OUG nr. 158/2005 potrivit cărora ”Litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale”.

De asemenea, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar potrivit art. 153 lit. g) şi f) din acelaşi act normativ tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale sau privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.

În speţă, instanţa judecătorească competentă, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale, este Tribunalul Braşov - Secţia I Civilă.

Împrejurarea că reclamantul invocă refuzul pârâţilor de a-i stabili  dreptul la grupa I de muncă nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a cererii formulate în favoarea Secţiei a II-a Civile, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Braşov, în baza Legii nr.554/2004 (pe care, de altfel, nici nu a invocat-o), întrucât în speţă, competenţa se determină, astfel cum s-a arătat mai sus, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii. Dacă este sau nu  îndreptăţit reclamantul la constatarea existenţei dreptului la grupa I de muncă pentru perioada indicată în acţiune, urmează a se analiza de instanţa competentă potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale, adică Secţia a I Civilă din cadrul Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr.63/MAS din 22 ianuarie 2014 Secţia I civilă Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei competenţei funcţionale a acestei  secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a aceleiaşi cauze în favoarea secţiei II civile – de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A sesizat Curtea de Apel Braşov – secţia civilă pentru soluţionarea conflictului dintre secţii pentru  următoarele considerente:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie constatarea încadrării în grupa I de muncă a reclamantului, care a avut calitatea de poliţist, în prezent pensionar, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu instituţiile angajatoare. Prin cererea introductivă, reclamantul nu a contestat indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate, pentru a se constata incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, de altfel neinvocată de autorul cererii de chemare în judecată, şi nici cuantumul pensiei stabilite, pentru a deveni aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

Reclamantul a invocat doar ca un argument în susţinerea cererii sale faptul că pensia acordată i s-a calculat fără a se avea în vedere vechimea corespunzătoare acestei grupe de muncă, obiectul cererii. Or, acest argument nu poate determina o altă natură a litigiului, în care este supusă cercetării judecătoreşti chestiuni care se referă la raportul de serviciu al unui fost funcţionar public civil, cu statut special.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special. Dispoziţiile actului normativ menţionat se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarilor publici, astfel cum prevede expres art.78.

Conform art.109 din Legea nr.188/1991 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Instanţa a reţinut că acţiunea nu vizează domeniul asigurărilor sociale, ci, relativ la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, un raport juridic de drept administrativ referitor la cariera unui funcţionar public. Faptul că ulterior soluţionării acestei cauze, în cazul admiterii cererii, reclamantul se poate adresa instituţiei competente în vederea recalculării pensiei deja stabilite, nu schimbă natura juridică a litigiului.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale invocate mai sus, instanţa a apreciat că excepţia lipsei competenţei funcţionale a secţiei I civile a Tribunalului Braşov este fondată, a admis-o, iar competenţa de soluţionare a cererii a fost declinată în favoarea  secţiei II civile – de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov. Instanţa a constatat că s-a ivit conflictul de competenţă între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe de judecată.

Conform art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict. Potrivit prevederilor art. 136 alin.1 şi 2  din acelaşi act normativ, dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Conflictul se soluţionează de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Prin sentinţa civilă  nr. 2/S/28.01.2014, Curtea de Apel Braşov, analizând conflictul negativ de competenţă astfel invit, conform art. 135 Noul  Cod de procedură civilă, a reţinut că instanţa competentă să judece acţiunea reclamantului A.D. este secţia  a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat, în principal, obligarea pârâtului, în calitate de fost angajator, la emiterea unei adeverinţe care să ateste încadrarea în condiţii speciale într-o anumită perioadă de timp în care a fost angajat al pârâtului pentru ca, în funcţie de aceste venituri, să i se calculeze pensia, fără ca privitor la acest ultim aspect să fi formulat vreun petit.

Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, „Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;”

Prin urmare, obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte condiţiile de muncă este, prin prisma textului legal anterior citat, art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, un litigiu rezultat din raporturile de munca, în speţă din raporturile de serviciu ale reclamantului în calitatea lui de funcţionar public, iar nu un litigiu de asigurări sociale.

Textul legal nu distinge cu privire la modificarea naturii obligaţiei angajatorului de a elibera adeverinţa dacă raportul de muncă este în desfăşurare ori  dacă acesta a  încetat. Or, dacă textul nu distinge rezultă că natura obligaţiei este una ce derivă din raportul de muncă indiferent de momentul la care se cere eliberarea adeverinţei în raport de încetarea raportului de muncă, anterior sau ulterior încetării acestuia.

 Întrucât raportul de muncă al reclamantului a fost unul de serviciu al unui fost funcţionar public, devin aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici potrivit cărora competenţa de soluţionare a unor cauze care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

 Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul art.135 din noul Cod de procedură civilă, Curtea urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov căreia îi va trimite cauza spre competentă judecată

Domenii speta

Spete similare