Analiza și motivarea soluției cererii reconvenționale

Potrivit art. 13 din Lega nr. 18/1991 „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.” Dreptul comun este în acest caz partajarea bunurilor astfel reconstituite. 

Având în vedere obiectul acţiunii – acţiune în constatare -, instanţa apreciază că cererea este nefondată, fiind în mod corect respinsă, din probele administrate nerezultând nici identitatea dintre terenuri şi nici faptul că terenurile menţionate în sentinţa invocată au fost terenuri care au aparţinut defunctului.

Părțile au posibilitatea să solicite instanței de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, formulând o cerere de partajare a dreptului de proprietate asupra terenului deținut în coproprietate (la acest moment), drept de coproprietate justificată probată prin titlul depus la fila 17 din dosar. [...].

În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa constată că solicitarea formulată nu a fost aceea de a se constata existenţa partajului din anul 1993, ci aceea de a se dispune ieșirea din indiviziune  ca urmare a partajării suprafeței de teren de 4301 mp, teren situat în locul numit Mocira II, cuprins în titlul de proprietate nr. 1936/86 din 25.04.2012, solicitându-se să se dispună atribuirea în favoarea apelanților-reclamanți reconvențional A. M., A. A. și A. I. a suprafeței de 2784 mp. suprafață ce reprezintă echivalentul cotei deținute de aceștia, urmând ca după dezmembrarea numărului cadastral, suprafața de teren să fie înscrisă în cartea funciară.

Prima instanță a reținut că cererea reconvențională a fost respinsă pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă cererea principală. Instanța nu poate reține aceste considerente.

Se reține că titlul de proprietate nr. 1963/86/25.04.2012, poate fi considerat ca titlul care face dovada dreptului de coproprietate al părților, acesta fiind eliberat titularilor în calitatea acestora de comoștenitori ai defunctului A. I.

Ieșirea din indiviziune și atribuirea terenurilor după partajare în proprietate exclusivă în favoarea foștilor coproprietari este o acțiunea imprescriptibilă. Cererea de partaj poate fi suspendată doar în situațiile de excepție prevăzute de lege. În prezenta cauză nu se poate reține existența unei astfel de situații.

Faptul că apelanții-reclamanți reconvențional au arătat că solicitarea lor este în sensul de a se dispune partajarea având în vedere și înțelegerea părților privind partajul de folosință din anul 1993 nu poate duce la concluzia că cererea nu poate fi analizată, astfel cum a reținut prima instanță

Prin sentinţa civilă nr. 879/19.04.2016 pronunţată în dosarul civil nr. 545/307/2015 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Iurca Ana, în contradictoriu cu pârâţii A. M., A. A., A. I, A. I, A. V., Z. I., A. M., A. I., A. I., M. M. şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi A. M., A. A. şi A. I.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin sentinţa civilă nr. 510/09.03.1993 pronunţată în dosar nr 3372/1992, s-a admis acţiunea având ca obiect stabilirea masei succesorale după A. I. şi A. I.a şi partaj, luându-se act de învoiala părţilor. Reclamantei i-a fost atribuit terenul din locul denumit Mocira I situat în com Vadu Izei între vecinii G.I., M.V, T.I..

Deoarece numiţii A. M., A. I. şi A. V. au decedat, au fost chemaţi în judecată moştenitorii acestora. Ulterior, prin titlu de proprietate nr 1963/86/25.04.2012, li s-a reconstituit dreptului de proprietate după defunctul A. I., numiţilor I.A, A. M, A. I., A. V. şi M. M, pentru mai multe suprafeţe de teren printre care şi terenul în litigiu, respectiv Mocira.

Terenul din litigiu, respectiv Mocira I, a fost întabulat în CF nr 50296 Vadu Izei nr cadastral 50296, însă în indiviziune cu moştenitorii defuncţilor A. I. şi A. I.a şi nu în cota de 1/1 parte conform sentinţei nr 510/09.03.1993 , pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Cu privire la primele două petite, respectiv de constatare că prin sentinţa civilă nr 510/09.03.1993, s-a dezbătut masa succesorală după defuncţii A. I. şi A. I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparţinut defuncţilor, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul denumit Mocira I, reclamantei cu titlu de moştenire şi partaj şi constatarea că pentru imobilele partajate inclusiv pentru imobilul situat în locul denumit Mocira I, în suprafaţă de 1621 mp., a fost eliberat Titlu de proprietate comun nr. 1963/86/25.04.2012, instanţa a reținut că nu sunt veritabile cereri, astfel cum au fost formulate solicitându-se a se constata ceva ce există, respectiv o hotărâre judecătorească şi un titlu de proprietate.

Cererea de prestaţie tabulară este formulată abia în al treilea petit, solicitându-se întabularea în CF nr 50296 Vadu Izei, cad 50296 top a reclamantei în cota de 1/1 parte, cu suprafaţa de 1621 mp, teren situat în locul denumit Mocira I, conform sentinţei civile nr 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, dosar 3372/1992, cu titlu de moştenire şi partaj.

Această cerere şi cea din completarea de acţiune privind rectificarea de carte funciară  în sensul radierii înscrierilor făcute în baza titlului de proprietate, s-a arătat că va fi analizată pe fond şi se va avea în vedere înscrisurile şi starea de fapt expusă în primele două petite.

În ceea ce priveşte cererea în prestaţie tabulară, instanţa a reţinut că deşi au fost invocate dispoziţiilor art. 954 NCC, 955 NCC, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile  vechiului cod civil şi ale legii 7/1996, raportat la art. 65, 66 şi 77, 91, 92 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Cod Civil.

Astfel, potrivit art. 644 vechiul cod civil proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune. Aceasta nu semnifică faptul că un simplu detentor, va putea transmite succesorilor săi mai mult decât a avut, respectiv mai mult decât posesia, adică proprietatea.

Este adevărat că prin sentinţa civilă  nr 510/09.03.1993 s-a dezbătut masa succesorală după defuncţii A. I. şi A. I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparţinut defuncţilor, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul denumit Mocira I, reclamantei, însă acest partaj a fost unul de folosinţă, părinţii părţilor nefiind proprietari tabulari şi astfel neputând transmite proprietatea asupra bunului, ci eventual posesia lui, aşa cum s-a dispus.

Mai mult, s-a menționat că hotărârea nu a fost pronunţată în contradictoriu cu proprietarii tabulari, iar faptul că ulterior s-a eliberat titlu de proprietate pentru acel teren nu justifică înscrierea în cartea funciară în baza sentinţei civile  nr 510/09.03.1993, a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

În cauză nu s-a dovedit modul de dobândire a proprietăţii asupra terenurilor cuprinse în hotărârea judecătorească, astfel că nu poate fi admisă cererea în prestaţie tabulară, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea de rectificare a CF 50296 Vadu Izei, cad 50296, în sensul raderii numiţilor A. I., A. M, A. V., M. M, ca efect al partajului care a făcut obiectul dosarului 3372/1992, soluţionat prin sentinţa civilă nr 510/09.03.1993, cu privire la imobilul în litigiu, pentru care s-a eliberat ulterior TP nr 1963/86/25.04.2012 în indiviziune şi înscrierea în CF nr 50296 Vadu Izei, cad. 50296 a reclamantei în cota de 1/1 parte, cu suprafaţa de 1621 mp, teren situat în locul denumit Mocira I, conform sentinţei civile nr 510/09.03.21993, a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, cu titlu de moştenire şi partaj, s-a reținut că potrivit art. 34 din legea 7/1996 orice persoana interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, iar înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

In primele trei cazuri de rectificare prevăzute de art. 34 din legea 7/1996, partea interesată care cere rectificarea trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-a constatat una din împrejurările prevăzute la punctele 1-3 ale art. 34 din Legea 7/1996.

 Spre deosebire de primele 3 cazuri însă, cazul reglementat la punctul 4 de rectificare a înscrierilor care nu sunt în concordanta cu situaţia reală actuală a imobilului subsumează toate cazurile neprevăzute de lege, în care neconcordanţa între realitatea juridică imobiliară şi înscriere este susceptibilă de soluţionare numai prin rectificare, acţiunea in rectificare fiind una în realizare de drepturi.

Terenurile au fost înscrise în baza titlului de proprietate, dobândirea dreptului de proprietate făcându-se în baza legilor speciale ale fondului funciar. Deşi părţile şi-au partajat folosinţa terenurilor, totuşi nu au ţinut cont de aceasta, sens în care au solicitat toţi reconstituirea dreptului de proprietate, iar apoi au solicitat înscrierea dreptului în cartea funciară .

Situaţia expusă nu se circumscrie situaţiilor prevăzute de textul legal şi nici nu se invocă vreo situaţie din cele menţionate, solicitarea întemeindu-se pe o hotărâre judecătorească anterioară.

Or, dobândirea dreptului de proprietate  s-a făcut în baza legii speciale a fondului funciar, nu în baza hotărârii judecătoreşti nr 510/09.03.1993, cu titlu de partaj, motiv pentru care titlu de proprietate fiind în vigoare, doar în baza acestuia se poate dispune înscrierea în cartea funciară şi, eventual, în baza unei hotărâri ulterioare de partaj.

Sentinţa civilă nr 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, din dosar 3372/1992, a dispus partajarea unui drept de folosinţă care nu poate fi înscris în cartea funciară, singurul titlu cu care pot fi în prezent înscrise părţile, fiind în baza titlului de proprietate.

Nefiind identificată niciuna din situaţiile prevăzute de lege pentru a fi rectificată cartea funciară, instanţa a respins şi această cerere.

Referitor la cererea reconvenţională prin care se solicită ieşirea din indiviziune ca urmare a partajării suprafeţei totale de 4301 mp teren de la locul numit Mocira II cuprins în titlul de proprietate nr 1963/86 din 25.04.2012 şi atribuirea suprafeţei de 2784 mp ce reprezintă echivalentul cotei de 2/3 pârâţilor-reclamanţi A. M., A. A. şi A. I. în calitate de moştenitori ai defunctului A. M. decedat la data de 01.10.1992 şi să se dispună înscrierea în CF nr 50341 Vadu Izei (provenite din conversia de pe hârtie a CF nr384 Vadu Izei) cu nr topo 410/1 după dezmembrare a suprafeţei de 2784 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr 1963/86 din 25.04.2012 pe seama I.A, A. V., A. I.  şi defunctului A. M decedat la data de 01.10.1992, a pârâtei M. M., ulterior a se dispune înscrierea în CF nr 50341 Vadu Izei (provenite din conversia de pe hârtie a CF nr 384 Vadu Izei) cu nr topo 410/1 a suprafeţei de 2784 mp a pârâţilor-reclamanţi A. M. în calitate de soţie supravieţuitoare, A. A. şi A. I. cu titlu de moştenire şi partaj după antecesorul acestora A. M decedat la data de 01.10.1992 şi tot cu titlu de moştenire şi partaj şi după antecesorii acestora A. I.a şi A. I. potrivit sentinţei civile nr 510 din 1993, instanţa a reținut că, pe de o parte, se solicită partajarea terenului Mocira II din titlu de proprietate şi înscrierea dreptului în cartea funciară, însă acest partaj să fie dispus potrivit sentinţei civile nr 510/09.03.21993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Cu privire la partajarea şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate ca urmare a sentinţei civile nr 510/09.03.21993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, dosar 3372/1992, instanţa a respins cererea pentru aceleaşi considerente pentru care a fost respinsă şi acţiunea.

Cum hotărârea a fost pronunţată  în contradictoriu cu A. M, iar acesta în prezent este decedat, în cauză  cererea fiind formulată de moştenitorii acestuia, instanţa a constatat că se solicită partajarea suprafeţei de 2784 mp. între pârâţilor-reclamanţi A. M. în calitate de soţie supravieţuitoare, A. A. şi A. I. cu titlu de moştenire şi partaj după antecesorul acestora A. M. decedat la data de 01.10.1992.

Pârâţii reclamanţi au solicitat partajarea fără însă a fi constatată masa succesorală a lui A. M. şi cotele fiecărui moştenitor, motiv pentru care această cerere a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel A. M., A. A. şi A. I, solicitând schimbarea sentinţei apelate şi menţinerea cauzei spre rejudecare, urmând să fie admisă cererea reconvenţională. În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului s-a arătat că prin cererea reconvenţională s-a solicitat instanţei să dispună ieşirea din indiviziune, ca urmare a partajului suprafeţei de 4301 mp din locul Mocira II şi atribuirea suprafeţei de 2784 mp., ce reprezintă echivalentul cotei de 2/3 pârâţilor-reclamanţi reconvenţionali. De asemenea, s-a solicitat înscrierea în CF a suprafeţelor de teren.

S-a arătat în cuprinsul memoriului de apel, faptul că în dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, s-a emis sentinţa de partaj nr. 510/1993, pârâţii-reclamanţi reconvenţionali venind la moştenire prin reprezentarea antecesorului lui A. M., decedat anterior. Aspectul reţinut de prima instanţă, potrivit căruia A. M. ar fi fost parte în procesul din dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, este greşită.

Ulterior partajului, la data de 25.04.2012 s-a emis titlul de proprietate nr. 1963/86, în cuprinsul acestuia fiind menţionate toate imobilele care au făcut obiectul sistării din indiviziune potrivit sentinţei civile nr. 510/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației. În cauza dedusă judecăţii, s-a solicitat doar cota de 2/3 din suprafaţa totală a terenului.

S-a mai criticat sentinţa atacată, menţionându-se faptul că cererea a fost respinsă pentru aceleaşi motive ca şi cele care au condus la respingerea cererii principale. Cererea nu a vizat partajarea bunurilor dup defunctul A. M. a suprafeţei de 4301 mp, teren din locul Mocira II.

Obiectul cererii formulate de apelanţi a vizat cererea de ieşire din indiviziune faţă de persoanele menţionate în titlul de proprietate şi faţă de care s-a dezbătut succesiunea după A. I. – tatăl defunctului A. M..

Prin sentinţa civilă nr. 510/1993, s-a stabilit de comun acord care sunt cotele ce se cuvin fiecărui moştenitor şi masa partajabilă. În privinţa terenului în suprafaţă de 0,35 ha teren s-a atribuit în natură în cotă de 2/3 în indiviziune, reclamanţilor.

După emiterea titlului de proprietate s-a identificat topografic terenul, rezultând că suprafaţa de 4301 mp este situată în locul Mocira II, face parte din CF 50341 Vadu Izei, având nr. top. 410/1, după dezmembrare.

În concluzie s-a arătat că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a motivat respingerea petitelor cererii formulate.

La data de 21.06.2016 a formulat apel Iurca Ana, solicitând în principal admiterea cererii de apel şi schimbarea în totalitate a cererii formulate, iar în subsidiar, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului s-a arătat că în dosarul nr. 3372/1992, soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. 510/09.03.1993, părţile dezbătând succesiunea şi realizând partajul după A. I. şi A. I.a. Părţile au încheiat tranzacţia care a constituit dispozitivul hotărârii pronunţate.

După ce s-a realizat partajul, părţile au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiind eliberat titlul de proprietate 1963/86/25.04.2012. Singurul teren menţionat în titlul de proprietate eliberat şi care a fost înscris în CF, este cel din locul Mocira I, acesta fiind înscris în indiviziune, iar nu în cotă de 1/1 parte conform sentinţei civile 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Deşi terenul se află în folosinţa apelantei-reclamante, s-a arătat că înscrierea în CF este alta. Pârâţii-intimaţi A. M, A. A. şi A. I. au arătat prin întâmpinarea formulată, că sunt de acord cu solicitările reclamantei, deoarece acestea vizează clarificarea situaţiei juridice a terenului din locul Mocira I şi Mocira II.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 26.07.2016 de A. M, A. A. şi A. I., s-a arătat că se solicită admiterea cererii de apel, formulate de IA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta-apelantă IA, a solicitat instanţei „să constate” că prin sentinţa civilă nr. 510/09.03.1993, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, s-a dezbătut masa succesorală după defuncţii A. I. şi I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparţinut defuncţilor, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul Mocira I, reclamantei cu titlu de moştenire şi partaj.

De asemenea s-a solicitat instanței să constate că pentru terenul din locul Mocira I, în suprafaţă de 1621 mp., a fost eliberat titlu de proprietate comun, acest teren fiind întabulat în CF 50296 Vadu Izei, cad. 50296, urmând a se dispune înscrierea dreptului reclamantei în CF, cu privire la acest teren.

Potrivit menţiunilor din cererea formulată, solicitarea reclamantei I A, este în sensul de a se constata că anterior promovării prezentei acţiuni, între părţi a existat un proces în care s-a realizat partajarea bunurilor rămase după A. I. şi A. I.a, singurul aspect care nu a fost lămurit prin sentinţa civilă nr. 510/09.03.1993, fiind acela al identificării topografice a terenului înscris în titlul de proprietate eliberat în 2012 cu terenul atribuit, conform tranzacţiei încheiate de părţi în dosarul nr. 3372/1992.

Se reţine aşadar, că obiectul prezentului dosar, astfel cum a fost formulată cererea, îl reprezintă acţiunea în constatare, iar nu o acțiune prin care se solicită partajarea bunurilor imobile, care au fost menţionate în titlul de proprietate nr. 1963/86/25.04.2012, eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureş.

Analizând dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei (dosar ataşat prezentei cauze) se reţine că A. I. a decedat la data de 10 august 1982, iar A. I.a a decedat la data de 2 iulie 1984). Solicitarea părţilor a fost aceea de a se constata faptul că în masa succesorală rămasă după defuncţi, stabilită la data decesului (respectiv în 1982 şi 1984), fac parte terenurile menţionate în cuprinsul cererii şi a titlului de proprietate.

Instanţa constată că în cursul anului 1982 şi 1984, terenurile respective nu se aflau în patrimoniul defuncţilor, fapt reţinut și din împrejurarea că, pentru terenurile în cauză au fost emise titluri de proprietate, prezumându-se că terenurile respective au fost cooperativizate sau preluate de stat, deoarece au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Raportat la acest aspect, se reţine că „Tranzacţia” care a fost cuprinsă în dispozitivul sentinţei civile nr. 510/09 martie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în dosarul nr. 3372/1992, nu poate duce la concluzia că părţile au partajat dreptul de proprietate, ci partajul a vizat folosinţa bunurilor.

Instanţa, mai constată că obiectul partajului l-a constituit folosinţa unor terenuri descrise: „teren de circa 7 ani”, „teren de circa 0,36 ha” […] menționându-se doar vecinătățile terenurilor. Se constată că vecinătăţile terenurilor indicate în respectiva hotărâre şi vecinătăţile menţionate în titlul de proprietate depus la dosar şi eliberat părţilor în anul 2012, nu sunt identice, fiind identificaţi doar vecinii pe 2 dintre loturi.

În condiţiile în care titlul de proprietate este eliberat în anul 2012, iar din probele aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că anterior datei de 03.03.1993, s-ar fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defuncţilor, pentru a se dezbate moştenirea după aceştia, instanţa nu poate reţine că în anul 1993, părţile au dezbătut succesiunea şi au partajat terenurile cu privire la care s-a emis titlul de proprietate, după aproape 20 de ani.

Mai mult decât atât, în cuprinsul titlului de proprietate se menționează că reconstituirea s-a realizat în favoarea cetățenilor IA, A. M., A. I., A. V. și M. M în calitate de moștenitori ai defunctului A. I. (f.17 din dosarul Judecătoriei Sighetu Marmației).

Raportat la aceste considerente, instanța reține că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care este menționat în titlul de proprietate nr. 1963/86 din data de 25.04.2012, doar prin acest înscris părțile putând să facă dovada dreptului de proprietate al antecesorului lor A. I..

Potrivit art. 13 din Lega nr. 18/1991 „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”  Dreptul comun este în acest caz partajarea bunurilor astfel reconstituite. 

Având în vedere obiectul acţiunii – acţiune în constatare -, instanţa apreciază că cererea este nefondată, fiind în mod corect respinsă, din probele administrate nerezultând nici identitatea dintre terenuri şi nici faptul că terenurile menţionate în sentinţa invocată au fost terenuri care au aparţinut defunctului.

Părțile au posibilitatea să solicite instanței de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, formulând o cerere de partajare a dreptului de proprietate asupra terenului deținut în coproprietate (la acest moment), drept de coproprietate justificată probată prin titlul depus la fila 17 din dosar.

S-a mai solicitat rectificarea cărții funciare 50296 Vadu Izei nr. cadastral 50296 în sensul radierii numiților A. I., A. M., A. V. și M. M. Raportat la acest aspect, instanța reține că înscrierea în cartea funciară s-a realizat ca urmare a întabulării titlului de proprietate emis în favoarea tuturor moștenitorilor. Titlul arătat nu a fost anulat sau desființat, iar instanță, potrivit considerentelor expuse anterior nu poate reține că anterior datei la care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul arătat în cererea de chemare în judecată, părțile au avut posibilitatea să partajeze dreptul real de proprietate.

Astfel, instanța apreciază că nu este incident niciunul dintre cele 4 cazuri de rectificare de carte funciară menționate și de prima instanță, astfel că cererea privind rectificarea de carte funciară nu poate fi admisă.

Raportat și la faptul că solicitările de constatare a partajului și a identității dintre bunurile supuse partajului și cele din titlul de proprietate emis, precum și a rectificării de carte funciară, în sensul solicitat de reclamanta-apelantă, se apreciază că și soluția pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației de a respinge solicitarea de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea apelantei reclamante IA cu titlu de succesiune și partaj este legală și temeinică, deoarece potrivit cererii formulate, s-a solicitat înscrierea urmare a admiterii cererii de constatare a partajului efectuat în anul 1993.

Reținând considerentele expuse, instanța va respinge, în temeiul art. 480 C.proc.civ.,  apelul declarat de IA, acesta fiind nefondat.

În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa constată că solicitarea formulată nu a fost aceea de a se constata existenţa partajului din anul 1993, ci aceea de a se dispune ieșirea din indiviziune  ca urmare a partajării suprafeței de teren de 4301 mp, teren situat în locul numit Mocira II, cuprins în titlul de proprietate nr. 1936/86 din 25.04.2012, solicitându-se să se dispună atribuirea în favoarea apelanților-reclamanți reconvențional A. M., A. A. și A. I. a suprafeței de 2784 mp. suprafață ce reprezintă echivalentul cotei deținute de aceștia, urmând ca după dezmembrarea numărului cadastral, suprafața de teren să fie înscrisă în cartea funciară.

Prima instanță a reținut că cererea reconvențională a fost respinsă pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă cererea principală. Instanța nu poate reține aceste considerente.

Se reține că titlul de proprietate nr. 1963/86/25.04.2012, poate fi considerat ca titlul care face dovada dreptului de coproprietate al părților, acesta fiind eliberat titularilor în calitatea acestora de comoștenitori ai defunctului A. I..

Ieșirea din indiviziune și atribuirea terenurilor după partajare în proprietate exclusivă în favoarea foștilor coproprietari este o acțiunea imprescriptibilă. Cererea de partaj poate fi suspendată doar în situațiile de excepție prevăzute de lege. În prezenta cauză nu se poate reține existența unei astfel de situații.

Faptul că apelanții-reclamanți reconvențional au arătat că solicitarea lor este în sensul de a se dispune partajarea având în vedere și înțelegerea părților privind partajul de folosință din anul 1993 nu poate duce la concluzia că cererea nu poate fi analizată, astfel cum a reținut prima instanță.

Având în vedere considerentele expuse anterior, reținând că motivarea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale nu poate fi însușită (pentru aceleași motive ca și în cazul cererii principale), se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește cererea reconvențională

Domenii speta

Spete similare