Prin cererea depusă la data de 29.05.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul SL, obligarea acestuia la plata sumei de 23282,63 lei reprezentând restanţe înregistrate la plata cotelor de contribuţie lunare la cheltuielile Asociaţiei, pentru perioada 09.2011-03.2019 şi a sumei de 38 112,27 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente restanţelor înregistrate pentru perioada 09.2001-03.2019, precum şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că pârâtul, deşi a beneficiat de utilităţile aferente apartamentului nr. 3, nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile de plată a cheltuielilor de întreţinere către Asociaţie.
De asemenea, reclamanta precizează că listele de plată reprezintă o notificare periodică a datoriilor acumulate, ce a fost afişată lunar, fără a exista dovada contestării de către pârât, iar plăţile efectuate de către aceasta pot fi considerate acte de executare voluntare, dar şi că pârâtul şi-a manifestat în multe rânduri intenţia neechivocă de a achita sumele datorate, efectuând plăţi parţiale, ce au determinat întreruperea cursului termenului de prescripţie.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 230/2007 şi ale HG nr. 1588/2007, precum şi cele ale Legii nr. 196/2018.
În probaţiune, au fost depuse la dosar înscrisuri, iar reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea 230/2007, prezenta acţiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a apărta în alt mod cu privire la pretenţiile deduse judecăţii.
În cadrul şedinţei de judecată din data de 09.10.2019, instanţa invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la debitul şi penalităţile de întârziere deduse judecăţii, scadente anterior datei de 01.10.2011.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, instanţa apreciind, faţă de dispoziţiile art. 258 coroborate cu cele ale art. 255 C.proc.civ. că acestea sunt utile, pertinente şi pot conduce la soluţionarea raportului juridic dintre părţi.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.
Potrivit art. 47 din acelaşi act normativ, cheltuielile asociaţiei de proprietari sunt următoarele: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfăşoară activităţi în proprietăţi individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcţie de suprafaţa utilă a proprietăţii individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociaţiei de proprietari; e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f)cheltuieli de altă natură.
De asemenea, potrivit art. 48 din lege, stabilirea şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună, iar cheltuielile efectuate de asociaţia de proprietari pentru plata unor servicii de utilităţi publice sau de altă natură, legate de proprietăţile individuale din condominiu şi care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după acelaşi criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
În acelaşi sens, potrivit art. 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 prevede că, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilităţi, administratorii au obligaţia de a afişa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociaţia de proprietari poate calcula şi percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condiţiile stabilite şi aprobate de comitetul executiv al asociaţiei de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăşi suma cotei restante la care s-a aplicat, iar potrivit alin. (3), dacă terţii impun penalităţi asociaţiei de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la:
a) restanţierii la cotele de întreţinere, proporţional cu cuantumul restanţelor; b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., cu prioritate cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa reţine cu titlu prealabil că legea aplicabilă cu privire la sumele scadente anterior datei de 01.10.2011, este Decretul nr. 167/1958, iar în ceea ce priveşte sumele scadente ulterior acestei date, este incident Noul Cod civil.
În acest sens, instanţa reţine că, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Totodată, din relaţiile depuse de reclamantă la solicitarea instanţei, se reţine că sumele scadente anterior datei de 01.10.2011 sunt în cuantum de 4927,46 lei cu titlu de restanţă şi de 17443,04 lei cu titlu de penalităţi.
În drept, potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul 167/2958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.
De asemenea, instanţa reţine că, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, Asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.
În consecinţă, dreptul la acţiune, s-a născut pentru fiecare sumă reprezentând restanţe, la data scadenţei, iar pentru fiecare sumă reprezentând penalităţi după 30 de zile de la data scadenţei debitului principal, pentru fiecare zi de întârziere, fără ca momentul la care acestea sunt calculate să influenţeze data naşterii obligaţiei de plată şi nici instituţia prescripţiei.
Astfel, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripţie fiind de 3 ani.
Instanţa constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive şi reţine că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 29.05.2019.
Astfel, din cuprinsul modului de calcul depus la dosar de reclamantă, rezultă că sumele urmărite cu titlu de restanţe şi penalităţi de întârziere, calculate anterior datei de 01.10.2011 sunt prescrise.
În acelaşi sens, instanţa constată că, în perioada de referinţă, au fost într-adevăr efectuate plăţi totale sau parţiale, ce nu au condus însă la întreruperea termenului de prescripţie al dreptului material la acţiune privind penalităţile de întârziere, ci au marcat termenul limită pentru perceperea penalităţilor de întârziere.
De asemenea, instanţa ia act că, prin raportare la cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei astfel cum sunt reglementate de art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, precum şi de Codul civil, afişarea lunară a listelor de plată nu întrerupe cursul prescripţiei dreptului material la acţiune.
Pentru fiecare penalitate de întârziere calculată pe zi de întârziere până la momentul plăţii a început să curgă o prescripţie deosebită, până la momentul stingerii debitului principal.
Aplicând aceste considerente şi aplicând termenul de 3 ani, instanţa reţine că acesta s-a împlinit până la momentul introducerii cererii în ceea ce priveşte penalităţile calculate pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011.
Faţă de aceste considerente, instanţa constată că, în cauză, restanţele în cuantum de 4927,46 lei şi penalităţile de întârziere în cuantum de 17443,04 lei, calculate pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011 erau prescrise la data introducerii cererii, astfel încât va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata acestora, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, respectiv pentru restanţele şi penalităţile de întârziere scadente ulterior datei de 01.10.2011, instanţa constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pârâtul nefăcând dovada achitării cotelor ce îi revin din cheltuielile de întreţinere aferente apartamentului 3 deţinut în proprietate, astfel încât faţă de precizările formulate de reclamantă, având în vedere şi înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că pârâtul datorează, pentru perioada 01.10.2011-03.2019, cu titlu de restanţă suma de 18399,12 lei şi cu titlu de penalităţi de întârziere suma de 20669,23 lei.
De asemenea, instanţa va admite şi cererea de obligare a pârâtului la plata în continuare a penalităţilor de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Instanţa reţine că a fost depus la dosar Procesul verbal al Adunării Generale a Asociaţiei prin care s-a stabilit cuantumul penalităţilor de întârziere aplicabil la nivelul Asociaţiei de Proprietari reclamante.
Luând act că nu s-a făcut dovada existenţei sau a întinderii unor cheltuieli de judecată potrivit legii, instanţa va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata acestora, ca neîntemeiată.
Tribunalul Argeș
legea 10/2001
Judecătoria Sectorul 1 București
Conditiile prevazute pentru procedura speciala privind inscrierea dreptului in temeiul uzucapiunii. Cerere de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani intemeiata pe dispozitiile art. 1050 Cpc.
Judecătoria Sectorul 1 București
întoarcere executare – executare silită desființată în mod definitiv; excepția lipsei calității procesuale pasive respinsă, având în vedere că nu are relevanță că respectiva creanță a fost cesionată, atâta timp cât sumele poprite au fost eliberate pârâtul
Curtea de Apel Brașov
Tardivitate contestație.
Judecătoria Sectorul 1 București
contestaţie la executare – în situaţia în care nu există o notificare a cesiunii de creanţă dintre cedent şi cesionar către debitorul cedat, cesionarul nu are calitatea de creditor al debitorului cu privire la creanţa urmărită.