Pretentii

Dosar nr. 1257/90/2014

Cod ECLI ECLI:RO:TBVLC:2016:011.000003

Operator de date cu caracter personal nr. 4087

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VÂLCEA

 SECŢIA A II A CIVILA ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA NR.3/2016

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREŞEDINTE -  Adela Ramona Hodorogea

Grefier -  Gheorghiţa Ivănescu

Pe rol, judecarea acţiunii formulată de reclamantul ... cu domiciliul în  municipiul ..., strada ..în contradictoriu cu pârâta.., cu sediul procesual ales în municipiul ..., strada… şi ..., cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 294, sector 6, având ca obiect – pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, pârâta …solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă arătându-se că reclamantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei,pentru repunerea pe rol a cauzei.

Instanţa constată că sunt îndeplinite  condiţiile art. 415 Cod procedură civilă, astfel că  admite cererea de repunere pe rol, formulată de petent şi dispune reluarea judecăţii.

Din oficiu instanţa invocă excepţia lipsei calităţii procesule pasive a pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu şi reţine dosarul în vederea pronunţării, atât asupra acesteia, cât şi asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL,

Deliberând, constată următoarele:

La data de 01 aprilie 2014 reclamantul ... a chemat în judecată…, solicitând instanţei de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunţa să le oblige a-i restitui taxa de primă înmatriculare pentru autoturisme în cuantum de 3800 lei, actualizată cu dobânda legală, din momentul plăţii şi până la restituirea efectivă.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii petentul  arată că în anul 2007 a achiziţionat din Germania  un autoturism marca SKODA, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 3800 lei.

Se precizează că a solicitat, în calitate de contribuabil, în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 restituirea de către pârâtă a taxei de primă înmatriculare, însă cererea a fost respinsă în mod nejustificat.

Taxa de primă înmatriculare la care a fost obligat reclamantul are caracter ilegal şi discriminatoriu încălcând prevederile art. 148 alin. 2 din Constituţia României precum şi prevederile art. 25, 28 coroborate cu art. 3 alin. 3 din Directiva CE 922/12 .

Dreptul comunitar, prin art. 90 din Directiva 92/12 garantează neutralitatea deplină a impozitelor interne cu privire la concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import şi, ca atare, prevederile art. 2141 cap. II1 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, taxa de primă înmatriculare fiind o taxă cu efect echivalent în înţelesul art. 25 din TCE.

Pentru aceste considerente, reclamantul solicită obligarea pârâtelor să-i restituie taxa de primă înmatriculare, întrucât este percepută ilegal şi contravine regulilor comunitare.

In dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu acte.

Acţiunea este timbrată legal.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta ... a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, a  solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant pe considerent că este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 2141 şi urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal dispun în mod imperativ că intră sub incidenţa taxei speciale autoturismele şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepţia celor special echipate pentru persoanele cu handicap şi a celor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic care îşi desfăşoară activitatea în România.

In raport de aceste dispoziţii legale, reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situaţiile prevăzute de art. 2143 Cod fiscal, astfel că nu poate beneficia de scutirea de taxă la prima înmatriculare.

Taxa specială de primă înmatriculare în România are caracterul unei taxe pentru autoturisme şi autovehicule în condiţiile prevăzute de art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi nu o taxă specială pentru fiecare înmatriculare sau reînmatriculare în România.

Prevederile legale menţionate nu retroactivează până la data primei înmatriculări în România şi nici nu se aplică pentru cazurile de reînmatriculare survenite ulterior după data intrării în vigoare a normei legale care instituie această taxă în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţia României potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

In consecinţă, prevederile OUG nr. 50/2008, care instituie cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule începând cu data de 1 iulie 2008 şi care stabileşte atât formula de calcul,  cât şi cuantumul diferit al acestei taxe în funcţie de gradul de poluare,  trebuie avută în vedere de instanţă la soluţionarea litigiului, deoarece nu îl scuteşte pe reclamant de la  plata acestei taxe şi nici nu o exceptează.

În ceea ce priveşte cuantumul taxei de primă înmatriculare pe care o solicită reclamantul, pârâta ... a arătat că acesta a plătit într-adevăr o taxă de 5757 lei din care i-a fost restituită suma de 2610 lei, diferenţa fiind taxa datorată de petent şi nu suma de 3800 lei, cum solicită acesta.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de  20 aprilie 2015(fila 69), petentul a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă,  ca neîntemeiată , întrucât cursul prescripţiei a fost întrerupt la data de 11.09.2008, când i-a fost restituită suma de 2610 lei din totalul sumei achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare.

De asemenea, prin cererea de precizare a acţiunii de la fila 89 dosar, reclamantul a arătat cuantumul taxei de primă înmatriculare rămasă nerestituită, ca fiind în sumă de 3147 lei, solicitând obligarea pârâtelor la plata acesteia, actualizată cu dobânda legala de la data plăţii efective.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 aprilie 2015 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta ....

Analizând cu precădere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Fondului pentru Mediu, invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2016, tribunalul o va admite şi va respinge acţiunea în contradictoriu cu aceasta, întrucât suma reprezentând taxă de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant cu chitanţa nr. 70702200726/7.02.2007 în contul Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului ..., astfel că numai succesoarea acesteia în drepturi şi obligaţii, potrivit OUG.74/2013 şi H.G. nr.520/2013 are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Examinând acţiunea formulată de reclamant în raport de motivele invocate, dispoziţiile legale aplicabile şi probele administrate, tribunalul constată că este fondată.

Din actele şi probele dosarului rezultă că reclamantul a fost obligat să plătească suma de 5757 lei taxă de primă înmatriculare,  pentru autoturismul achiziţionat din Germania în cursul anului 2007 în regim second hand,  taxă care are efect echivalent în înţelesul art. 25 din TCE şi, ca atare, contravine dreptului comunitar.

Prin dispoziţia de plată nr. 3118/11.09.2008 pârâta a procedat la restituirea sumei de 2610 lei, în temeiul art. 117 din O.G. 92/2003.

Susţinerea pârâtei, în sensul că diferenţa de taxă de primă înmatriculare, rămasă nerestituită în cuantum de 3147 lei,  se justifică faţă de prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este neîntemeiată, întrucât începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-şi armonizeze legislaţia internă cu dreptul comunitar. In cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanţele naţionale au obligaţia să dea eficienţă acestuia din urmă. Prin urmare în relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre, judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituţionale.

Analizând dispoziţiile art. 90 paragraf 1 din TCE invocate atât de reclamantă, cât şi de pârât, potrivit cărora „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele  care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare”, instanţa constată că  în acest fel se restricţionează libera circulaţie a mărfurilor, interzicându-se taxele discriminatorii şi protecţioniste.

Faţă de reglementările dreptului comunitar, reclamantul, persoană fizică cu cetăţenia română se poate adresa autorităţilor administrative precum şi instanţelor judecătoreşti în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază şi care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului naţional cu caracter contrar ordinii juridice comunitare de către autorităţile administrative cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în luna mai 2008.

Prin urmare, dispoziţiile art. 90 alin. l din TCE interzic discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamantă îl constituie însăşi plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007 prin art. 2141-2143 Cod fiscal. Esenţialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniţei de către autoturismul supus taxei  dintr-o ţară comunitară, în România.

Taxa specială pentru primă înmatriculară a autoturismelor şi  autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, iniţial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele şi autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât şi situaţii de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, etc.

Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art. 2141 alin. 3 din Codul fiscal, şi are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului şi coeficienţii de corelare ori de reducere a taxei prevăzuţi în anexele speciale ale legii.

De asemenea, taxa de primă înmatriculare este percepută şi pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea acestora în ţară.

Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, situaţie în care  dreptul comunitar este  obligatoriu pentru instanţele naţionale, iar judecătorul naţional este obligat să  aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, aşa cum dispune art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţia României, chiar dacă acesta este contrar reglementărilor interne.

In consecinţă, modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 343/2006 şi introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme şi autovehicule deja înmatriculate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 90 alin. 1 din TCE şi, implicit, ale Constituţiei României.

Intr-o atare situaţie, tribunalul este obligat să constate că art. 2141 – 2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare dreptului comunitar, respectiv art. 90 din TCE şi nu pot fi aplicabile în cauza dedusă judecăţii. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.

Urmare acestui fapt, taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul achiziţionat în cursul anului 2007 în cuantum de 2.987 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al TCE, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării dispoziţiile tratatelor originale sunt obligatorii şi pentru România şi se aplică în condiţiile stabilite prin tratate şi prin actul de aderare.

În cauza dedusă judecăţii nu a fost necesară declanşarea procedurii prejudiciare prevăzută de art. 234 din TCE în faţa Curţii de Justiţie Europene, întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul naţional şi dreptul comunitar aplicabil litigiului menţionat.

Obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare şi condiţionarea înmatriculării de dovada plăţii acesteia echivalează cu existenţa unui act administrativ de obligare la  plată care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.

A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea şi perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanţă cu suport material ar echivala cu negarea dreptului acestuia de a avea liber acces la justiţie şi ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituţia României care statuează că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

În cauza dedusă judecăţii nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 întrucât acestea încalcă principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, aşa cum a fost revizuită în anul 2003. Încasarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule s-a făcut în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu încălcarea dreptului comunitar şi ca atare statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal, iar prevederile art. 11 din OUG nr.50/2008 sunt neconstituţionale, legea neputându-se aplica unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare.

Restituirea doar a diferenţei între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 şi taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ şi pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal, în sensul că s-ar valida, prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, o normă juridică inactivă la data naşterii şi consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivităţii legii consacrat atât de dreptul comunitar cât şi de art. 15 alin.2 din Constituţie.

În astfel de situaţii Curtea de Justiţie Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite şi daune pentru pierderile suferite ( a se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 , Hans Just I/S c. Ministere danois des import set accises, precum şi cauza conexată nr. C-290/05 şi C-333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemth, par.61-70).

Din cele arătate rezultă că statul român nu are un temei legal de reţinere a unei părţi din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior naşterii raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Aşa fiind, tribunalul urmează să admită acţiunea formulată de reclamant şi să oblige pârâta ... a-i restitui suma de 3147 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, plus dobânda legală, de la data plăţii până la restituirea efectivă.

Văzând şi dispoziţiile art.453 alin. 1 raportat la art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă 2010, va obliga pârâta la plata sumei de  1100 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa de timbru şi onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesule pasive a pârâtei ..., cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 294, sector 6 şi, în consecinţă, respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.

Admite cererea formulată de reclamantul ..., cu domiciliul în  municipiul ..., strada…, în contradictoriu cu pârâta …, cu sediul procesual ales în municipiul ..., strada…, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila 89 dosar.

Constată refuzul nejustifîcat al pârâtei de restituire a taxei de poluare în sumă de 3147 lei, plătită de reclamant cu chitanţa nr. 70702200726/7.02.2007.

Obhgă pârâta …să restituie reclamantului suma de 3147 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, plus dobânda legală, de la data plăţii până la restituirea efectivă.

Obligă pârâta …să plătească reclamantului suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12 ianuarie 2016, la sediul Tribunalului Vâlcea.

PREŞEDINTE, GREFIER ,

Hodorogea Adela Ramona Ivănescu Gheorghiţa

Red. A.R.H..

Tehnored. I.G.

Ex5/05.02.2016

Domenii speta

Spete similare