Prejudicii, daune

Sentinţă civilă 770 din 28.01.2015


Data publicare portal: 03.03.2017

Prin sentinta civilă nr.770 din data de 28.01.2015 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 445/311/2014, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M în contradictoriu cu pârâtul L.I.

A fost obligat pârâtul L.I. să plătească reclamantei P.M. suma de 1574,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 21.01.2014 sub nr. 445/311/2014 reclamanta P.M. a solicitat obligarea pârâtului L.I. la plata sumei de 1574,47 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate în momentul executării.

În motivare, reclamanta a arătat că în data de 20.06.2013 a fost victima unei agresiuni fizice săvârşită de pârât care a necesitat un nr. de 3-4 zile îngrijiri medicale şi internare în spital prin serviciul de urgenţă, conform certificatului medico legal nr. 600/C/26.06.2013 depus la dosar.

Reclamanta învederează că a promovat plângere împotriva pârâtului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru săvârşirea infractiunii de lovire sau alte violente iar prin ordonanţa nr. 2945/II/2/12.12.2013 s-a dispus neînceperea urmării penale, aplicându-i-se acestuia o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

Reclamanta sustine că a stat internată în spital un nr. de 4 zile iar cheltuielile aferente spitalizării s-au ridicat la suma de 1534,47 lei iar taxa consult la 40 lei. In total solicită suma de 1574,47 lei actualizată în momentul executării.

Fiind vorba de o agresiune individuală cheltuielile de spitalizare nu sunt suportate de sistemul de asigurări de stat.

In drept au fost invocate dispoz. art. 1375 Cod civil.

În sustinere au fost anexate înscrisuri ( f. 3-29,34,40)

Pârâtul L.I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptelor retinute în sarcina sa.

Pârâtul sustine că are un handicap sever si este in imposibilitatea de a discerne clar rezultatul acţiunilor sale iar asa zisa altercaţie de care face vorbire reclamanta ,nici nu a existat in realitate.

Toata aceasta situaţie a apărut din cauza unui conflict foarte vechi dintre părinţii săi si parata, conflict care se datorează unui partaj succesoral după părinţii acestora, iar de fiecare data parata nu scapă nici o ocazie sa genereze discuţii si sa îi reclame atât pe el cat si pe părinţii săi.

La data când a avut loc asa zisa altercaţie el se afla la poarta si reclamanta a venit si l-a drăcuit si a vrut sa îl lovească iar in acel moment i-a fost foarte frica, iar pentru a se apăra a împins-o pe aceasta. Probabil in acel moment s-a lovit, dar el nu a lovit-o si nici nu a agresat-o in alt mod.

Ulterior ,aceasta a sunat la politie si a spus ca a agresat-o, iar pentru ca era singur acasă poliţiştii l-au pus sa semneze un proces verbal, desi nu ştie sa citească, dar pentru ca

l-au ameninţat ca îl duc la inchisoare , a semnat.

Ulterior a aflat ca aceasta s-a internat in spital si a fost chemat la politie sa dea o declaraţie, după care nu mai ştie nimic de ce s-a întâmplat.

In susţinerea întâmpinării pârâtul a depus la dosar înscrisuri ( f. 44-49).

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârât ca fiind neîntemeiate deoarece din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penala a pârâtului rezulta ca a săvârşit fapta numai ca aceasta, apreciază procurorul de caz, nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de lovire sau alte violente.

Reclamanta a menţionat ca măsura luata de procuror nu a fost contestata de pârât ceea ce conduce la concluzia ca fapta de lovire a fost săvârşită.

Împrejurarea că pârâtul se apară ca suferă de un handicap sever, fiind in imposibilitatea de a discerne clar rezultatul faptelor sale nu îl exonerează de obligarea la despăgubiri civile, respectiv cheltuielile de spitalizare suportate de către unitatea spitalicească când a fost internată de urgenţă si care cad în sarcina sa, fiind vorba, de o agresiune individuală, cheltuieli care nu pot fi suportate de casa de asigurări.

Pârâtul dacă apreciază ca este iresponsabil, pentru faptele sale trebuie izolat de societate , reprezentând un pericol social ridicat.

Faptul ca se găseşte in conflict cu părinţii pârâtului nu-l îndreptăţeşte sa exercite agresiuni fizice asupra sa , mai ales ca ea nu l-a provocat cu nimic.

Apărările pârâtului sunt contradictorii:

- pe de o parte susţine ca suferă de un handicap sever si nu are discernământul faptelor sale iar pe de alta parte nu recunoaşte ca se face vinovat de lovirea sa

- afirma ca nu ştie carte: dar pe de alta parte a semnat procesul verbal, întocmit cu ocazia cercetării la fata locului de organele de politie imediat după săvârşirea faptelor, cât si in cursul urmăririi penale.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( f. 57-71)

In cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială sens în care a fost audiat martorul B.S.C..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 20.06.2013, a avut loc o altercaţie între reclamanta P.M. şi pârâtul L.I..

 Reclamanta P.M. a susţinut faptul că pârâtul L.I. a lovit-o,

cauzându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale şi internare în spital prin serviciul de urgenţă.

 Reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului la Poliţia Oraşului S., înregistrată sub nr.3066082, nr. univ 4075/P/2013, pentru fapta din data de 20.06.2013, ora 11.00.

 Prin ordonanţa emisă la data de 31.10.2013, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.I., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art.180 alin.2 C.p, reţinându-se că: în data de 20.06.2013, învinuitul L.I. a lovit-o pe partea vătămată P.M., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale. S-a mai reţinut că fapta, în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave.

Conform articolului 1349 din Codul Civil care reglementează răspunderea delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

În reglementarea răspunderii personale (pentru fapta proprie) articolul 1357 Cod Civil prevede că, acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi (art.1358 Cod Civil).

Din analiza textelor legale reproduse mai sus, se ajunge la constatarea că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale, presupune existenţa cumulată a patru condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

În cauză, au fost audiaţi martorii B.S.C. şi M.C., la termenul de judecată din data de 24.10.2014.

Martorul B.S.C. a arătat faptul că, în data de 20.06.2013, împreună cu colegul de serviciu M.C. au întreprins controale igienico-sanitare la gospodăriile învecinate ale părţilor. După efectuarea controalelor au ieşit în stradă, în stradă aflându-se şi părţile . Între părţi cred că au existat unele discuţii mai aprinse însă nu a auzit ca pârâtul s-o agreseze fizic sau verbal pe reclamantă, de asemenea nu a observat ca reclamanta să fie agresată fizic sau verbal de altcineva.

Martorul M.C. a arătat că, la data de 20.06.2013, în timp ce era inspector la DSP, împreună cu colegul de serviciu B.S.C. au efectuat un control igienico-sanitar la familia L., în urma unei sesizări al unui membru al familiei P. constatând anumite nereguli. La terminarea constatării au ieşit în stradă fiind însoţiţi de mai mulţi membri ai familiei L., care le-au precizat că şi gospodăria familiei P. prezintă anumite nereguli igienico-sanitare, indicând existenţa unei conducte ascunse în pământ care ieşea în stradă la nivelul gardului. Un membru al familiei L. a dat la o parte mai multe obiecte care acopereau acea conductă. În timp ce identifica personal conducta, a auzit ţipete. Întorcându-se a observat-o pe reclamantă strigând „m-a lovit, m-a lovit”; aceasta ţinându-se cu mâna de faclă şi fiind sprijinită de gard.  Personal nu a observat agresorul şi nici nu a auzit vreun membru al familiei L. să îi adreseze injurii. Nu a observat-o pe reclamantă  să fi căzut jos.

În interogatoriul administrat pârâtului, acesta nu a răspuns la nicio întrebare adresată  de către reclamantă.

La interpelarea instanţei, la termenul de judecată din data de 21.01.2015, pârâtul a arătat că reclamanta l-a împins şi el s-a oprit să se ţină de gard. A lovit-o pe reclamantă uşor pe partea stângă.

Această declaraţia dată de pârât în faţa instanţei se coroborează cu declaraţia dată de pârât în faţa organelor de cercetare penală. În faţa organelor de cercetare penală, la data de 9.08.2013 a arătat că: în data de 20.06.2013, a avut un conflict cu numita P.M., aceasta l-a împins spunându-i să plece, iar el având handicap, dezechilibrându-se, încercând să nu cadă, a lovit-o pe aceasta cu dosul palmei stângi, dar nu foarte tare, acest lucru nefăcându-l în mod  intenţionat.

În conformitate cu actele medicale depuse la dosarul cauzei, la data de 20.06.2013, reclamanta  a fost adusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina Unitatea de Primire Urgenţe. La data prezentării la serviciul de urgenţă, reclamanta a afirmat faptul că a fost agresată de un nepot pe nume L.I..

Potrivit fişei de consultaţii nr.24650 din 20.06.2013, întocmită de dr. N. C. L., reclamanta a fost consultată la ora 13.40, la aproximativ 3 ore de la data conflictului înregistrat între părţi. Reclamanta prezenta urme de violenţe şi diagnosticul - traumatism craniocerebral acut prin agresiune fizică , comoţie cerebrală.

Reclamanta a arătat atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei că pârâtul a lovit-o cu pumnul în zona feţei şi a capului, iar aceasta a căzut la pământ  în stare de inconştienţă.

În interogatoriul administrat acesteia, a afirmat faptul că nu l-a împins pe pârât, nu are nicio contribuţie la săvârşirea faptei de către pârât, pârâtul a avut intenţia de a o lovi, lovind-o cu mâna dreaptă.

Potrivit certificatului medico-legal eliberat la data de 25.06.2013 de Dr. C. A., numita P.M. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 20.06.2013 prin lovire cu un corp dur. Necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru pârât. Raportul de expertiză  a fost întocmit de S. J. de M. L.O. S-a menţionat faptul că pârâtul a avut şi are diminuată capacitate de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, apreciind că, atât la data săvârşirii faptei cât şi în  prezent discernământul a fost şi este scăzut.

Declaraţia pârâtului se coroborează cu susţinerile reclamantei, cu declaraţia martorului M.C., cu actele medicale întocmite în cauză, cu concluziile ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală.

Din toate cele mai sus arătate, a rezultat faptul că pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu ocazia conflictului din data de 20.06.2013, ora 11.00.

Deci, fapta ilicită a pârâtului a constatat în lovirea reclamantei. Chiar dacă s-ar admite faptul că acesta a fost provocat de reclamantă, nu îl îndreptăţea pe pârât să îi aplice reclamantei lovituri care să necesite îngrijiri medicale.

Reclamanta a solicitat repararea prejudiciului constând în cheltuielile de spitalizare achitate de către aceasta, urmare  a leziunilor suferite.

Reclamanta a făcut dovada acestui prejudiciu cu decontul de cheltuieli emis de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina (f.9), în cuantum de 1534,47 lei, achitat de către reclamantă, conform chitanţelor aflate la dosarul cauzei.

Din probele administrate în cauză, a rezultat legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului (lovirea reclamantei) şi prejudiciul suferit de reclamanta ( cheltuieli de spitalizare).

 Aşa cum s-a arătat mai sus, potrivit art.1357 C.p.c, pârâtul răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

 Astfel, atâta timp cât pârâtul are discernământ, chiar diminuat, nu poate fi scutit de la repararea prejudiciului cauzat  reclamantului.

 Chiar în cuprinsul dispoziţiilor art.1368 C.p.c, se stabileşte că: lipsa discernământului nu îl scuteşte de autorul prejudiciului de plata unei indemnizaţii către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.

Deci, cu atât mai mult persoana cu discernământul diminuat răspunde faţă de victima prejudiciului său.

Având în vedere cele mai sus arătate, acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată, motiv pentru care se va admite  acţiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâtul L.I..

 Va obliga pârâtul L.I. să plătească reclamantei P.M. suma de 1574,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

 În temeiul art.453 C.p.c, va obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.