Obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu diferenţa dintre drepturile salariale efectiv primite şi cele cuvenite rezultate urmare aplicării sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA  Nr. 1502/2016

Şedinţa publică de la 18 Mai 2016

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea adresată acestei instanţe la data de 01.09.2015, reclamanta  S. C. M. a chemat în judecată pe pârâtii L. T. H. C. şi M. E. ŞI C. ŞT., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la calcularea şi plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile salariale efectiv primite li drepturile salariale încasate de un salariat ce ocupă o funcţie similară, având acelaşi grad şi aceeaşi vechime în muncă, dar care a beneficiat de sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, despăgubiri calculate începând cu data de 13.04.2010 şi până la încetarea discriminării, sume actualizate la data plăţii.

În motivare, reclamanta arată că în calitate de cadru didactic în cadrul unităţii şcolare pârâte, a obţinut titlul ştiinţific de doctor la data de 13.04.2010 iar începând cu această dată nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului ştiinţific de doctor, anume sporul de 15% pe perioada menţionată, deşi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi are aceeaşi pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu l-au avut în plată la data de 31 decembrie 2009, obţinând titlul de doctor în anul 2010.

Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art.50 alin.10 din Legea nr.128/1997 privind sistemul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare personalul didactic din învăţământul preuniversitar, care are titlul ştiinţific de doctor,  este remunerat cu 15 % în plus la salariul de bază.

Există, însă, situaţii în care, cadre didactice ce deţin titlul ştiinţific de doctor sunt remunerate diferit, în funcţie de data obţinerii titlului. Se arată astfel că doar cele care au obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 primesc în continuare drepturile prevăzute de textul Statutului personalului didactic sub formă de compensaţie tranzitorie, nu şi cele care au obţinut titlul ulterior datei de 1 ianuarie 2010.

Este şi situaţia reclamantei care învederează că nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului ştiinţific de doctor, deşi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi are aceeaşi pregătire cu acele cadre didactice care beneficiază de acest drept .

În opinia sa, prin neacordarea acestui drept, se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept şi impuse cu putere de principiu în dezvoltarea dreptului naţional şi universal , prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv, respectiv, principiul egalităţii în faţa legii şi nediscriminării, consfinţit de art. 16 din Constituţie, art.5 alin.1 din C muncii, art.14 din CEDO.

De asemenea, apreciază că, prin neacordarea remuneraţiei aferente titlului ştiinţific  de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009, se creează în defavoarea membrilor de sindicat o situaţie de discriminare, încălcându-se astfel principiul egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie şi art.14 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Reclamanta a mai arătat că tratamentul juridic aplicat celor două categorii de salariaţi este diferenţiat, iar diferenţierea operată-în funcţie de existenţa sau nu în plată a dreptului salarial corespunzător titlului ştiinţific la data de 31 decembrie 2009- nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferenţiat aplicat. Este evidentă discriminarea faţă de cadrele didactice  care au în plată remuneraţia aferentă titlului de doctor, ceea ce contravine dispoziţiilor OG nr.137/2000 .

Prin  neplata acestui spor,  reclamanta a fost prejudiciată, motiv pentru care a solicitat  plata unor daune interese constând în actualizarea sumelor datorate conform art 166 alin 4 CM, art 1349, art 1531-1533 CCivil

Solicită să se analizeze problema dedusă judecăţii şi din prisma dispoziţiilor art.5 al.1 din OUG 83/2014 privind salarizarea personalului didactic plătit din fonduri publice în anul 2015, aşa cum a fost introdus prin legea 71/2015.

Invocă în sprijinul cererii sale dispoziţiile art.148 şi urm., art.194 NCPC, art. 161, art.166 al.4 C Muncii, art.268 alin.1 lit.c din Codul Muncii, art.278 CM, art.2 din OG 13/2011, art.1530, 1531 Noul Cod Civil, art. 28 din Legea Dialogului Social nr.62/2011, art. 11, art.16 alin.1 şi art.20 din Constituţia României, Legea - cadru nr. 330/2009, Legea nr. 71/2015, OG nr.137/2000, Directiva CNCD din data 27.11.2000 şi Hotărârea CNCD din 20.11.2013, art.14 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă .

Depune, în scop probator, în copie: carte de identitate, adeverinţa nr. 2801/26.10.2015, Diploma de doctor în filologie din 23.03.2010, decizia nr.42/12.05.2015 emisă de liceul pârât prin care i s-a acordat sporul de doctorat de 15% începând cu 01.05.2015 .

La data de 29.10.2015, unitatea şcolară pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că a procedat în mod corect cu privire la acordarea tuturor drepturilor salariale reclamantei, întrucât drepturile aferente sporului de doctorat se nasc în aprilie 2010 urmare a obtinerii diplomei de doctor la 13.04.2010, dată la care, conform art.14 lit.m)din OUG 1/2010, acest spor nu se mai acorda, fiind abrogate dispoziţiile art.50 pct.10 din Legea 128/1997, acest act normativ fiind abrogat la 09.02.2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.

Mai arată că instanţa se poate pronunţa doar cu privire la respectarea întocmai a prevederilor art.126 din Constituţie .

La data de 16.11.2015, a formulat întâmpinare şi pârâtul MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că, potrivit prevederilor Codului Muncii, salariul este plătit salariaţilor de angajator în baza contractului individual de muncă, iar ministerul nu are calitatea de angajator al reclamantei, între această instituţie şi reclamantă neexistând vreun raport juridic de muncă  care să justifice obligarea MECS la plata sporului de doctorat solicitat prin prezenta, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pe fond, arată că cererea reclamantei este neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal, întrucât pentru a obţine un drept, acesta trebuie să existe, iar sporul pentru titlul stiinţific de doctor a fost eliminat de la 01.01.2010, potrivit Legii-cadru 330/2009, reclamanta neavând în plată acest drept la data de 31.12.2009 în raport de data obţinerii diplomei de doctor-13.04.2010, Curtea Constitutională reţinând în mod temeinic că acest spor a fost eliminat începând cu data de 01 ianuarie 2010.

În drept, a invocat dispoz. Legii 53/2003 rep. şi Legii 1/2011 modif si compl., solicitând judecarea şi în lipsa sa.

La data de 19.01.2016, reclamanta a depus în cauză note scrise, precizând că cererea este  întemeiată pe dispoz. OG  nr.137/2000, motiv pentru care a solicitat citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, anexând şi o sentinţă judecătorească, ca practică judiciară, în vederea exprimării unui punct de vedere față de discriminarea invocată.

Prin încheierea de şedinţă de la 10.02.2016, în temeiul dispoz. din OG nr.137/2000 rep., instanţa a dispus citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a formula un punct de vedere referitor la cererea reclamantei.

La termenul 06.04.2016, instanţa a apreciat ca necesară soluţionării cauzei, emiterea unei  adrese către angajator pentru a comunica dacă, după intrarea în vigoare a Legii nr.71/2015, a acordat reclamantei sporurile la care era îndreptăţită, iar în caz afirmativ să depună dovezi în acest sens.

La acelaşi termen, instanţa a invocat din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind perioada 13.04.2010 -01.09.2012.

La data de 18.04.2016, unitatea şcolară pârâtă a depus răspuns cu adresa nr. 1782/15.04.2016 prin care învederează că, după intrarea în vigoare a legii nr.71/2015, a acordat reclamantei sporului de doctorat aferent titlului ştiinţific de doctor în procent de 15%, anexând în dovedire deciziile nr.161/02.10.2015 şi nr.175/06.11.2015 emise de directorul L.  "H. C." prin care s-a acordat reclamantei sporul de doctorat de 15% la salariul de bază pentru lunile mai-august 2015 şi respectiv, acest spor începând cu data de 01.09.2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului  instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei Şi Cercetării Ştiinţifice, invocată prin întâmpinare, instanţa constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită, atâta timp cât privitor la modul de plată al drepturile băneşti cuvenite personalului didactic constând în sporul de doctorat de 15%, plata acestora se face de către unităţile de învăţământ sau de inspectoratele scolare cu care acestia au încheiate raporturi juridice de muncă.

Or, cât timp în speţă, Ministerul Educaţiei Şi Cercetării Ştiinţifice nu are calitatea de angajator al reclamantei, între această instituţie şi reclamantă neexistând vreun raport juridic de natura să justifice obligarea acestuia la plata sporului de doctorat solicitat prin prezenta, instanţa urmează a respinge acţiunea faţă de acest pârât, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de instanţă din oficiu, raportată la prevederile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, instanţa constată că este întemeiată pentru privind perioada 13.04.2010-01.09.2012 şi o va admite, deoarece faţă de data formulării acţiunii, respectiv 01.09.2015, tribunalul retine că pentru drepturile aferente perioadei 13.04.2010-01.09.2012, s-a depăşit termenul legal de 3 ani, cererea fiind prescrisă si prin urmare, va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se reţine că reclamanta-membră de sindicat este angajată în funcţia de profesor de limba şi literatura română la unitatea şcolară pârâtă, obţinând titlul ştiinţific de doctor în domeniul Filologie la data de 13.04.2010, urmare a susţinerii a tezei de doctorat şi în baza Ord. MEN nr. 3492/23.03.2010, astfel cum rezultă din cuprinsul diplomei de doctor aflată la fila 14 din dosar.

La data dobândirii titlului de doctor de către reclamanta- 20.06.2013, legislaţia în domeniul salarizării personalului din învăţământ, ca de altfel a întregului personal bugetar, nu mai prevedea acordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor.

 Dispoziţiile art.50 alin(10) din Legea nr.128/2007 privind statutul personalului didactic şi-au produs efectele până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr.1/2011 a educaţiei naţionale, resp.la 09.02.2011 .

Ulterior, art.8  din anexa nr.5 la Legea nr.63 din 10 mai 2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ prevede că persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3.

În consecinţă, la data dobândirii de către reclamantă-aprilie 2010, a titlului nu mai exista un temei juridic pentru ca reclamanta să beneficieze de sporul de 15%.

Prin aceste dispoziţii se înlătură posibilitatea de a obţine sporul de doctorat pentru persoanele care obţin acest titlu după data de 31 decembrie 2009, aducându-se  astfel  atingere principiului egalitatii consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutia Romaniei şi de art.5 din Codul muncii .

Prin Decizia nr.1/1994 a Curţii Constituţionale privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, s-a statuat că principiul egalităţii „nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalităţii cetăţenilor in faţa legii si a autoritatilor publice“.

Or, în acest caz, în măsura în care persoanele care erau încadrate şi care au obţinut titlul de doctor după 1 ianuarie 2010 sunt excluse de la acordarea compensatiei tranzitorii, norma instituita apare  ca fiind una discriminatorie.

Se constată că, deşi este vorba despre persoane din aceeaşi categorie profesională (personal din învatamant) care au aceleasi studii (studii doctorale) si care desfasoara aceeasi activitate (activitate didactica), legiuitorul instituie un regim juridic diferit de salarizare. Desi este evident ca salarizarea personalului din sistemul public poate fi diferentiată de legiuitor (in functie de categoria profesionala, de atributiile legale ori de responsabilitatile cu care persoana este investită, de pozitia in sistemul public a functiei pe care o ocupă), totusi, nu poate fi primită ideea că o persoană poate fi salarizată diferit în funcţie de momentul la care legiuitorul a intervenit şi a schimbat sistemul de salarizare, prin intermediul unor norme tranzitorii. Astfel fiind, dacă este evident că sistemul de salarizare în sistemul public poate fi modificat de-a lungul timpului si că măsurile de conservare a drepturilor câştigate sunt admisibile în cadrul unor astfel de modificări, este totuşi discriminatorie o normă care tratează diferit salariaţii aflaţi în acelaşi tip de funcţii la momentul schimbării sistemului, care suportă un regim juridic diferenţiat, deşi se află în aceeasi situaţie, fiind deja încadraţi în sistem, pe poziţii de egalitate juridică cu cei care au obţinut titlul de doctor  anterior legilor nr.330/2009, 284/2010 şi 63/2011.

Aşadar, sub imperiul aceleiaşi legi,  sporul de doctorat se acordă numai persoanelor care au obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior datei de 01 01 2010. Prin urmare, criteriul de diferenţiere este cel al momentului la care a fost obţinut titlul ştiinţific de doctor, iar prin aplicarea acestui criteriu se ajunge la încălcarea principiului plăţii egale pentru muncă egală, fără ca acest tratament diferit să fie justificat obiectiv de un scop legitim.

 Un astfel de tratament diferenţiat, care nu poate fi justificat obiectiv şi rezonabil, constituie o faptă discriminatorie în sensul art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, ce are la bază o necorelare a dispoziţiilor legale în materia salarizării.

Astfel,  potrivit art.9 alin.3 din Legea nr. 284/2010, în cadrul legilor speciale de salarizare anuale trebuia să se stabilească majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, astfel încât să se realizeze trecerea de la valoarea acestora determinată potrivit Legii nr.285/2010 la valorile stabilite potrivit noii legi de salarizare, până la aplicarea integrală a prevederilor acesteia.

Totodată, la art 2 din L 285/2010 se prevede că în anul 2011, pentru personalul nou încadrat  pe funcţii, pentru personalul numit /încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul  promovat în funcţii sau în grad /trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică la care acesta este încadrat. Prin acte normative succesive, în anii 2012, 2013, 2014 nu au fost aduse modificări privind calcularea drepturilor salariale. Legea nr. 283/2011 a prevăzut la art. 4 alin. (2): În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare."  OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr.36/2014, art.2 a prevăzut următoarele : "Prevederile art.7 alin.(1) din O.U.G nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012, şi ale art.1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin.(1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) şi art.13 ale art. II din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

Ulterior, OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, a  stabilit că "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare". Aceste necorelări au fost analizate  prin recenta Decizie a ÎCCJ –Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept –Decizia nr.32/ 2015, decizie obligatorie pentru instanţe conform art 521 alin 3 Cpciv ,  prin  care s-au stabilit următoarele:

În raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din OUG nr. 84/2012, art. 1 din OUG nr.103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/257.

 Aşadar, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie  a stabilit că, urmează a se face distincţie între reîncadrare şi plata efectivă a drepturilor salariale, în sensul prevederilor art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, care stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din OUG nr. 84/2012, art. 1 din OUG nr.103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin.(1) şi (3) din Legea nr. 285/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită, în temeiul 253 Codul Muncii, la plata unei despăgubiri echivalentă sporului  de doctorat solicitat, aferentă perioadei 01.09.2012-30.04.2015.

Tribunalul reţine că legiuitorul a recunoscut existenţa unui tratament discriminatoriu în salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin Legea nr.71/2015 pentru aprobarea OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, iar unitatea şcolară pârâtă a acordat reclamantei acest drept după intrarea în vigoare a  acestui act normativ, aşa cum rezultă din răspunsul înaintat la dosar sub nr.1782/15.04.2016 şi din cuprinsul deciziilor nr.161/02.10.2015 şi nr.175/06.11.2015 emise de directorul Liceului  "Henri Coandă" potrivit cărora s-a acordat reclamantei sporul de doctorat de 15% la salariul de bază pentru lunile mai-august 2015 şi apoi, începând cu data de 01.09.2015.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâtul sa calculeze si să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenta dintre drepturile salariale cuvenite rezultate urmare aplicării sporului de 15% pentru titlul stiintific de doctor şi drepturile efectiv primite, de la data de 01.09.2012 şi până la data de 30.04.2015, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective, întrucât repararea prejudiciului trebuie să fie integrală. 

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezentate.

Domenii speta

Spete similare