Pretenţii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREŞTI

SENTINTA CIVILA NR. 8759

Şedinţa publică din data de 08.06.2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: X

GREFIER: Y

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta R în contradictoriu cu paratul P, având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 31.05.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera,  instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 08.06.2016, când în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 24.12.2015 sub nr. … reclamanta R a chemat în judecată pe pârâtul P solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.678 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată de acesta.

În motivare a arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a aflat dosarul de urmărire penală nr. …/O/2011 privind pe suspectul P care, în calitatea de administrator al …a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

La data de 28.01.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 6 și 9 din Legea 241/2005 reținându-se că reprezentantul ..nu a achitat în termenul legal impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând astfel prejudiciu la bugetul de stat.

Prin ordonanța din data de 05.11.2015 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus clasarea dosarului penal nr. ../../2011 pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Având în vedere aceste aspecte, reclamanta a arătat că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357.1359 Cod civil.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta este reprezentat de suma de 20.678 lei, astfel cum rezultă din evidențele fiscale iar referitor la fapta ilicită, potrivit art. 219 alin. (1) lit. p din Codul de procedură fiscală, constituie contravenție ”reținerea și nevărsarea în totalitate,de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, s-a arătat că aceasta rezultă din faptul că prejudiciul neacoperit derivă din încălcarea dispozițiilor legale privind obligația achitării impozitelor către bugetul general consolidat al statului, ce constă în reținerea și nevirarea în termen de 30 de zile a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă.

Cu privire la existența vinovăției s-a arătat că prin neplata sumelor de bani reținute de la angajații societății cu titlu de impozite cu reținere la sursă, reprezentantul societății a ignorat cu bună știință o obligație legală imperativă, cu caracter fiscal, acesta prevăzând și urmărind rezultatul acțiunii acestuia, fiind relevată astfel intenția directă a acestuia ca formă de vinovăție cu care fapta a fapta a fost săvârșită.

A mai precizat reclamanta că în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitori a obligațiilor de plată la bugetul de stat, se datorează după acest termen, obligații fiscale accesorii ce urmează a fi achitate în conformitate cu principiul ”accesoriu sequitur principale” motiv pentru care solicită obligarea acestuia și la achitarea obligațiilor fiscale accesorii.

În drept a invocat prevederile art. 1357-1359 Cod civil.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și nu a avut anexate înscrisuri în susținere.

La data de 27.01.2016 reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 18-20).

Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita probe în apărare.

Prin încheierea din data de 02.03.2016 instanța a admis excepția nelegalei compuneri și a dispus trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie.

Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul București în vederea depunerii dosarului de urmărire penală nr. …, acesta fiind depus la filele 40-148.

La data de 19.04.2016 reclamanta a depus la dosar precizare prin care a arătat că obligațiile accesorii au fost calculate potrivit art. 119 din Codul de procedură fiscală iar acestea sunt determinabile, având în vedere că sunt calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă de la momentul producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a acestuia. 

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:

În fapt, prin ordonanța din 05.11.2015 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. … s-a dispus clasarea cauzei privind pe suspectul P sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b din Legea 241/2005 (f. 42).

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, s-a reținut că aceasta a fost dezincriminată ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 07.05.2015 iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia având în vedere că nu se poate stabili cu certitudine că reprezentantul legal al P, a prejudiciat bugetul de stat prin diferența constatată între stocul scriptic existent în balanța de verificare întocmită la 31.05.2011 și stocul faptic declarat în nota explicativă.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 20.678 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat prin activitatea infracțională a acestuia ca urmare a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a acestuia. În consecință, instanța va proceda în continuare la analiza întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului P.

În drept, cu privire la aplicarea în timp a legii civile, instanța reține că potrivit art. 6 alin. (1) din Codul civil din 2009, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Totodată, potrivit art. 6 alin. (2) actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Conform art. 103 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt suspuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor, ori după caz a săvârșirii lor.

Analizând conținutul ordonanței de clasare pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București se poate constata că pretinsa activitate ilicită imputată pârâtului P s-a derulat în perioada aprilie-iunie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (01.10.2011).

Prin urmare, față de aceste aspecte și dispozițiile legale anterior redate, în cauză este aplicabil Codul Civil de la 1864, astfel cum acest act normativ era în vigoare la acel moment.

Potrivit art. 998-999 C. civ., pentru a putea fi angajată răspunderea delictuală a unei persoane trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate dintre ele precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. 

În ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului, se reține că aceasta a fost motivată de către reclamantă prin raportare la dispozițiile art. 219 alin. (1) lit. p din Codul de procedură fiscală care prevede că reprezintă contravenție reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.

Din aceste dispoziții legale rezultă că fapta ilicită pe care reclamanta își fundamentează cererea poate fi săvârșită, în calitate de subiect activ, doar de către plătitorul obligației fiscale.

Potrivit art. 26 alin. (1) din OG 92/2003 plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. 

Pârâtul P se încadrează în noțiunea de plătitor având în vedere că acestuia, în calitate de administrator al …, îi revenea obligația de a plăti, în numele debitorului … sumele datorate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit și TVA aferent. Cu toate acestea, se poate observa că debitorul obligației de plată nu este pârâtul P ci debitorul …, astfel cum rezultă și din fișa sintetică totală (f. 64-66), fișa analitică (f. 67-82) dar și din răspunsul comunicat de către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală (f. 47) din care rezultă că societatea comercială …este cea care înregistrează debite către bugetul de stat.

Deși acțiunea este întemeiată pe dispozițiile din Codul Civil privitoare la răspunderea civilă delictuală, instanța apreciază că în cauză trebuie să se țină seama și de dispozițiile speciale cuprinse în Codul de procedură fiscală, având în vedere și faptul că fapta ilicită a pârâtului este prevăzută de acest act normativ.

Astfel, potrivit art. 25 din OG 92/2003, în raporturile de drept material fiscal creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscală prevăzute la art. 21 iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi.

Prin urmare, instanța apreciază că obligația achitării sumei de 20.678 lei către bugetul de stat nu poate reveni decât debitorului obligației de plată, respectiv … iar o acțiune în răspundere civilă delictuală trebuie îndreptată împotriva acestuia.

Răspunderea pârâtului P, în calitate de administrator al debitorului … ar fi putut interveni doar în condițiile prevăzute de art. 27 și următoarele din Codul de procedură fiscală referitoare la răspunderea solidară, în cazul în care s-ar fi declarat insolvabilitatea debitorului ….

Astfel, potrivit art. 27 alin. (1) din OG 92/2003, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspunde solidar cu acesta administratorul sau orice altă persoană care, cu rea-credință, a determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Reclamanta nu a probat declararea insolvabilității debitorului … în condițiile art. 176 din OG 92/2003 și consecutiv, nici nu a parcurs procedura prevăzută de art. 28 din OG 92/2003 de stabilire a răspunderii pârâtului P care, în calitate de administrator al debitorului .. nu a reținut și plătit sume datorate bugetului de stat consolidat.

Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 20.678 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.

În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii solicitate, acesta capăt de cerere este de asemenea neîntemeiat având în vedere caracterul accesoriu al acestuia și principiul ”accesoriul urmează soarta principalului.

Pentru toate aceste motive instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta R,cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu paratul P, cu domiciliul în Bucureşti, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunțată astăzi, 08.06.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare