Contestaţie Legea nr. 77/2016, condiţia dezechilibrului sub aspectul riscurilor izvorând din însuşi contractul de credit în cazul contractului de credit în moneda euro, monedă a cărei valoare nu a crescut într-un ritm care nu putea fi prevăzut în moment

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de A.2016 sub numărul A/299/2016, contestatoarea  A.B.R. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.E.M., contestaţie împotriva notificării de dare în plată înregistrată în evidenţa acesteia sub nr. B/2016, privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea contestatoarei şi a solicitat respingerea cererii de dare în plată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cu consecinţa punerii în drept a părţilor în situaţia anterioară notificării. A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat instanţei că, prin dispoziţiile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, legiuitorul a înţeles să intervină în contractele încheiate între părţi şi să modifice, peste voinţa părţilor, modalitatea de stingere a obligaţiilor născute din contractele de credit, prin această procedură instituindu-se în sarcina creditorului o serie de obligaţii suplimentare, atât în vederea recuperării sumei împrumutate, cât şi cele derivând din calitatea de proprietar al bunului dobândit prin efectul operaţiunii de dare în plată, fiind încălcat dreptul de proprietate. A mai arătat că, dispoziţiile legii nr. 77/2016 nu sunt aplicabile contractului de credit încheiat între părţi, acesta fiind încheiat anterior intrării în vigoare a legii, iar Legea nr. 77/2016 se aplică doar contractelor încheiate ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009.

A precizat că cererea de dare în plată nu îndeplineşte nici condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016, notificarea nu respectă condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, astfel, intimata nu menţionează în mod detaliat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii, simpla afirmaţie nefiind suficientă, notificarea nu este însoţită de dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 4 lit.a, c şi d din legea nr. 77/2016, intimata nu şi-a manifestat disponibilitatea de a negocia modalitatea de rambursare a obligaţiei de plată, intimata nu  a menţionat şi nu făcut dovada riscurilor survenite pe parcursul executării contractului, intimata nu a făcut dovada că se află în imposibilitate de a-şi mai executa obligaţiile decurgând din contractul de credit, nefiind îndeplinite nici condiţiile prevăzute în celelalte dispoziţii legale incidente în materia transferului de proprietate.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 7 din Legea 77/2016 şi art. 192 şi următ. C.proc.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art.27 din OUG 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare la data de A.2016, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, intimata a arătat că din analiza dispoziţiilor legale rezultă că Legea nr. 77/2016 se aplică inclusiv contractelor încheiate şi guvernate de dispoziţiile Codului civil de la 1864, dacă contractul de credit se află în derulare la momentul intrării în vigoare a legii şi dacă părţile se încadrează în noţiunea de consumator, aşa cum este definită de normele legale ale actelor normative indicate la art. 1 alin. 2 din lege, respectiv în noţiunea de instituţie de credit, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. A solicitat să se constate că notificarea de dare în plată îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 5 din Legea nr. 77/2016, astfel, aceasta a fost transmisă prin intermediul unui notar cuprinzând toate elementele prevăzute de lege, a  fost detaliată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, iar imobilul cu privire la care se solicită darea în plată are destinaţie de locuinţă, potrivit contractului de credit încheiat.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 77/2016

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar şi  respins proba cu interogatoriu solicitată de către contestatoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

La data de A.08.2008 s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. X  (filele 37-48 vol I) între contestatoarea A.B.R. S.A. şi  intimata D.E.M. (fostă ILIE), având ca obiect împrumutul unei sume de 74.800 euro.

Creditul a fost garantat de debitor cu garanţie reală imobiliară (ipotecă) de prim rang, constituită asupra imobilului situat în localitatea Piteşti, .....

La data de 12.07.2016, contestatoarea a înregistrat notificarea de dare în plată a intimatei (filele 33-36 vol I) prin care aceasta solicita transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament, conform contractului de ipotecă nr. Y/2008, în vederea stingerii întregii datorii izvorâte din convenţia de credit nr. X/11.08.2008.

În drept:

Conform art.1 alin.1,2,3 din Legea 77/2016 Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

Conform art.4 alin.1 şi 2 din Legea 77/2016 Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. 

Contestatoarea este o instituţie de credit şi intimata are calitatea de consumator în cadrul contractului de credit nr.  X/11.08.2008, iar suma împrumutată a fost de 76.586,22 euro, însă intimata nu a făcut dovada faptului că imobilul respectiv are destinaţia de locuinţă. Astfel, din înscrisurile ataşate notificării de către intimată nu rezultă că acel imobil are destinaţie de locuinţă, deşi sarcina probei îi aparţine debitorului în momentul în care emite notificarea pentru darea în plată.

Potrivit art. 11 Legea nr. 77/2016 „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare”. Aşadar, legea se aplică contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare în vederea reechilibrării contractului şi în cazul în care dezechilibrul contractual derivă din riscurile derivând din contractul de credit sau din devalorizarea bunurilor imobile. Similar instituţiei impreviziunii şi pentru aplicarea dării în plată se cere ca, după ce se constată caracterul excesiv de oneros al obligaţiilor debitorului, să se analizeze în ce măsură prin încetarea contractului în această manieră se realizează o distribuire echitabilă între părţi a pierderilor şi beneficiilor contractului.

Întrucât legiuitorul nu definește noțiunea de risc izvorât din însuși contractul de credit, instanța urmează să aibă in vedere aceasta noțiune pornind de la conținutul concret al contractului de credit, respectiv de la elementele variabile ale obligației principale izvorâte din contract –obligația debitorului de restituire a creditului(capital si dobânda), urmând a analiza, astfel, cu titlu de risc izvorât din însuși contractul de credit,  riscul valutar in cazul contractelor de credit in valuta  si riscul născut din variația dobânzii,  in cazul creditelor cu dobândă variabila.

Prin decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art.4, 7 și 8 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. De asemenea, s-a stabilit că Legea nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, urmând ca  instanţele judecătoreşti să facă aplicarea impreviziunii astfel cum aceasta a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864.

Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională, Legea nr. 77/2016 are ca obiect reglementarea acelor situaţii apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să îşi execute obligaţiile asumate prin contractele de credit.

Impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.

În speţă, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada ivirii unui dezechilibru sub aspectul riscurilor izvorând din însuşi contractul de credit, în condiţiile în care creditul a fost contractat în euro, monedă a cărei valoare  nu a crescut într-un ritm care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului, iar această creştere nu a dus la incapacitatea debitoarei de a-şi executa obligaţiile asumate prin contractul de credit, astfel cum rezultă din înscrisurile depusă de către intimată la solicitarea instanţei, simplul fapt că aceasta înţelege să întreţină şi persoane care nu sunt în mod legal în întreţinerea sa nu poate duce la o altă concluzie.

Instanţa apreciază că nu s-a dovedit că prin darea în plată a imobilului se realizează o reechilibrare a obligaţiilor părţilor din contractul de credit, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că debitoarea îşi poate îndeplini în continuare obligaţiile contractuale, iar prin darea în plată în prezentul dosar nu se realizează scopul legii, respectiv echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit.

Din analiza cererii şi a precizărilor, rezultă că intimata-debitoare a notificat darea în plată în primul rând pentru că este nemulţumită de faptul că la acest moment valoarea de piaţă a imobilului a scăzut la jumătate, iar aceasta are de achitat aproape dublul valorii de piaţă, însă în lipsa dovedirii imposibilităţii de plată, banca nu poate fi obligată să suporte riscul devalorizării proprietăţii clienţilor săi.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea 77/2016 cu privire la notificarea de dare în plată a imobilului, motiv pentru care va admite contestaţia formulată de contestatoarea A.B.R. S.A. în contradictoriu cu intimata D.E.M. şi va constata că nu sunt îndeplinite condiţiile de naştere a dreptului debitoarei de a i se stinge datoria şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A.B.R. S.A., cu sediul în ….,  în contradictoriu cu intimata D.E.M., cu domiciliul ales în …..

Constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de naştere a dreptului debitoarei de a i se stinge datoria şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, ….

Domenii speta

Spete similare