Tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal

tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 6198/62/2014

SENTINŢA PENALĂ Nr. 161/S

Şedinţa publică de la 22.06.2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (…) – judecător

Grefier- (…)

Cu participarea procurorului (…) din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea prezenatei cauze penale privind pe inculpatul GCG trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal.

Dezbaterile în cauză au fost înregistrare conform art. 369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 16.06.2015 când părţile prezent au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 22.06.2015.

TRIBUNALUL,

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din 13.11.2014 în dosar penal nr. 688/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu lui GCG, inculpat de comiterea infracțiunii de omor în forma tentativei.

Starea de fapt care formează obiectul cercetării constă, în esență, în aceea că la data de 14 octombrie 2014 inculpatul GC și victima GR s-au ciocnit involuntar în timp ce se deplasau cu bicicletele, iar inculpatul a lovit victima căzută la pământ cu o furcă pe care o avea asupra sa cu consecinţa producerii unui pneumotorax (se indică minuta medico – legală de la f. 31 şi biletul de externare de la f. 32 – 33).

Inculpatul nu a dorit urmarea procedurii simplificate și a învederat în permanență că fapta s-a datorat ciocnirii involuntare în timpul căreia victima s-ar fi lovit de furca pe care o ținea pe bicicletă.

Instanța a procedat la administrarea probatoriului adunat la urmărire penală (..)Examinând cauza, Tribunalul reține următoarea stare de fapt:

Părțile locuiesc în același cartier din municipiul Săcele – Gârcini, localnicii fiind de cele mai multe ori rude prin realizarea unor uniuni legale sau doar a unor uniuni convenționale; în acest mediu, oarecum închis, au loc conflicte generate de relațiile maritale prezente sau trecute, generate de diverse legături sau afaceri sociale, conflicte care uneori mocnesc o perioadă mai lungă de timp și cărora le trebuie, pentru a fi reactivate, o simplă întâmplare greșit înțeleasă.

Nu este suficient a se constata existența unei fapte care s-ar circumscrie elementului material al unei infracțiuni, astfel cum este ea descrisă în forma tip, ci este necesar să se identifice motivul care a determinat acea faptă, relațiile dintre părți în timpul și după conflict, dar și elementele de circumstanțiere ale persoanelor implicate în incident. Acest aspect transpare din chiar dispozițiile art 5 Cpp care dispun că organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei , precum și cu privire la persoana suspectului sau a inculpatului; tocmai de aceea există obligația de a strânge probe atât în favoarea cât și în defavoarea, astfel încât atunci când se solicită condamnarea unei persoane, sancțiunea care se aplică să reprezinte o constrângere proporțională în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, cât și o modalitate eficientă de recuperare a infractorului. Tocmai din acest motiv instanța trebuie să identifice nu doar starea de fapt, ci și motivația comiterii acesteia, căci nu doar stabilirea vinovăției în condițiile în care aceasta nu a fost identificată prin actul de trimitere în judecată.

Procedându-se la reaudierea martorilor de la urmărire penală și fiind audiați martori propuși în apărare de inculpat, constatăm că între familiile celor două părți nu există în mod evident o situație conflictuală, însă odată cu incidentul din octombrie 2014 părţile şi-au reamintit că mama victimei locuiește și gospodărește cu un frate al inculpatului, aspect apreciat ca o situaţie ce poate fi exploatată. Între inculpat și victimă nu a existat însă vreodată, din câte s-a precizat, un conflict fizic, aspect care reiese din depozițiile ambelor părţi.

În data de 14 octombrie 2014, GR – victima - circula pe bicicletă, coborând de pe strada Pajiştei din mun. Săcele; întrucât strada este ușor înclinată, cel mai probabil victima circula cu o oarecare viteză care nu i-ar fi permis să oprească în deplină siguranță în cazul ivirii unui obstacol; în același timp a intrat pe strada Pajiștei, circulând pe bicicletă, venind din jos și deplasându-se astfel în sens contrar victimei GR, inculpatul GCG. Aceasta avea asupra sa o furcă cu un singur corn pe care o ținea, confrom propriilor declarații, pe ghidonul propriei biciclete, orientarea vârfului cornului fiind în sus (a se vedea declaraţia inculpatului de la f. 18 verso).

Starea drumului – cu o lățime nu foarte mare, slab iluminat artificial, în ușoară pantă (după cum au susținut martorii din lucrări: GF, C, LV) – determină ca inculpatul și victima să se izbească unul de altul involuntar; urmare acestui accident ambele părți cad de pe bicicletă. Inculpatul GCG înțelege greșit cele întâmplate, fiind speriat de incident și apreciind, cel mai probabil, că este agresat de victimă, se ridică, ia furca și lovește cu vârful acesteia victima în zona pieptului. Acțiunea sa este observată de martorul GM care a strigat înspre inculpat; acesta din urmă, încă neconștientizând pe deplin ce se petrece, strigă martorului să fie lăsat în pace că ”bagă furca și în el”. În scurt timp inculpatul a realizat însă că victima nu încercase să-l agreseze și, dându-și seama că a reacționat disproporționat, părăsește locul faptei, cu atât mai mult cu cât în zonă au început să se adune vecini sau apropiați ai victimei.

Împrejurarea că inculpatul a reacționat speriat fiind, rezultă din rapiditatea cu care s-au derulat evenimentele, inclusiv după evenimentele ce au urmat internării în spital a victimei: astfel, locul faptei este pe stradă slab luminată, victima circula pe bicicletă cu viteză de deplasare mai mare decât cea cu care se deplasa inculpatul care urca strada; întunericul, ora înaintată și ciocnirea bruscă, au fost suficiente pentru ca o inculpatul – persoană simplă, fără capacitate de evalua în mod obiectiv o situație instantanee – să reacționeze instinctual, crezând că este agresat. Din acest motiv victima a şi apreciat la început că este de vină pentru situația creată și inițial a afirmat că a fost vorba de un accident. Împrejurarea că victima nu a identificat nicio acțiune violentă în trecut din partea inculpatului la adresa sa și la rândul său nu a precizat vreun motiv al agresiunii, ne determină să apreciem că acțiunea agresivă a inculpatului a fost urmarea unei greșite perceperi a realității, a unui accident la care la rândul său inculpatul fusese victimă. Într-adevăr, ceea ce a declanșat conflictul părților a fost un accident, provocat cel mai probabil de victimă, accident care l-a determinat pe inculpatul GC, reacționeze instinctual, fără a mai discerne între accident şi agresiune.

Martorul GF a susținut în fața instanței că nu a văzut efectiv evenimentul, doar că a observat pe inculpat trecând, anterior accidentului, pe lângă imobilul în care locuiește. Nici unul din ceilalți martori audiați în cauză nu a văzut scena accidentului sau a agresiunii ce a urmat, cunosc despre acestea de la inculpat, persoana vătămată sau chiar de la martorul GM.

Ca urmare a acestei agresiuni, persoana vătămată GR a suferit o plagă înţepată suprasternală penetrantă, diagnosticul fiind: pneumotorax hipertensiv stâng posttraumatic, o contuzie pulmonară partea stângă şi o fractură sternală medie cu minimă deplasare, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol (a se vedea certificatul medico – legal nr. 2895/E din data de 21 octombrie 2014 de la f. 34).

Inculpatul s-a apărat susținând că victima s-a înțepat în furca sa în momentul în care s-ar fi lovit unul de altul; acest aspect este însă contrazis de martorul ocular GM, dar mai ales de concluziile certificatului medico legal care, completat la data de 03 noiembrie 2014 (f. 35, 42 dosar u.p.), susține că plaga înţepată suprasternală a avut un traiect descendent, de la dreapta spre stânga, cu o lungime minimă de câţiva centimetrii, intensitatea loviturii care a produs plaga a fost una mare și nu este posibilă producerea plăgii prin accidentare involuntară, plaga fiind produsă prin lovire cu corp înţepător, posibil furcă, de către o altă persoană.

Traiectul descendent al plăgii identificate pe corpul victimei relevă faptul că aceasta nu se putea produce în modalitatea descrisă de inculpat, căci dacă vârful furcii ar fi fost orientat în sus atunci traiectul leziunii trebuia să fie ascendent. Mai mult, martorul propus în apărare de inculpat- BV, mama persoanei vătămate, a prezentat o modalitate diferită în care incupatul și-ar fi ținut furca pe bicicletă: lipită de cadrul mijlocului de locomoție, situație în care era imposibil ca vârful furcii să ajungă în zona suprasternală a victimei.

După agresionarea victimei inculpatul s-a deplasat spre locuința sa, cel mai probabil a aruncat furca ce îl incrima la scurt timp de la incident sau în zilele următoare.

Victima a rămas în stradă până la sosirea organelor de poliție și a ambulanței, aceasta din urmă sosind prima la locul faptei. Prima declarație a victimei, constituită ulterior parte civilă, a fost dată în condițiile în care se afla pe patul de spital; la dosar nu există nicio dovadă în sensul că victima nu putea comunica verbal. Dacă această primă declarație este însă indusă sau a fost dată de victimă conștientă fiind de culpa în producerea accidetului ce a generat agresiunea, nu are relevanță, fiind evident însă că după trecerea unei perioade de timp victima nu s-a mai considerat deloc responsabilă de cele întâmplate, susținând doar că nu-și explică atitudinea violentă a inculpatului. Că victimei i se administrau calmante sau perfuzii nu este un fapt ce determină aprecierea că aceasta nu putea comunica și explica, în mare, acțiunile la care participase. Că inițial s-ar fi simțit responsabilă de cele petrecute, pentru ca ulterior să nege implicit acest fapt este o chestiune ce va fi apreciată în cadrul analizării laturii civile.

În drept, fapta inculpatului GCG care, la data de 14 octombrie 2014, pe raza mun. Săcele (str. Pajiştei), urmare a unui accident, a reacționat înțepând cu o furcă în regiunea suprasternală pe GR cu consecinţa producerii unei plăgi descendente, a unui pneumotorax hipertensiv stâng posttraumatic şi a unei contuzii pulmonare pe partea stângă, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor în froma tentativei prev. de art. 32 al. 1 C.p. raportat la art. 188 C.p..

La individualizarea judiciară a sancțiunii ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere că incidentul dintre părţi este unul izolat, că s-a datorat unei greşite perceperi a realităţii, a impulsului de moment generat de o acţiune care a fost generată şi de victimă care s-a ciocnit de inculpat la scurt timp de la momentul la care acesta intrase pe stradă. Cel mai probabil viteza de deplasare a celor două biciclete este motivul accidentului, iar aici avem în vedere că victima circula din susul străzii având astfel, cel la probabil, o viteză de deplasare mai mare. Reacţia inculpatului de după accident deşi nu este justificată şi nici scuzabilă, trebuie interpretată prin prisma omului simplu, despre care se susţine că venea de la muncă. Faptul că ulterior inculpatul a realizat că a reacţionat disproporţionat faţă de realitate nu-l absolvă de răspundere penală, dar justifică reacţia, pe care el o apreciază ca fiind normală, de apărare prin simulare a unei alte stări de fapt.

Că fapta inculpatului se datorează impulsului de moment rezultă şi din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Braşov ( filele 36-37 volum I instanţă), care relevă faptul că atitudinea generală a inculpatului este favorizată atât de factori protectivi cât şi de factori favorizanţi; din categoria primilor sunt indicaţi stabilitatea locativă, suportul moral şi efectiv acordat de concubină şi de membrii familiei sale, abilităţile practice dobândite precum şi capacitatea de a obţine venituri din activităţi lucrative; printre factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional sunt menţionate debutul infracţional timpuriu, internalizarea defectuoasă a valorilor morale şi sociale unanim acceptate, dar şi de toleranţa scăzută la frustrare care uneori generează reacţii exagerate în raport cu natura şi intensitatea stimulilor. Instanţa are în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată, în condiţiile în care o perioadă de timp a fost în stare de arest la domiciliu. Toate aceste elemente au fost apreciate de instanţă la momentul alegerii măsurilor preventive în cauză şi ne determină să considerăm că împrejurările legate de fapta comisă diminuează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, astfel încât fac posibilă reţinerea dispoziţiilor art. 75 al 2 lit b Cod penal.

De asemenea, reţinem că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală şi constatăm, prin raportare la considerentele şi concluziile raportului de evaluare, că reacţiile violente reţinute cu privire la acţiunile din prezenta cauză nu au legătură cu faptele pentru care anterior s-a dispus condamnarea inculpatului; prin urmare se va reţine în sarcina inculpatului o recidivă generală, care nu impune o sancţionare mai dură a acestuia. Nu trebuie omis faptul că inculpatul este la o vârstă tânără, trăieşte în concubinaj şi încerca urmarea unui mod de viaţă pro social la momentul derulării evenimentului din octombrie 2014.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 al. 2 lit b Cod procedură penală va condamna inculpatul GCG pentru comiterea infracţiunii de omor în forma tentativei la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 65 cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal, constatând că inculpatul este nedemn de exercitarea drepturilor electorale pasive.

Se constată că faţă de inculpat s-a dispus măsura arestului la domiciliul şi apoi cea a restului preventiv, astfel că în baza art.72 Cod procedură penală se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate perioada reţinerii, arestului la domiciliu şi a arestării preventive începând cu data de 5.12.2014 la zi.

Măsura arestului la domiciliu a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, după punerea în mişcare a acţiunii penale ş9i audierea inculpatului în prezenţa apărătorului desemnat în cauză, apreciindu-se că această măsură este necesară şi suficientă pentru realizarea scopului procedurii penale. În acelaşi timp, s-au impus inculpatului o serie de obligaţii, printre care şi aceea de a nu părăsi domiciliul; la data de 13 februarie 2015 s-a constatat că inculpatul a încălcat obligaţiile ce-i fuseseră impuse, sens în care s-a înlocuit măsura arestării la domiciliu cu cea a arestului preventiv.

Se constată că nu s-au produs modificări în starea de fapt avută în vedere la momentul înlocuirii măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a arestului preventiv; prin prezenta sentinţă se constată însă vinovăţia inculpatului în comiterea unei infracţiuni cu gravitate deosebită. De asemenea, se observă o oarecare încercare de denaturare a realităţii din partea martorilor audiaţi în prezenta cauză, sens în care se constată necesitatea menţinerii măsurii preventive în considerarea prevederilor art. 202 al 1 Cod procedură penală şi, fiind întrunite în continuare dispoziţiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, se va menţine arestul preventiv sub puterea căruia se găseşte inculpatul .

În baza art. 7 din L 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J. dat fiind infracţiunea ce formează obiectul condamnării.

În cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă Braşov şi persoana vătămată GR.

Se constată o evidentă legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi urmarea produsă, respectiv internarea în spital a victimei; cum instituţia sanitară a făcut cheltuieli pentru recuperarea medicală a victimei, în baza art. 1349 Cod civil, art. 397 Cod procedură penală va dispune obligarea inculpatului GCG la plata către Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă Braşov a sumei de 3.120, 6 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de victima GR. Se constată că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro – contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând daune morale şi cu suma reprezentând onorariu avocat ales şi deplasările acestuia la organele judiciare. Sub acest din urmă aspect se constată că la dosar există toate documentele care atestă faptul că persoana vătămată a făcut cheltuieli pentru plata onorariului de avocat, sens în care se va dispune plata acestei sume în consecinţă.

În ceea ce priveşte însă suma solicitată cu titlu de daune morale instanţa constată că aceasta este exagerată prin raportare la datele speţei. Este de notorietate faptul că orice violenţă – fizică sau psihică – creează traume ce se impun a fi remediate; cum situaţia anterioară nu mai poate fi reluată, se impune compensarea în bani a suferinţei pricinuite victimei. Aici instanţa observă că nu a existat anterior incidentului o situaţie tensionată între părţi, dar că prezenta cauză este privită nu doar ca o modalitate de sancţionare a faptei de către victimă. Astfel, este de remarcat faptul că leziunile traumatice cauzate victimei au necesitat pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei a fost pusă în pericol. Se constată că victima a fost internată timp de 6 zile, cu o evoluţie favorabilă a leziunilor şi s-a apreciat ca fiind necesare relativ 30 de zile pentru recuperare. Apoi, nu este mai puţin important a reţine că incidentul a cărei victimă a fost GR s-a datorat unui accident. Din modul de prezentare al victimei în faţa instanţei se constată că nu există situaţii de risc în evoluţia cazului medical, dar parcurgerea dosarului prezent a dat naştere unor mai vechi discuţii dintre familiile părţilor. De asemenea, este de remarcat faptul că victima nu a indicat că ar fi derulat activităţi lucrative în mod constant sau alte activităţi importante de la care ar fi lipsit în perioada în care s-a produs recuperarea şi nici că ar mai fi necesară prezenţa sa la medic în continuare pentru recuperare. Se constată că victima pare să-şi fi revenit din punct de vedere fizic, iar eventualele sechele se pot remedia prin acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Aşa fiind, se va dispune obligarea inculpatului la plata către partea civilă GR a sumei de 5000 lei cu titlul de daune morale şi se vor respinge restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.

Văzând şi dispoziţiile art. 274, 275 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, cu aplic. art 75 al. 2 lit. b Cod procedură penală condamnă inculpatul GCG pentru comiterea infracţiunii de omor în forma tentativei la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal .

În baza art.72 Cod procedură penală deduce din cuantumul pedepsei aplicate perioada reţinerii, arestului la domiciliu şi a arestării preventive începând cu data de 5.12.2014 la zi şi în baza art. 399 Cod procedură penală, art. 404 Cod procedură penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului GCG (…) deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/J/2015 emis de Curtea de Apel Braşov urmare a deciziei penale nr. 12/C/13.02.2015.

În baza art. 7 din L 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 1349 Cod civil, art. 397 Cod procedură penală dispune obligarea inculpatului GCG la plata către Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă Braşov a sumei de 3.120, 6 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 1349 Cod civil, art. 397 Cod procedură penală obligă inculpatul GCG să plătească părţii civile GR suma de 3.900 lei cu titlu de daune materiale reprezentând onorariu avocat şi suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri morale. Respinge restul pretenţiilor formulate de partea civilă – diferenţa de până la 5000 euro solicitată cu titlu de daune morale – ca nedovedite.

Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, avocat Kerestesz Zoltan, se suportă din fondurile Tribunalului Braşov şi nu se include în cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 Cod procedură penală dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1300 lei.

Cu drept de apel în 10 zile de comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.06.2015.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare