Acţiune pauliană

Conţinut speţă : Prin  sentinţa civilă nr.1883 din 02.03.2016 instanţa de fond a  respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi pe fond a admis cererea de chemare în judecată  formulată de reclamant şi, în consecinţă, s-au declarat inopozabile faţă de reclamant actul de lichidare a regimului comunităţii legale autentificat cu încheierea nr. 1559 din 12.07.2012 şi actul de partaj voluntar autentificat cu încheierea nr. 1560 din 12.07.2012 încheiate între pârâţi, având ca obiect imobilul reprezentând în natură casă de locuit în regim de înălţime P+M, cu o suprafaţă construită de 112 mp, împreună cu teren aferent de 2.834 mp. Instanţa de fond a reţinut că prin actul de partaj voluntar autentificat cu încheierea nr. .... din 12.07.2012, pârâtul i-a cedat pârâtei partea sa din imobilul pe care îl deţineau în coproprietate, declarând că nu are nici o pretenţie şi că nu a primit nici o sultă, fiind vorba, practic, despre un act cu titlu gratuit şi că în cazul acestuia, singurele condiţii care trebuie îndeplinite sunt existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, prejudiciul creditorului şi frauda debitorului, nu şi complicitatea la fraudă a terţului, deoarece, acesta dobândind un drept de proprietate printr-un act cu titlu gratuit, pierderea acestui drept nu îi creează nici un prejudiciu material. Condiţia ca reclamantul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă s-a reţinut de instanţa de fond că este îndeplinită în speţă, acest aspect reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creanţa fiind constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, creanţa fiind anterioară actelor atacate. Instanţa de fond a constatat că este îndeplinită această condiţie, deoarece prin contractul de donaţie, pârâtul şi-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului pe care îl deţinea, iar prin adresa nr. 3....... din 24.12.2013 eliberată de Unitatea administrativ teritorială, s-a comunicat executorului că pârâtul nu figurează cu bunuri impozabile în baza de date a instituţiei.

În ceea ce priveşte condiţia fraudei debitorului, pârâtul a recunoscut că intenţia cu care au fost încheiate aceste acte a fost de a deveni insolvabil,sens în care a învederat că a mai înstrăinat un imobil către mama pârâtei depunând la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1... din 12.07.2012.Pentru aceste considerente instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1652 alin.1 Cod civil.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri şi a încheierii prin care s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respins ca nefondat. Instanţa de apel a reţinut că mod corect a apreciat prima instanţă ca termenul a început să curgă din data de 06.06.2013, dată la care reclamantul intimat a luat cunoştinţă de soluţia de respingere a notarii somaţiei conform dovezii  de comunicare a Încheierii CF întrucât numai de la aceasta data a luat la cunoştinţa de soluţia de respingere si motivul de respingere si, data de la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască  prejudiciul ce rezultă din actul atacat. Este adevărat că efectuarea formalităţilor de publicitate s-au efectuat la data de 16.07.2012 însă aceasta nu echivalează în mod obligatoriu cu data la care creditorul a cunoscut prejudiciul din actul atacat sau trebuia să-l cunoască, în condiţiile în care aflându-se în procedura de executare silită pe care a iniţiat-o împotriva debitorului intimat, în vederea identificării bunurilor aflate în proprietatea debitorului intimat executorul judecătoresc rezultă că a efectuat mai multe demersuri la diferite instituţii, inclusiv la Oficiul de cadastru la care s-a comunicat că debitorul nu este identificat în evidenţe cu înregistrări referitoare la bunuri imobile conform răspunsului din data de 05.12.2012. Numai prin Adresa nr.7..... din data de 17.04.2013 eliberată de Unitatea administrativ teritorială, la solicitarea executorului judecătoresc s-a comunicat că debitorul intimat si apelanta sunt înregistraţi în evidentele fiscale cu casă de locuit si teren intravilan cuprinse. Ulterior acestui răspuns, executorul judecătoresc a solicitat notarea somaţiei în cartea funciară de mai sus, cerere respinsă prin încheierea CF din data de 28.05.2013 comunicată reclamantului intimat la data de 06.06.2013, dată de la care curge termenul de un an. 

Instanţa de apel a reţinut pe fond că debitorul si-a mărit o stare de insolvabilitate, micşorându-si activul patrimonial prin operaţiunea de cedare a cotei sale de proprietate asupra imobilului casă din litigiu în favoarea apelantei cu titlu gratuit, acte ce rezultă că au fost încheiate între cei doi soţi numai după ce debitorul intimat a luat la cunoştinţă de iniţierea procedurii de executare silită împotriva sa, urmărind astfel să-şi creeze o stare de insolvabilitate.  Referitor la cea de-a doua condiţie privind frauda debitorului, instanţa de apel a reţinut că prin încheierea acestor acte, intimatul debitor a avut cunoştinţă de faptul că acestea sunt păgubitoare pentru creditor si că prin acestea si-a creat o stare de insolvabilitate, însăşi intimatul debitor prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond a recunoscut că existând un titlu executoriu a convenit împreună cu parata apelantă să încheie un act de partaj voluntar cu privire la imobilul proprietate comună, acte prin care cota sa era contributiv inferioară faţă de cota apelantei. Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în deplină concordantă cu probaţiunea administrată a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile acţiunii revocatorii reglementată de art.1562 cod civil. Cat priveşte prima condiţie si anume ca actele atacate să fi creat creditorului un prejudiciu este îndeplinită în speţă deoarece prin aceste acte debitorul intimat a avut o cotă de proprietate inferioară, fată de cota apelantei şi i-a cedat acesteia, cota sa de 1/5 parte fără a-i percepe vreo sultă. Pentru a deveni insolvabil de orice bunuri tot la acea dată intimatul debitor a arătat că  a înstrăinat şi un alt imobil mamei apelantei la un preţ cu mult sub valoarea de circulaţie a imobilului din acea perioadă.

Faptul că ulterior divorţului parţilor survenit în anul 2014, au fost încheiate alte acte si înţelegeri între apelantă si debitorul intimat, acte evident ulterioare celor atacate în speţă, nu prezintă relevanţă în condiţiile în care în cuprinsul actului de partaj atacat debitorul a declarat că nu are nici o pretenţie si nu a primit nici o sultă aferentă cotei sale de proprietate, mai mult a recunoscut intenţia cu care au fost încheiate actele de a deveni insolvabil. Referitor la condiţia de complicitate la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul, respectiv a apelantei parate s-a reţinut că această condiţie trebuia îndeplinită numai în cazul unui act cu titlu oneros. Când actul atacat este cu titlu gratuit ca si actele obiect al prezentului litigiu este suficientă frauda debitorului, condiţie îndeplinită si dovedită în cauză.

( Tribunalul Bihor- Secţia I civila, decizia civila nr.941/A/2016)

Domenii speta

Spete similare