Actiune in constatarea simulatiei

Hotărâre **** din 11.03.2013


DOSAR NR. ………./2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică din data de 11.03.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………. 

GREFIER: ………

 

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii ………… şi ……. în contradictoriu cu pârâţii …….. şi …………, având ca obiect „acţiune în declararea simulaţiei”.

La apelul făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanţii  prin avocat cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei ( f.14), lipsind pârâţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Avocatul reclamanţilor depune la dosarul cauzei ultimele două tranşe a taxei judiciare de timbru.

Instanţa, în temeiul art. 192, 193, 196 şi 198 Cod procedură civilă, a procedat la audierea martorului ……… sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după semnare.

Reclamanţii depun la dosar precizare la acţiune prin care îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul acţiunii cu privire la suma pe care pârâţii au primit-o în urma contractării creditului, respectiv 47.500 euro. Depun la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâţilor şi solicita aplicarea dispoziţiilor art. 225 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat instanţa constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanţii prin avocat pun concluzii de admitere a acţiunii să se constate că există simulaţie, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Pentru a da părţilor posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 18.03.2013.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.03.2013.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

DOSAR NR…….4/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………

Şedinţa publică din data de 01.04.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………. 

GREFIER: ……..

 

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii ……….. şi ………. în contradictoriu cu pârâţii ……… şi …………….., având ca obiect „acţiune în declararea simulaţiei”.

Dezbaterile si susţinerile părţilor au fost consemnate in încheierea de şedinţă din data de 11.03.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, succesiv la data de 01.04.2013.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 07.06.2012 sub numărul ……../4/2012 reclamanţii ……… şi ………. au chemat în judecată pe pârâţii ……… şi ……….., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate natura simulată a contractului de credit nr. ……….17.08.2006 încheiat între ………. şi …, în calitate de împrumutaţi, şi …………. (fosta Banca …..), în calitate de împrumutător, precum şi să fie obligaţi pârâţii la suportatea costurilor creditului şi a ratelor aferente proporţional cu partea din suma împrumutată prin contract pe care au primit-o, începând cu luna ianuarie 2009 până la finalizarea contractului de credit. De asemenea reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la suportatea cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a susţinut de către reclamanţi că au fost rugaţi de către pârâţi să încheie un contract de împrumut bancar pentru a-i ajuta financiar în activitaţile lor comerciale. În urma acordului verbal dintre părţi, naşi de căsătorie, reclamanţii au perfectat contractul de credit mai sus indicat având un obiect de 72.500 de euro, pentru care s-a constituit o garanţie imobiliară asupra unor bunuri imobile ale pârâţilor. În baza convenţiei verbale, suma de 72.500 de euro a fost distribuită între părţi, 47.500 de euro revenind pârâţilor, iar restul de 25.000 de euro reclamanţilor, prevăzându-se în continuare că suportarea costurilor creditului se va face în mod proporţional cu sumele astfel individualizate. Pentru perioada 2006 – ianuarie 2009 pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, însă începând cu această lună aceştia nu au mai plătit partea lor din rata de credit, banca aplicând penalităţi şi începând o procedură de executare a garanţiei.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 1289, 1290, 1291, 1292, 1293 C.civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri, testimoniale şi interogatoriul pârâţilor, depunând la dosar în copii certificate: amendament nr. 1 la contractul de credit nr. …………./17.08.2006 (f. 5-12), proces-verbal de executare silită (f. 13), rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale/referat neîncepere urmărire penală (f. 39-41), interogatoriu pârâţi.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă de timbru judiciar în valoare de 7.337,25 de lei şi timbru judiciar în cuantum de 10 lei. Prin încheierea din data de 19.11.2012 instanţa a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar solicitat de către reclamanţi, eşalonând plata în 4 rate lunare în valoare de 1.834,3125 de lei fiecare.

Pârâţii, deşi legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nici nu s-au prezentat la judecată.

La termenul din data de 28.01.2013, instanţa de judecată a admis prin încheiere administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială cu un martor pe aspecte privind înţelegerea părţilor cu privire la suma de bani  împrumutată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 17.08.2006 s-a încheiat contractul de credit nr………… 2047 (f. 6-12) între reclamanţii …….. şi … în calitate de împrumutaţi şi …….. SA în calitate de împrumutători pentru suma de 72.500 de euro, stabilindu-se un termen de 20 de ani pentru restituirea sumei prin plata unor rate lunare egale.

Art. 5 din contract, intitulat „Garanţiile constituite de către Împrumutat în favoare Băncii”, la punctul nr. 1 prevedea instituirea unei ipoteci în favoare băncii asupra unui imobil proprietatea pârâţilor …… şi ………., iar la data de 19.10.2007, prin amendamentul nr. 1 a fost schimbat imobilul ipotecat cu un alt imobil proprietatea pârâţilor.

Conform procesului-verbal de executare silită din data de 10.11.2011 încheiat de către executorul bancar ……… (f. 13), se constată că debitorii, împreună cu garanţii ipotecari, ar fi trebuit să beneficieze de o perioadă de graţie, urmând ca, ulterior, prin intermediul unui împrumut de nevoi personale să fie stinsă parţial creanţa creditului ……. 2047/17.08.2006, iar pentru restul din debit, garanţii ipotecari – pârâţii din cauza de faţă – trebuind să preia obligaţia de plată prin intermediul unei novaţii cu schimbarea debitorului.

Martorul ……., propus de către reclamanţi, a declarat (f. 54) că în anul 2006 pârâţii, datorită unor restanţe la furnizori, au rugat persoane din grupul lor de prieteni să îi sprijine prin contractarea unui împrumut bancar în numele lor, urmând ca suma astfel obţinută să fie împărţită şi să suporte în mod proporţional costurile creditului. Datorită relaţiilor dintre reclamanţi şi pârâţi, naşi de căsătorie, dar şi încrederii existente între ei, această convenţie nu a fost constatată prin înscris, dar în temeiul ei s-a perfectat contractul de credit nr. ………/17.08.2006. Ulterior, suma împrumutată a fost împărţită, reclamanţilor revenindu-le 25.000 de euro, iar pârâţilor 47.500 de euro, părţile suportând ratele creditului până în ianuarie 2009, moment din care familia …….. a încetat să mai achite ratele datorită unor probleme financiare.

Din actele premergătoare efectuate în lucrarea penală nr………./2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, finalizate printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (f. 39), s-a reţinut faptul că în anul 2006 între părţi s-a încheiat o convenţie prin intermediul căreia reclamanţii urmau să contracteze un împrumut bancar, suma astfel obţinută fiind destinată în mare parte pentru a ajuta pârâţii. În anul 2009, aceştia din urmă au încetat să îşi mai îndeplinească partea lor din obligaţiile stabilite prin convenţia încheiată în anul 2006, reclamanţii fiind afectaţi prin instituirea unei popriri de către bancă asupra veniturilor lor salariale.

Aşadar, instanţa reţine că din ansamblul materialului probator administrat, ar fi existat un acord între reclamanţi şi pârâţi cu privirea la faptul că, în urma obţinerii creditului bancar de către reclamanţi, aceştia să împrumute pârâţilor o parte din suma obţinută, urmând ca aceştia din urmă să le restituie direct băncii, prin plata unei părţi din rate.

Analizând motivele de drept invocate în cererea de chemare în judecată, art. 1289 – 1293 C.civ., prin prisma momentului la care s-ar fi încheiat convenţia dintre părţi, anul 2006, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi 2 C.civ., coroborate cu cele ale art. 109 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, astfel că dispoziţiile art. 1289 – 1293 C.civ. s-ar fi putut folosi doar în ipoteza în care contractul secret ar fi fost perfectat după intrarea în vigoare a Codului Civil survenită la data de 01.10.2011. Prin urmare, în temeiul art. 6 alin. 2 C.civ., normele legale aplicabile sunt cele cuprinse în Codul Civil de la 1864, art. 1175.

Specifică simulaţiei este existenţa a două contracte, a unui contract public, aparent, denumit şi simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii, precum şi a unui contract secret, contraînscris, care reflectă adevărata voinţă a părţilor şi prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, simulat.

O formă de manifestare a acestei operaţiuni juridice este simulaţia prin interpunerea de persoane, când contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însoţit totodată de un contract secret prin care se precizează că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în contractul public. Art. 1175 C.civ. de la 1864 face de asemenea referire la faptul că actul secret îşi produce efectele doar între părţile sale şi succesorii lor universali, neafectând interesele terţelor persoane.

Condiţiile de existenţă ale simulaţiei presupun întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: să se fi încheiat două contracte, unul secret şi altul public; actul secret să fie anterior sau concomitent cu actul public şi aparent; actul secret să anihileze în tot sau în parte actul public; iar părţile actului public să fie părţi şi în actul secret.

Cu privire la identitatea de părţi între cele două contracte, instanţa reţine că nu trebuie să fie perfectă, în cazul simulaţiei prin interpunere de persoane, părţile din actul public putând să fie şi trebuind să fie însoţite de o a treia parte la încheierea actului secret, deoarece acest contract reflectă adevărata voinţă a părţilor, aceea de a transforma a treia parte în beneficiar al drepturilor născute prin actul aparent.

În nici un caz nu poate fi vorba de un acord simulat, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru a ne afla în prezenţa acestuia. Astfel, interpunerea de persoane presupune existenţa unui act juridic public, ale cărui părţi, împreună cu o a treia persoană, ce rămâne anonimă, încheie actul secret care prevede că efectele actului public se produc în realitate faţă de acest din urmă participant la actul ocult, adevăratul beneficiar al dreptului transmis sau constituit prin actul aparent, acordul simulatoriu referindu-se de această dată la identitatea persoanelor din actul public.

Pentru a se realiza simulaţia prin interpunere de persoane, este necesar ca acordul simulatoriu să se realizeze între cel puţin trei persoane, adică cele două părţi ale actului „real” şi persoana interpusă.

Aşadar, interpunerea de persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu să participe TOŢI cei trei actori ai săi, astfel ca terţul contractant din actul public să cunoască faptul că a încheiat actul cu o persoană interpusă şi că adevăratul său co-contractant este „personajul rămas ascuns privirilor indiscrete ale publicului”.

Faţă de considerentele anterior prezentate şi prin raportare la situaţia de fapt reţinută prin probatoriul administrat în cauză, se observă că nu există această identitate de părţi între cele două convenţii, în contractul de credit nr. ……/17.08.2006 părţile contractante fiind reclamanţii ……, în calitate de împrumutaţi, precum şi ……, în calitate de împrumutător, în timp ce convenţia secretă are ca părţi doar reclamanţii şi pârâţii din prezenta cauză.

Văzând că  nu sunt întrunite condiţiile cumulative ale simulaţiei, instanţa va respinge ca fiind neîntemeiată cererea de constatare a simulaţiei contractului de credit nr. ……/17.08.2006.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanţa, raportându-se şi la soluţia care se va pronunţa pe capătul principal al cererii de chemare în judecată, va respinge obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea, formulată de reclamanţii ……….,  în contradictoriu cu pârâţii Sibiescu Mihai …………., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,