Săvârşirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 41/2005

Prin  Rechizitoriul nr. 1065/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de  evaziune fiscală prev. de art, 9 al.l lit. b din Legea.241/2005, constând în aceea că, în perioada 01.01.2007-31.08.2010, în calitate de administrator al SC I. C. SRL Ploieşti, a omis în parte evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor comerciale derulate (respectiv 13 facturi fiscale: seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007, nr.3318857/12.06.2007 şi nr.3318864/ 12.11.2007, seria PH IGN nr. 151/09.09,2008 , nr.65 /20.10.2008 , seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008 , seria Ph IGN nr.51/03.07.2008 şi nr.84/28.10.2008 PH IGN nr.188/20.07.2009,190/04.08.2009, seria PH VFQ nr.3318892/07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr.3318896/ 28.05.2009) modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului  un prejudiciu de 690.973 lei.

Pe situaţia de fapt s-a reţinut că inculpatul în perioada 01.01.2007-31.08.2010 , în calitate de administrator al SC I.C.SRL Ploieşti , a omis în parte evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor comerciale derulate (respectiv 13 facturi fiscale: seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007 , nr3318857/12.06.2007 şi nr.3318864/12.11.2007, seria PH IGN nr. 151/09.09,2008, nr.65/20.10.2008, seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008, seria Ph IGN nr.51/03.07.2008 şi nr.84/28.10.2008 PH IGN nr.188/20.07.2009,190/04.08.2009, seria PH VFQ nr.3318892/ 07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr.3318896/ 28.05.2009) modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului  un prejudiciu de 690.973 lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizare ANAF, act de control întocmit de ANAF, documente contabile; declaraţie inculpat, declaraţie de martor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.09.2015 sub nr.6399/105/2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 16.11.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, fixându-se termen la data de 15.12.2015.

Prin adresa nr. 47521/2015 ( fila 37 dosar fond) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, transmite instanţei că ,, faţă de cele reţinute în Rechizitoriu, se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.325.200 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.”

La termenul de judecată, din data de 26.01.2016, inculpatul, în prezenţa apărătorului ales, declară că recunoaşte faptele aşa cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei, că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, nu doreşte administrarea de noi probatorii, solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza art.375 C.p.p., a solicitat acordarea unui termen deoarece doreşte să achite din prejudiciul cauzat şi să depună înscrisuri în circumstanţiere.

Tribunalul încuviințează cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedura de recunoaştere a învinuirii, apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile disp. art. 374 alin.4 C.p.p.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa reţine vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi următoarea situaţie de fapt:

S.C. I. C SRL, cu sediul în Mun. P., str. P, nr. 2, Jud. Prahova, CUI 14918280, avea ca obiect de activitate "activităţi generale de curăţenie a clădirilor" fiind administrata de Paraschiv Vasile.

Cu ocazia controlului organele fiscale s-au constatat următoarele:

In anul 2007, societatea a înregistrat un profit contabil de 40.275 lei, respectiv un profit impozabil de 45.807 lei, pentru care a constituit un impozit pe profit în suma totala de 5.531 lei. Suma declarata, în contul acestei obligaţii fiscale a fost de 5.644 lei. Faţă de sumele declarate de societate, controlul a reţinut un profit impozabil în suma de 446.983 lei, cu un impozit pe profit aferent de 71.517 lei, respectiv o diferenţa suplimentara de impozit pe profit de 65.873 lei, rezultata din următoarele constatări:

- 33.525 lei reprezintă valoarea fără TVA a 3 facturi emise de societate şi neînregistrate în evidenţa contabilă, care au fost găsite la sediul societăţii cu ocazia controlului , respectiv facturile seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007, nr.3318857/12.06.2007 şi nr.3318864/ 12.11.20Q7 ;

- trecerea la categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal a sumei totale de 367.651 lei, reprezentând cheltuieli înregistrare in evidenta contabila fără a avea la baza documente justificative.

 Cu ocazia controlului au fost identificate un nr. de şapte înregistrări contabile pentru care nu au fost prezentate documente justificative, respectiv facturi, bonuri de consum, balanţa mijloacelor fixe sau alte înscrisuri prin care să se facă dovada operaţiunilor.

- 1.685 lei reprezintă o diferenţa de impozit pe profit calculat eronat de societate in minus, întrucât aferent bazei de impozitare evidenţiata in declaraţia 101 impozitul pe profit este de 7.329 lei.

In anul 2008, societatea a raportat conform declaraţiei 101, un profit impozabil de 80.169 lei, cu un impozit pe profit de 12.827 lei. Faţă de sumele stabilite de societate, controlul a reţinut un profit impozabil in suma de 1.516.800 lei, cu un impozit pe profit aferent de 242,688 lei, respectiv o diferenţa suplimentara de profit impozabil de 1.436.631 lei si o diferenţa de impozit pe profit de 229.861 lei, rezultata din următoarele constatări:

- 315.635 lei reprezintă valoarea fără TVA a 5 facturi emise de societate si neînregistrate în evidenta contabila, doua dintre facturi au fost găsite la sediul .societăţii cu ocazia controlului, iar celelalte 3 facturi au fost identificate cu ocazia efectuării unor verificări încrucişate la partenerii societăţii, respectiv seria IGN nr, 151/09,09.2008 , nr.65 /20.10.2008 , seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008 , seria Ph IGN 51/03.07.2008 şi nr.84/28.10.2008 ;

 - trecerea la categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal a sumei totale de 91.061 lei, reprezentând cheltuieli înregistrate in evidenta contabila fără a avea la baza documente justificative. La control au fost identificate un nr. de doua înregistrări contabile pentru care nu au fost prezentate documente justificative, respectiv facturi, bonuri de consum, balanţa mijloacelor fixe sau alte înscrisuri prin care sa se facă dovada operaţiunilor.

- 1.029.935 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila în contul 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la control drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

 In cursul anului 2008, conform documentelor prezentate la control, societatea a înregistrat aprovizionări de materiale auxiliare ( vopsea termospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund ) pentru care au fost întocmite note de recepţie si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specifice activităţii, respective devize, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie.

In anul 2009, societatea a raportat conform declaraţiei 101. un profit impozabil de 31.638 lei, cu un impozit pe profit de 6.602 lei. Faţă de sumele stabilite de societate, controlul a reţinut un profit impozabil în sumă de 1.496.764 lei, cu un impozit pe profit aferent de 239.482 lei, respectiv o diferenţă suplimentară de profit impozabil ele 1.46:5..126 lei şi o diferenţă de impozit pe profit de 232.880 lei, rezultata din următoarele constatări:

-586.234 lei reprezintă valoarea fără TVA a 5 facturi emise de societate si neînregistrate în evidenţa contabilă, una dintre facturi a fost găsite la " sediul societăţii cu ocazia controlului, iar celelalte 4 facturi au fost identificate cu ocazia efectuării unor verificări încrucişate la partenerii societăţii , respectiv seria PH IGN  188/20.07.2009 , 190 /04.08.2009 , seria PH VFQ nr.331.8892/07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr. 3318896/ 28.05.2009 ;

-5.073 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila in contul 6024 " cheltuieli cu piesele de schimb fără document justificativ, doar pe baza unui deviz de reparaţii de la o societate de profil.

-873.819 lei reprezintă cheltuieli înregistrate in evidenta contabila in contul 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la control drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

In cursul anului 2009, conform documentelor prezentate la control societatea a înregistrat aprovizionări de materii prime si materiale auxiliare (vopsea termospurnanta, vopsea intunescenta, diluant, grund) pentru care au fost întocmite note de recepţie si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate în contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specific activităţii, respective devize, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie.

In  semestrul I 2010 societatea a realizat un profit impozabil de 13.091 lei, cu un impozit pe profit de 5.410 lei. Faţă de sumele stabilite de societate, controlul a reţinut un profit impozabil în suma de 609,916 lei, cu un impozit pe profit aferent de 97.587 lei, respectiv o diferenţa suplimentara de profit impozabil de 596.825 lei si o diferenţa (impozit pe profit de 92.177 lei, rezultata din următoarele constatare:

- 596.825 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila în conturile contabile 601 'cheltuieli cu materii prime" si 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la contre) drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal. In semestrul I 2010 conform documentelor prezentate la control, societatea a înregistrat aprovizionări de materii prime si materiale auxiliare ( vopsea termospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund ) pentru care au fost întocmite note de recepţie şi ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specifice activităţii, respectiv devize, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie.

Taxa pe valoare adăugata deductibila

În perioada ianuarie 2007 - august 2010, societatea a înregistrat în evidenta contabila în rulajul debitor ai contului contabil 4426 " TVA deductibila" din balanţa de verificare suma de 943.275 lei, care corespunde cu sumele înscrise în jurnalele de cumpărări.

Referitor la exercitarea dreptului de deducere a TVA s-a constatat ca societatea a înregistrat TVA deductibila cu 531.756 lei mai mare decât TVA deductibila stabilita la control în suma de 411.519 lei. Diferenţa reprezintă:

- 21.091 lei TVA deductibilă înregistrata în jurnalul de cumpărări aferent lunii octombrie 2008 aferenta, unei achiziţii de la Cardinal Motors, pentru care societatea nu deţine factura sau alt document in baza căruia avea drept de deducere a TVA.

- 963 lei TVA deductibila înregistrata în jurnalul de cumpărări aferent lunii iunie 2009, reprezentând o achiziţie de la S.C. "Ipso SRL, pentru care societatea nu deţine factura sau alt document in baza căruia avea drept de deducere a TVA. (înregistrarea contabila s-a făcut pe baza unui deviz de reparaţii).

-509.702 lei, pentru care la control nu s-a acordat drept de deducere întrucât în perioada ianuarie 2008 - august 2010, conform documentelor prezentate, societatea a înregistrat aprovizionări de material auxiliare (vopsea terrnospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund) pentru care au fost întocmite note de recepţie si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specific activităţii, respectiv devize, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie.

Astfel, s-a constatat ca în perioada menţionata, valoarea TVA dedusă aferenta aprovizionărilor de materiale auxiliare pentru care societatea nu a putut proba sinceritatea operaţiunilor, întrucât furnizorii au avut tipuri de comportamente fiscal descris mai sus, a fost în sumă de 509.702 lei.

 Taxa pe valoare adăugata colectată:

Pentru perioada ianuarie 2007 - august 2010, societatea a înregistrat în rulajul creditor al contului 4427 45 TVA colectata suma de 981.812 lei, ce corespunde cu sumele înscrise în jurnalele de vânzări. Faţă de TVA colectată stabilită de societate, controlul a reţinut o diferenţa suplimentara de 172.653 lei, cu următoarea structura;

-170.753 lei reprezentând TVA înscrisa in facturile emise de societate către diverşi parteneri, neînregistrată pe venituri de către societate aspect prezentat detaliat la capitolul impozit pe profit anii  2008  şi 2009 în actul de control.

-1.900 lei reprezentare TVA colectată  stornata în mod eronat de către societate.

În faza de urmărire penală inculpatul iniţial nu a recunoscut implicarea sa în comiterea faptelor, susţinând că cea care se face vinovată de neînregistrarea în contabilitate tuturor operaţiunilor efectuate este V. V, contabila societăţii din acea perioadă.

Audiată în cauză martora V. V, contabila societăţii, a declarat că, a avut încheiat un contract de muncă  cu societatea menţionată ,având ca obiect evidenţă contabilă şi a desfăşurat, activitate efectiv în perioadele: 01.12.2007 -31.03.2008, 01.10.2008 - 31.12.2008 şi 16.02.2009 - 31.08.2009. La control s-a stabilit că parte din facturile emise de societate şi neînregistrate provin din perioada în care aceasta nu a desfăşurat activitate în calitate de contabil.

Datorită unor neînţelegeri cu P. V. bazate pe faptul că nu îi erau prezentate toate facturile sau o parte din facturile prezentate nu erau valabile, nefiind acceptate de programul informatizat de contabilitate martora a reziliat contractul de muncă.

Astfel, nu a putut fi dovedită susţinerea inculpatului care, faţă de calitatea sa de administrator al societăţii se face răspunzător de toate activităţile derulate prin intermediul acesteia . Facturile prevăzute în anexa nr.4 (pentru anul 2009) au fost puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală de către parteneri de afaceri din ţară ,aşa cum s-a prezentat în actul de control. Pentru anul 2008 , SC V. T.SRL Ploieşti şi SC B.I. Construct SRL C. au justificat sumele declarate în decl.394 cu documente ( respective facturi) , neidentificate şi totodată neînregistrate de societatea verificată.

In acest context, organele fiscale reţin în sarcina inculpatului un prejudiciu în sumă de 690.973 lei, cauzat ca urmare a săvârşirii infr. prev.de art. 9 al.l lit.b din Lg. 241/2005 , diferenţa până la 1.325.200 lei fiind reţinută în sarcina suspectului din săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin lit.c din Lg. 241/2005.

Legat de infr. prev. de art. 9 al.l lit.c din Lg. 241/2005 (evidenţierea de cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale, resp.evidenţierea de operaţiuni fictive) se constată că toate facturile care s-au dovedit a proveni de la firme de tip fantomă au fost înregistrate de inculpat, întocmind de fiecare dată chitanţă , conform celor menţionate de organele fiscale , astfel că ele nu se regăsesc în categoria facturilor neînregistrate în contabilitatea societăţii.

La rândul său şi inculpatul a declarat că a fost de bună credinţă în aceste relaţii, nu cunoştea faptul că aceste societăţi au comportament tip fantomă, fapt pentru care a procedat la înregistrarea facturilor în evidenţa contabila, situaţie faţă de care s-a dispus clasarea urmăririi penale cu referire la infr. prev. de art. 9 al.l lit.c dinLg.241/2005 .

Prin ordonanţa procurorului din data de 20.08.2013 a fost dispusă poprirea asupra sumelor de bani existente sau cu care vor fi alimentate conturile aparţinând numitului P. V. deschise la Banca Transilvania S.A. nr. Client U6243 9 şi Raiffeisen Bank SA, nr. Client 000465057, până la concurenţa sumei de 1.325.200 lei.

Din datele comunicate de ORC a rezultat că SC I. C. SRL P. a fost radiată( dizolvată) din data de 01.03.2012.

Faţă de această situaţie de fapt, coroborată cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală, se poate concluziona fără dubiu că inculpatul P. V. a folosit SC I. C.SRL P., la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin modalitatea omiterii în parte a evidenţierii în contabilitate a operaţiunilor comerciale derulate - respectiv 13 facturi fiscale.

 Cu privire la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpat instanţa reţine că de la data comiterii faptei şi până la pronunţarea soluţiei, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a suferit modificări prin Legea 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146/19.03.2013, iar în plus, la 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operaţiune, trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare. Astfel, trebuie să se ţină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, dar şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală (cauze de agravare şi atenuare a pedepsei, pedepse complementare şi accesorii, dispoziţii privitoare la tentativă, la participaţie, la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, modalităţi de executare a pedepsei, etc.).

De asemenea, referitor la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 5 C.penal s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia obligatorie nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care s-a statuat că textul legal este constituţional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În situaţia concretă a inculpatului, se observă,că în privinţa strict a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. 1 lit. b, nu au apărut modificări, la varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013 acestea erau de la 2 la 8 ani închisoare, ulterior păstrându-se aceste limite de pedeapsă.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată, pentru situaţia în care s-ar orienta la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, instanţa constată că prevederile codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatului.

 Astfel potrivit dispoziţiilor art. 861 C.penal anterior, suspendarea sub supraveghere se poate dispune în cazul unui concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani; dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepţia cazului în care condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38; dacă se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Potrivit art. 862 C.penal anterior, termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani.

De asemenea, legea stabileşte măsurile de supraveghere la care condamnatul trebuie să se supună şi obligaţiile ce pot fi impuse acestuia de către instanţă.

O dispoziţie importantă în această materie este cea prevăzută de art. 866 C.penal, potrivit căreia, dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept. 

În noul Cod penal, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este reglementată de dispoziţiile art. 91, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; dacă în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Durata suspendării sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi mai mică decât durata pedepsei aplicate.

De asemenea, legea stabileşte şi în acest caz măsurile de supraveghere la care condamnatul trebuie să se supună şi obligaţiile ce pot fi impuse acestuia de către instanţă, care sunt mai numeroase decât cele prevăzute în codul penal anterior.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, legea nu mai prevede efectul reabilitării de drept a condamnatului la împlinirea termenului de supraveghere.

Se observă astfel că, deşi termenul de supraveghere potrivit noului cod penal este mai mic, totuşi acesta nu este singurul criteriu ce va fi avut în vedere, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Din ansamblul dispoziţiilor care reglementează această modalitate de executare a pedepsei, instanţa concluzionează că legislaţia anterioară este mai favorabilă, impunând mai puţine obligaţii celui condamnat şi prevăzând efectul reabilitării de drept a acestuia la expirarea termenului de încercare.

Analizând global toate instituţiile incidente în cauză, instanţa constată că este mai favorabil inculpatului Codul Penal anterior.

În drept, fapta inculpatului P. V. care, în perioada 01.01.2007-31.08.2010,  în calitate de administrator al SC I. C. SRL P., a omis în parte evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor comerciale derulate cu privire la 13 facturi fiscale, modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 690.973 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, fapta prev. si ped. de art. 9 al. 1 lit.b din Legea 241/2005.

Elementul material al infracţiunii constă în fapta de a omite evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale „în tot sau în parte a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obţinute".

 Prin „omisiunea evidenţierii în tot sau în parte a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obţinute" se înţelege omisiunea de a evidenţia veniturile în documentele contabile oficiale sau în alte documente legale.

Potrivit art. 79 al. 1 din C. proc. fiscală, „în vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare".

Potrivit art. 10 al. 1, 2 şi 3 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţi) la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Urmarea imediată constă în neplata către stat a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege. Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scop, fapta fiind săvârşită pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În baza textelor de lege sus menţionate, instanţa  va dispune condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei ce se va aplica, se va avea în vedere dispoziţiile art. 72 c.p. anterior, urmând să ţină seama de dispoziţiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea speciala pentru infracţiunea săvârşită, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

În privinţa limitelor de pedeapsă vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.p.p. faţă de împrejurarea că inculpatul a apelat la procedura simplificată, limitele de pedeapsă reducându-se cu o treime.

Faţă de aceste criterii legale, având în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă, şi-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat, în faza de judecată a făcut dovada demersurilor sale de achitare a prejudiciului, are un loc de muncă, instanţa apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special, este suficientă pentru reeducarea inculpatului. Se va avea în vedere şi practica instanţei în materie prin raportare pe lângă persoana inculpatului şi la prejudiciul cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală.

De asemenea, instanţa va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.penal anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, aplicarea acesteia fiind obligatorie, iar pedeapsa stabilită fiind de minim 2 ani închisoare.

De asemenea,  potrivit art. 71 alin. 2 C.pen. anterior, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b şi c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.

Totuşi, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţă cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie raportat la art. 46 din Convenţie, instanţa va interzice inculpaţilor doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. faţă de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Faţă de pericolul social dovedit în săvârşirea faptei şi faţă de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reţinute, instanţa apreciază că acesta nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a şi b, cu excepţia dreptului de a alege, respectiv nu va exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, precum şi cel de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea se va interzice inculpatului şi dreptul de a exercita funcţia de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei stabilite, instanţa constată că se impune aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a acesteia, fiind îndeplinite toate cerinţe prevăzute de lege în acest sens, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale a inculpatului şi convingerea instanţei că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Această convingere este bazată şi pe împrejurarea că interesul societăţii nu este acela de a priva această persoană de libertate, ci de a lăsa posibilitatea de a obţine venituri legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că inculpatul beneficiază de sprijinul familiei, are un copil în întreţinere şi are posibilitatea de a-şi câştiga în mod onest mijloacele de existenţă, iar în faza de judecată a făcut dovada achitării unei părţi din prejudiciu.

Instanţa va stabili astfel un termen de încercare compus potrivit art. 862 alin. 1 C.penal anterior, din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval stabilit de instanţă de 3 ani, pe durata acestuia inculpatul urmând să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ;  să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.71 alin.5 C.pen. anterior, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.penal anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, a neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile.

În privinţa acţiunii civile exercitate în cauză de către A.N.A.F., se constată că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu o sumă mai mare decât cea consemnată în actul de sesizare al instanţei prin care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. Întradevăr inculpatul a fost cercetat pentru comiterea a două infracţiuni de evaziune fiscală estimându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului de 1.325.200 lei, însă organele fiscale au reţinut în sarcina inculpatului un prejudiciu în sumă de 690.973 lei, cauzat ca urmare a săvârşirii infr. prev.de art. 9 al.l lit.b din Lg. 241/2005 , diferenţa până la 1.325.200 lei fiind reţinută în sarcina suspectului din săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin lit.c din Lg. 241/2005 pentru care nu fost trimis în judecată.

Astfel,  în baza art. 397 rap. la art. 19 C.p.p.,va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală  Regională a Finanţelor Publice Ploieşti și va obliga inculpatul la plata către partea civilă  a sumei de 690.973 lei, reprezentând despăgubiri civile, sumă la care urmează să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii în conformitate cu legislaţia fiscale în vigoare, obligaţii fiscal ce urmează a fi calculate de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.

Va lua act că în cursul judecăţii inculpatul a achitat suma de 6 500 lei.

Instanţa va menţine poprirea asupra sumelor de bani existente sau care vor fi depuse în conturile deschise pe numele inculpatului la Banca Transilvania S.A nr. client U624309 şi Raiffeisen Bank S.A. nr. client 0000465057 până la concurenţa sumei stabilită drept prejudiciu.

În baza art. 274 alin.1,3 C.p.p.,va obliga inculpatul P. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1 500 lei.

Domenii speta

Spete similare