Civil - fond funciar

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:051.000443

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ..../317/2016*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 443/2021

Şedinţa publică din 01 Martie 2021

Completul constituit din:

Preşedinte

Judecător

Grefier

Pe rol  fiind amânarea pronunţării asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 12.02.2021, amânată pronunţarea la data de 26.02.2021, amânată pronunţarea la data de 01.03.2021 privind judecarea apelurilor civile declarate de apelantul - pârât D. L. C. și de apelantul - reclamant D. I. N.împotriva sentinței civile nr.1.../...pronunțată de Judecătoria T. C. în dosarul nr..... în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. de F. F. V. și C. J. de F.F.G..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a constatat că dezbaterile au avut loc la termenul din 12.02.2021, fiind consemnate  în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la termenul din  amânată pronunţarea la data de 26.02.2021, amânată pronunţarea la data de 01.03.2021.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. .... pronunțată de Judecătoria T. C. în dosarul nr..... s-a admis în parte cererea  de  chemare în judecată formulată de reclamantul D. I.S. N., în contradictoriu cu pârâţii D.L. C., C. L. de F. F. V., şi Co. Ju. de F. F. G., având ca obiect fond funciar; s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. .... din 05.01.2004 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .... în favoarea pârâtului în calitate de moştenitor al autoarei D. L., a procesului -verbal de punere în posesie  aferent titlului de proprietate nr.0.... din 05.01.2004 şi a tuturor actelor premergătoare  pentru suprafaţa de 4800 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.../19.01...de Notariatul de Stat Local T. C.; s-a respins în rest cererea de chemare în judecată; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat  şi onorariu expert.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea numărul .../28.01.1998, pârâtul D. L. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la mama acestuia D. L. și de la bunica acestuia A.M. (născută U.), în susținerea cererii de reconstituire fiind depus certificatul numărul 3../1... emis de Filiala Arhivelor Statului D....

Prin HCJ nr..../28.06. 2002, în  favoarea pârâtului D.. C.L. C.... în calitate de moștenitor al defunctei D...L... a fost validată propunerea comisiei locale privind reconstituirea suprafeţei de 38 ha, corespunzător tabelului Anexa nr.28 (art.3 din Legea nr.1/2000, cu modificările ulterioare).  Având în vedere HCJ nr. .../28.06. 2002, în  favoarea pârâtului a fost emis titlul de proprietate numărul .... din 05.01.2004 pentru suprafața de 42 ha şi 3807mp, teren agricol situat pe teritoriul satului V., comuna V., județul G..

Potrivit art.III alin.1 lit.a, pct. (i) şi pct.(iv) din Legea  nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

  (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

 Acelaşi act normativ prevede în art.III alin.2 că  Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul D. L. C. şi pârâtele C. L. de F. F.V. şi C. J. de Fond Funciar G. să se constate nulitatea parţială absolută a titlului de proprietate emis pârâtului D.Lucian C. cu nr..../2004, a procesului-verbal de punere în posesie emis de C. L. de Fond Funciar V..., precum şi a tuturor actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii acestui titlu pentru suprafaţa totală de 17.595 mp, din care: ...., suprafața de 2201 mp; în parcela .. suprafaţa de 7285 mp;în parcela ... suprafaţa de 840 mp; în parcela ... suprafaţa de 1.522 mp;în parcela ... suprafaţa de 2.082 mp; în parcela 13309 suprafaţă de 521 mp; în parcela 13312 suprafaţa de 921 mp; în parcela 13011 suprafaţa de 2.223 mp.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prin contractul de vânzare-cumpărare  din data de 19.01.197 autentificat de Notariatul de Stat Local T.C. sub numărul 85/1971  încheiat între M. D., în calitate de vânzător și D. N., în calitate de cumpărător, acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren loc de casă fără construcții, situat pe teritoriul comunei V., în suprafață de 4800 mp, având ca vecini la răsărit - șoseaua comunală B.-H., la apus - Dealul  G., la miazăzi B.  D., iar la miazănoapte – D. S Ion.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar G.M.(filele 34-43) terenurile din actele de proprietate prezentate de reclamant au fost incluse în titlul de proprietate nr...../05.01.2004 emis pârâtului D. L. C.  nr....../05.01.2004.

Observând dispoziţiile art.11 alin.(3) din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr...../05.01.2004, instanţa a constatat că suprafaţa de teren de 4800 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.85/19.01.1971 de Notariatul de Stat Local T. C., nu putea face obiectul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate reglementate de Legea nr.18/1991.

Astfel, instanţa a constatat că a avut loc o reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la această suprafaţa de teren în favoarea pârâtului cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin.(3) din Legea nr.18/1991.

Potrivit menţiunilor răspunsului expertului la obiectivul nr.3 din raportul de expertiză efectuat în cauză, amplasamentele terenurilor înscrise în cele trei acte prezentate de reclamant au fost identificate la faţa locului pe baza informaţiilor furnizate de către reclamant, motiv pentru care instanţa constată că reclamantul nu deţine acte de proprietate în ceea ce priveşte diferenţa de suprafaţă de la 4800 mp cumpărată prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.8.../19.01.... de Notariatul de Stat Local T. C. şi suprafaţa de 9.740 mp rezultată din măsurătorile efectuate la faţa locului.

La data de 27.02.1979 între numitul B.P. D. și D. N. a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată denumit chitanță cu privire la un teren situat în punctul Vatra Satului, teren cu lăţimea  de 10 m, având ca vecini la răsărit pe B. F., la apus proprietatea Ocolului Silvic, la miazăzi B. F. și la miazănoapte D. N., cumpărătorul.

Astfel,  instanţa a constatat că între părţi nu s-a încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare, acest înscris putând valora în temeiul conversiunii actelor juridice antecontract de vânzare-cumpărare, care generează în sarcina părţilor obligaţia de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare. Aşa fiind, prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 27.02.1979 nu s-a transmis cumpărătorului dreptul de proprietate asupra terenului menţionat în acest înscris sub semnătură privată, motiv pentru care instanţa apreciază că prezumţia de legalitate a titlului de proprietate nr. .... din 05.01.... pentru  această suprafaţa de teren nu a fost înlăturată.

Conform actului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii, în baza Decretului numărul 444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri numărul 3522/1953 Dobromir S Ion, autorul reclamantului, a primit în proprietate în mod gratuit și liber de orice sarcini, o parcelă cu suprafața de 7.500 m.p., teren arabil și neproductiv, situat pe teritoriul comunei V..., având ca vecinătăți la Nord ..., la Sud ..., la Est șoseaua V. şi la Vest-Dealul G....

Având în vedere dispoziţiile art.8 alin.(2) din legea nr.18/1991, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte acest teren care a făcut obiectul Decretului numărul 444/1953 sunt incidente dispoziţiile Legii nr.18/1991, precum şi cele ale art. 6 alin 21 din Legea nr. 1/2000 conform cărora, ” În situaţia în care anumite suprafeţe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, şi cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanţi. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deţinea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor fi despăgubiţi în condiţiile legii.”

Raportat la textul normativ citat mai înainte, instanţa a constatat ca neîntemeiată apărarea reclamantului în sensul că nu se impunea formularea unei cereri de reconstituire pentru motivul că reclamantul a avut posesia terenului  care  făcut obiectul împroprietăririi în baza Decretului numărul 444/1953.

În lipsa unei cereri de reconstituire formulate în conformitate cu dispoziţiile art.8 alin.(3) şi art.9 alin. (3) din Legea nr.18/199, instanţa a constatat că reclamantul nu-şi justifică interesul în promovarea cererii de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr. ... din 05.01....4 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G. cu privire la suprafaţa de  7.500 m.p. pentru care a fost emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii, în baza Decretului numărul 444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri numărul 3522/1953 actul de proprietate în favoarea autorului reclamantului, D. S. Ion.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. I.S. N., a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.... din 05.01.2004 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G. în favoarea pârâtului în calitate de moştenitor al autoarei D. L., a procesului -verbal de punere în posesie  aferent titlului de proprietate nr..... din 05.01... şi a tuturor actelor premergătoare  pentru suprafaţa de 4800 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr..../19.01.... de Notariatul de Stat Local T..- C.... şi a respins în rest cererea de chemare în judecată. În temeiul dispoziţiilor art.451-453 din Codul de procedură civilă, instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat  şi onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul D. I. N. şi pârâtul D.L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La data de 27.08.2019 a declarat apel pârâtul, solicitând ca în temeiul art.480 alin.  şi 2 C.pr.civ., admiterea apelului declarat, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de către reclamantul, cu  obligarea la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale cât şi în apelul anterior.

În motivarea cererii de apel arată următoarele:

Astfel, aşa cum se poate observa prin acţiunea formulată de către reclamantul D.LS. N., acesta a înţeles să îl cheme în judecată şi cele două comisii funciare, pentru a se constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate ../2004, a procesului verbal de punere în posesie aferent acestui titlu cât şi a celorlalte acte ce au stat la baza emiterii acestora , pentru suprafaţa de 17.595 mp identificată în acţiune, susţinându-se pe de o parte de către reclamant, că aceste terenuri ar fi terenuri la care era îndreptăţit şi ca mai ales aceste terenuri sunt terenuri la care pârâtul, este o persoană neîndreptățită la reconstituire, motivându-se, de asemenea, în acţiune ca toate aceste terenuri nu ar face obiectul domeniului de reglementare al Lg. 18/1991, şi astfel, nu puteau să-i fie reconstituite.

Cu prioritate invocă nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul încălcării disp. art. 22 alin. 6 Cpr.civ, şi a art.9 C.pr.civ. , texte de lege ce reglementează pe de o parte principiul disponibilităţii şi pe de alta parte limitele principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, observându-se că, practic, prima instanţă, s-a pronunţat în afara limitelor investirii sale de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, niciodată reclamantul neinvestind instanţa cu motivul invocat de către instanţă în susţinerea soluţiei sale, aspect care evident că nu poate atrage decât anularea hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât aspectul invocat de instanţă în hotărâre ca argument al soluţiei de admitere în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantului nici nu a fost pus în discuţia părţilor, ceea ce face să fie şi în situaţia încălcării disp. art. 14 Cpr.civ, , ce reglementează principiul contradictorialităţii.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate, este acela al încălcării de către prima instanţe a disp.art.481 C.pr.civ., ce reglementează principiul neînrâutăţirii situaţiei unei persoane în propria cale de atac, observându-se că deşi prin hotărârea pronunţate iniţial în primul ciclu procesual de prima instanţă, respectiv sentinţa civilă .../18.10.2017 a Judecătoriei T-C..., a fost respinsă acţiunea reclamantului privitoare la petitul referitor la actele premergătoare ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate .../2004, şi această soluţie nu a fost contestată de nimeni, nici măcar de reclamantul de faţă, intrând astfel în puterea lucrului judecat, prin hotărârea de faţă, cu încălcarea chiar şi a disp. art. 430 şi urm. C.pr.civ. , ce reglementează principalul efect al unei hotărâri judecătoreşti, acela al puterii de lucru judecat, instanţa constată şi nulitatea acestor acte premergătoare, fiind evident că în ceea ce priveşte acest petit pentru cele două argumente arătate anterior,  soluţia este total nelegală şi netemeinică.

3.Chiar trecând peste aceste aspecte, este cert că această soluţie este atât nelegală cât şi netemeinică, pentru următoarele argumente, fiind evident că soluţia ce se impunea a fi luată de către prima instanţă, chiar şi în legătură cu terenul de 4800 mp, era acea  de respingere a acţiunii. În acest sens, arătă că în ceea ce priveşte susţinerea instanţei că acest teren, raportat la disp. art. 11 alin. 3 din Lg. 18/1991, nu ar face obiectul legilor de retrocedare, o astfel de susţinere este total eronată şi se impune astfel a fi înlăturată, deoarece obiectul de reglementare a dispozițiilor Lg. 18/1991, este dat de disp. art. 8 din această lege, text de lege care, în alin. 2 arată foarte clar că obiectul acestei legi este reprezentat de orice teren care a fost preluat în orice mod de către stat, situație în care este şi terenul de 4800 mp litigant, aspect reţinut de altfel chiar şi de prima instanță, instanţă ce a concluzionat că toate aceste terenuri şi implicit şi terenul de 4800 mp, sunt terenuri ce au fost preluate în mod abuziv de la autorii săi şi ulterior, din moşia autorilor săi fiind împroprietărite mai multe persoane , aspecte de altfel confirmate şi de înscrisurile depuse de C. L. de F. F.V. şi chiar de raportul de expertiză întocmit în acest dosar, prin răspunsul de obiectivul 13.

De altfel, chiar prima instanţă, constată în mod evident, respectând astfel îndrumările instanței de apel, că în cazul de faţă sunt aplicabile disp. art.6 din Lg. 1/2000 şi că astfel este vorba de terenuri ce fac obiectul de reglementare al legilor de retrocedare, şi deşi instanţa invocă disp. art.11 alin.3 din Lg. 18/1991, nu arată în mod expres care este motivul şi argumentul ce potrivit acestui text de lege terenul respectiv nu ar face obiectul domeniului de reglementare al Lg. 18/1991, fiind evident că este o motivare ce nu-şi găseşte argumentare nici măcar în textul de lege invocat de instanță.

Deci, logica instanței ar face total inaplicabile dispozițiile art.6 din Lg. 1/2000, fiind evident că reclamantul, ca şi beneficiar al unui contract de vânzare cumpărare, al unui teren, de la o persoană împroprietărită, nu poate avea drepturi mai mari decât persoana de la care a dobândit acest teren, fiind evident că pentru terenul de 4800 mp și el trebuia să urmeze procedura de reconstituire reglementată de Lg.18/1991, lucru care nu l-a făcut, aspect care nu poate decât să confirme susținerea sa constantă că nici măcar un interes nu justifică reclamantul în promovarea acestei acțiunii, un alt argument ce atrăgea respingerea acțiunii acestuia.

De asemenea, dacă instanța analiza liber şi echidistant toate probele ce au fost administrate în  acest dosar, respectiv înscrisurile şi relaţiile comunicate de CLFF V., înscrisurile depuse şi chiar raportul de expertiză întocmit în acest dosar, putea să tragă o concluzie mai mult decât certă, că în titlul de proprietate contestat nu i-au fost incluse decât terenurile la care sunt îndreptățit în calitatea sa de moştenitor al autorilor deposedaţi, astfel încât nu se poate vorbi de incidența vreunui motiv care să atragă anularea sau nulitatea acestor acte de reconstituire, toate actele inclusiv titlul de proprietate, că act final al procedurii de reconstituire, fiind concordant întocmai cu validarea făcută în favoarea sa, iar în legătură cu înscrisul invocat de către reclamant, respectiv acel contract de vânzare cumpărare autentic, atâta vreme cât izvorul lui este acela al împroprietăririi, împroprietărire care s-a făcut din terenurile preluate de la autorii săi raportat la disp. art.6 din Lg.1 /2000, este cert că întâietate la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate o are el ca moştenitor al fostului proprietar deposedat, un argument în plus în soluţia de respingere în totalitate a cererii de chemare în judecată.

4. Ultima critică este referitoare la soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, soluţie total nelegală, raportat pe de o parte, la disp. art. 453 alin.2 C.pr.civ., fiind evident că atâta vreme cât acţiunea a fost admisă doar în parte şi cheltuielile de judecată trebuiau stabilite proporţional cu petitul admis, practic reclamantului acordându-i-se toate cheltuielile de judecată, deşi acţiunea a fost admisă doar într-o mică parte din petitul solicitat de acesta şi pe de altă parte, raportat la disp. art. 455 Cpr.civ., fiind evident ca în cazul de faţă nu numai el are calitatea de pârât şi astfel nu numai el este persoana ce ar fi căzut în pretenţii, ci şi celelalte două pârâte şi astfel încât şi acestea trebuiau obligate la cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată stabilite potrivit disp. 453 alin. 2 C.pr.civ.

 Solicită admiterea apelului aşa cum a  fost formulat.

La data de 06.09.2021, reclamantul  D. I. S. N..., a declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata, să se constate nulitatea parţială absoluta a titlului de proprietate emis paratului D. L. C., având nr...../2004 emis de Comisia J.G., a procesului-verbal de punere in posesie emis de Comisia L. V., precum si a tuturor actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii acestui titlu, pentru toate suprafeţele de teren din actele de proprietate prezentate de reclamant, ce se suprapune cu terenul proprietatea reclamantului, aşa cum a fost identificata de către expert in raportul de expertiza întocmit in cauza si răspunsul la obiecţiuni, terenurile identificate ca fiind in litigiu, sunt incluse in actele de proprietate ale reclamantului astfel: o parcela dobândita de reclamant in baza chitanţei din 27.02.1979 având lăţimea de10m, o parcela obţinută în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8/19.01.1971 si o a treia parcela obţinută în baza Decretului nr.444/1953 si a Consiliului de Miniştrii nr.3522/1953, exceptând din aceste suprafeţe cei 1139 mp ce a făcut obiectul contractului de întreţinere autentificat sub nr.8319/23.12.2003 de BNP A. M..., solicită anularea titlului pârâţilor au fost identificate de expert în răspunsul la obiectivele nr.3 si 11: terenul din actul întitulat „chitanţa,, din data de 27.02.1979 in suprafaţa de 5.868 mp; terenul din actul contract de vânzare-cumpărare nr.85/1971 cu suprafaţa din măsurători de 9740mp şi nu doar 4800mp cât a admis instanţa de fond.

 Susţine că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada  faptului că pârâţii nu sunt persoane îndreptăţite la  reconstituirea  dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, acesta fiind trecut din eroare în cuprinsul  titlului acestora, nu se regăseşte în actele vechi de proprietate ale autoarei reclamanţilor, def. D. L.. În actul vechi de proprietate se menţionează două trupuri de teren în „Curea Tatuiasca” şi „ Cureaua B.”, cu întindere foarte mare şi vecinătăţi externe, care nu se regăsesc în individualizarea terenului din titlul de proprietate .../05.01.2004 şi vecinătăţile din acest titlu ca fiind Soseaua  Comunală la răsărit. şi la apus Dealul G.(Ocolul Silvic). Aşa cum rezultă din răspunsul la obiecţiuni nr.6 din raportul de expertiză „Terenurile descrise la obiectivul nr.1 nu au fost incluse în titlul de proprietate nr. .../05.01.... in baza sentinţei civile nr.3161/1994 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti. Sentinţa civila nr. ./1994 pronunţată de Judecătoria T.-C. in dosarul nr.9417/1993 se refera la alte terenuri care nu fac obiectul litigiului de fata,,. Din cuprinsul actului de dota din 12.02.1938 si planul terenului proprietatea autoarei paratei nu se identifica terenul in litigiu, amplasamentul paratului nefiind identificat în acest sens. In certificatul nr.3./08.02.1993 se prezintă situaţia centralizata a terenurilor expropriate conform Decretului 83/1949 fără a se menţiona si planuri anexe, puncte toponimice si vecinătăţi, aşa cum a precizat si expertul din primul ciclu procesual, in suplimentul la raportul de experţii iniţial. 

Solicită să se aibă în vedere ca si in întâmpinare Comisia L. V., a recunoscut că din eroare au fost incluse in titlul de proprietate a pârâţilor, terenurile din cele doua parcele din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.85/1971 si transcris sub nr.17/1971 si din contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 de la numitul B. P. D..

Totodată, în ceea ce priveşte cea de-a 3-a parcela de teren dobândita de reclamant in baza Decretului nr.444/1953 si a Consiliului de Miniştrii nr.3522/1953, arătă ca si referitor la aceasta parcela, apreciază ca si aceasta curea este proprietatea reclamantului, pârâţii nu pot fi consideraţi persoane îndreptăţite la acest teren, pentru faptul ca reclamantul nu ar fi formulat cerere de reconstituire pentru acesta, întrucât in zona nu a fost CAP si nu era necesara formularea unei astfel de cereri atâta timp si cat terenul nu a ieşit niciodată din posesia reclamantului, precum si din proprietatea acestuia, actul de proprietate in baza căruia a fost dobândit nefiind anulat. Cel mult in cauza, ar putea fi aplicabile dispoziţiile art.27 alin.2 indice 1 din Legea 18/1991 : " Proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au inscris in cooperativa agricola de producţie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari si moştenitori le simt aplicabile numai prevederile art. 64. "

Mai arată că, reclamantul si familia sa au muncit terenul de peste 60 de ani, nu a pierdut niciodată posesia nici înainte de colectivizare, nici după colectivizare, terenul fiind transmis de la o generaţie la alta prin moştenire. Paratul nu a dovedit in nici un fel, in ce mod a dobândit terenul reclamantului, nu rezulta în niciun mod ca autorul sau ar fi deţinut terenul in litigiu si sa facă dovada ca ar fi fost deposedat de acest teren, chiar daca nu a fost zona cooperativizata. Motivele de nulitate a titlului de proprietate cu privire la terenul in litigiu, sunt: in primul rând terenul in litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, nefiind zona cooperativizata, reclamantul nu a pierdut niciodată proprietatea si posesia acestuia, iar conform raportului de expertiza topo întocmit de expert L. M. terenul in litigiu nu se regăseşte in actele vechi de proprietate ale pârâţilor. Pârâţii nu aveau cum sa fie persoane îndreptăţite la reconstituire pentru terenul in litigiu, nu numai ca terenul nu face obiectul legilor fondului funciar, si pentru faptul ca autorul lor nu a deţinut terenul în litigiu, din contra reclamantul are acte de proprietate ce nu au fost contestate niciodată, autorul paratului o fi avut teren in zona, dar nu pe cel m litigiu. Nu exista cerere de reconstituire a pârâţilor, din care sa rezulte s-a solicitat terenul in litigiu. De asemenea, nu s-a făcut faptic nici o punere in posesie a pârâţilor, întrucât ar fi trebuit la măsurători la fata locului, sa participe persoane ce deţin teren învecinat, astfel ca s-ar fi observat ca sunt alţi vecini, ca terenul este ocupat de reclamant , iar vecinii nu i-ar fi recunoscut de proprietari-vecini pe paraţi.

Mai solicită să se aibă în vedere faptul ca pârâţilor le-a fost trecut în titlul de proprietate doar parţial din cureaua respectiva de teren, respectiv pe cel aflat in continuarea curţii si grădinii casei reclamantului, cedat fiului sau in baza contractului întreţinere, menţionat mai sus, iar in partea de est in titlul de proprietate al pârâţilor, apare ca vecin cu aceştia chiar reclamantul, ceea ce dovedeşte ca reclamantul are teren in locul respectiv. Ca o dovada a faptului ca terenul pârâţilor nu este cel in litigiu rezulta si din împrejurarea ca in planul terenului cu proprietatea terenului acesta apare ca un sigur trup, o curea cu aceeaşi laţime si pe o parte si pe alta a drumului judeţean, iar in titlul de proprietate terenul se întinde tot cureleşte, cu excepţia terenului ce îl apreciază ca fiind proprietatea reclamantului, peste drumul judeţean, de terenul in litigiu, terenul pârâţilor se îngustează exact cu o suprafaţa egala cu lăţimea terenului reclamantului,

În concluzie, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

In drept,  întemeiază cererea pe dispoziţiile art.451-453, 466-482 C.pr.civ.

La data de 02.10.2021, a depus întâmpinare pârâtul, D. L. C.,  faţă de apelul declarat de apelantul D. I.S.N., solicitând respingerea ca nefondat, menţinerea sentinţei instanţei de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că toate aceste terenuri reprezintă terenuri de care au fost deposedaţi autorii săi, terenuri ce au fost solicitate de mine spre reconstituire, terenuri ce au fost validate şi astfel cu respectarea întocmai a procedurii Lg. 18/1991, au fost incluse în titlul de proprietate contestat. Mai mult, aşa cum de altfel a şi reţinut prima instanţă, apelantul de faţă nici nu a produs până la acest moment vreo probă din care să rezultă că ar fi dobândit în mod legal vreunul din terenurile sus arătate pentru a se putea vorbi de îndreptăţirea acestuia la aceste terenuri, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.

În şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2019 s-a încuviinţat din oficiu  proba cu o nouă expertiză în specialitatea topografie, având ca obiective:

1.să se identifice și să se transpună suprafețele de teren din actele vechi de proprietate ale părților, atât în ceea ce privește suprafața, cât  și amplasamentul acestora, cu indicarea elementelor de identificare, respectiv tarla, parcelă, vecinătăți, categorie de folosință, și nu după susținerile părților;

2.să se identifice în concret suprafața de teren de 4800 mp care a făcut obiectul contractului  de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr..../19.01..., raportat la vecinătățile descrise în actul din ....

La data de 11.11.2020 s-a depus la dosarul cauzei lucrarea de specialitate încuviinţată în cauză, iar la data de 05.01.2021 s-a depus răspunsul la obiecţiunile formulate.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Din cuprinsul cererii de apel formulată de apelantul reclamant reiese faptul că  principala nemulțumire a acestuia constată în faptul că prima instanță nu a reținut că a prezentat acte de proprietate pentru toate suprafețele de teren în litigiu, și că acesta nu se regăsesc în actele vechi de proprietate ale autoarei D. L..

Cu titlu preliminar, Tribunalul reține că prin decizia civilă nr. .../01.03.2018 au fost admise apelurile formulate de apelanţii intimați C. L. de F. F. V. şi D. L. C.împotriva sentinței civile nr. 2.../18.10.2017, pronunțate de Judecătoria T.-C. în contradictoriu cu intimații D. I.S. N. şi C. J. de F. F. G. şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 

Prin decizia menționată, instanța de control judiciar a dispus ca în rejudecare, în primul rând să fie administrată proba cu o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie care să aibă, în principal următoarele obiective: să fie identificate prin schiţă, suprafețe, dimensiuni şi vecinătăți  terenurile înscrise în titlul de proprietate a cărui nulitate parțială se solicită de către reclamant; să se stabilească dacă terenurile înscrise în titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului fac parte din terenurile înscrise în actele vechi de proprietate ale autoarelor pârâtului, această chestiune urmând să fie lămurită doar prin identificarea terenurilor înscrise în actele vechi de proprietate ale autoarelor pârâtului;să fie identificate prin schiţă, suprafeţe, dimensiuni şi vecinătăţi  terenurile înscrise cele trei acte prezentate de reclamant ca dovezi ale dreptului său de proprietate.

În al doilea rând, după lămurirea situaţiei de fapt prin efectuarea expertizei,  s-a stabilit în sarcina judecătoriei să stabilească dacă în cauză sunt aplicabile sau nu dispoziţiile art.6 alin.21 din Legea nr.1/2000 şi ale art.III. alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, precum şi celelalte dispoziții legale invocate de părți.

Tribunalul reține că din cuprinsul raportului de expertiză reiese faptul că în actele vechi nu există trecute tarlale, parcele și alte elemente de natură a face posibilă identificarea terenurilor și că datele oferite de actele vechi de proprietate, descriere și vecinătăți, nu pot fi corelate, cu certitudine, cu situația din teren și reprezentarea acestora pe planuri cadastrale, menționând că nici planul moșiei ,, Cureaua B.,,, fila 40 din dosar, realizat în anul 1938, nu conferă date tehnice de comparare în vederea stabilirii amplasamentului acestor terenuri.

În aceste condiții, sub aspectul identificării terenurilor cel mai semnificativ aspect, este în opinia instanței de control judiciar, mențiunea cuprinsă în raportul de contraexpertiză conform căreia singurul document care dă indicații certe legate de un element de bază, respectiv, vecinătățile moșiei  Cureaua B., este actul emis autorului D. S.I. în baza decretului nr.444/1953 conform căruia latura sudică a moșiei este Ș. N., estică, Șoseaua V., Vestică –Dealul G..

Astfel, având în vedere faptul că din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 rezultă că latura sudică a moșiei,, Cureaua B.,, este Ș. N., Tribunalul constată că este fără putință de tăgadă faptul că terenul atribuit în baza Decretului nr.444/1953 face parte din moșia autoarei pârâtului, aceiași fiind și concluzia expertului care a precizat că a realizat un amplasament al terenului, Curelei B., folosindu-se de limita sudică a actului de proprietate emis apelantului reclamant în baza Decretului nr.444/1953, astfel încât reconstituirea este posibilă până la acestă linie trasată cu culoarea roșie pe anexa 2 la contra raport.

În aceste condiții, tribunalul reține că opinia expertului în sensul că titlul de proprietate contestat, emis pârâtului nu trebuie să cuprindă terenurile ce fac obiectul contractelor de vânzare nr. 85/1971 și cel încheiat la data de 27.02.1979 colorate cu culoarea galben în raportul de expertiză, se coroborează cu restul înscrisurile depuse la dosar.

Aceste considerente au fost redate în cuprinsul anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți (cei doi experți înaintând la dosarul cauzei schițe identice primul expert care a întocmit raportul de expertiză).

Mai mult, în răspunsul la obiecțiuni aflat la fila 135 din dosar rezultă că terenul din actul de împroprietărire din Decretul nr.444/1953 este ultimul lot din exproprierea făcută de baza Decretul respectiv, a cărui limită sudică este chiar limita sudică a terenului din Cureaua Bolovănească.

De asemenea, la obiecțiunea nr.2, experții tehnici judiciari au reținut că din schița Curelei Bolovănoasa rezultă că terenul familiei Șetran a fost cumpărat și nu expropriat, deci familia nu a fost împroprietărită cu terenul respectiv la decretul nr.444/1953 din Cureaua Bolovănească, ci l-a cumpărat așa cum rezultă din vecinătatea sudică  a acestei curele care este ,,cumpărători,, - deci cumpărători din altă moșie, altfel ar fi scris vecinul așa cum a procedat la latura nordică.

Totodată, tribunalul reține că în același sens sunt și susținerile din întâmpinare formulate de Comisia L.V., prin care a arătat că din eroare au fost incluse in titlul de proprietate a pârâților, terenurile din cele două parcele din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.../197.... și din contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 și că doar de-a 3-a parcela de teren dobândită de reclamant în baza Decretului nr.444/1953 putea fi inclus în titlul de proprietate contestat.

În aceste condiții nu pot fi reținute susținerile formulate prin concluziile orale de către apărătorului apelantului pârât în sensul că tabelul propus de apelanții reclamanți în apel, respectiv la fila 125, de jos în sus, este trecută familia Ș... ca persoană împroprietărită cu 1 ha din moșia familiei D... și că această familie a fost împroprietărită din terenul preluat abuziv din averea D.....

De altfel, expertul a arătat că identificat suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate care nu fac parte din Decretului nr.444/1953, aflat în posesia reclamantului, menționând că acesta are o suprafață de 12727 mp, identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți, terenuri din cele două parcele, respectiv din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr...../1971 (6867 mp) și din contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 (5860 mp).

În consecință, Tribunalul apreciază că terenul din această parcelă reprezintă vechiul amplasament  al proprietății autorului pârâtului, care a fost deposedat de teren în mod abuziv prin expropriere în baza Decretului nr.444/1953 și care în mod corect a fost inclus în titlul de proprietate contestat.

Potrivit art.6 alin.21 şi alin.22 din Legea 1/2000, republicată, „ în situația în care  anumite  suprafețe  sunt  revendicate de două persoane , dintre care una  este fostul proprietar, căruia  i s-a  preluat terenul prin măsurile  abuzive aplicate  în perioada  anilor  1945-1990, şi cea de-a doua,  persoana căreia  i s-a  atribuit teren din cel preluat  de la fostul proprietar  în limitele resurselor de teren existente, inclusiv  a rezervelor create, se va restitui  terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele  sunt  insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost  împroprietăriți cu asemenea terenuri  vor  fi  despăgubiți  în condițiile legii.”

Din dispozițiile amintite anterior rezultă fără putință de tăgadă că, atât fostul proprietar căruia i s-a preluat terenul prin măsuri abuzive aplicate în perioada 1945-1990, cât şi persoana căreia i s-a  atribuit  teren din cel  preluat  de la fostul proprietar, trebuie să formuleze  cerere de  reconstituire ori constituire a dreptului de proprietate, legea oferind  soluții de rezolvare în situația în care terenul este solicitat de ambele categorii de persoane îndreptățite la reconstituire.

Se constată așadar că, prin legea specială legiuitorul a optat să acorde preferabilitate la retrocedarea terenului fostului proprietar care deține acte de proprietate la nivelul anului 1990, iar persoanelor împroprietărite cu asemenea terenuri fie li se vor atribui terenuri pe alte amplasamente libere ori din rezervele comisiei locale, fie vor fi despăgubiți în condițiile legii.

Esențial este ca ambele categorii de persoane să parcurgă procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și să formuleze cerere de reconstituite în condițiile art. 8 din lege. De menționat că apelantul reclamant nu a formulat cereri de reconstituire pentru terenurile deținute, singurul care au formulat cerere fiind apelantul pârât.

În consecință, cu privire la această suprafață de teren cuprinsă în Decretul de expropriere, titlul de proprietate al pârâtului nu poate fi lipsit de efecte juridice, deoarece în momentul emiterii acestuia a fost restabilită proprietatea, în condițiile legii speciale nr.18/1991, anterior posesia autorilor pârâtului fiind tulburată prin cedarea forțată a proprietății acestora.

Tribunalul mai are în vedere faptul că și cu privire la această suprafață de teren, apelantul reclamant a susținut că familia sa a muncit terenul de peste 60 de ani, nu a pierdut niciodată posesia nici înainte de colectivizare, nici după colectivizare, terenul fiind transmis de la o generație la alta prin moștenire.

Aceste susțineri nu sunt de natură a conduce la concluzia că au deținut terenul în nume de proprietar, câtă vreme terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar, iar fostul proprietar a formulat cerere de reconstituire nu se poate reține că acesta a stat în pasivitate, astfel că până la momentul obținerii titlului de proprietate cursul prescripției achizitive a fost suspendat, fostul proprietar fiind în imposibilitatea de a acționa pentru restituirea proprietății .

Față de cele expuse, fiind dovedit că terenul din această parcelă reprezintă vechiul amplasament  al proprietății autorului pârâtului, care a fost deposedat de teren în mod abuziv prin expropriere în baza Decretului nr.444/1953, nu prezintă nicio relevanță juridică de natură a atrage nulitatea absolută a titlului de proprietate faptul că punerea în posesie a pârâtului, nu s-ar fi făcut prin măsurători la fata locului, unde să participe persoane ce dețin teren învecinat, așa cum a susținut apelantul reclamant.

Or, în speța de față terenul neintrând in proprietatea statului ci numai în folosința acestuia, cum reclamantul nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest  teren, reține tribunalul că în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile art. III din Legea 169/1997, potrivit cu care sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu sunt îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri, cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1992, Legii 1/2000, ci doar pentru terenurile cu suprafață de 12727 mp, identificate conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr...../1.... (6867 mp) și din contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 (5860 mp).

În consecință, îndreptățit la terenul în litigiu preluat  în mod abuziv prin expropriere în baza Decretului nr.444/1953 este pârâtul, autoarea acestuia deținând în proprietate terenul în litigiu, iar faptul că în speță a operat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, nu poate fi exclus din titlul de proprietate, așa cum susține reclamantul,  câtă vreme nu s-a dovedit că el însuși a făcut cerere de reconstituire sau că este  persoana  îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.

Față de cele expuse, Tribunalul constată că apelul este întemeiat, iar urmare a admiterii acestuia, va fi schimbată în parte sentința în sensul constatării nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr. ... din 05.01.....și  a procesului -verbal de punere în posesie  aferent pentru suprafața de 12727 mp identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți.

Sintetizând motivele de apel invocate de către apelantul pârât, se constată că sunt aduse critici privind încălcarea principiul disponibilității şi principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, principiul neînrăutățirii situației unei persoane în propria cale de atac, împotriva modului de stabilire al cheltuielilor de judecată, precum și cu privire la soluția pronunțată de către prima instanță în legătură cu terenul de 4800 mp.

Tribunalul apreciază că o parte din criticile expuse de apelantul pârât nu sunt întemeiate, urmând  a fi înlăturate.

Astfel sunt nefondate criticile apelantului pârât privind nerespectarea principiul disponibilității şi principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, pentru următoarele considerente:

Apelantul a susținut că prima instanța s-a pronunțat în afara limitelor investirii sale de către reclamant prin cererea de chemare în judecată și că niciodată reclamantul nu a investit instanța cu motivul invocat de către instanță în susţinerea soluţiei sale, aspect care evident că nu poate atrage decât anularea hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât aspectul invocat de instanţă în hotărâre ca argument al soluţiei de admitere în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantului nici nu a fost pus în discuţia părţilor, ceea ce face să fie şi în situaţia încălcării disp. art. 14 Cpr.civ, , ce reglementează principiul contradictorialităţii.

Contrar acestor susțineri, Tribunalul reține că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate emis pârâtului  cu nr...../20..., a procesului-verbal de punere în posesie emis de Comisia Locală de Fond Funciar, precum şi a tuturor actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii acestui titlu pentru suprafaţa totală de 17.595 mp, susținând în esență că titlul de proprietate cu privire la terenul in litigiu este lovit de nulitate întrucât  nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, nefiind zona cooperativizată,  că el nu a pierdut niciodată proprietatea şi posesia acestuia, iar pârâtul nu avea cum să fie persoană îndreptăţită la reconstituire pentru terenul în litigiu, nu numai pentru că terenul nu face obiectul legilor fondului funciar, ci şi pentru faptul că autorul acestuia nu a deţinut terenul în litigiu, reclamantul având acte de proprietate ce nu au fost contestate niciodată.

Tribunalul reține că în ceea ce privește indicarea obiectului cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să formuleze o pretenție a cărei redactare trebuie, în mare să anticipeze dispozitivul de admitere a hotărârii judecătorești, iar instanța nu este ținută de maniera exactă de formulare a cererii, strictețea principiului disponibilității ( art.397 din Codul de procedură civilă), implicând concordanța cel puțin în conținut, nu neapărat în formularea concretă, între ceea ce se cere și ceea ce se dă, acest raționament fiind orientat spre înțelegerea finalității reale a cererii, prin raportare la scopul urmărit și motivele invocate.

Or, prima instanță a admis în parte acțiunea, considerând în esență că potrivit dispozițiilor art.11 alin.(3) din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr.008964/05.01.2004, suprafaţa de teren de 4800 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.85/19.01.1971 de Notariatul de Stat Local T...C., nu putea face obiectul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate reglementate de Legea nr.18/1991.

În aceste condiții, soluţia nu relevă o încălcare a principiului disponibilităţii (potrivit căruia reclamantul este cel care fixează limitele obiective ale judecării cauzei), nici nerespecatrea principiului contradictorialității, apelantul neindicând în mod concret ce  aspect invocat de prima instanţă în hotărâre ca argument al soluţiei de admitere în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantului nu a fost pus în discuţia părţilor.

Un alt motiv de apel este acela al încălcării de către prima instanţă a disp.art.481 C.pr.civ., apelantul susținând că în primul ciclu procesual a fost respinsă acţiunea reclamantului privitoare la petitul referitor la actele premergătoare ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate şi că această soluţie necontestată de nimeni, a intrat în puterea lucrului judecat.

Tribunalul constată că acest motiv de apel este  întemeiat.

Este adevărat că prin sentința civilă nr. 2.../18.10.2017, pronunțată de Judecătoria T...-C... a fost respinsă cererea cu privire la celelalte acte premergătoare și s-a constatat nulitatea absolută parţială doar a titlului de proprietate titlului de proprietate  nr..../05.01.... şi a procesului-verbal  de punere în posesie aferent, respectiv pentru suprafața de 17004 mp și că împotriva acestei soluții nu a făcut apel niciuna dintre părți.

În aceste condiții, Tribunalul observând și cuprinsul deciziei pronunțate în apel în primul ciclu procesual, constată că deși sentința a fost anulată, considerentele privind respingerea cererii de anulare cu privire la celelalte acte premergătoare nu au fost înlăturate.

Mai mult, tribunalul constată că pentru anularea actelor premergătoare, reclamantul nu avea niciun interes, având în vedere că scopul demersului său judiciar este legat de amplasamentul terenurilor, nu de îndreptățirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate în general.

În consecință, observând temeinicia acestui motiv de apel, Tribunalul urmează să înlăture din cuprinsul dispozitivului sentinței apelante, dispoziția privind anularea actelor premergătoare, singurele acte anulate parțial fiind titlului de proprietate nr. 008964 din 05.01.2004 și procesul -verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate pentru suprafața de 12727 mp identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți.

Un alt motiv de apel este cel referitor la faptul că în cauză se impunea respingerea acțiunii în integralitate, însă aceste critici nu vor mai fi analizate, având în vedere argumentele deja expuse, referitoare la temeinicia apelului formulat de către apelantul reclamant referitor la situația juridică a suprafețelor de teren în litigiu, fiind arătat că singura suprafață pentru care apelantul pârât și-a dovedit îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament este suprafața de teren inclusă în decretul din anul 1944.

În aceste condiții, în care pentru restul suprafețelor de teren nu a fost făcută dovada vechiului amplasament al pârâtului, este de prisos a se face analiza titlurilor de proprietate invocate de către reclamant, ipoteza prevăzută de prevederile art.6 alin.21 şi alin.22 din Legea 1/2000, fiind situația în care  anumite  suprafețe  sunt  revendicate de două persoane , dintre care una  este fostul proprietar, căruia  i s-a  preluat terenul prin măsurile  abuzive aplicate  în perioada  anilor  1945-1990, şi cea de-a doua, persoana căreia  i s-a  atribuit teren din cel preluat  de la fostul proprietar  în limitele resurselor de teren existente, inclusiv  a rezervelor create, se va restitui  terenul în natură ambilor solicitanți.

Or, apelantul pârât nu a dovedit că i s-au  preluat prin măsurile  abuzive aplicate  în perioada anilor 1945-1990, terenurile care fac obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr..../1... (6867 mp) și contractului de vânzare-cumpărare 27.02.1979 (5860 mp), cu suprafața totală de 12727 mp identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză, motiv pentru care acestea nu puteau face obiectul legii nr.18/1991 și nici nu se impunea ca reclamantul să fi formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

 Ultima critică a apelantului pârât este referitoare la soluția primei instanțe în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Apelantul a susținut pe de o parte că atâta vreme cât acțiunea a fost admisă doar în parte, cheltuielile de judecată trebuiau stabilite proporțional cu petitul admis și că reclamantului i s-au acordat toate cheltuielile de judecată şi pe de altă parte, că raportat la disp. art. 455 Cpr.civ., trebuiau obligate la cheltuieli de judecată și celelalte două pârâte.

Tribunalul reține prima critică referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul dosarului de fond rezultă că prima instanță a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat  și onorariu expert.

Observând că în cauză a fost necesară efectuarea expertizei tehnico judiciare, iar avocatul a asigurat asistența juridică reclamantului, Tribunalul că toate cheltuielile de judecată au fost necesare pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor admise, chiar dacă acțiunea nu a fost admisă în integralitate, utilitatea efectuării acestor cheltuieli putând fi reținută dacă se consideră că acestea sunt reale, necesare și rezonabile.

Sub acest aspect şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată. Astfel, s-a statuat că un reclamant nu poate obţine rambursarea costurilor şi cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor (Lupaş si alţii împotriva României, Cauza Gavrileanu împotriva României, Cauza Cumpană şi Mazăre, Cauza Sabou si Pîrcalab împotriva României, cauza Nilsen si Jobnsen împotriva Norvegiei ).

În aceste condiții, Tribunalul apreciază că acordarea cheltuielilor de judecată în integralitate nu este de natură a determina netemeinicia sentinței apelate sub acest aspect, însă criticile cu privire la neobligarea și a celorlalte două pârâte la plata cheltuielilor de judecată sunt întemeiate.

Astfel, Tribunalul reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată atât în contradictoriu cu pârâtul, titular al actelor de proprietate contestate, cât și în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar, în calitate de emitente ale acestora.

Potrivit prevederilor, art. 455 din Codul de procedură civilă, dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.

Tribunalul reține aceste două instituții au atribuțiuni exprese în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Comisia locală de fond funciar este obligată  să întocmească documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate, iar potrivit articolului 27 și următoarele din Legea 18 din 1991 atribuțiile verificării întocmirii documentației necesare revin comisiei județene de fond funciar .

Față de cele expuse, cum în cauză s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie emise pe numele pârâtului de către cele două comisii de fond funciar, Tribunalul, constatând culpa procesuală a tuturor pârâților, constată că aceștia trebuiau obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată motiv pentru care, va fi schimbată sentința și în sensul obligării tuturor pârâților, respectiv D. L. C., C. L.de F. F. V. și Comisia Judeţeană de Fond Funciar G., în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate la fond și în primul ciclu procesual, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Față de cele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, urmează să admită apelurile declarate de apelantul - pârât D. L. C. și de apelantul - reclamant D. I. N. și să schimbe în parte sentința în sensul  constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. ....din 05.01.2004 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ... în favoarea pârâtului în calitate de moștenitor al autoarei D..L... și  a procesului -verbal de punere în posesie  aferent titlului de proprietate nr.....din 05.01.2004 pentru suprafața de 12727 mp identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți.

De asemenea, Tribunalul va dispune obligarea pârâților în solidar la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate la fond și în primul ciclu procesual, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Totodată, văzând soluția pronunțată, în sensul admiterii ambelor apeluri, Tribunalul urmează a dispune respingerii cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de apelantul - pârât D.. L.. C., și de apelantul - reclamant D. I. N., împotriva sentinței civile nr.1./19.06...pronunțată de Judecătoria T. C. în dosarul nr.... în contradictoriu cu intimatele - pârâte Comisia L. de F.F. V., şi C. J. de F. F. G., ..

Schimbă în parte sentința în sensul că constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. . din 05.01... emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G. în favoarea pârâtului în calitate de moştenitor al autoarei D. L. și  a procesului -verbal de punere în posesie  aferent titlului de proprietate nr.... din 05.01....pentru suprafaţa de 12727 mp identificată conform anexei 2 la raportul de contraexpertiză efectuat în apel, marcată cu culoarea galben, însușită de toți membrii comisiei de experți.

Obligă pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 4450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate la fond și în primul ciclu procesual, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în ședința publică din 01.03.2020, la T.G.. 

Preşedinte,

Judecător,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare