Lovire si alte violente

Sentinţă penală 544 din 17.12.2013


Constată că prin rechizitoriul nr…../P/2012 al Parchetului Moineşti, jud. Bacău şi înregistrat sub nr…../260/2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul C.M., divorţat, fără ocupaţie , stagiul militar nesatisfăcut , recidivist postcondamnatoriu , pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin 2 C.pen, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal , ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea şi liniştii publice , faptă prevăzută şi pedepsită de art.321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul C.M. la data de 19.08.2012 a provocat scandal în faţa discotecii din Club M din Moineşti , indignând consumatorii care au părăsit localul de teamă şi a lovit pe partea vătămată P.A. , agent de pază la discoteca antemenţionată , cu pumnii în zona feţei , cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul C.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi pentru că în ziua de 19.08.2012 a lovit pe partea vătămată P.A. , cu pumnii în zona feţei , cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

În instanţă ,s-au prezentat părţile, care au fost identificate, şi au declarat că se împacă total şi necondiţionat.

Instituţia plângerii penale prealabile este o excepţie de la principiul oficialităţii şi constă în posibilitatea oferită de lege persoanei vătămate de a decide dacă sesizează sau nu organele competente în vederea tragerii la răspundere a făptuitorului. Principiul oficialităţii ce domină procesul penal este ştirbit şi prin posibilitatea pe care o are partea vătămată de a-şi retrage plângerea prealabilă sau de a se împăca cu făptuitorul.

Potrivit art. 132 al. 1 C.p., împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, situaţie care constituie, conform art.10 alin.1 lit. h C.p.p., o cauză de stingere a acţiunii penale.

Având în vedere manifestarea de voinţă a părţilor de a se împăca cu privire la plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului, instanţa va dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. raportat la art. 10 alin. 1 lit. h C.p.p. cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin 2 C.pen, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal,faţă de inculpat.

Constatând culpa tuturor părţilor la declanşarea şi desfăşurarea procedurii judiciare, în temeiul art. 192 al.1 pct. 2 lit. b) C.p.p., instanţa va obliga atât pe inculpat cât şi pe partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În seara zilei de 18.08.2012 , în jurul orei 2 , inculpatul C.M. fiind sub influenţa alcoolului şi însoţit de B.A., P.A. şi G.I.  ,  s-a deplasat la discoteca Club-M din cartierul Găzărie din localitatea Moineşti.

Iniţial inculpatul a vorbit cu agentul de pază al discotecii , P.A. , să îi permită să intre pentru a vedea dacă atmosfera din interior îl motivează să rămână.

Acesta a intrat şi deoarece nu se hotăra ce vrea să facă , i s-a impus să plătească intrarea . A urmat un schimb de cuvinte cu P.A. , inculpatul i-a aplicat lovituri în zona feţei şi în această conjunctură acesta a folosit pistolul cu gaze din dotare şi prin tragerea unui foc i-a cauzat leziuni în zona frontal stânga şi necesitând un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale (fila 17 dosar urmărire penală)  , fiind internat în Spitalul Judeţean Bacău.

Partea vătămată P.A. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale , fără spitalizare , conform certificatului medico-legal de la fila 14 dosar urmărire penală.

În urma incidentului produs , s-a creat stare de panică , multe persoane au părăsit discoteca datorită stării de temere.

Prezent în instanţă , inculpatul nu recunoaşte fapta şi are o altă modalitate de a prezenta cele întâmplate , respectiv că el a discutat cu agentul de pază P.A.  , că nu l-a lovit şi o persoană care a venit din interiorul discotecii i-a aplicat mai multe lovituri şi apoi s-a trezit la Spitalul Moineşti şi Spitalul Judeţean Bacău.

De asemenea arată că ar fi auzit că P.A. i-a aplicat o lovitură cu pistolul după cap .

Martorul C.C.  (fila 34) , fratele inculpatului relatează că de fapt acesta a fost lovit de agentul de pază cu pistolul în cap , că a dorit să intervină dar atunci s-a tras cu pistolul şi numai faptul că prin acţiunea sa , a fost deraiată traiectoria armei ,  nu a fost rănit nimeni .

Din depoziţia aceluiaşi martor rezultă că deşi totul s-a întâmplat la intrarea în discotecă , tinerii nu s-au speriat şi nu s-a produs panică.

O altă variantă prezintă martorul P.A. (fila 83) în sensul că inculpatul a primit lovituri de la o altă persoană care ar fi administratorul discotecii şi că la îndemnul acestuia , agentul de pază l-ar fi împuşcat pe inculpat. Acelaşi martor declară că de fapt , s-au auzit împuşcături , că au ieşit din interiorul petrecerii jumătate din tinerii prezenţi dar cele văzute nu au dus la închiderea sau terminarea distracţiei.

C.A.M. (fila 102 dosar) spune că a observat altercaţia dintre inculpat şi agentul de pază , că acesta a tras 3 focuri în plan vertical , în condiţiile în care inculpatul a devenit agresiv şi l-a lovit.

După incident , povesteşte martorul , s-a oprit muzica  , a sosit poliţia şi datorită celor întâmplate a plecat el însuşi acasă.

Martorul D.V. , spune în ceea ce priveşte incidentul , că inculpatul a venit la discotecă în stare de ebrietate , a dorit să intre în localul respectiv , s-a certat cu agentul de pază şi deşi nu ştie cine cu cine s-a lovit , a auzit focuri de armă şi atunci a hotărât ca şi alţi participanţi să plece de acolo.

Martorul G.G.  (fila 36 dosar urmărire penală)care nu a putut fi audiat în instanţă deoarece a părăsit ţara , s-a dat eficienţă prevederilor art.327 alin.3 Cod proc penală , a declarat că în urma faptului că inculpatul a lovit pe agentul de pază şi acesta pentru a se apăra a tras un foc de armă , a plecat de la discotecă şi acelaşi lucru au făcut şi alţi tineri.

Aceeaşi poziţie o are şi martorul D.D. (fila 39 dosar urmărire penală ) , respectiv că inculpatul a atacat pe agentul de pază a discotecii şi pe cale de consecinţă a tulburat liniştea publică.

Conform art.321 alin1 Cod penal , infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniştii publice reprezintă fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute  de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârşite de inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal  instanţa va avea în vedere, atât la alegerea pedepsei cât şi la proporţionalizarea acesteia, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Din studiul fişei cazier rezultă că prin s.p. nr.,…../08.11.2011 în dosarul nr……/2010 a Judecătoriei Bacău s-a recunoscut s.p. nr.17758/16.07.2077 a Tribunalului Ordinar din Roma , prin care a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare , a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare din s.p …./23.11.2005 a Judecătoriei Moineşti şi a rezultat o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare , deducându-se perioada arestării din data de 18.11.2006 , la zi , fiind liberat condiţionat la data de 14.12.2011 , rest rămas neexecutat de 520 zile.

Faţă de faptul că este recidivist fiindu-i aplicabil prevederile art.37 lit. a Cod penal , conform art.52 Cod penal , rolul educativ al pedepsei nu se poate realiza fără privare de libertate.

Vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b), c) Cod penal, în condiţiile şi pe durata prev. de art.71 alin.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului  (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.

 În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i  va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că fapta comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

Ca urmare a condamnării inculpatului, instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 191 al.1 cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.