Contestaţie la executare - prescripţia dreptului de a cere executarea silită, în conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011, rămâne supusă, în totalitate, dispoziţiilor legale care au instituit-o, respectiv Decretului nr. 167/1958 sau Codului civil di

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 30.01.2017 sub nr. ……, contestatoarea P.C.C., în contradictoriu cu intimata S, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi, precum şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. …. înregistrat la BEJ G.C., solicitând instanţei anularea acestor acte.

În motivarea contestaţiei a invocat prescrierea dreptului de a mai solicita executarea silită. De asemenea, a susţinut că se impune anularea executării silite având în vedere că nu a fost prezentată modalitatea de calcul a sumei executată silit şi nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în condiţiile prevăzute de art. 663 Cod procedură civilă.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 711 şi urm. C.proc.civ. şi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 346 lei, conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 (f. 5).

La data de 21.02.2017 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia lipsei motivării în drept a cererii de chemare în judecată, nefiind indicate dispoziţiile privitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1349, art. 1357-1391 C.civ.

Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arărând că dreptul de a cere executarea silită nu era prescris, fiind incidente dispoziţiile art. 2532 C.civ., termenul de prescripţie neîncepând să curgă prin raportare la negocierile purtate între contestatoare şi creditorului iniţial pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului. A mai arătat că debitoarea contestatoarea a fost în nenumărate rânduri pusă în întârziere prin notificările transmise începând cu data cesiunii şi până la data formulării cererii de executare silită, fiind incidente dispoziţiile art. 2537 şi art. 2540 C.civ.

A susţinut că a fost pusă în executare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cuantumul acestuia rezultând din cuprinsul titlului executoriu.

De asemenea, a arătat că au fost îndeplinite condiţiile de opozabilitate a cesiunii, iar contestatoarea nu a dovedit niciun interes în a invoca lipsa notificării privind cesiunea, întrucât nu a încercat să facă plata fostului creditor.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 08.03.2017 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor invocate şi admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În şedinţa publică din data de 21.03.2017 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării cererii şi a calificat excepţia neindicării temeiului de drept ca fiind o apărare de fond.

Instanţa a încuviinţat în cauză, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri. La solicitaeea instanţei, la data de 13.02.2017 BEJ G.C. a comunicat, în copie, dosarul de executare nr. ….. (f. 47).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între B. şi contestatoare s-a încheiat Contractul de credit din data de 06.06.2006, având ca obiect acordarea unei descoperiri autorizate de cont (DAC) – f. 52.

Prin Contractul de cesiune de creanţe nr. 6/08.09.2011 (f. 59), dreptul de creanţă  aferent contractului de credit menţionat a fost cedat ajungând în patrimoniul K.  S.A. şi ulterior, printr-o nouă cesiune (contract de cesiune creanţe din data de 28.09.2012 – f. 68) în patrimoniul intimatei, aşa cum rezultă din extrasul AEGRM (f. 73)..

Intimata a emis Notificarea prin care debitorul cedat era informat cu privire la cesiunea de creanţă şi cu privire la faptul că trebuie să achite datoria în contul intimatei, aceasta fiind comunicată contestatoarei la data de 03.10.2011 (f. 77).

La data de 12.07.2016, creditoarea-intimată a formulat împotriva contestatoarei cerere de executare silită a contractului de credit (f. 78), pentru realizarea creanţei în cuantum de 4.004,49 lei, reprezentând debit principal.

În baza Încheierii din 12.07.2016 emisă de BEJ G.C. a fost deschis dosarul de executare nr. …., executarea silită fiind încuviinţată prin Încheierea din data de 28.07.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (f. 81-83).

 Prin adresele emise la data de 11.01.2017, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului – f. 92.

Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În speţă, instanţa reţine formularea cererii de executare silită după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, astfel cum a fost reglementat de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi de art. 405 Cod procedură civilă din 1865. Astfel, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, în conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011, instanţa stabileşte că aceasta rămâne supusă, în totalitate, dispoziţiilor legale care au instituit-o, respectiv Decretului nr. 167/1958.

În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia. Totodată, potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012, termenele procedurale prevăzute de legi speciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.

Instanţa apreciază că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a întregii creanţe cesionate a început să curgă cel mai târziu la data de 06.06.2008, nefiind supus Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar caracterul executoriu al Contractului de credit fiind stabilit conform art. 376 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865.

Astfel, conform textelor legale menţionate, contractul de credit încheiat cu instituţia financiară bancară putea fi pus în executare silită începând cu data la care creanţa a devenit scadentă, prin ajungere la termen (24 luni de la data contractării, 06.06.2006 – f. 52).

În speţă, instanţa constată că respectivul contract a fost cesionat la data de 08.09.2011, respectiv 28.09.2012, întreaga suma de rambursat din credit devenind exigibilă, conform menţiunilor din contractul de cesiune.

În conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 405 Cod procedură civilă din 1865, termenul de prescripţie al dreptului intimatei de a cere executarea silită a Contractului de credit este de 3 ani şi a început să curgă cel mai târziu la data de 06.06.2008 (data la care s-au împlinit cele 24 luni prevăzute în contract), împlinindu-se la data de 06.06.2011.

Instanţa reţine că nu au intervenit cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei, cu atât mai mult cu cât notificarea cesiunii a fost transmisă abia la data de 03.10.2011, iar înscrierea în AEGRM a fost înregistrată la data de 30.03.2016, deci după împlinirea termenului de prescripţie. Prin urmare, susţinerile intimatei sub acest aspect sunt neîntemeiate, eventualele cauze de întrerupere sau suspendare intervenind ulterior împlinirii termenului de prescripţie, fiind lipsite de efect. În plus, deşi sarcina probei îi incumba sub acest aspect, intimata nu a adus nicio dovadă cu privire la eventualele negocieri purtate între contestatoare şi creditorului iniţial, nefiind întrunite condiţiile art. 2537-2540 C.civ.

Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 12.07.2016, conform menţiunilor din cuprinsul încheierii emise de executorul judecătoresc la aceeaşi dată, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a Contractului de credit, 06.06.2011.

În consecinţă, având în vedere că executarea silită a fost începută după mai mult de 3 ani de la data la care contractul de credit a devenit executoriu, precum şi că nu a intervenit niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie, instanţa va admite contestaţia la executare, constatând prescripţia dreptului intimatei-creditoare de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit din data de 06.06.2006.

Pentru aceste considerente, apreciind că executarea silită contestată se realizează în baza unui titlu executoriu care şi-a pierdut puterea executorie, conform art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă din 1865, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă din 2010, instanţa va anula procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. …… deschis la BEJ G.C..

Totodată, instanţa reţine că prezenta creanţă pusă în executare silită nu are caracter cert, lichid şi exigibil, câtă vreme debitul stabilit nu este detaliat în nici un fel, nu se poate stabili ce reprezintă şi nu este defalcat pe categorii de sume şi date scadente, respectiv debit principal, dobândă, penalităţi.

În consecinţă, instanţa urmează a admite prezenta contestaţie la executare şi va anula executarea silită şi toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. …… al BEJ G.C..

Având în vedere soluţia care va fi pronunţată în cauză, instanţa, va dispune restituirea către contestatoare a contravalorii taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare în cuantum de 346 lei achitate conform dovezii de la f. 5, în condiţiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanţa va obliga intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului avocaţial achitat de contestatoare conform chitanţei nr. 80/07.03.2017 (f. 131).

Întrucât intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităţilor de executare silită, determinând contestatoarea să promoveze prezenta contestaţie la executare, în care instanţa a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, conform art. 717 alin.2 C.proc.civ., instanţa va obliga intimata la plata în favoarea BEJ G.C. a sumei de 57 lei reprezentând cheltuieli pentru fotocopierea dosarului de executare – f. 47.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către BEJ G.C., după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia netimbrării, invocată prin întâmpinare.

Admite cererea formulată de contestatoarea P.C.C. în contradictoriu cu intimata S prin K. SRL.

Dispune anularea executării silite şi a actelor de executare emise în  dosarul de executare nr. …. înregistrat la BEJ G.C..

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 346 lei, corespunzător capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă intimata la plata către BEJ G.C. a sumei de 57 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. …...

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.04.2017.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare