Obligaţie de a face

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.003327

Dosar nr. 732/109/2015*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3327/2016

Şedinţa publică de la 03 Noiembrie 2016

Obiectul cauzei:obligaţie de a face

TRIBUNALUL

Asupra  apelului civil de faţă ;

Constată că, sub nr. 732/109/16 februarie 2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta (...) împotriva pârâţilor (...)  şi Primarul (...) , (...) , prin care s-a solicitat „condamnarea pârâţilor la punerea la dispoziţia reclamantei a unui autovehicul SUV (4X4) până la îndeplinirea obligaţiei de reabilitare a drumului conform prevederilor legale”, precum şi „o penalizare în favoarea reclamantei de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere” şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, deşi a obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva pârâţilor, respectiv sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013, până în prezent debitorii pârâţi nu şi-au îndeplinit obligaţiile, astfel că este necesar a se lua măsuri pentru executarea hotărârii, deoarece creditoarea reclamantă este grav vătămată. 

Odată cu cererea, reclamanta a depus şi înscrisuri (proces-verbal din 18 februarie 2013 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul nr. 79/E/2013, sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013, notificare nr. 4710/12 iunie 2014, adresă răspuns notificare, Hotărârea nr. 29/24 iunie 2014 a Consiliului Local al (...) , plângere prealabilă, proces-verbal din 5 septembrie 2014 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul nr. 360/2014, cerere, Hotărârea nr. 40/15 octombrie 2014 a Consiliului Local al (...) , certificat de urbanism, corespondenţă diversă, etc.).

La data de 27 februarie 2015 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâţii (...)  şi Primarul (...) , prin care s-a invocat excepţia necompetenţei materiale şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 280/6 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 732/109/2015 s-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta (...) în contradictoriu cu  pârâţii (...)  – prin primar (...) şi (...) – primarul (...)  în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş cauza s-a înregistrat la data de 26 martie 2015, s-a fixat termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor.

 La data de 21 aprilie 2015 s-a înregistrat la dosar înscrisul transmis de pârâţii (...)  şi Primarul (...) , prin care s-a arătat că îşi menţin apărările din întâmpinarea formulată iniţial.

La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, reclamanta, personal, a menţionat că va preciza în scris obiectul cererii, arătând că intenţionează să transforme cererea de ordonanţă preşedinţială în acţiune de drept comun. 

La data de 6 mai 2015 s-au înregistrat la dosar note scrise formulate de reclamantă, prin care a arătat că precizează acţiunea împotriva debitorilor şi solicită conexarea dosarelor nr. 732/109/2015 şi 685/216/2015. Reclamanta a precizat că prin acţiunea formulată a înţeles „să atragă responsabilitatea debitorilor în faţa instanţei de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ”.

 În şedinţa de judecată din 6 mai 2015, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă, reclamanta, personal, a precizat că a transformat cererea de ordonanţă preşedinţială într-o cauză de drept comun, având ca obiect măsuri pentru executarea hotărârii pronunţate de tribunal, pârâţi fiind (...)  şi Primăria (...) .

Prin sentinţa civilă nr. 472/13 mai 2015 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 732/109/2015, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Curtea de Argeş, excepţie invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, aşa cum a fost transformată şi modificată, formulată de reclamanta (...) împotriva pârâţilor (...)  şi Primăria (...) , în favoarea Tribunalului Argeş – Secţia civilă, s-a constatat că a intervenit un conflict negativ de competenţă şi s-a trimis dosarul la Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 62/5 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 345/46/2015 s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, respectiv a cererii, aşa cum a fost modificată, formulată de reclamanta (...) împotriva pârâţilor (...)  şi Primarul (...) , în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 9 iulie 2015, s-a stabilit termen de judecată şi s-au citat părţile.

La data de 21 iulie 2015 s-au înregistrat la dosar note scrise formulate de reclamantă, în care aceasta a menţionat că datorită neexecutării de către (...) a obligaţiei stabilite de instanţă, prejudiciile sale s-au agravat, iar prejudiciile viitoare sunt certe, solicitând ca, potrivit art. 905-7, 891 NCPC, 1516, 1531, 1532 Cod civil, să i se acorde despăgubiri în cuantum suficient pentru a putea închiria  un autoturism 4 x 4 , conform ofertelor de închiriere prezente la dosar la filele 52-53-54. Reclamanta a mai solicitat, invocând temeinicia vădită a dreptului, constatând că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru ea, să se aplice art. 449 NCC, încuviinţându-se executarea provizorie a hotărârii ce urmează să fie pronunţată.

La data de 15 septembrie 2015 s-au înregistrat la dosar apărările pârâţilor (...)  şi PRIMARUL (...) , prin care s-a solicitat respingerea cererii reclamantei. Pârâţii au susţinut că prin sentinţa civilă nr. 762 din 12 august 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 685/216/2015 s-a decis că debitorul (...)  şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin titlul executoriu, sentinţa nr. 4661 din 19 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeş, la data de 15 octombrie 2014 când a adoptat Hotărârea nr. 40 de stabilire a măsurilor de reabilitare a drumului comunal, astfel pârâţii considerând că reclamanta nu mai este îndreptăţită să ceară predarea unui autoturism după ce s-a stabilit că singura obligaţie impusă prin titlul executoriu a fost îndeplinită. Au mai arătat că sentinţa nr. 4661 din 2013 a Tribunalului Argeş stabileşte în sarcina doar a (...) , nu şi a primarului (...) , o obligaţie de a adopta o hotărâre de consiliu local, iar Legea Contenciosului Administrativ conţine în art. 24, 25 dispoziţii speciale, derogatorii de la dispoziţiile art. 902-905 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte punerea în executare a unei asemenea hotărâri. Pârâţii au mai precizat că Tribunalul Argeş a admis în parte cererea reclamantei ce a format obiectul dosarului nr. 2152/109/2013 şi a obligat (...)  să adopte în termen de 10 zile ,,o hotărâre care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din Valea Brazilor, cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării”, fiind  respinse celelalte cereri ale reclamantei, inclusiv pretenţiile reclamantei îndreptate împotriva Primarului (...)  şi împotriva (...) . Tribunalul a reţinut că potrivit art. 22 din Legea Contenciosului Administrativ, hotărârile pronunţate în această materie nu sunt succesibile de executare silită, nerespectarea lor atrăgând aplicarea unor sancţiuni civile, după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, dar au fost respinse cererile reclamantei de a primi despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Pârâţii au susţinut că nu executorul judecătoresc constată dacă s-a executat sau nu hotărârea pronunţată de tribunal, ci doar instanţa prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar aplicarea unei sancţiuni din cele prevăzute de art. 24 reprezintă atributul exclusiv al instanţei de executare şi numai raportat la adoptarea sau neadoptarea hotărârii de consiliu local, nu la verificarea în teren dacă s-au realizat măsuri de reabilitare. Au mai arătat că la data de 15 octombrie 2014 (...)  a adoptat Hotărârea nr. 40, prin care s-a conformat titlului executoriu, iar Hotărârea (...)  face referire expres la sentinţa civilă nr. 4551 din 19 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeş, respectiv hotărârea face referire în mod expres la măsuri de reabilitare, şi nu de întreţinere şi le şi enumără: între altele, se arată că vor fi realizate lucrări de balastare. Pârâţii au mai menţionat că Primarul (...)  nu poate fi obligat alături de Consiliul Local, pentru că nu este conducătorul Consiliului local. Primarul poate convoca consiliul local, poate participa la şedinţele consiliului local şi prin aparatele de specializate iniţiază proiecte de  hotărâri, însă niciodată primarul nu are drept de vot în consiliul local, nu este conducătorul consiliului local. Instituţia primarului este distinctă de instituţia consiliului local, instituţia primarului are puteri executive iar consiliul local atribuţii legislaţie/deliberative, niciodată primarul nu are puterea de a impune consiliului local să adopte o anumită hotărâre.

Pârâţii au depus la dosar şi înscrisuri (sentinţa civilă nr. 762/12 august 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 685/216/2015).

La data de 16 septembrie 2015 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de reclamantă (…) .

Reclamanta a depus la dosar şi concluzii scrise.

Prin  sentinţa civilă nr. 859/2015 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş s-a admis  în parte cererea, aşa cum a fost transformată şi precizată, formulată de reclamanta (...) ,  împotriva pârâţilor (...)  - prin primar (...) , şi PRIMĂRIA (...)  – prin primar (...) .

Au fost  obligaţi pârâţi să plătească reclamantei, lunar, la data de 1 a fiecărei luni, pentru luna în curs, suma de 80 euro/zi (în echivalent lei la data plăţii), până la data reabilitării drumului local din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş (obligaţie stabilită conform sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013).

A fost respinsă  cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâţilor la penalităţi pe fiecare zi de întârziere. 

A fost respinsă  cererea formulată de reclamantă de executare provizorie a hotărârii.

Au fost obligaţi  pârâţi să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că,reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost transformată şi precizată, „atragerea responsabilităţii debitorilor în faţa instanţei de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ”, respectiv luarea de măsuri pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de tribunal într-un dosar de contencios administrativ (obligarea pârâţilor să-i plătească reclamantei despăgubiri în cuantum suficient pentru a putea închiria un autoturism 4 x 4, conform ofertelor de închiriere prezente la dosar la filele 52-53-54, până la data reabilitării drumului local din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş  - obligaţie stabilită conform sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013, obligarea pârâţilor la penalităţi pe fiecare zi de întârziere, respectiv să plătească în favoarea creditoarei o penalitate de 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013, precum şi executarea provizorie a hotărârii).

În motivarea cererii sale, reclamanta a invocat Legea Contenciosului Administrativ, Codul de procedură civilă, Codul civil (art. 905-7, 891 Cod procedură civilă, art. 1516, 1531, 1532 Cod civil), jurisprudenţa CEDO, (o persoană care a obţinut o creanţă împotriva statului în urma unei proceduri judiciare nu este obligată să angajeze ulterior o procedură separată pentru a obţine executarea forţată - Burdov împotriva Rusiei; le revine autorităţilor statului - Yavoivskaya împotriva Rusiei, obligaţia de a garanta executarea unei hotărâri pronunţate împotriva statului, începând cu data la care hotărârea în cauză devine obligatorie şi executorie  - Burdov împotriva Rusiei; astfel, plata cu întârziere a sumelor datorate prin procedura de executare forţată nu rezolvă refuzul prelungit al autorităţilor naţionale de a se conforma hotărârii şi nu constituie o despăgubiri adecvată  - Scordino împotriva Italiei).

Prin sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013 s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta (...) , numai faţă de pârâtul (...) , pe care l-a obligat să adopte în termen de 10 zile o hotărâre în care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor, cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării, s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de  (...) şi s-au respins celelalte capete de cerere.

Pârâţii au invoca, în apărare, sentinţa civilă nr. 762/12 august 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 685/216/2015, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamanta (...) împotriva pârâţilor (...) , (...) , reprezentat prin primar (...) , Primăria (...) , reprezentată prin primar (...) , prin care se solicitase fixarea sumei datorate cu titlu de penalităţi pentru perioada dintre data de 10.10.2014  şi data pronunţării asupra acestei cereri, precum şi stabilirea unei noi penalităţi majorate în beneficiul său în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere, până la data îndeplinirii de către pârâţi a obligaţiilor stabilite în sarcina lor prin titlul executoriu. În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că „prin sentinţa civilă nr.4661/19.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş şi rămasă irevocabilă, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi obligat (...) să adopte o hotărâre în care să prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredinţare a lucrărilor. În urma acestei sentinţe  (...) a adoptat Hotărârea nr. 40/15.10.2014 prin care s-a aprobat executarea lucrărilor  de reabilitare a drumului local din satul Valea Brazilor, s-a dispus ca lucrările să fie executate cu încadrarea în sumele alocate pentru întreţinerea drumurilor locale şi respectând dispoziţiilor Legii 50/1991. De asemenea, s-a dispus ca lucrările să fie executate pe bază de proiect, iar încredinţarea lucrării să se facă conform legii, urmând ca viceprimarul com. Băiculeşti să ducă la îndeplinire această hotărâre, precum şi că „pentru a putea fi aplicată sancţiunea  prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, este necesar ca autoritatea publică obligată prin hotărârea judecătorească să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să refuze să pună în executare dispoziţiile instanţei. În cauză, prin HCL 40/15.10.2014, (...) a dispus executarea întocmai a dispoziţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, reclamanta nefiind îndreptăţită să solicite acordarea de penalităţi, dobânzi ori daune morale pentru neexecutarea altor operaţiuni decât cele stabilite prin hotărâre.”

Art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ţ, instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. 3, fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege; la cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. 1 şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă; dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor; totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa a stabilit, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

Dosarul nr. 685/216/2015 a avut un obiect distinct faţă de dosarul de faţă, iar cele reţinute în acea hotărâre nu conduc de plano la aprecierea că pretenţiile reclamantei deduse judecăţii în cauza de faţă sunt neîntemeiate, aşa cum au susţinut pârâţii, considerând că singura obligaţie impusă lor prin titlul executoriu a fost îndeplinită.

În baza sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013, reclamanta  a formulat cererea ce face obiectul cauzei de faţă, invocând în mod clar şi expres această hotărâre şi motivând, în fapt, că debitorii obligaţiei din sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013 nu şi-au îndeplinit-o corespunzător, iar ea, în calitate de creditoare, este vătămată, solicitând astfel, printr-o cerere de drept comun, luarea de măsuri pentru executarea acestei hotărâri pronunţate în materia contenciosului administrativ, respectiv obligarea debitorilor la despăgubiri în cuantum suficient pentru a putea închiria un autoturism 4 x 4, conform ofertelor de închiriere prezente la dosar la filele 52-53-54, obligarea pârâţilor la penalităţi pe fiecare zi de întârziere, precum şi executarea provizorie a hotărârii.

Aşa cum s-a reţinut şi în sentinţa civilă nr. 762/12 august 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 685/216/2015, (...)  a adoptat Hotărârea nr. 40/15.10.2014 prin care s-au aprobat „următoarele măsuri urgente de reabilitare a drumului local – Biserică din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş: executarea lucrărilor de reabilitare a drumului local; lucrările vor fi executate în considerarea situaţiei reţinute de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013 şi cu încadrarea în sumele alocate pentru întreţinerea drumurilor locale şi respectând prevederile Legii 50/1991;  lucrările vor fi executate pe bază de proiect; încredinţarea lucrării se va face conform legii”, stabilindu-se ca viceprimarul (...)  să ducă la îndeplinire această hotărâre. 

Dar, aşa cum a rezultat din adresele depuse la dosar de reclamantă, emise de Instituţia Prefectului – judeţul Argeş, nici până în luna august 2015 nu s-au realizat lucrările de reabilitare a drumului local din satul Valea Brazilor, starea drumului fiind aceeaşi ca şi în momentul pronunţării sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013.  Mai mult decât atât, în aceste adrese, care au fost comunicate reclamantei spre ştiinţă, dar direcţionate Consiliului Local al (...)  şi Primăriei (...), s-a subliniat că „obligaţia consiliului local nu se limitează doar la adoptarea unei hotărâri, ci şi la luarea tuturor măsurilor legale pentru reabilitarea drumului local”. Din aceste înscrisuri mai reiese că Instituţia Prefectului – judeţul Argeş a comunicat Primăriei (...), ca şi reclamantei, că nu există impedimente pentru realizarea lucrărilor de reabilitare a drumului local din satul Valea Brazilor, menţionând că legea prevede soluţie şi în lipsa unor persoane sau calificări la nivelul primăriei, cu atribuţii de arhitect şef sau responsabil cu urbanismul.

Raportat la toate aceste înscrisuri depuse la dosar, s-a reţinut  deci că reclamanta, creditoarea unei obligaţii de a face, a efectuat demersuri numeroase în vederea îndeplinirii acelei obligaţii, adresându-se în mod repetat atât debitorilor, cât şi altor instituţii cu atribuţii în problema litigioasă.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte neexecutarea de către autorităţi a hotărârilor judecătoreşti obligatorii şi executorii, care au fost pronunţate în favoarea acestora, în mod constant s-a apreciat că dreptul de acces la o instanţă, garantat de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână ineficientă în detrimentul unei părţi, iar executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, pronunţate de orice instanţă, trebuie aşadar considerată ca făcând parte integrantă din „proces", în sensul art. 6 din Convenţie. Curtea a reamintit în Cauza Fundaţia Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu împotriva României, de asemenea, că protecţia efectivă a justiţiabilului şi restabilirea legalităţii implică obligaţia administraţiei de a se conforma unei sentinţe sau hotărâri care urmează să fie pronunţată, eventual, împotriva acesteia în ultimă instanţă, iar în cazul în care administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre, ori o execută tardiv, garanţiile prevăzute la art. 6, de care a beneficiat justiţiabilul pe parcursul etapei judiciare a procedurii, îşi pierd orice raţiune de a fi. Curtea a mai apreciat că, indiferent de complexitatea procedurilor de executare sau a sistemului bugetar, statul este în continuare obligat de Convenţie să garanteze oricărei persoane dreptul la executarea, într-un termen rezonabil, a hotărârilor obligatorii şi executorii pronunţate în favoarea acesteia, iar o autoritate a statului nu poate nici să pretexteze lipsa de fonduri sau de alte resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească. Prin urmare, având în vedere principiul supremaţiei dreptului într-o societate democratică, Curtea a considerat că hotărârea definitivă pronunţată de instanţele naţionale prevalează şi că autorităţile administrative erau obligate să se conformeze acesteia în întregime. În aceeaşi cauză, Curtea a reţinut că imposibilitatea reclamantei de a obţine executarea hotărârii favorabile acesteia a constituit o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este enunţat în prima teză de la primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, iar autorităţile nu i-au propus reclamatei nicio măsură compensatorie pentru a nu se aduce atingere echilibrului just impus la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

În cazul de faţă, simpla adoptare de către (...)  a Hotărârii nr. 40/15.10.2014 nu reprezintă executarea obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor debitori conform sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013, cât timp doar formal şi teoretic s-au dispus măsuri pentru remedierea situaţiei care a condus la pronunţarea acestei hotărâri. În ceea ce o priveşte pe reclamanta creditoare, este lipsită de orice eficienţă hotărârea astfel adoptată de debitori, cât timp în continuare drumul local din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, este în aceeaşi stare, nereabilitat. Raportat la argumentele menţionate anterior, neexecutarea obligaţiei stabilite în sarcina debitorilor şi lipsa unei finalităţi practice a acesteia este imputabilă pârâţilor, neputându-se reţine ca justificate apărările acestora, inclusiv cele referitoare la lipsa de personal sau fonduri.

Potrivit disp. art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar art. 1530 Cod civil prevede că un creditor are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Conform disp. art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit, iar la stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Astfel, pentru a se putea adresa cu o cerere privind obligaţia de a face şi solicitarea de daune pentru neexecutarea acesteia, izvorul obligaţiei de a face fiind în cazul de faţă o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, aceasta stipulând dreptului reclamantei şi  obligaţia corelativă a pârâţilor, reclamanta trebuie să fie creditoarea unei obligaţii apte de a fi executată, să existe un prejudiciu pe care debitorii i l-au cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Potrivit argumentelor menţionate mai sus, aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză.

Pârâţii nu au contestat împrejurarea invocată de reclamantă cu privire la faptul că drumul local din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, este impracticabil pentru un autoturism obişnuit, fiind necesar un autoturism de teren, cu tracţiune integrală, ci doar au susţinut că ei au şi-au îndeplinit obligaţia prin adoptarea hotărârii consiliului local.

Faţă de descrierea drumului în discuţie, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 18 februarie 2013, sentinţa civilă nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013, hotărârea nr. 40/15 octombrie 2014 a (...) , adresa nr. 29/26 mai 2015 a Instituţiei Prefectului – judeţul Argeş), se apreciază ca fiind justificate susţinerile reclamantei referitoare la accesul pe acest drum (din informaţiile de notorietate, găsite pe site-urile de specialitate, reiese că „o maşină de teren, sau cel puţin un SUV cu tracţiune integrală, este o maşină care are foarte puţine limite. Poate fi folosită iarna în orice condiţii, dar este foarte utilă şi pe timp cald, când doreşti să mergi pe drumuri neamenajate la munte sau chiar la mare”).

Având în vedere ofertele prezentate de reclamantă la dosar, în înscrisurile de la filele 52-54, se reţine că preţul mediu pentru închirierea unui astfel de autoturism este de 80 euro/zi (un autoturism marca (...) , clasa SUV, cu tracţiune 4x4, este descris astfel: „Autoturismul este ideal pentru drumurile româneşti, având o ţinută de drum deosebită pe drumuri grele acoperite de zăpadă…”).

Astfel, s-a apreciat  că cererea, aşa cum a fost transformată şi precizată, formulată de reclamantă împotriva pârâţilor este în parte întemeiată, urmând ca, în baza art. 1516, art. 1530 şi art. 1531 Cod civil, să fie admisă şi să se dispună obligarea pârâţilor să plătească reclamantei, lunar, la data de 1 a fiecărei luni, pentru luna în curs, suma de 80 euro/zi (în echivalent lei la data plăţii), până la data reabilitării drumului local din satul Valea Brazilor, comuna Băiculeşti, judeţul Argeş (obligaţie stabilită conform sentinţei civile nr. 4661/19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2152/109/2013).

Referitor la cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâţilor la penalităţi pe fiecare zi de întârziere, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 903-906 Cod procedură civilă, să fie respinsă. Astfel, cu privire la întârzierea în executarea obligaţiei invocate de reclamantă, există deja stabilite penalităţi pe fiecare zi de întârziere, conform încheierii de şedinţă din data de 10 octombrie 2014 pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 2189/216/2014 (hotărâre judecătorească prin care s-a dispus obligarea pârâtului (...)  să plătească reclamantei o penalitate în cuantum de 100 de lei pe zi de întârziere, stabilită începând cu data de 10 octombrie 2014 şi până la executarea întocmai a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu – sentinţa civilă nr. 4661/19.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 2152/109/2013). 

Cât priveşte cererea formulată de reclamantă de executare provizorie a hotărârii, se apreciază că este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 449 Cod procedură civilă, să fie respinsă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 449 Cod procedură civilă, instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. Având în vedere că deja s-au dispus măsuri pentru constrângerea debitorilor spre executarea obligaţiei de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare, se apreciază că nu este oportună încuviinţarea executării provizorii a hotărârii.

În baza art. art. 451 şi 453 Cod procedură civilă, conform cărora partea care pierde procesul a fost

A fost obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului), s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii (...)  - PRIN PRIMAR (...) şi  (...) - PRIMARUL (...)  care  au considerat-o nelegală şi netemeinică după cum urmează : 

Hotărârea instanţei de fond nesocoteşte autoritate de lucru judecat a sentinţei nr. 4661/19.1.12013 pronunţată de Tribunalul Argeş şi a încheierii din 09.2.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul  nr. 2152/109/2013 , a încheierii de şedinţă din 10.10.2014  , definitivă pronunţată de Judecătoria curtea de Argeş în dosarul 2189/216/2014  , precum şi a sentinţei nr. 1516 (17.02.2015 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 22215/28072014  şi a sentinţei civile nr. 6156/30.09.2015 a Judecătoriei piteşti în dosarul nr. 2174/28072014

Se arată că prin aceste soluţii s-a stabilit cu putere de lucru judecat cine este obligat  ca debitor  potrivit sentinţei  nr 4161/19.11.2013 , care este modalitatea de executare şi în ce constă  obligaţia  stabilită prin titlul executoriu  ,reţinându-se că doar (...)  are calitatea de debitor care  trebuie să adopte în termen  de 10 zile o hotărâre prin care să  se prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor cu respectarea  prevederilor legale referitoare la buget  şi modalitatea de încredinţare a lucrării .

Se mai arată faptul că  prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei cu nr. 4661/19.11.2013 ,  cerere ce a fost respinsă  s-a statuat faptul că consiliul local  are atribuţii în ceea ce priveşte emiterea unei hotărâri în ceea ce priveşte reabilitarea drumului cu respectarea însă a legii privind achiziţiilor publice şi a prevederilor legale referitoare la buget şi de încredinţare a lucrării  ,aceasta fiind debitorul obligaţiei stabilite prin titlul executoriu .

În acelaşi sens se invocă şi  încheierea  din 10.10.2014  a Judecătoriei Curtea de Argeş rămasă definitivă  prin decizia Tribunalului Argeş la  11.02.2015 în dosarul  nr. 2189/216/2014 , iar prin sentinţa civilă nr. 1516/17.02.2015  pronunţată de Judecătoria Piteşti s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat  în ceea ce priveşte  obligarea debitorului la plata unor penalităţi de întârziere în raport de respectiva încheiere  din 10.10.2014  pentru ca ulterior la 30.09.2015 Judecătoria Piteşti  să admită contestaţia la executare  şi să anuleze toate actele de executare din dosarul nr. 360/2014 al (...) .

De asemenea la data de 12.08.2015  Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 762 pronunţată în dosarul 685/216/2015  respinge cererea  formulată de creditoare  de stabilire a unei sume finale cu titlu de penalităţi de întârziere  reţinându-se  în considerente că la 15.10.201.4 (...) şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin titlul executoriu ,respectiv sentinţa nr. 4661/19.11.2013  prin adoptarea hotărârii  nr. 40/15.10.2014 .

Astfel , s-a stabilit cu putere de lucru judecat că debitor al obligaţiei este Consiliul Locale al (...) , că singura obligaţie stabilită  prin titlul executoriu este  aceea de a adopta o hotărâre de consiliu local  în care să se prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor cu respectarea prevederilor legale  referitoare la buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării , obligaţie care  a fost  îndeplinită la data de 15.10.2014 prin adoptarea hotărârii cu nr.40.

De  asemenea, Curtea de Apel Piteşti  a stabilit în cadrul conflictului negativ de competentă că prezenta cerere întemeiată pe obligaţia de a face  trebuie judecată de instanţa de drept comun  urmând a se stabili dacă pârâtul  are obligaţie  legală sau contractuală în ceea ce priveşte predarea unui autoturism pentru a-i fi asigurat transportul  , ceea ce în cauză nu s-a dovedit,  avându-se în vedere obligaţia stabilită prin  titlul executoriu  în condiţiile în care consiliul local a fost deja  obligat prin sentinţa civilă nr. 4661/19.11.2013  şi pentru care s-a stabilit şi modul în care este constrâns să îndeplinească  ceea ce este înscris în titlul executoriu ,iar la 12.08.2015  s-a decis  cu autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Argeş că a fost îndeplinită obligaţia impusă prin titlul executoriu încă din data de 15.10.2014 .

Se mai arată că drumul a  fost reabilitat şi poate fi utilizat de orice trecător cu piciorul sau cu un vehicul obişnuit ,sens în care se solicită audierea unui martor sub acest aspect , depunându-se  şi înscrisuri din care  rezultă  că autoritatea locală a pus în aplicare  hotărârea consiliului local de reabilitare a drumului începând cu octombrie 2014  şi până în prezent în acest sens

Prin urmare se arată că pârâtul nu are o obligaţie  legală sau contractuală în ceea ce priveşte  obligarea la plata sumei de 80 de euro / zi  care nu reprezintă  nicidecum  preţul  folosinţei unui vehicul  în cadrul obligaţiei de  a asigura folosinţa  unui vehicul .

În apel, se solicită administrarea probei cu înscrisuri şi audierea martorului (...) .

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către apelantul  pârât ( filele 9-113dosar apel) .

La data de 11.03.2016  intimata reclamantă a formulat întâmpinare potrivit art.205 C.pr.civ . prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat  arătându-se că în cauză se impune ca pârâta să fie obligată să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că drumul a fost reabilitat  , în realitate aceste afirmaţii sunt false  solicitându-se şi înfăţişarea personală a  părţilor potrivit art  227 C.pr.civ.

Se mai arată că prin cele două hotărâri pronunţate de consiliul local în cursul anului 2014 nu s-au realizat  şi efectiv ulterior lucrările de reabilitare a drumului ,acesta fiind deteriorat  încât nu se poate circula în siguranţă decât cu un autovehicul de teren cu tracţiune integrală  .

Referitor la procedura în faţa instanţei de fond  se arată că  pârâţii nu au fost prezenţi ,astfel încât nu puteau obţine încuviinţarea probelor , iar în apel  au fost depuse înscrisuri care nu sunt certificate conform cu originalul şi nu au legătură cu soluţionarea procesului  ,astfel că se impun a fi înlăturate, iar în subsidiar  se solicită a fi apreciate la justa lor valoare  în condiţiile în care  rezultă  din cuprinsul acestora că pârâţii au obligaţia efectivă de a aduce la îndeplinire reabilitarea drumului comunal şi nu doar să emită hotărârea  în acest sens  cu respectarea prevederilor legale şi a titlului executoriu .

Astfel,  în cauză nu sa dovedit efectuarea unor lucrări  de întreţinere a drumului local  potrivit art. 40, 59 din OG nr. 43/1997  precum şi lucrări de reabilitare efectivă a drumului cu respectarea HG nr. 947/1990  şi OMT nr. 50/1998  ,precum şi art.  8 din OG 21/2002 .

În legătură cu îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu se arată că  întrucât nu s-au respectat  prevederile acestuia ,intimata reclamantă a solicitat potrivit art 905 alin.2 C.pr.civ obligarea la plata unei penalităţi  în cuantum de 100 lei  pe fiecare zi de întârziere începând cu 10.10.2014 şi până la executarea întocmai a obligaţiei prevăzută în titlul executoriu  ,reţinându-se că pârâtul consiliul locale nu şi-a îndeplinit  obligaţia raportat la faptul că a fost obligat să emită o hotărâre în care să prevadă  măsuri urgente pentru reabilitarea  drumului local din satul valea Brazilor, întrucât în iunie 2014 a adoptat o hotărâre care prevede că se vor realiza doar lucrări de întreţinere şi nu se urgenţă,ci periodic  în funcţie de starea drumului , nici aceste nefiind aduse la îndeplinire în vreun fel.

Se mai invocă  faptul că HCL 40/15.10.2014  nu corespunde prevederilor titlului executoriu  , întrucât nu sunt respectate prevederile legale referitoare la buget  şi la modalitatea de încredinţare a lucrării în condiţiile în care nu există lucrări de fezabilitate  şi expertiză tehnică în materie de urbanism  , fiind stabilit şi votat un buget de 187.000 lei pentru reabilitarea  drumului  comunal fără nici un fel de bază legală , reţinându-se în cuprinsul acesteia  că  pârâtul  trebuie să adopte o hotărâre urgentă fără  ca titlul  executoriu să cuprindă obligaţia  de a executa în concret lucrări de reabilitare , aspecte nelegale  reţinute doar pentru a eluda legea,fiind sesizate mai multe instituţii abilitate cu privire la această atitudine  ilegală.

Sub acest aspect se arată că Prefectul judeţului Argeş a indicat consiliului Local să aducă la îndeplinire  hotărârea şi  să  contacteze Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei publice pentru obţinerea de fonduri în acest sens ,însă  nu au fost realizate  în mod concret , întrucât ministerul a constatat că inventarul bunurilor (...)  este nelegal întocmit, astfel că şi hotărârea nr. 40/15.10.2014 este  nulă .

Întrucât  ministerul a obligat administratorul drumului , respectiv (...)  să iniţieze procedura de achiziţie a serviciilor pentru întocmirea studiilor de specialitate  cu termen la 30.12.2015 , consiliul local având obligaţia să bugeteze aceste servicii, s-a emis  a treia hotărâre  la 29.01.2016 fără a se respecta prevederile titlului executoriu  .

Referitor la probatoriul administrat în cauză şi  hotărârile  pronunţate se arată că drumul comunal este impracticabil  întrucât  pârâţii nu  şi-au îndeplinit nici măcar obligaţia de întreţinere a acestui drum , iar pentru reabilitarea lui nu au început nici măcar demersurile legale.

Se mai invocă în acest sens că  reclamanta este prejudiciată ca urmare a faptului că  drumul comunal este impracticabil , aspecte relatate de numeroase emisiunii televizate şi publicaţii locale  , arătându-se că prin atitudinea pârâţilor  au fost încălcate drepturile acesteia recunoscute de art 22 alin.1 , art. 34 alin.1  şi art. 44 alin.1 din Constituţie,  art. 1516 , 1531 , 1532 ,1536 C.civ.  şi art. 905 alin.7 şi art. 891 C.pr.civ.

În plus,  prin  jurisprudenţa CEDO  s-a stabilit că  dispoziţiile convenţiei au prioritate ,iar statul şi instituţiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului  legalităţii şi de a executa de bună voie hotărârile judecătoreşti de condamnare a lor  , termenul  prev. de art 6 din CEDO fiind aplicabil şi în faza executării silite, iar refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului  constituie  şi o atingere adusă dreptului prev. de art 1 din Primul Protocol .

Se mai invocă faptul că  în cazul refuzului  organelor  administraţiei publice ale statului de a executa o hotărâre judecătorească , garanţiile convenite de art. 6 din Convenţie de care beneficiază justiţiabilul pierd orice  raţiune de a  exista invocându-se cauza  Sandor contra României 2005,  cauza Săcăleanu contra României 2007  şi cauza  Ruianu contrar României. Sabin Popescu contra românei şi V.Ionescu contra României  .

De asemenea se arată că o persoană care a obţinut o creanţă împotriva statului în urma unei proceduri  judiciare  nu este obligată să angajeze ulterior o procedură separat pentru a obţine  executarea forţată  , statul având obligaţia de a garanta executarea unei hotărâri pronunţate împotriva statului începând cu data la dare  hotărârea în cauză devine obligatorie şi executorie ( cauza Burdov  împotriva Rusiei ) , plata cu întârziere  a sumelor datorate  prin procedura de executare forţată  nu rezolvă refuzul prelungit al autorităţilor naţionale  de a se conforma hotărârii  şi nu constituie  o despăgubire adecvată.

Se solicită  respingerea apelului ca nefondat , solicitându-se proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor.

La solicitarea reclamantei s-au  depus înscrisuri ( filele 135-147) .

Prin răspunsul la întâmpinare  apelanţii pârâţi au solicitat  să se ia act că obligaţia stabilită în sarcina consiliului local a fost îndeplinită  ,acesta neavând obligaţia legală sau contractuală de  a plăti o sumă de bani ce nu are legătură cu realitatea pentru a asigura folosinţa unui vehiculul  unui locuitor al comunei , iar reabilitarea drumului  aşa cum s-a reţinut  în dosarul nr. 2152/109/2013 de către Tribunalul Argeş nu se poare realiza în timpul propus de reclamantă pentru că impune parcurgerea unor etape, sens în care se depune decizia nr. 2048/10.11.2015 a Curţii de Apel Piteşti.

În cauză , s-a  administrat proba  cu interogatoriul  pârâţilor  .

S-au depus planşe foto , înregistrări video şi înscrisuri şi s-a efectuat la solicitarea acesteia  cercetare la faţa locului , concluziile fiind menţionate în procesul verbal din 06.10.2016 .

În şedinţa publică din 03.11 2016 s-a solicitat constatarea săvârşirii de către reprezentanţii apelantei a infracţiunii de audienţă, îndreptarea erorilor materiale strecurate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi inadmisibilitatea apelului.

Analizând cu prioritate aceste aspecte, tribunalul va reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 218 C. Proc. civ. întrucât susţinerile neconforme cu realitatea ale unei părţi sunt cenzurate de către instanţa judeccătorească care are obligaţia, pe baza probelor administrate în cauză să stabilească o corectă situaţie de fapt, potrivit art. 22 al. 2 C. Proc. civ., iar susţinerile apărătorului nu pot fi calificate ca o activitate infracţională, în raport de disp. art. 1 al. 1 şi art. 2, 3 din Legea nr. 51/1995 rep., acesta respectând îndatoririle profesionale prevăzute de art. 40-48 din acelaşi act normativ.

Referitor la îndreptarea erorilor materiale strecurate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, tribunalul va reţine că aspectele semnalate de către intimata-reclamantă nu privesc elementele esenţiale prevăzute de art. 442 al. 1 C. Proc. civ., respectiv erorile sau omisiunile cu privire la numele, , calitatea şi susţinerile părţilor, sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea apelului, tribunalul constată că în cauză a declarat apel principal partea care a pierdut procesul în faţa instanţei de fond şi nu sunt incidente disp. art. 467 c. Proc. civ., calea de atac fiind formulată cu respectarea disp. art. 470, 471 c. Proc. civ.

Examinând  sentinţa apelată  prin prisma criticilor formulate , precum şi  analizând cauza sub toate aspectele,  tribunalul  în raport de actele şi lucrările dosarului constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Cu privire la prima critică din apel tribunalul având în vedere atribuţiile autorităţilor publice locale , precum şi cadrul procesual subiectiv astfel cum a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă , precum şi obiectul acţiunii  va reţine că  în cauză nu se poate  aprecia că, faţă de  sentinţele menţionate , s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat,  întrucât nu există identitate de obiect şi cauza juridică  între acestea şi  prezenta  acţiune .

 În acest sens, se va avea în vedere că în faţa instanţei de fond  nu s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte Primăria (...) ,  în condiţiile în care reclamanta  a solicitat prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost transformată şi precizată , atragerea responsabilităţii debitorilor în faţa instanţei de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ, respectiv luarea măsurilor pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de tribunal într-un dosar de contencios administrativ şi anume plata despăgubirilor  într-un cuantum suficient  pentru  a-şi putea asigura accesul pe drumul local  din satul Valea  Brazilor, comuna Băiculeşti, jud. Argeş, obligaţie stabilită conform sentinţei civile nr.4661/19.11.2013  pronunţată de Tribunalul Argeş şi obligarea la penalităţi de întârziere în favoarea creditoare până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu .

Astfel, cadrul procesual subiect  a fost stabilit de către reclamantă faţă de cei doi pârâţi în raport de care instanţa de fond a pronunţat soluţia în condiţiile în care nu s-a contestat  calitatea procesuală pasivă a acestora având în vedere  obiectul cauzei ,respectiv obligaţia de a face  care trebuie  soluţionată de instanţa de drept comun şi nu de către instanţa de contencios .

Referitor  la cea de a doua critică din apel ,  tribunalul va reţine că aceasta este întemeiată,  avându-se în vedere că obligaţia stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4661/19.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş vizează adoptarea  de către pârâtul (...)  în termen  de 10 zile a unei hotărâri  în care să se prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului local din satul Valea Brazilor cu respectarea prevederilor legale referitoare la buget şi modalitatea de încredinţare a lucrării.

Astfel , s-a stabilit o obligaţie legală în sarcina pârâtului (...)  în legătură cu care  acesta a emis la data de 15.10.2014 hotărârea cu nr. 40  prin care s-a aprobat  executarea lucrărilor de reabilitare a drumului local din satul Valea Brazilor, iar lucrările să fie executate  pe bază de proiect , iar încredinţarea  lucrării să se facă conform legii  , în cadrul sumelor alocate  pentru întreţinerea drumurilor locale şi cu respectarea disp Legii 50/1991  urmând ca primăria să ducă la îndeplinire această hotărâre .

În acelaşi sens s-a întocmit şi proiectul de reabilitare drum comunal de interes local,  fiind demarate şi procedurile  pentru realizarea lucrării  de reabilitare drum comunal  conform înscrisurilor depuse la dosar.

În legătură cu respectiva obligaţie stabilită în sarcina pârâtului (...) , tribunalul va reţine că prin sentinţa civilă nr. 762/12.08.2015  pronunţată de a Tribunalul Argeş în dosarul 685/216/2016 rămasă definitivă  prin  decizia nr. 2048/10.12.2015 a Curţii de Apel Piteşti  s-a reţinut cu putere de lucru judecat că prin HCL nr. 40/15.10.2014  pârâtul  a dispus executarea întocmai a dispoziţiilor stabilite prin hotărâre judecătorească , reclamanta nefiind îndreptăţită să solicite acordarea de penalităţi  , dobânzi ori daune pentru neexecutarea altor operaţiuni decât cele stabilite prin hotărâre .

De asemenea, prin  decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti  s-a confirmat acest aspect legat de  faptul că, prin adoptarea hotărârii nr. 40/15.10l2014 (...)  şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, însă operaţiunile de punere în executare a acesteia ,  prin  intermediul procedurilor de reabilitare a drumului comunal Valea Brazilor prin contract de achiziţie publică , sunt supuse termenelor  şi condiţiilor prevăzute pentru realizarea acestor achiziţii publice. 

Astfel,  efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti .Cum, în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior. Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Prin urmare în cauză nu se poate reţine încălcarea art. 6 din CEDO în ceea ce priveşte refuzul autorităţilor de aloca sumele necesare plăţii debitului şi care aduce atingere şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO, întrucât după data de 15. 10. 2014 sunt datorate despăgubiri numai dacă se face dovada încălcării de către părăţi a unei obligaţii legale sau contractuale şi cu condiţia dovedirii prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă.

În acest sens, se va reţine  că  pârâtul  nu şi-a îndeplinit obligaţia decât la data de 15.10.2014 , obligaţie ce a fost stabilită prin titlul executoriu  reprezentat de sentinţa civilă nr. 461/19.11.2013  pronunţată de Tribunalul Argeş , până la acest moment fiind  incidente disp. art. 24 şi art.  25 din Legea 554/2004 în sensul că  reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri  doar până la momentul  la care o instanţă judecătorească a constatat cu putere de lucru judecat că autoritatea publică şi-a îndeplinit obligaţia  ,respectiv prin HCL nr. 40/15.10.2014 .

Se va reţine sub acest aspect  că,  luarea unor măsuri pentru  executarea  sentinţei  civile nr. 4661/19.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş şi respectiv acordarea de despăgubiri  ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei menţionate în titlul executoriu  urmează a fi stabilite începând cu  ziua imediat următoare expirării termenului de 10 zile  menţionat în titlul executoriu şi până în data imediat  anterioară  adoptării HCL nr. 40/15.10.2014, respectiv intervalul cuprins între  29.11.2013 şi 14.10.2014 .

Faţă de aceste aspecte, tribunalul va reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că simpla adoptare de către (...)  a hotărârii nr. 40/15.10.2014  nu reprezintă  executarea obligaţiei stabilită în sarcina pârâţilor debitor, conform titlului executoriu în condiţiile în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat tocmai acest aspect şi care se impune şi în prezenta cauză ,  tribunalul  nemaiputând pune în discuţie o chestiune  litigioasă ce a fost deja soluţionată de către o instanţă judecătorească.

În plus,  trebuie făcută distincţia între despăgubirile  ce sunt datorate de către debitor ca urmare a neexecutării unei obligaţii concrete stabilite prin titlul executoriu  şi despăgubirile solicitate de către reclamantă ca urmare a  imposibilităţii de a folosi un drum public cu un autoturism propriu  prin invocarea împrejurărilor legate de  faptul că drumul respectiv este impracticabil.

Astfel , în cauză s-au administrat probe ,respectiv  înscrisuri , interogatorii şi  proba cu cercetare la faţa locului , ocazie cu care s-a constatat  că respectivul drum nu este impracticabil  aşa cum a susţinut reclamanta, acesta putând fi utilizat  atât pietonal cât şi prin intermediul mijloacelor de transport, aspecte constatate în mod direct  de către instanţa de apel, care s-a deplasat la faţa locului .

Este adevărat că  drumul local nu este reabilitat în totalitate  în sensul că  prezintă denivelări  pe mai multe porţiuni , iar şanţurile de scurgere a apelor pluviale nu sunt executate corespunzător , nefiind  amplasate şi podeţe  de acces în dreptul tuturor gospodăriilor, însă  drumul asigură accesul  la proprietatea reclamantei  fiind  realizate lucrări  de  reparaţii şi amenajare în cursul anului 2015-2016  de către apelanţi , conform planşelor foto filele 214-231 dosar apel şi care se coroborează cu aspectele constatate cu ocazia cercetării la faţa locului de către instanţa de apel.

Prin urmare, în cauză  reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu  ca urmare a neîndeplinirii  unor obligaţii  stabilite în mod legal în sarcina apelantului pârât  , respectiv  printr-o dispoziţie legală  sau contractuală invocându-se doar  imposibilitatea de a ajunge la locuinţa sa  întrucât  mijloacele de transport utilizate au suferit  defecţiuni , ceea ce în cauză nu s-a probat în nici un fel de către reclamantă.

În plus , cu ocazia deplasării la faţa locului, instanţa de apel a constatat  că respectivul drum  a fost utilizat  în configuraţia actuală de toţi locuitorii  zonei , inclusiv de către reclamantă, chiar  în perioada în care si-a edificat construcţia  deţinută de aceasta în partea superioară a drumului, acesta fiind practicabil  pentru efectuarea acestor lucrărilor de construcţie .

În cauză , s-a invocat faptul că drumul  nu asigură accesul unor  maşini de intervenţie , respectiv pompieri, salvare, etc.  pentru locuitorii zonei , însă faţă de  constatările efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului  şi în lipsa altor dovezi care să ateste aceste aspecte , tribunalul nu poate reţine susţinerile reclamantei  în condiţiile în care nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească obligaţia  pârâtului de a efectua lucrări de reabilitare a drumului , întrucât acesta este impracticabil şi produce prejudicii locuitorilor zonei respective, ci obligaţia stabilită a fost doar de a adopta un termen de 10 zile o hotărârire în care să se prevadă măsuri urgente pentru reabilitarea drumului .

Referitor la ultima critică din apel  tribunalul va reţine că  stabilirea unei  despăgubiri în sumă de 80 de euro / zi  în favoarea reclamantei nu reprezintă  în mod real preţul folosinţei  unui vehicul pentru a se asigura accesul reclamantei în raport de nevoile concrete ale acesteia, , avându-se în vedere  susţinerile reclamantei  cu ocazia cercetării la faţa locului potrivit cu care  aceasta  utilizează drumul de acces  o singură dată pe zi, dus - întors şi avându-se în vedere faptul că  drumul este  practicabil cu un mijloc de transport obişnuit, respectiv un autoturism cu tracţiune normală .

În acest sens, la stabilirea despăgubirilor se va avea în vedere că, faţă de solicitarea reclamantei se impune a se stabili cuantumul acestora prin raportare la necesitatea de a asigura accesul către locuinţa sa în regim de taxi  pentru care  o cursă  normală  are o  valoare de aproximativ de  30 lei  dus – întors,  faţă de distanţa pe care un autoturism de acest fel trebuie să o parcurgă  dintr-o staţie  aflată  în  municipiul Curtea de Argeş şi până la destinaţie , respectiv locuinţa reclamantei , de aproximativ 15 km, la un tarif practicat în mod uzual de un autoturism care circulă în regim de taxi de aproximativ 2lei/km, tinând cont şi de principiul echităţii pentru a se determina o justă despăgubire .

Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 C. Proc. civ. va admite apelul declarat de pârâţii şi va schimba în parte sentinţa în sensul că va obliga pe pârâţi să plătească reclamantei pentru perioada cuprinsă între 29.11.2013 - 14.10.2014 inclusiv, suma de 30 Ron/zi reprezentând contravaloare transport (dus-întors) în beneficiul acesteia.

Va menţine în rest sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de constatare a infracţiunii de audienţă.

Respinge cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Respinge excepţia de inadmisibilitate a apelului.

Admite apelul declarat de pârâţii (...)  - PRIN PRIMAR (...) şi  (...) - PRIMARUL (...)  , împotriva sentinţei civile nr. 859/2015 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 732/109/2015, intimaţi  fiind PRIMĂRIA (...)  - PRIN PRIMAR (...) şi reclamanta (...)  .

Schimbă în parte sentinţa în sensul că obligă pe pârâţi să plătească reclamantei pentru perioada cuprinsă între 29.11.2013 - 14.10.2014 inclusiv, suma de 30 Ron/zi reprezentând contravaloare transport (dus-întors) în beneficiul acesteia.

Menţine în rest sentinţa. Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Noiembrie 2016.

Domenii speta

Spete similare