Recurs. anulare decizie emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare

Recurs. anulare decizie emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare

- art. 3 din H.G. nr. 1679/2008

- art. 13 din Legea nr. 407/2006

- art. 1 pct. 3 din Anexa 1679/2008

Corect a respins prima instanţă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul K. L., constatând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic.

Prin Procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reţinut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreţ în cultura de porumb aparţinând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reţinut că reclamantul a declarat şi înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc şi adăposturi, reclamantul nu a înştiinţat în scris gestionarul fondului de vânătoare şi nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât şi de către reclamant, care şi-a însuşit conţinutul fără obiecţiuni.

Prin Decizia nr. xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr. xxxx/10.07.2013, fără amendamente.

Potrivit art.3 din HG nr.1679/2008, „constatarea pagubelor, evaluarea acestora şi stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”.

De asemenea, potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, „pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 şi 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie”.

Din examinarea acestor texte de lege, rezultă pe de o parte că, legiuitorul a prevăzut în mod expres că sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta şi de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă este de competenţa exclusivă a comisiei special constituită în acest scop iar, pe de altă parte că despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, numai în situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor.

De asemenea, din examinarea dosarului administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului rezultă că a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum şi evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole în baza calculaţiei de producţie emisă de Direcţia Agricolă B.

Legat de obligaţiile pe care gestionarul, respectiv proprietarul de culturi agricole trebuie să le îndeplinească pentru prevenirea pagubelor, conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008 acestea sunt următoarele: a) să declare şi să înregistreze suprafeţele pe care sunt înfiinţate culturile agricole, potrivit legii; …c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole şi/sau vegetaţie forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mişcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor”. Potrivit art.3 din acelaşi act normativ, „persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:

a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art.1 lit. a) şi b);

b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit. c);

c) constatarea la faţa locului de către comisia de constatare şi evaluare a pagubei, a existenţei mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit. d”.

Art.4 din acelaşi act normativ stipulează că, modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.

Din actele întocmite de comisia constituită în conformitate cu art.3 din HG nr.1679/2008, rezultă că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. De asemenea, din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, rezultă că reclamantul nu a depus declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu a înştiinţat în scris gestionarul conform art.1 lit. 3 Anexa 3 la HG 1679/2008 cu privire la existenţa pagubelor anterior depunerii sesizării la primărie şi nici nu au fost identificate vetre de foc şi adăposturi, respectiv mijloace de îndepărtare a vânatului conform prevederilor legale.

Totodată, din declaraţia martorului audiat în faţa primei instanţe, reiese că nu a fost îndeplinită obligaţia de pază a culturilor agricole în discuţie, martorul menţionând în mod expres că, în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreţi, întrucât aceştia au efectuat servicii de pază.

Actul normativ aplicabil în speţă reglementează o procedură specială prin care se pot acorda despăgubiri în cazul pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole, comisia trebuind să aibă în vedere, în cazul culturilor agricole, semănăturilor şi seminţişurilor silvice, calculaţiile de producţie emise de autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, ca atare, comisia este cea care stabileşte întinderea prejudiciului, în funcţie de criteriile menţionate în textul de lege. Evaluarea pagubei s-a făcut de comisie în prezenţa persoanei păgubite, care a semnat procesul-verbal, fără obiecţiuni, astfel încât, pretenţiile emise ulterior, vizând un cuantum mai mare al despăgubirilor nu sunt întemeiate.

Raportat la aceste aspecte, susţinerea recurentului în sensul că, în speţă trebuia stabilită şi culpa comisiei de constatare datorită neglijenţei în deplasarea la faţa locului nu poate să conducă la modificarea cuantumului prejudiciului.

Nici proba privind efectuarea unei expertize în cauză nu se justifică astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, raportat la data producerii pagubei, iar, pe de altă parte, reclamantul contestă cuantumul prejudiciului, aspect care nu poate fi verificat de expert, care poate să stabilească doar dacă au fost aplicate corect dispoziţiile speciale ale HG 1679/2008.

Decizia nr. 803 din 20.04.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 5660/111/CA/2014

Prin Sentinţa nr. 2320/CA din 20.10.2015 Tribunalul B. a respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamantul K. L. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare O., Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor V. B. şi M. M. A. P., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă desfiinţarea Deciziei nr.xx/14.03.2014 privind aprobarea Procesului verbal nr.xxxx/10.07.2013, de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic a culturilor agricole deţinute de către reclamant, desfiinţarea parţială a Procesului verbal nr.xxxx/2013, privind cuantumul pagubei suferite de către reclamant, precum şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea culturilor distruse de mistreţi în cursul lunii mai 2013. Cererea a fost fundamentată pe dispoziţiile HG nr.1679/2008 şi respectiv ale Legii nr.407/2006.

Prin Procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reţinut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreţ în cultura de porumb aparţinând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reţinut că reclamantul a declarat şi înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc şi adăposturi, reclamantul nu a înştiinţat în scris gestionarul fondului de vânătoare şi nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât şi de către reclamant, care şi-a însuşit conţinutul fără obiecţiuni.

Prin Decizia nr.xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr.xxxx/10.07.2013, fără  nici un amendament.

Potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, „pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 şi 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cui această destinaţie”.

Din examinarea acestor texte de lege, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul a stabilit în mod clar şi precis care este entitatea juridică care suportă despăgubirile pentru pagubele produse culturilor agricole din exemplarele de speciile de faună de interes cinegetic.

Conform art.3 din HG nr.1679/2008, „constatarea pagubelor, evaluarea acestora şi stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”.

Din examinarea acestor texte de lege, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul a prevăzut în mod expres cui îi revine sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta şi de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă, atribuţii stabilite exclusiv în sarcina unei comisii special constituită în acest scop.

Potrivit art.6 din HG 1679/2008, „stabilirea cuantumului despăgubirilor se realizează de către comisie, în funcţie de cheltuielile efectuate de către persoana păgubită până la data producerii pagubei, cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole sau silvice sau, după caz, în funcţie de valoarea de piaţă, în cazul animalelor domestice. Constatarea şi evaluarea pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice se consemnează de către comisie într-un proces verbal al cărui model este prevăzut în anexa nr.1…. Procesele verbale se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centile care răspunde de silvicultură, în a cărei rază de competenţă s-a produs paguba. Decizia poate fi contestată potrivit art.7 şi 8 din Legea nr.554/2005. Deţinerea în proprietate a culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice se verifică de către comisia de constatare şi evaluare a pagubei, în condiţiile legii”.

Din examinarea întregului dosar administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului, instanţa de fond a reţinut că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum şi evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole în baza calculaţiei de producţie emisă de Direcţia Agricolă B.

Potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.407/2006, „proprietarii culturilor agricole, silvice sau proprietarii de animale domestice, precum şi gestionarii fondurilor cinegetice, trebuie să îndeplinească obligaţiile pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic prevăzute în anexele nr.3 şi 4 la HG nr.1679/2008”. Conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008, „pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, proprietarii culturilor agricole şi silvice au următoarele obligaţii:

a) să declare şi să înregistreze suprafeţele pe care sunt înfiinţate culturile agricole, potrivit legii; … c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole şi/sau vegetaţie forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mişcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor”. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.3 din acelaşi act normativ, „persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:

a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art.1 lit. a) şi b);

b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit. c);

c) constatarea la faţa locului de către comisia de constatare şi evaluare a pagubei, a existenţei mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit.d)”.

Totodată, tribunalul a reţinut că, potrivit art.4 din acelaşi act normativ, modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.

Din actele întocmite de către comisia constituită în mod legal, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. Din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit nici obligaţia prevăzută la lit.”d” a art.1 din anexa nr.3 la HG nr.1679/2008, respectiv membrii comisiei, prezenţi la faţa locului, nu au constatat amplasarea de către reclamant în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cu ajutorul cărora să alunge sau să împiedice pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor. Mai mult, din declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit obligaţia de pază a culturilor agricole, ceea ce a facilitat pătrunderea mistreţilor în culturile agricole ale reclamantului, menţionând în mod expres că în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreţi, întrucât aceştia au efectuat servicii de pază, scoţând astfel în evidenţă încă o dată neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor impuse de lege, indispensabile pentru acordarea despăgubirilor solicitate. De altfel, reclamantul a fost de acord cu constatările comisiei speciale referitoare la gradul de distrugere a culturii şi la cuantumul despăgubirilor la care este îndreptăţit, însuşindu-şi procesul verbal pe care l-a semnat fără obiecţiuni, iar invocarea în acţiune a faptului că nu cunoaşte bine limba română nu constituie un motiv de anulare a actului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a solicita sprijinul unui translator şi numai în cunoştinţă de cauză să semneze actul constatator.

Văzând că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic, condiţie pentru admisibilitatea cererii de despăgubiri suplimentare celor acordate prin actele administrative atacate, instanţa de fond, văzând în drept şi dispoziţiile HG nr.1679/2008 şi ale Legii nr.407/2006, a respins ca nefondată acţiunea formulată şi constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâţilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant K. L., solicitând admiterea recursului, şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata privind desfiinţarea Deciziei nr. xx/14.03.2014 privind aprobarea procesului verbal nr. xxxx/10.07.2013 de constatarea şi evaluarea pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic a culturilor agricole deţinute de către reclamant, precum şi desfiinţarea parţială şi a procesului verbal nr. xxxx/2013 privind cuantumul pagubei suferite de către reclamant, constatarea faptului că valoarea pagubei produse la culturile agricole deţinute de către reclamant şi constatate prin procesul verbal nr. xxxx/2013, nu se rezumă la suma de 5.000 lei, ci la suma de 15.000 lei, obligarea pârâţilor la plata către reclamant a despăgubirilor pretinse, în sumă de 15.000 lei, iar în subsidiar casarea cu trimitere la instanţa de fond în vederea administrării de probe (martori, expertiza), cu cheltuieli de judecată în fond (în sumă de 850 lei) şi în recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, având în vedere că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a constatat vinovăţia petentului recurent pentru încălcarea dispoziţiilor HG 1679/2008 art. 1 lit. b) şi a respins pretenţia reclamantului la modificarea cuantumului despăgubirilor raportat la gradul de distrugere a culturii.

Reclamantul a sesizat instanţa în vederea modificării parţiale a Deciziei nr. xx/2014, respectiv a modificării cuantumului despăgubirilor şi a modului de stabilirea a acestora, fără să fie contestată îndreptăţirea reclamantului la despăgubiri.

Nici pârâţii nu au formulat cerere proprie în instanţa pentru a se anula în Întregime decizia sau pentru a se înlătura dreptul recurentului la despăgubiri.

Astfel, reclamantul a considerat că decizia atacată este incorectă numai pentru faptul că s-a stabilit un grad de distrugere a culturilor în proporţie de 60% şi nu de 100%.

Aceasta stabilire greşită a pagubei de 60% în loc de 100% a putut surveni din cauza neglijenţei în deplasarea la faţa locului din partea comisiei de constatare.

Astfel, deşi reclamantul a depus în data de 16 mai 2013 sesizare la Primăria S., comisia de constatare a pagubei alcătuită din delegaţii I.T.R.S.V. O., A.P.V. B., Primăria S., Direcţia Agricola B., Gestionarul fondului cinegetic A.V.P. V. B. cu participarea persoanelor păgubite, respectiv K. L. şi încă o persoană, s-a deplasat la faţa locului doar în data de 31.05.2013

Astfel au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Hotărârea nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor în condiţiile Legii 407/2006 care prevăd obligaţia comisiei de a se deplasa în 48 ore (de la data convocării) la faţa locului. Ori din probe rezultă că această comisie s-a deplasat după o perioadă de două săptămâni de la înregistrarea de către reclamanta la Primărie a sesizării.

De asemenea, art. 4 alin. 3 din aceeaşi hotărâre prevede că, convocarea comisiei prevăzuta la art. 3 se realizează prin grija primarului în termen de 24 ore de la data înregistrării cererii.

Din declaraţia martorului audiat în cauză rezultă că între timp reclamantul a fost nevoit să resemene întreaga suprafaţă pentru că altfel ar fi întârziat total cu această procedură.

Deci, instanţa stabileşte cu totul unilateral culpa doar a reclamantului în condiţiile în care şi autorităţile competente au încălcat grav (prin deplasarea în loc de 48 de ore în 15 zile) dispoziţiile legale de termenele în care trebuie efectuată constatarea şi evaluarea pagubei.

Însă, dincolo de aceasta evidenţă culpă comună, nereţinută de instanţă, prin procesul verbal de constatare şi decizia atacată s-a stabilit îndreptăţirea recurentului la încasarea de despăgubiri doar s-a greşit la procentul de distrugere care a fost constatat la 60% şi nu la 100%.

Ca atare, apreciază că instanţa trebuia să treacă peste cercetarea acestor vinovăţii care au existat de ambele părţi şi să se concentreze asupra procentului real al pagubei efective, ceea ce face de fapt obiectul acţiunii.

Pentru a lămuri cuantumul real al pagubei, instanţa trebuia să încuviinţeze, pe lângă audierea martorului, efectuarea şi a unei expertize de specialitate agricolă, care să procedeze la evaluarea pagubei suferite de recurent. Cu toate că reclamantul a solicitat în probaţiune audierea a trei martori, precum şi efectuarea unei expertize de specialitate, instanţa de fond le-a considerat ca fiind inutile pentru soluţionarea cauzei.

Prin întâmpinările formulate în cauză, respectiv prin notele de şedinţă depuse la dosar, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

În apărare se arată în esenţă că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum şi evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole în baza calculaţiei de producţie emisă de Direcţia Agricolă B.

Totodată, în mod corect instanţa a reţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la lit. "d" a art. 1 din anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008, respectiv membrii comisiei, prezenţi la faţa locului, nu au constatat amplasarea de către reclamant în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cu ajutorul cărora să alunge sau să împiedice pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor. Mai mult, din declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit obligaţia de pază a culturilor agricole, ceea ce a facilitat pătrunderea mistreţilor în culturile agricole ale reclamantului, menţionând în mod expres că în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreţi, întrucât aceştia au efectuat servicii de pază, scoţând astfel în evidenţă încă o dată neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor impuse de lege, indispensabile pentru acordarea despăgubirilor solicitate. De altfel, reclamantul a fost de acord cu constatările comisiei speciale referitoare Ia gradul de distrugere a culturii şi la cuantumul despăgubirilor la care este îndreptăţit, însuşindu-şi procesul verbal pe care l-a semnat, iar invocarea în acţiune a faptului că nu cunoaşte bine limba română nu constituie un motiv de anulare a actului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a solicita sprijinul unui translator şi numai în cunoştinţă de cauză să semneze actul constatator.

Văzând că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic, condiţie pentru admisibilitatea cererii de despăgubiri suplimentare celor acordate prin actele administrative atacate, în mod temeinic şi legal instanţa de fond, văzând în drept şi dispoziţiile HG nr.1679/2008 şi ale Legii nr.407/2006, a respins ca nefondată acţiunea formulată.

 Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Corect a respins prima instanţă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul K. L., constatând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic.

Prin Procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reţinut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreţ în cultura de porumb aparţinând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reţinut că reclamantul a declarat şi înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc şi adăposturi, reclamantul nu a înştiinţat în scris gestionarul fondului de vânătoare şi nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât şi de către reclamant, care şi-a însuşit conţinutul fără obiecţiuni.

Prin Decizia nr. xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr. xxxx/10.07.2013, fără amendamente.

Potrivit art.3 din HG nr.1679/2008, „constatarea pagubelor, evaluarea acestora şi stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”.

De asemenea, potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, „pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 şi 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie”.

Din examinarea acestor texte de lege, rezultă pe de o parte că, legiuitorul a prevăzut în mod expres că sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta şi de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă este de competenţa exclusivă a comisiei special constituită în acest scop iar, pe de altă parte că despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, numai în situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor.

De asemenea, din examinarea dosarului administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului rezultă că a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum şi evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole în baza calculaţiei de producţie emisă de Direcţia Agricolă B.

Legat de obligaţiile pe care gestionarul, respectiv proprietarul de culturi agricole trebuie să le îndeplinească pentru prevenirea pagubelor, conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008 acestea sunt următoarele: a) să declare şi să înregistreze suprafeţele pe care sunt înfiinţate culturile agricole, potrivit legii; …c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole şi/sau vegetaţie forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mişcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor”. Potrivit art.3 din acelaşi act normativ, „persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:

a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art.1 lit. a) şi b);

b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit. c);

c) constatarea la faţa locului de către comisia de constatare şi evaluare a pagubei, a existenţei mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art.1 lit. d”.

Art.4 din acelaşi act normativ stipulează că, modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.

Din actele întocmite de comisia constituită în conformitate cu art.3 din HG nr.1679/2008, rezultă că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acţiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. De asemenea, din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, rezultă că reclamantul nu a depus declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu a înştiinţat în scris gestionarul conform art.1 pct. 3 Anexa 3 la HG 1679/2008 cu privire la existenţa pagubelor anterior depunerii sesizării la primărie şi nici nu au fost identificate vetre de foc şi adăposturi, respectiv mijloace de îndepărtare a vânatului conform prevederilor legale.

Totodată, din declaraţia martorului audiat în faţa primei instanţe, reiese că nu a fost îndeplinită obligaţia de pază a culturilor agricole în discuţie, martorul menţionând în mod expres că, în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreţi, întrucât aceştia au efectuat servicii de pază.

Actul normativ aplicabil în speţă reglementează o procedură specială prin care se pot acorda despăgubiri în cazul pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole, comisia trebuind să aibă în vedere, în cazul culturilor agricole, semănăturilor şi seminţişurilor silvice, calculaţiile de producţie emise de autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, ca atare, comisia este cea care stabileşte întinderea prejudiciului, în funcţie de criteriile menţionate în textul de lege. Evaluarea pagubei s-a făcut de comisie în prezenţa persoanei păgubite, care a semnat procesul-verbal, fără obiecţiuni, astfel încât, pretenţiile emise ulterior, vizând un cuantum mai mare al despăgubirilor nu sunt întemeiate.

Raportat la aceste aspecte, susţinerea recurentului în sensul că, în speţă trebuia stabilită şi culpa comisiei de constatare datorită neglijenţei în deplasarea la faţa locului nu poate să conducă la modificarea cuantumului prejudiciului.

Nici proba privind efectuarea unei expertize în cauză nu se justifică astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, raportat la data producerii pagubei, iar, pe de altă parte, reclamantul contestă cuantumul prejudiciului, aspect care nu poate fi verificat de expert, care poate să stabilească doar dacă au fost aplicate corect dispoziţiile speciale ale HG 1679/2008.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant K. L. împotriva Sentinţei nr. 2320/CA din 20.10.2015 pronunţată de Tribunalul B., pe care a menţinut-o în totul, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare