Regres asigurător. Termenul de prescripţie al asigurătorului.

Cuprins pe materii: Apel. Litigii profesionişti. Regres asigurător. Termenul de prescripţie al asigurătorului.

art. 22 din Legea nr. 136/1995,

art. 3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958

Instanța de fond a constatat că termenul de prescripţie extinctivă aplicabil raporturilor juridice ce izvorăsc din asigurare, cu excepţia acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, este de 2 ani.

În apel s-a stabilit că, în cauză este aplicabil termenul general de 3 ani prev. de Decretul 167/1958 şi nu termenul special de 2 ani aplicabil doar în raporturile juridice de asigurare.

Secţia II civilă, Dec. civ. nr.397 din 19 octombrie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor la data de 18.03.2014, reclamanta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu  pârâtul C. C., a solicitat instanţei obligarea pârâtului, la plata următoarelor sume:  6340 lei reprezentând debit principal – despăgubire nerecuperată de asigurător; 113,9 lei reprezentând  dobânda legală de la data primirii notificării (20.12.2013) şi  până la data  introducerii cererii şi dobânda legală în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal.

Instanţa de fond prin sentinţă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare de intervenientul forţat şi respinsă acţiunea civilă, având ca obiect pretenţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul fondului a constatat că, faptul juridic creator de obligaţii şi dedus judecăţii a fost săvârşit la data de 13.09.2010, dată de la care începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită.

De la data de  17.03.2011 (data plăţii despăgubirii datorate de asigurător) a început să curgă prescripţia dreptului la acţiune în materia asigurărilor.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost invocată prin întâmpinare de intervenientul forţat, prin mandatar convenţional.

Prescripţiile extinctive începute şi împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispoziţiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situaţii juridice trecute, astfel că legea aplicabilă prescripţiei extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripţia a început să curgă.

Având în vedere că cererea reclamantei a fost depusă la Oficiul Poştal la data de 14.03.2014 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor la data de 18.03.2014 instanţa urmează să constate că termenul de 2 ani (care nu a fost suspendat sau întrerupt), de prescripţie extinctivă aplicabil raporturilor juridice ce izvorăsc din asigurare, se împlinise la data de 17.03.2013 situaţie ce a dus la constatarea intervenirii prescripţiei.

 Împotriva acestei soluţii a declarat in termen legal apel reclamanta arătând în motivare că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca termenul de prescripţie este de 2 ani.

Instanţa de control a constatat că, raporturile de asigurare exista doar între părţile contractului de asigurare AVA nr. 0671535/16 respectiv intre asiguratorul O.V.I.G. S.A. apelanta din cauză si asigurat nu si intre asigurator si terţe persoane fata de contractul de asigurare aşa cum este pârâtul C. C.. Astfel, ca o concluzie logică, în cauză este aplicabil termenul general de 3 ani prev. de Decretul 167/1958 aplicabil în cauză şi nu termenul special de 2 ani aplicabil doar în raporturile juridice de asigurare.

În ce priveşte momentul de început al acestui termen de 3 ani privind exercitarea dreptului de regres prin intermediul acţiunii dedusă judecăţii, acesta se naşte exclusiv la momentul plăţii despăgubirii, atunci fiind creată şi paguba în patrimoniul asigurătorului, în final apelul fiind admis.

Domenii speta

Spete similare