Contestatie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 27.03.2017  sub număr dosar 515/310/2017, contestatoarea HP a formulat în contradictoriu cu intimaţii GG, LR, GC, BM, BV, BA, in conformitate cu disp. art.711 si art.718 alin 1. C. Proc. Civ, contestaţie împotriva titlului executoriu nr.478 pronunţat de Judecătoria Sinaia in dosarul nr. 1123/310/2015 si împotriva executării silite pornita de SCPEJ „PM", in dosarul de executare nr. 204/S/2017, acte pe care le consideră nelegale si netemeinice, solicitând instanţei de executare ca prin hotărârea ce se va dispune :

- sa dispună lămurirea întinderii dispozitivului hotărârii si sa înlăture

dispoziţiile potrivnice,

- sa dispună anularea executării silite si a tuturor actelor de executare silita, efectuate in dosarul de executare nr. 204/S/2017 prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silita.

- sa dispună suspendarea executării silite pana la soluţionarea contestaţiei la executare:

- obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea contestaţiei se arată că la data de 19.06.2015, a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub număr dosar 1123/310/215, cererea de chemare in judecata având ca obiect obligaţie de a face, formulata de reclamanţii GG, LR, GC, BM, BV, BA, impotriva paraţilor HL si HP, prin care s-a solicitat obligarea paratului HL sa repare ţeava de apa tăiata sau sa fie abilitaţi sa o repare pe cheltuiala paratului, obligarea paratului de a-si face separat instalaţia de apa cu apometru din căminul de apa, pana la imobilul sau, obligarea paratei HP sa emită noi contracte de furnizare a apei, precum si obligarea paratului HL la plata cheltuielilor de judecata.

Din conţinutul sentinţei ce constituie titlul executoriu, rezulta atât din considerentele acesteia, cat si in minuta pronunţată faptul ca paratul HL a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata (cum s-a solicitat de către reclamanţi inclusiv prin concluziile orale puse la data de 16.05.2016) insa, din eroare, in dispozitiv, se menţionează paraţii, acest aspect reprezentând o eroare materiala.

Cu alte cuvinte, solicita instanţei de judecata sa constate faptul ca HP nu a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in fond prin Sentinţa nr.478/30.05.2016, ce constituie titlul executoriu in baza căruia s-a declanşat executarea silita.

In conformitate cu dispoziţiile art.714 alin.3 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. Contestaţia la titlu este destinata sa expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silita.

Precizează contestatoarea debitoare că apreciază titlul executoriu ca nefiind valabil, întrucât acesta cuprinde masuri care sunt neclare, susceptibile de mai multe înţelesuri si care reclama explicitare in vederea unei corecte puneri in executare, motiv pentru care solicita înlăturarea dispoziţiilor potrivnice.

In ceea ce priveşte actele de executare silita efectuate, precizează contestatoarea că prin decizia civila nr.1618 din şedinţa publica din 10.11.2017 pronunţata de Tribunalul Prahova, paratul HL a fost obligat sa isi facă separat instalaţie de apa cu apometru din căminul de apa existent, care sa deservească imobilul proprietatea acestuia. Prin aceeaşi decizie s-a menţinut obligaţia impusa societăţii HP prevăzuta in sentinţa civila nr.479/30.05.2016 la refacerea contractelor de furnizarea apei pentru reclamanţi.

Având in vedere ca obligaţia stabilita prin titlul executoriu in sarcina sa se putea realiza doar după îndeplinirea obligaţiei stabilite in sarcina paratului HL, contestatoarea arată că nu a putut proceda de îndată la întocmirea contractelor de furnizare a apei potabile pentru toţi creditorii, obligaţie pe care insa a realizat-o de bunăvoie după ce instalaţia respectiva a fost modificata, putând fi contorizat separat consumul către toţi utilizatorii.

Se mai arată că prin art. 1527 din Codul civil este consacrat principiul executării in natura a obligaţiilor, potrivit căruia creditorul este îndreptăţit sa pretindă si sa obţină de la debitor îndeplinirea exacta a prestaţiei la care acesta din urma este obligat. ,,Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă"

De asemenea, potrivit art. 1528 Cod Civil (1), în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el însuşi ori sa facă sa fie executată obligaţia.

(2) Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.

De regula, prestaţia ce formează obiectul obligaţiei este executată de debitor de bunăvoie, deci executarea in natura a obligaţiei are loc cu concursul acestuia, fapt nerealizat in aceasta cauza, având in vedere faptul ca s-a trecut direct la executarea silita, fără a avea posibilitatea de a ne îndeplini de bunăvoie obligaţia prevăzuta prin titlul executoriu.

Astfel, numai daca debitorul nu îşi executa voluntar obligaţia, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie, căutând sa obţină satisfacerea creanţei sale pe calea executării silite.

De asemenea, potrivit art. 903 Cod proc.civila „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu. în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Astfel, prin cererea de executare formulata şi înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 14.02.2017, creditorii au solicitat înregistrarea cererii de executare silita si deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului societatea HP fără a încerca aducerea la îndeplinire a obligaţiilor pe cale amiabila.

In motivarea cererii, creditorii au arătat ca debitorul nu si-a executat de bunăvoie obligaţia stabilita prin titlul executoriu, afirmaţia neadevărata, având in vedere ca somaţia prin care i s-a pus in vedere să-şi îndeplinească obligaţia prevăzuta in titlul executoriu, de a reface contractele de furnizarea apei pentru creditori, le-a fost înaintata odată cu încheierea nr.204/S/2017 prin care s-a încuviinţat executarea silita, fiind astfel in imposibilitatea de a-şi îndeplini aceasta obligaţie de bunăvoie si fără a fi înştiinţaţi, conform art. 1528 Cod Civil.

Solicită contestatoarea instanţei de judecata sa constate ca nu a fost de rea credinţa, întrucât şi-a îndeplinit obligaţia de îndată de ce a fost posibil, încheind la data de 09.03.2017 contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare.

Sub aspectul suspendării, considera ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, raportându-se si la faptul ca şi-a îndeplinit obligaţia prevăzuta in titlul executoriu.

Potrivit art. 718 C.proc.civ. instanţa are prerogativa de a suspenda executarea, pana la soluţionarea contestaţiei la executare, numai pentru motive temeinice.

Urgenta este justificata raportat si la riscul producerii unor cheltuieli nejustificate in dauna societăţii si in îndestularea necuvenita a creditorului din patrimoniul societăţii.

In opinia sa, solicita sa se constate faptul ca toate cheltuielile legate de desfăşurarea executării silite urmează sa cada in sarcina exclusiva a paratului HL, cheltuielile de judecata fiind stipulate in mod nemijlocit in sarcina lui, iar cheltuielile de executare au fost, de asemenea, pricinuite din vina acestuia pentru neexecutarea la timp a obligaţiei stabilite in sarcina lui.

In drept, dispoziţiile art.711 alin. 1 si art.718 alin 1. C. Proc. Civ.

Intimatul GG a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că prezenta contestaţie la titlu este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 478/30.05.2016 a Judecătoriei Sinaia atât pârâtul HL, cât şi pârâta contestatoare HP au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 2360 lei, pârâţii fiind căzuţi în pretenţiile reclamanţilor.

Se mai arată că aceeaşi critică a fost formulată de contestatoare şi cu ocazia soluţionării apelului declarat de acesta împotriva sentinţei instanţei de fond, iar acesta a fost respins ca nefondat, motive pentru care apreciază că nu se impun explicaţii suplimentare care să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii, acesta fiind clar şi pe deplin lămurit cu ocazia judecării fondului cauzei, precum şi în calea de atac, afirmând că părţile, cât şi executorul judecătoresc sunt ţinuţi să se conformeze întocmai dispozitivului hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu, pentru a nu aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Referitor la capătul 2 al contestaţiei, prin care se solicită anularea tuturor formelor de executare, cât şi executarea silită înseşi, apreciază că şi acesta este neîntemeiat, câtă vreme disp. art. 1527 Cod civil nu sunt aplicabile în cauză, ele referindu-se la obligaţiile civile, în general, precum şi la modalitatea acestora de executare, iar în speţă este vorba despre obligaţii impuse debitorului printr-o hotărâre judecătorească, a cărei aducere la îndeplinire se face potrivit art. 623 şi urm. Cod proc.civilă, cu concursul organelor de executare silită, fiind considerată o fază a procesului civil.

Cu privire la imposibilitatea debitoarei de a aduce la îndeplinire obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească, se arată că această apărare nu poate fi reţinută, câtă vreme nu i-a fost acordat vreun termen de graţie, iar obligaţia respectivă a devenit executorie de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, 10.11.2016.

Cu privire la suspendarea executării silite se arată că debitoarea contestatoare nu a invocat motive temeinice pentru a fi dispusă suspendarea executării silite, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 718 Cod proc.civilă (filele 51-53).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

În baza cererii formulate de creditorii GG, LR, GC, BM, BV, BA,  la data de 14.02.2017 a fost pornită executarea silită împotriva debitorilor HL şi HP, formându-se dosarul de executare silită nr.204/S/2017 al SCPEJ PM din Ploieşti (înaintat prezentului dosar - filele 67-136).

Titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită îl constituie sentinţa civilă 478/30.05.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1123/310/2015 (filele 71-74), devenită definitivă prin decizia civilă nr.1618/10.11.2016 a Tribunalului Prahova (filele 75-87), prin care pârâtul HL a fost obligat să repare ţeava de apă pentru redarea alimentării cu apă la proprietatea reclamanţilor, iar în caz de neexecutare abilitează reclamanţii să o facă pe cheltuiala pârâtului, precum şi să realizeze separat instalaţia de apă dintr-un nou cămin branşament cu montare apometru, conform soluţiei din expertiza tehnica administrata in cauza.

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, parata HP a fost obligată la refacerea contractelor de furnizarea apei pentru reclamanţi.

Dispozitivului hotărârii judecătoreşti cuprinde şi obligaţia pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 2.360 lei.

Examinând ultimul paragraf al considerentelor sentinţei civile sus-menţionate se constată că acesta dispune „în baza art. 453 Cod procedura civila va fi obligat paratul la cheltuieli de judecata reclamanţilor compuse din 1500 lei onorariu avocaţial, 800 lei onorariu de expert si 60 lei taxa judiciara”.

Această critică a fost formulată de contestatoare şi cu ocazia soluţionării apelului declarat de aceasta împotriva sentinţei instanţei de fond, iar apelul a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr.1618/10.11.2016 a Tribunalului Prahova (filele 75-87), în care s-a arătat că „din conţinutul sentinţei apelate, rezultă că (vezi considerente şi chiar minuta pronunţată) pârâtul HL a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată (cum s-a solicitat de către reclamanţi inclusiv prin concluziile orale puse la data de 16.05.2016), chiar dacă din eroare în dispozitiv se menţionează pârâţii, însă acest aspect reprezintă o eroare materială în sensul dispoziţiilor art.442 c.pr.civ. a cărei competenţă de soluţionare aparţine instanţei de fond.

Cu alte cuvinte, tribunalul constată că HP nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în fond, astfel că, apelul acesteia este nefondat şi, în temeiul art.480 c.pr.civ. îl va respinge ca atare.”

Într-adevăr, cu privire la menţiunea din dispozitivul titlului executoriu privind obligarea ambilor pârâţi, atât a pârâtului HL cât şi a pârâtei HP la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii creditori, Tribunalul Prahova a arătat că pârâta are la dispoziţie calea îndreptării erorii materiale, prev. de art. 422 Cod proc.civilă.

Pe de altă parte, se constată că această cale procedurală a îndreptării erorii materiale, pusă la dispoziţia debitoarei contestatoare HP nu este singulară, în condiţiile în care dispoziţiile art.715 alin.3 Cod procedură civilă prevăd că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, contestaţia la titlu fiind destinata sa expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silita.

Examinând dispozitivul sentinţei civile nr. 478/30.05.2016 a Judecătoriei Sinaia se constată că acesta conţine dispoziţii potrivnice considerentelor sale, astfel că este îndeplinită premisa pentru a se recurge la exercitarea contestaţiei la titlu ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii interesate pentru lămurirea aplicării dispozitivului hotărârii.

O astfel de explicitare a dispozitivului sentinţei civile nr. 478/30.05.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1123/310/2015, este necesară, câtă vreme creditorii, deşi cunoşteau cele stabilite prin decizia instanţei de apel, au solicitat şi executarea acestei dispoziţii a titlului executoriu, respectiv obligarea debitoarei HP la plata cheltuielilor de judecată, debitoarea fiind somată la data de 20.03.2017 de executorul judecătoresc să le achite suma de 1.180 lei, reprezentând cotă parte din cheltuielile de judecată plus suma de 2.145,50 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, în cuprinsul căreia se regăseşte şi onorariul executorului judecătoresc stabilit în funcţie de cuantumul sumei ce se execută silit (fila 8).

Astfel fiind, debitoarea contestatoare justifică interesul personal şi actual pentru a se lămuri dispozitivul titlului executoriu şi a fi pus acesta în concordanţă cu minuta şi considerentele hotărârii judecătoreşti, debitoarea contestatoare având posibilitatea alegerii între mai multe mijloace procedurale puse la dispoziţie pentru urmărirea interesului său şi realizarea dreptului pe care-l afirmă.

Ca urmare, calea îndreptării erorii materiale nu reprezintă singurul mijloc prin care partea interesată poate proceda la corectarea dispozitivului neclar al unei hotărâri judecătoreşti, ci, în faza executării silite, considerată ca o etapă a procesului civil, partea interesată are la dispoziţie şi această cale a contestaţiei la titlu, tocmai pentru a preveni un eventual abuz al părţii potrivnice.

Susţinerea intimatului creditor GG, în sensul că nu se impun explicaţii suplimentare care să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii, acesta fiind clar şi pe deplin lămurit cu ocazia judecării fondului cauzei, precum şi în calea de atac, nu poate fi primită, în condiţiile în care acesta, alături de ceilalţi creditori, au formulat cerere de executare silită a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.180 lei împotriva debitoarei HP, astfel cum rezultă din cererea adresată executorului judecătoresc (fila 67), ceea ce denotă reaua lor credinţă, câtă vreme cunoşteau că această obligaţie a fost impusă prin considerentele şi minuta pronunţată de prima instanţă doar în sarcina pârâtului HL.

De asemenea, apărarea intimatului, în sensul că părţile, cât şi executorul judecătoresc sunt ţinuţi să se conformeze întocmai dispozitivului hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu, pentru a nu aduce atingere autorităţii de lucru judecat, este lipsită de temei legal, câtă vreme şi faza executării silite, ca parte a procesului civil, este guvernată de principiul disponibilităţii părţilor, executarea silită pornind numai la cererea creditorului, potrivit art. 664 alin.1 Cod proc.civilă, care poate alege să execute silit sau, dimpotrivă, să nu execute, toate dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti.

Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, se reţine că potrivit art. 719 alin.1 Cod proc.civilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

În cauza de faţă nu au fost afirmate şi dovedite astfel de motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite, câtă vreme suma ce se execută silit are un cuantum modic, de 3.325 lei, iar debitoarea este o societate comercială pe acţiuni, cu un patrimoniu considerabil, a cărei activitate nu ar putea fi perturbată prin plata respectivei sume, sens în care cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca neîntemeiată.

Date fiind cele ce preced, va fi admisă contestaţia la titlu formulată de contestatoarea HP şi, în temeiul art. 715 alin.3 Cod proc.civilă, lămureşte întinderea dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 478/30.05.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1123/310/2015, în sensul că doar pârâtul HL  este obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii intimaţi.

Domenii speta

Spete similare