Consecinţa transferului creanţei către o societate nebancară asupra caracterului de titlu executoriu al contractului.

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004.001680

Dosar nr. 19921/197/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1680/Ap

Şedinţa publică de la 02.12.2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE (…)

JUDECĂTOR (…)

GREFIER (…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei civile privind pe apelanta SC DDM INVEST XX AG, prin SC APS ROMANIA SRL, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata PM, împotriva sentinţei civile nr. 7654/07.07.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 19921/197/2015, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită. 

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 18.11.2016, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de faţă constată că prin sentinţa civilă nr.7654/2016 s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului creditoarei intimate. S-a respins excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. S-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea PM, având CNP (…), cu domiciliul în Braşov, b-dul (…) jud. Braşov şi cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. SMB cu sediul în Braşov, b-dul (…) jud. Braşov în contradictoriu cu intimata SC DDM Invest XX AG prin reprezentant SC APS România SRL, cu sediul procesual ales în Bucureşti, (…), Clădirea de Birouri (…). S-a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosar execuţional nr.607/2015 BEJ LSB. A fost obligată intimata să achite Statului Român  suma de 1270 lei cu titlu de taxe judiciare de timbru.

În motivarea soluţiei pronunţate s-a reţinut următoarele:

În data de 21 07 2008 s-a încheiat Contractul de credit nr.080613SEL1886 între ABN AMRO şi PM, prin care s-a acordat acesteia un împrumut în sumă de 4437 euro, pe o perioadă de 120 luni.

În data de 14 08 2013 s-a încheiat un contract de cesiune de creanţă între ABN AMRO şi APS Fund Alpha uzavreny investicni fond SA, iar ulterior, în data de  28 08 2013 s-a încheiat între APS Fund Alpha uzavreny investicni fond SA şi DDM Invest XX AG contract de cesiune de creanţe.

În data de 24 08 2015 creditoarea SC DDM Invest XX AG prin reprezentant SC APS România SRL a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei PM, pentru recuperarea creanţei de 4558,82 euro, cerere înregistrată sub dosar execuţional nr 607/2015 BEJ LSB.

Prin Încheierea din data de 24 08 2015 BEJ LSB a încuviinţat executarea silită privind titlul executoriu constând în contract de credit nr.080613SEL1886, la cererea creditoarei SC DDM Invest XX AG prin reprezentant SC APS România SRL împotriva debitoarei PM, pentru recuperarea creanţei de 4558,82 euro plus cheltuieli de executare.

În data de 25 08 2016 s-a emis somaţie mobiliară către contestatoare.

Contestatoarea a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a creditoarei, faţă de dispoziţiile Deciziei nr.9/2016 a ÎCCJ.

Prin Decizia nr.9/4 04 2016 a ÎCCJ s-a stabilit faptul că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilier juridic sau avocatul acesteia din urmă.

În fapt, contestatoarea a dorit să invoce excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului creditoarei. Instanţa apreciază faptul că dispoziţiile Deciziei nr 9/2016  ÎCCJ se referă la cererile adresate instanţei de judecată şi nu cele adresate executorilor judecătoreşti, astfel că va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului creditoarei intimate.

Contestatoarea a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deşi s-au invocat dispoziţiile art. 706 Noul cod de procedură civilă, care se referă la excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Prin urmare, instanţa a reţinut faptul că s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Potrivit art. 706 al 1 Noul cod de procedură civilă-dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Instanţa a reţinut faptul că contractul de credit s-a încheiat pe o perioadă de 120 luni, urmând să expire în iulie 2018.Întrucât contestatoarea nu a respectat obligaţiile contractuale, efectuând ultima plată în 12 06 2013, creanţa a fost cedată în data de 14 08 2013, când s-a declarat scadenţa anticipată a creditului.

Prin urmare, executarea silită s-a început  înăuntrul termenului de 3 ani, instanţa de fond respingând excepţia invocată ca nefiind întemeiată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut următoarele:

Conform art.632 al 1 Noul cod de procedură civilă-executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit art.663 al 1 Noul cod de procedură civilă-executarea silită nu se poate face decât pentru o creanţă care este certă, lichidă şi exigibilă.

Efectul cesiunii de creanță implică transmiterea creanței împreună cu toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, precum și accesoriile și garanțiile sale, potrivit ar. 1568 Cod civil care guvernează contractul de cesiune invocat de către creditoarea intimată.

 Cesiunea de creanțe este un contract consensual, care se încheie valabil din momentul realizării acordului de voință, însă, ca instrument juridic care conferă calitatea de creditor al obligației pecuniare, contractul de cesiune de creanță nu are natura juridică a unui contract de garanție (reală sau personală) în sensul celor anterior menționate. Ca urmare, nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu în privința cesiunii de creanță.

Prin urmare, transferul creanței nu  implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu întrucât, dacă legiuitorul ar fi intenționat să confere acest caracter cesiunii de creanță ar fi precizat în mod expres, cum a făcut-o în cazul contractelor de garanție reală și personală.

În niciun caz nu se poate aprecia caracterul de titlu executoriu ca fiind un accesoriu al creanței, deoarece acolo unde legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, nici interpretul nu poate adăuga. De altfel, caracterul executoriu este al titlului constatator al creanței și nu al creanței, singurele caractere ale acesteia fiind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea. Dreptul societăților bancare de a-și cesiona creanțele nu este limitat, însă acest drept are ca obiect numai creanțele, nu și caracterul executoriu al titlului.

Contractul bancar reprezintă titlu executoriu numai pentru societatea bancară, în temeiul art. 120 din OG nr. 99/2006, cadrul legal ce reglementează exclusiv societățile bancare, nu și SRL-uri, indiferent de natura lor, iar încheierea unui contract de cesiune a creanței nu transferă cesionarului și caracterul executoriu al titlului.

Împrejurarea că, în baza cesiunii de creanță, cesionarul trebuie să remită cedentului și înscrisurile doveditoare ale creanței nu dă dreptul cesionarului de a se folosi de caracterul executoriu al titlului constatator al creanței. Contractul de credit remis cesionarului de către cedent face dovada existenței creanței, însă caracterul executoriu al titlului nu se va transmite cesionarului, acesta fiind ţinut să obţină, în temeiul titlului constatator al creanței, un titlu executoriu în condițiile dreptului comun.

Faţă de considerentele mai sus reţinute, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia la executare formulată şi pe cale de consecinţă a admis-o şi a dispus anularea formelor de executare efectuate în  dosar execuţional nr.607/2015 BEJ LSB.

Împotriva acestei soluţii s-a declarat apel de către intimata DDM Invest XX AG.

În motivarea apelului, s-au invocat următoarele motive:

La data de 21.07.2008 intre ABN AMRO si contestatoare s-a încheiat contractul de credit nr. 080613SEL1886, prin care contestatoarea a împrumutat suma de 4.437 euro, urmând a o restitui pe o perioada de 120 de luni.

La data de 14 august 2013 RBS Bank România S.A (fosta ABN AMRO Bank România S.A.) a transmis către APS FUND ALPHA uzavfeny investicni fond, a.s. creanţa deţinuta asupra debitorului, cesionând astfel toate drepturile si garanţiile aferente acestuia.

Ulterior momentului încheierii cesiunii de creanţă mai sus menţionata a intervenit o a doua cesiune de creanţa intre APS FUND ALPHA uzavfeny investicni fond, a.s. si DDM Invest XX AG , la data de 28 august 2013, având acelaşi obiect.

Ambele cesiuni au fost aduse la cunoştinţa contestatoarei.

Potrivit art. 1.566 cod civil, cesiunea de creanţa este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţa împotriva unui terţ.

Odată cu transmiterea dreptului de creanţa, creditorul cesionar dobândeşte toate drepturile aflate în legătură cu creanţa cesionata, inclusiv toate garanţiile si accesoriile care o însoţesc-art. 1.568 c. civil.

Prin contractele de cesiune din data de 14.08.2013 si 28.08.2013 banca a transmis către cesionar creanţa pe care o deţinea împotriva contestatoarei în baza contractului de credit nr. 080613SEL1886/2008.

Prin art. 120 din OUG 99/2006 legiuitorul a consacrat caracterul de titlu executoriu a contractului de credit încheiat de o instituţie de credit, bancara sau nebancara, pentru a permite executarea silită a creanţei constatate prin înscris, iar nu a înscrisului însuşi, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective.

În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi întrucât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel că atributul executorialităţii a devenit o calitate a creanţei, care s-a transmis prin cesiune.

Executorialitatea vizând creanţa însăşi, acest caracter nu este dobândit intuitu personae, astfel ca nu se pierde la momentul la care banca înstrăinează creanţa către terţi, întrucât prin cesiune se transmite şi dreptul de executare în baza contractului, potrivit art. 1.568 c. civil.

Modificarea părţilor originare ale contractului de credit care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil Succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa. În acest sens s-a pronunţat si înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 3/2014.

În aceeaşi ordine de idei din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a impune unei persoane fizice sau juridice, care este titulara unei creanţe constatate printr-un titlu executoriu şi dobândite în mod legal, să parcurgă o nouă procedură judiciară pentru a obţine un alt titlu executoriu ar reprezenta, pe de o parte, o sarcină disproporţionată, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor reglementat de art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţie, dreptul de creanţa fiind cuprins în noţiunea autonomă de bun iar, pe de alta parte, poate aduce atingere garanţiilor dreptului la un proces echitabil, astfel cum au fost dezvoltate pe tărâmul art. 6.

În drept, art. 466 şi urm. c.pr.c, art. 1.566 şi urm. c.civil, Decizia nr. 3/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de apel şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a procedat la anularea tuturor actelor de executare reţinând că transferul creanţei către o societate nebancară nu presupune şi transmiterea caracterului de titlu executoriu al contractului, astfel că apelanta intimată era obligată să obţină un titlu executoriu împotriva contestatoarei întrucât prin cesiunea de creanţă contractul bancar şi-a pierdut caracterul de titlu executoriu.

Raţionamentul instanţei este greşit, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii.

Tribunalul reţine că potrivit art.120 din OUG 99/2006 aprobată cu modificări şi completări prin legea 227/2007, s-a consacrat caracterul executoriu a contractelor de credit încheiate cu o instituţie de credit. Caracterul executoriu este asociat cu creanţa iar nu cu înscrisul ca atare, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie , fiind sesizată în procedura prevăzută de dispoziţiile art.519 şi urm. din codul de procedură civilă, a decis  că în speţă ,,caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atâta timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual ci a devenit o calitate a creanţe ce se transmite prin cesiune”. (  decizie pronunţată în dosar 1/1/2014/HP)

De asemenea, Înalta Curte a mai reţinut că modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

 Astfel, interpretarea dată de Înalta Curte textului legal menţionat mai sus contrazice raţionamentul judecătorului fondului, astfel că , argumentele expuse de acesta nu pot fi reţinute. Soluţia pronunţată de către Înalta Curte este obligatorie pentru instanţe, conform art. 521 alin.3 din codul de procedură civilă.

Faţă de toate considerentele sus expuse, Tribunalul reţine motivul de contestaţie vizând lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de credit nu este fondat, astfel că în mod greşit a fost admisă contestaţia la executare formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art.480 din codul de procedură civilă, Tribunalul urmează a admite apelul declarat şi va schimba în parte sentinţa apelată , conform dispozitivului prezentei decizii.

Soluţiile pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului creditoarei intimate şi excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită vor fi păstrate întrucât nu au fost apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta DDM Invest XX AG împotriva sentinţei civile nr. 7654/2016 pronunţată de Judecătoria Braşov pe care o schimbă în parte în sensul că:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea PM, având CNP 2680213085030 , cu domiciliul în Braşov, b-dul (…) jud. Braşov şi cu domiciliul procesual ales la  Cab. Av. SMB cu sediul în Braşov, b-dul (… ) jud. Braşov în contradictoriu cu intimata SC DDM Invest XX AG prin reprezentant SC APS România SRL, cu sediul procesual ales în Bucureşti (…), Clădirea de Birouri (…).

 Păstrează din sentinţa apelată dispoziţiile referitoare la respingerea excepţiei calităţii de reprezentant a mandatarului creditoarei intimate şi excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2.12.2016.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,

(…) (…)

GREFIER,

(…)

Domenii speta

Spete similare