Plângere contravenţională

Plângere contravenţională. Bon fiscal ce nu conţine elementele prevăzute de Legea nr. 38/2003.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă , constată următoarele:

Prin cererea înregistrată  pe rolul acestei instanţe la data de 19.02.2015 sub nr. xxxx/301/2015 petenta X SRL, în contradictoriu cu intimata Y, petenta a formulat plângere contravenţională împotriva a trei procese verbale, respectiv: seria C nr. xxxx/14.11.2014; xxxx/01.10.2014 şi seria C nr. xxxx/05.06.2014 şi a solicitat anularea acestora şi sancţiunilor aplicate prin aceste procese verbale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat şi taxă de timbru.

În motivare, în esenţă, petenta a arătat că cei trei şoferi de taxi sunt angajaţii petentei şi care au semnat procesele verbale de predare-primire ale autoturismelor pe care urmau să activeze şi declaraţii de proprie răspundere, în care sunt evidenţiate obligaţiile pe care trebuiau să le respecte în calitate de angajaţi.

Petenta a arătat că a început colaborarea cu şoferul GS la data de 12.05.2014 când i s-a înmânat autoturismul cu nr. XXXX .

În data de 13.05.2014 a avut loc controlul efectuat de intimată, singura neregularitate a fost că în bonul emis lipsea menţiunea numelui şoferului xxxx . Petenta consideră că în mod inexplicabil după aproape o lună de la momentul săvârşirii contravenţiei a fost întocmit procesul verbal seria C nr. xxxx/05.06.2014 prin care i s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 5.000 lei.

S-a arătat că procesul verbal nu a fost comunicate petentei cu respectarea dispoziţiilor legale ci numai prin afişare, în prezenţa unor persoane care nu au nicio legătură cu subscrisa.

Din declaraţia pe proprie răspundere semnată de şofer, la momentul semnării şi a contractului individual de muncă, acesta şi-a asumat în mod exclusiv obligaţia de a „trece numele pe casa de marcat (la Palanca) în ziua angajării”.

Nu pot fi imputate petentei amenzi aplicate pentru neregulile săvârşite de şoferi, aceştia aveau obligaţia legală de a-şi trece numele pe bonul aparatului taxi.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 02.07.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, şi a arătat că plângerea împotriva procesului verbal seria C nr. xxxx/05.06.2014 a fost înregistrată la data de 19.02.2015 în condiţiile în care procesul verbal a fost comunicat petentei la 10.06.2014, din confirmarea de primire şi la 01.07.2014 prin procesul verbal de afişare.

Pe fond, cu privire la plângerea formulată împotriva procesului verbal seria C nr. xxxx/05.06.2014 s-a arătat că d-nul xxxx , conducătorul auto cu nr. xxxx nu a putut prezenta certificatul de înmatriculare al autovehiculului, cu anexa ITP in valabilitate, ecusonul ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal nr. xxxx/13.05.2014.

Pentru că la momentul controlului  s-a constat de către agent faptul că pe bonul eliberat de aparatul de taxat instalat nu erau menţionate numele de telefon şi fax ale operatorului de transport şi numele conducătorului auto, obligaţie prev. la art. 42 lit. a) şi e) din Legea nr. 35/2003 i s-a întocmit transportatorului X SRL procesul verbal seria C nr. xxxx/05.06.2014 prin care a fost aplicată şi amenda de 5.000 lei.

Intimata a redat dispoziţiile legale avute în vedere la întocmirea procesului verbal şi a arătat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. legale de fond şi de formă prev de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001.

S-a arătat că petenta nu şi-a dovedit susţinerile prin administrarea de probe în acest sens.

Intimata se prevalează de forţa probantă a procesului verbal, şi în acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate disp. OG nr. 2/2001 şi cele ale Legii nr. 38/2003.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul din 06.11.2015 instanţa a disjuns de soluţionarea plângerii împotriva procesului verbal nr. xxxx/05.06.2014, plângerile contravenţionale prin care se contestă procesele verbale numerotate 1 şi 2 în cererea de chemare în judecată, respectiv nr. xxxx/14.11.2014 şi nr. xxxx/01.10.2014, urmând ca pentru fiecare dintre cele două plângeri să fie format dosar separat în care calitatea de părţi o vor avea petenta X SRL şi intimata Y, iar obiectul acestora va fi plângere contravenţională.

În prezentul dosar judecata a continuat doar cu privire la plângerea contravenţională împotriva procesului verbal nr. xxxx/05.06.2014.

La termenul din 06.11.2011 instanţa a respins excepţia tardivităţii, invocată de către intimată.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine că prin procesul verbal seria C nr. xxxx/05.06.2014, petenta X SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 5.000 lei, reţinându-se în sarcina sa că la data de 13.05.2014, ora 12:40, la momentul prezentării bonului fiscal (bon client) nr. 1/13.05.2014, eliberat de aparatul de taxat montat pe auto cu nr. XXXX , s-a constat că bonul nu conţine elementele prevăzute de Legea nr. 38/2003, art. 42 lit. a şi e, respectiv numele de telefon şi fax ale operatorului de transport şi numele taximetristului.

Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului.

Analizând actul de constatare a contravenţie sub aspectul legalităţii sale, instanţa constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la formă si conţinut, prevăzute de art. 16 şi art.17 din O.G. 2/2001.

Legat de faptul că procesul verbal a fost încheiat după aproximativ o lună de la data controlului se constată că această critică nu este de natură ducă la anularea procesului verbal, nefiind contrar dispoziţiilor legale încheierea procesului verbal în măsura în care nu au trecut 6 luni de a data săvârşirii faptei.

Legat de susţinerea că procesul verbal nu i-a fost comunicat petentei cu respectarea dispoziţiilor legale, nici această critică nu poate determina anularea procesului verbal în condiţiile în care instanţa a  respins excepţia tardivităţii formulării plângerii şi astfel orice vătămare pe care ar fi suferit-o petenta a fost înlăturată.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa reţine că principala critică formulată de petentă este aceea că nu se putea dispune sancţionarea petentei pentru o faptă care ar fi fost săvârşită de către conducătorul auto persoană fizică. Petenta şi-a motivat susţinerea pe motiv că taximetristul auto cu nr. XXXX  a semnat declaraţia pe proprie răspundere.

Faţă de aceste critici instanţa urmează a avea în vedere următoarele dispoziţii legale:

Potrivit art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 38/2003 se prevede că „ (1) Pentru transportul de persoane sau transportul de bunuri în regim de taxi vor fi agreate de către R.A.R. ca taxiuri numai autoturisme şi, respectiv, autovehicule care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) sunt dotate având aparat de taxat în stare de funcţionare, cu taximetrul care respectă prevederile legilor în vigoare şi cu aparatul de marcat electronic fiscal avizat conform prevederilor prezentei legi şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare.”

Potrivit art. 42 lit. a) şi e) din Legea nr. 38/2003 bonul client pe care îl emite aparatul de taxat trebuie să conţină elementele precizate în normele legale în vigoare şi a) numerele de telefon şi fax ale operatorului de transport şi e) numele taximetristului.

Instanţa consideră că din moment ce activitatea de transport este o activitate desfăşurată de operatorul de transport acesta este cel care trebuie să se asigure că autovehiculul de taxi este dotat cu un aparat de taxat care la rândul său emite bonul de client cu respectarea tuturor menţiunilor obligatorii.

Se constată că a fost voinţa legiuitorului ca în cazul în care bonul de client nu conţine menţiunile obligatorii prevăzute la art. 42 din Legea 38/2003 să fie atrasă răspunderea transportatorilor autorizaţi şi nu a persoanelor fizice care conduc vehiculele taxi. În acest sens sunt disp. art.  art. 55 pct. 4 lit. a) din Legea nr. 38/2003 care prevăd sancţionarea transportatorilor autorizaţi, şi nu a taximetristului.

Instanţa consideră că petenta nu poate delega unei alte persoane o obligaţie ce îi revine în temeiul legii. În măsura în care petenta va considera că angajatul său nu şi-a îndeplinit o obligaţie ce îi revenea conform contractului de muncă se va putea îndrepta împotriva acestuia pentru recuperarea prejudiciului ce i-a fost produs, însă răspunderea contravenţională nu este reglementată de norme de ordine privată şi ca atare declaraţia pe proprie răspundere a conducătorului auto căruia i fost predat autovehiculul nu poate opera ca şi o cauză exoneratoare de răspundere pentru petentă.

În ce priveşte lipsurile din bonul de client, petenta nu a formulat nicio critică.

Bonul de client la care se face referire de către agentul constatator în procesul verbal ( nr. …/13.05.2014) a fost depus de către intimată la fila 44 şi într-adevăr se poate observa lipsa menţiunilor privind numerele de telefon şi fax ale operatorului de transport şi numele taximetristului.

Se va reţine că probatoriul administrat confirmă cele constate personal de agentul de poliţie şi anume că aparatul de taxat nu emitea bonul de client cu menţiunile obligatorii prevăzute de art. 42 din Legea nr. 38/2003.

Potrivit jurisprudenţei CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul naţional, natura faptei incriminate, natura şi gravitatea sancţiunii, s-a stabilit incidenţa în cauzele care au ca şi obiect contestarea faptelor contravenţionale a dispoziţiilor art. 6 ale Convenţiei.

Faţă de cele de mai sus, se pune în discuţie în mod implicit şi forţa probantă a procesului verbal de constatare a contravenţiei, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Sub acest aspect, se constată că  deciziile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranşează problema. În plus, în materia prezumţiei de nevinovăţie, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenţie, nu interzice existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franţei) în măsura în care statele respectă în cele le priveşte pe acestea din urmă, cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenţiei nu numai că nu este lipsit de forţă probantă ci dimpotrivă, face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent şi nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Astfel, instanţa reţine că petentului i s-au asigurat toate posibilităţile privind pregătirea apărării şi propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanţă cât şi de garanţiile unui proces echitabil.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că faptă contravenţională reținută în sarcina petentei a fost corect reţinută, motiv pentru care apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este legal şi temeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

În conformitate cu disp. art. 55 pct. 4 lit. a) din Legea nr. 38/2003, petentei i s-a aplicat amenda de 5000 lei, minimul prevăzut de dispoziţia legală.

Instanţa constată că sancţiunea a fost corect individualizată, prin raportare la disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

În concluzie, instanţa apreciază că plângerea contravenţională este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Faţă de soluţia de respingere a plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria C nr. xxxx/05.06.2014 se va reţine că partea care a pierdut procesul este însăşi petenta X SRL motiv pentru care cererea acesteia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare