Inaplicabilitatea majorării salariale de 12,5% prevăzute de Anexa viii, Capitolul ii, lit. a, punctul ii, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, în cazul auditorilor interni din cadrul dsvsa b.. Înţelesul noţiunii de „structuri de inspec

Inaplicabilitatea majorării salariale de 12,5% prevăzute de Anexa VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, în cazul auditorilor interni din cadrul DSVSA B.. Înţelesul noţiunii de „structuri de inspecţie şi control”.

- Anexa VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 şi subpunctul 6.2 lit. c) din Legea nr. 153/2017, Ordinul nr. 49/2018 al Preşedintelui A.N.S.V.S.A., art. 2 şi art. 10 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 625/2017, art. 2 lit. b) din H.G. nr. 1415/2009, Instrucţiunile - Anexă la Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 113/2008, Norma sanitară veterinară - Anexă la Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 64/2007, art. 2 lit. a) şi art. 15 alin. 1 şi alin. 2 lit. i), art. 22 alin. 3 din Legea nr. 672/2002

Auditorii interni care își desfășoară activitatea în cadrul D.S.V.S.A., categorie din care face parte și recurentul - reclamant, nu desfășoară activități în structurile de inspecție și control sau, prin atribuțiile specifice, nu desfășoară activități care să contribuie în actul oficial de control.

Fiind vorba despre o structură care realizează controlul măsurilor luate în activitatea de inspecție și control, respectiv a conformității cu normele legale a sistemului de control și management, Auditul Public Intern nu poate realiza și activitățile asupra cărora exercită controlul.

În atare situație, în acord cu judecătorul fondului, Curtea reține că recurentul - reclamant, în calitate de auditor intern, nu se încadrează în categoria personalului la care se referă dispoziţiile  Anexei VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, pentru a beneficia de majorarea salariului de bază cu 12,5%.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 904/CA/12.11.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor B. şi respingerea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat – în termenul legal - recurs, prin care a solicitat reformarea în totalitate a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs formulate, recurentul – reclamant a arătat că auditorul public este organ de control şi are nemijlocit atribuţii specifice actului oficial de control. Recurentul – reclamant, încadrat la compartimentul de Audit Public Intern din cadrul DSVSA B., participă la actul de control din perspectiva componentelor monitorizare şi audit, având atribuţii exprese în acest sens. Potrivit fişei postului, Capitolul II alin. 2, Compartimentul Audit Public Intern din cadrul DSVSA B. îşi exercită atribuţiile asupra tuturor activităţilor desfăşurate de către DSVSA, inclusiv asupra sistemului de control oficial, astfel cum este definit de legislaţia naţională şi europeană în vigoare. Recurentul – reclamant a invocat dispoziţiile art. 2 şi art. 10 din Regulamentul CE nr. 882/2004 şi a susţinut că, în raport de atribuţiile stabilite recurentului – reclamant prin fişa postului, de dispoziţiile legale amintite, cât şi faţă de dispoziţiile art. 3 alin. 1 ind. 1 din H.G. nr. 136/2018, acesta contribuie în actul oficial de control, astfel că beneficiază de majorarea de 12,5% conform Cap. II, lit. A, pct. II, subpunctul 6.2, litera b, pct. 5 din Anexa VIII a Legii nr. 153/2017, drept conferit de lege şi care nu poate fi atributul discreţionar al directorului instituţiei pârâte. Nu poate fi primită nici apărarea intimatei – pârâte privind neîncadrarea recurentului în prevederile legale ce  vizează activitatea de control oficial, întrucât din fişa postului rezultă fără putinţă de tăgadă că recurentul are printre alte atribuţii stabilite cele de control oficial din domeniul Capitolului II alin. 6 pct. 7 din fişa postului.

Recurentul – reclamant a invocat dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 672/2002 şi a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii şi a prevederilor lit. b) pct. 6.2 subpunctul 5 din Anexa VIII Cap. II din Legea nr. 153/2017, recurentul întrunind condiţiile acestui text legal, având în vedere că acesta are ca atribuţie auditul public intern asupra tuturor activităţilor desfăşurate de DSVSA, inclusiv asupra sistemului de control oficial, prevederile legale menţionate aplicându-se în mod corespunzător şi funcţionarilor publici din aparatul propriu al ANSVSA şi structurilor subordonate acestuia.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 din Codul muncii.

Intimata - pârâtă Direcția Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

În motivare, intimata – pârâtă a arătat că DSVSA B. a stabilit salariul de bază al recurentului – reclamant (auditor public intern) prin Decizia nr. 154/31.01.2020, fără acordarea majorării de 12,5%, ţinând cont de faptul că legiuitorul nu a prevăzut acest lucru şi pentru auditul public intern, aşa cum rezultă din prevederile legale incidente – art. 2 lit. a), art. 13, art. 15 alin. 1 şi 2 şi art. 22 din Legea nr. 672/2002, Anexa nr. 8, Cap. II, pct. II, subpunctul 6.2 lit. B pct. 5 şi lit. c din Legea nr. 153/2017. Recurentul - reclamant, auditor public intern, nu a beneficiat de majorarea salarială menţionată, deoarece acesta nu îşi desfăşoară activitatea în structurile de inspecţie şi control sau prin atribuţiile specifice nu contribuie în actul oficial de control.

Intimata – pârâtă a susţinut că prin art. 2 din H.G. nr. 1415/2009 se specifică faptul că noţiunile de control oficial şi respectiv control oficial sanitar – veterinar sunt definite de legislaţia în domeniu, după cum urmează : art. 2 alin. 1 lit. a) şi b) din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 113/2008, art. 2 alin. 2 lit. a) din Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 64/2007. Aşadar, funcţia de control este exercitată prin structurile de inspecţie şi control prevăzute în ROF al DSVSA B. (Serviciul Control oficial sănătate şi bunăstare animală, Serviciul Control oficial siguranţa alimentelor etc.) şi este exercitată de către inspectori sau personalul de specialitate, iar auditorii interni nu desfăşoară activitate într-o astfel de structură şi nici nu fac parte din personalul nominalizat să desfăşoare o astfel de activitate, aceştia având alte atribuţii. Implicit, auditorii publici interni nu pot contribui vreun fel în actul de control oficial, întrucât nu au astfel de atribuţii, intimata – pârâtă invocând în acest sens prevederile art. 2 lit. a), art. 15 alin. 1 şi 2 şi art. 22 alin. 3 din Legea nr. 672/2002, art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 119/1999. Susţinerea recurentului – reclamant că desfăşoară activitate de control oficial potrivit textelor legale indicate coroborate şi cu art. 28 alin. 8 pct. 10 din ROF DSVSA B., raportat şi la fişa postului, este total tendenţioasă şi neadevărată, faţă de definiţia din ROF transpusă în fiţa postului. Cu alte cuvinte, a susţinut intimata, nu putem vorbi de o activitate de control oficial tehnic, ci de o activitate de audit financiar şi documentar, desfăşurată asupra tuturor activităţilor instituţiei, inclusiv asupra activităţii de control oficial desfăşurată în teren de medicii veterinari, dar şi în laborator şi serviciile din cadrul DSVSA B.. Regulamentele CE nr. 882/2004, art. 2, 4 şi 6 şi Decizia Comisiei nr. 677/29.09.2006 sunt de natură să întărească şi mai mult convingerea instanţei că, din  textele precizate, se remarcă voinţa legiuitorului comunitar ca, prin activitatea de audit intern, să fie evaluată însăşi eficienţa sistemului de control oficial. În concluzie, nu se pune problema realizării efective de auditor a activităţii de control oficial, în exploataţii, ferme, carmangerii, brutării, magazine, ci se auditează doar maniera în care se desfăşoară aceste controale, iar în textele legale invocate cu privire la legislaţia incidentă – menţionarea „auditul intern (expresis verbis)” în reglementarea comunitară referitoare la controalele oficiale - nu face trimitere la auditul public intern care este în fapt un audit financiar şi nu audit tehnic. Dincolo de textele legale enunţate, intimata - pârâtă a arătat că auditorul nu poate desfăşura o activitate de control şi apoi, ulterior, să îşi verifice/auditeze propria activitate, în acest sens fiind şi Standardele de Audit Intern.

Intimata – pârâtă a arătat, de asemenea, că, la nivel de ţară, datele sunt publice pe site-ul fiecărei Direcţii Sanitar - Veterinare, la rubrica Informaţii de Interes Public, secţiunea Informaţii Financiare, unde sunt postate salariile aferente anului 2018, pentru fiecare funcţie şi gradaţie, iar din consultarea acestora a reieşit că din cele 42 de direcţii, peste 35 din acestea au apreciat că auditorul nu desfăşoară activităţi de control oficial şi ca atare nu au acordat majorarea salariată de 12,5 %. Nici ordonatorul principal de credite Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară nu a acordat această majorare de 12,5 % pentru cei cinci auditorii publici interni, iar direcţiile care au acordat acest spor, la momentul la care au fost auditate de către Camerele de Conturi Judeţene, opinia unanimă a auditorilor Camerelor de Conturi, a fost aceea că majorarea acordată este nelegată şi au stabilit ca neconformitate acest lucru, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt.

În concluzie, intimata - pârâtă a susţinut că în mod temeinic şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare a procedat corect la emiterea deciziei de salarizare fără acordarea majorării solicitate de recurentul - reclamant, astfel încât se impune respingerea recursului.

Recurentul – reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei – pârâte.

În probaţiune, în recurs, recurentul – reclamant a depus la dosar înscrisuri.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentul – reclamant A., Curtea reţine următoarele :

Criticile aduse de recurentul – reclamant sentinţei civile nr. 904/CA/12.11.2020 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv de casare care este, însă, nefondat.

Cu titlu prealabil, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 154/31.01.2018 emisă de intimata – pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor B., s-a dispus că, începând cu data de 01.01.2018, recurentul – reclamant, încadrat în funcţia publică de execuţie de auditor, gradul profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor B. – Compartiment Audit Public Intern, beneficiază de un salariu de bază de 8.522 lei, la care se adaugă 30% spor pentru condiţii de muncă în cuantum de 2.557 lei, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate în buget.

Analizând îndreptăţirea recurentului – reclamant A. de a beneficia, începând cu data de 01.01.2019, de o majorare a salariului de bază cu 12,5%, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor Anexei VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, „Personalul din cadrul administraţiei publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care îşi desfăşoară activitatea în structurile de inspecţie şi control sau prin atribuţiile specifice contribuie în actul oficial de control, respectiv de inspector al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor beneficiază de majorarea salariului de bază cu 12,5%”, iar potrivit lit. c) de la subpunctul 6.2, „Prevederile lit. a) şi b) se aplică în mod corespunzător şi funcţionarilor publici din aparatul propriu al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi structurile subordonate acesteia”.

Aşadar, beneficiază de majorarea salariului de bază cu 12,5% conform Anexei VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, personalul din cadrul administraţiei publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care îndeplineşte condiţia de a-şi desfăşura activitatea în structurile de inspecţie şi control sau care îndeplineşte condiţia ca, prin atribuţiile specifice, să contribuie în actul oficial de control.

În privinţa structurilor de inspecţie şi control, Curtea reţine că acestea sunt determinate prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, aprobat prin Ordinul nr. 49/2018 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Regulament potrivit căruia din categoria structurilor de inspecţie şi control fac parte Serviciul/Biroul Control Oficial Sănătate şi Bunăstare Animală, Biroul/Compartimentul Nutriţia Animalelor şi Produse Medicinale Veterinare, Serviciul/Biroul Control Oficial Siguranţa Alimentelor, Circumscripţiile Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Oficiale sau Laboratorul sanitar - veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

Potrivit R.O.F. menţionat, aceste structuri de inspecţie şi control realizează controale oficiale, în domeniul specific de activitate, pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor.

Compartimentul Audit Public Intern (în cadrul căruia îşi exercită activitatea recurentul – reclamant), organizat ca structură funcţională în subordinea directă a directorului executiv al D.S.V.S.A., nu are astfel de atribuţii şi responsabilităţi specifice, ci „efectuează misiuni de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi control ale D.S.V.S.A., inclusiv cel de control oficial din domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate” (art. 28 alin. 6 punctul 7 din Regulament), astfel că nu se încadrează în categoria structurilor de inspecţie şi control, în sensul R.O.F.

 În privinţa încadrării recurentului – reclamant în categoria de personal care, „prin atribuţiile specifice, contribuie în actul oficial de control”, Curtea reţine că recurentul – reclamant exercită funcţia publică de execuţie de auditor, iar potrivit pct. 7 din fişa postului, acesta “efectuează misiuni de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi control al D.S.V.S.A. B., inclusiv cel de control oficial din domeniul sanitar – veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate”. Aşadar, recurentul – reclamant, încadrat în funcţia publică de execuţie de auditor, nu contribuie prin atribuţiile specifice, la realizarea actului oficial propriu – zis, de control, ci, potrivit atribuţiilor înscrise în fişa postului, evaluează conformitatea cu normele legale, a  sistemelor de management financiar şi control al D.S.V.S.A. B., inclusiv a actelor de control oficial realizate.

Distincţia dintre “actele oficiale de control” şi misiunile de audit public intern rezultă cu evidenţă chiar din prevederile art. 5 din R.O.F. al D.S.V.S.A., potrivit cărora „controalele oficiale” – materializate în acte oficiale de control - vizează verificarea „conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor”. Misiunile de audit public intern nu verifică respectarea legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a normelor de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, ci vizează verificarea conformităţii cu „normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate” a sistemelor de management financiar şi control ale D.S.V.S.A.

Mai mult, potrivit tezei finale a art. 5 din R.O.F., categoria de personal care efectuează controale oficiale „poate aplica sancţiuni şi măsuri complementare, conform prevederilor legale în vigoare”, atribuţie care nu le revine auditorilor publici interni.

De asemenea, prevederile art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor, definesc noţiunea de „control oficial” ca reprezentând „orice formă de control efectuat de autoritatea competentă sau de Comunitate în vederea verificării conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare, precum și dispozițiile privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor”, precum şi noţiunea de „inspecţie” ca reprezentând „examinarea oricărui aspect legat de hrana pentru animale, produse alimentare, sănătatea animală și bunăstarea animalelor pentru a verifica dacă aceste aspecte respectă cerințele din legislația privind hrana pentru animale, produsele alimentare, precum și dispozițiile privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor”.

Aşadar, în sensul Regulamentului (CE) nr. 882/2004, atât controlul oficial, cât şi inspecţia presupun examinarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare, precum și cu dispozițiile privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor, activităţi care nu sunt cuprinse în sfera noţiunii de „audit”, definită de acelaşi Regulament ca reprezentând „o examinare metodică și independentă destinată să stabilească dacă activitățile și rezultatele aferente respectă dispozițiile stabilite anterior și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare cu eficiență și permit atingerea obiectivelor”.

Faptul că, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Regulamentului (CE) nr. 882/2004, auditul este menţionat în categoria metodelor şi tehnicilor de control utilizate pentru realizarea atribuţiilor referitoare la controalele oficiale, alături de monitorizare, supraveghere, verificare, inspecție, prelevare de probe și analiză, nu poate determina concluzia că prin activitatea de audit se realizează un „act oficial de control”.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 625/2017 statuează că „(1) Pentru a garanta respectarea de către autoritățile competente a prezentului regulament, acestea efectuează audituri interne sau solicită efectuarea auditării lor și iau măsurile necesare având în vedere rezultatele respectivelor audituri. (2) Auditurile menționate la alineatul (1) fac obiectul unei analize independente și se realizează într-un mod transparent”, liniile directoare ale activităţii de audit fiind stabilite prin Decizia Comisiei C.E. nr. 677/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din H.G. nr. 1415/2009, pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor “exercită următoarele funcţii : ... de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate”, iar conform art. 3 alin. 11 din acelaşi act normativ (introdus prin H.G. nr. 136/2018), “Autoritatea şi unităţile din subordine realizează controlul respectării legislaţiei aplicabile în domeniile de activitate, prin personalul care îşi desfăşoară activitatea în structurile de inspecţie şi control, respectiv prin personalul care, în mod direct sau indirect, potrivit atribuţiilor specifice stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale acestora, aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii, contribuie în actul oficial de control”.

Instrucţiunile – Anexă la Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 113/2008 definesc noţiunea de control oficial ca reprezentând “orice formă de control pe care îl efectuează autoritatea competentă ori Comisia Europeană împreună cu statele membre ale Uniunii Europene, pentru verificarea conformităţii cu legislaţia în domeniul alimentelor” (art. 2 lit. a) şi noţiunea de inspectori ai autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ca reprezentând “personalul de specialitate angajat, în condiţiile legii, al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, respectiv al direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene sau a municipiului Bucureşti, cu atribuţii de control oficial conform fişei postului” (art. 2 lit. b).

Cu şi mai multă evidenţă, Norma sanitară veterinară privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de control oficial sanitar – veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unităţile care produc alimente de origine animală – Anexă la Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 64/2007, defineşte noţiunea de “control oficial sanitar-veterinar” ca reprezentând “orice formă de control pe care îl efectuează personalul de specialitate pentru verificarea conformităţii cu legislaţia în domeniul alimentelor, precum şi cu regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor” (art. 2 alin. 2 lit. a) şi menţionează că “personalul de specialitate” care realizează acest control este reprezentat de “medicii veterinari sau personalul veterinar auxiliar care efectuează controlul oficial sanitar-veterinar în unităţile prevăzute la pct. I din anexa nr. 1” (art. 2 alin. 2 lit. b).

Auditorii publici nu sunt enumeraţi în categoria personalului de specialitate care realizează controlul oficial sanitar – veterinar, potrivit dispoziţiilor citate ale Ordinului nr. 64/2007 şi nu au atribuţii de control oficial în sensul Ordinului nr. 113/2008, mai sus menţionat, întrucât activitatea de control pe care aceştia o îndeplinesc nu vizează verificarea conformităţii cu legislaţia în domeniul alimentelor, ci evaluarea sistemelor de management financiar şi control ale D.S.V.S.A. B., inclusiv cel de control oficial din domeniul sanitar – veterinar şi pentru siguranţa alimentelor în sensul stabilirii transparenţei acestora şi a conformităţii lor “cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate” (art. 28 alin. 6 punctul 7 din R.O.F. al D.S.V.S.A.)

Astfel, prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 672/2002 definesc auditul public intern ca reprezentând o “activitate funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere, concepută să adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernantă”.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus analizate, Curtea apreciază întemeiată susţinerea intimate – pârâte în sensul că nu se pune problema realizării efective de către auditori a activităţii de control oficial în cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (în exploataţii, ferme, carmangerii, brutării, magazine şi altele), ci se auditează doar maniera în care se desfăşoară aceste controale.

Faptul că dispoziţiile art. 15 alin. 1 şi alin. 2 lit. i) din Legea nr. 672/2002 (similar art. 28 alin. 2 din R.O.F. al D.S.V.S.A.) prevăd că  “Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o entitate publică”, inclusiv asupra sistemului de control oficial, nu înseamnă că auditul public intern se confundă cu fiecare dintre activităţile auditate sau că auditorii publici interni participă la toate activităţile auditate desfăşurate în cadrul entităţii publice.

Dimpotrivă, dispoziţiile legale (art. 22 alin. 3 din Legea nr. 672/2002) stabilesc pentru auditorii interni interdicţia de a fi implicaţi în vreun fel în îndeplinirea activităţilor pe care în mod potenţial le pot audita şi în elaborarea şi implementarea sistemelor de control intern al entităţilor publice. Aşadar, cu atât mai puţin, recurentul – reclamant, în calitate de auditor public intern, nu poate invoca participarea sa, prin atribuţiile specifice fişei postului, la activitatea de control oficial pe care o auditează.

Emiterea de intimata – pârâtă D.S.V.S.A. B. a Deciziei nr. 313/02.12.2020 - depuse de către recurentul – reclamant la dosar în recurs – nu poate fi reţinută de către instanţă ca reprezentând o dovadă a recunoaşterii îndreptăţirii recurentului – reclamant de a beneficia de majorarea salariului de bază cu 12,5% conform prevederilor Anexei VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, atâta timp cât, în cuprinsul acestei decizii, nu se menţionează în mod expres faptul că recurentului – reclamant i s-a acordat respectiva majorare salarială. Mai mult, emiterea de către intimata – pârâtă a Deciziei nr. 313 din data de 02.12.2020 nu poate reprezenta prin ea însăşi, în lipsa altor elemente care să confirme această interpretare, temeiul acordării în favoarea recurentului – reclamant a majorării salariale de 12,5% începând cu data de 01.01.2019.

De asemenea, jurisprudenţa depusă la dosar în recurs de către recurentul – reclamant (sentinţa civilă nr. 348/24.07.2020 a Tribunalului Sibiu) nu poate fi reţinută de către instanţă, având în vedere că, prin decizia nr. 173/15.02.2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. xxxx/85/2019, s-a dispus admiterea recursului promovat, casarea în parte a sentinţei civile nr. 348/24.07.2020 a Tribunalului Sibiu şi respingerea ca nefondată a acţiunii în contencios administrativ formulate în acel dosar.

Concluzionând, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale mai sus analizate, rezultă fără dubiu că auditorii interni care își desfășoară activitatea în cadrul D.S.V.S.A., categorie din care face parte și recurentul - reclamant, nu desfășoară activități în structurile de inspecție și control sau, prin atribuțiile specifice, nu desfășoară activități care să contribuie în actul oficial de control.

Fiind vorba despre o structură care realizează controlul măsurilor luate în activitatea de inspecție și control, respectiv a conformității cu normele legale a sistemului de control și management, Auditul Public Intern nu poate realiza și activitățile asupra cărora exercită controlul.

În atare situație, în acord cu judecătorul fondului, Curtea reține că recurentul - reclamant, în calitate de auditor intern, nu se încadrează în categoria personalului la care se referă dispoziţiile  Anexei VIII, Capitolul II, lit. A, punctul II, subpunctul 6.2 lit. b) punctul 5 din Legea nr. 153/2017, pentru a beneficia de majorarea salariului de bază cu 12,5%

Pentru toate aceste considerente, reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate de prima instanţă, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 904/CA/12.11.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi va menţine, în consecinţă, dispoziţiile acesteia.

Domenii speta

Spete similare