Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 657 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 26.01.2017 în dosarul nr. 34372/245/2016, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată; a respins cererea contestatoarei de restituire a taxei de timbru, ca neîntemeiată; a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, şi a respins cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

 Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, între contestatoare, în calitate de împrumutător, și intimat, în calitate de împrumutat, a fost încheiat un contract de credit, având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale. La aceeaşi dată a fost încheiat şi un contract de ipotecă prin care a fost constituită o ipotecă de rangul întâi asupra unui imobil, în vederea garantării contractului de credit.

Ca urmare a solicitării de demarare a procedurii de executare silită în contra intimatului în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, adresată de contestatoare executorului judecătoresc, acesta din urmă a solicitat încuviinţarea executării silite instanţei de executare.

La data de 10.06.2016 intimatul a transmis contestatoarei notificarea de dare în plată,, în vederea stingerii datoriei izvorâtă din contractul de credit.

Astfel, contestatoarea a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite în temeiul art. 5, alin. 3 din Legea 77/2016, sens în care a fost pronunţată încheierea de suspendare de către executorul judecătoresc.

Contestatoarea a transmis intimatului o notificare prin care îl înştiinţa despre faptul că datele propuse de acesta pentru convocare sunt în zile nelucrătoare, astfel că propune convocarea la acelaşi notar în datele lucrătoare imediat următoare.

A fost emisă încheierea de certificare de BNP prin care s-a constatat faptul că la datele de stabilite pentru convocare, s-a prezentat contestatoarea, intimatul fiind lipsă.

Contestatoarea a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite ca urmare a neprezentării intimatului la datele stabilite pentru convocare la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Executorul judecătoresc a respins cererea contestatoarei refuzând continuarea executării silite, motivat de faptul că potrivit art. 7, alin. 1 din Legea 77/2016 creditoarea avea posibilitatea de a formula contestaţie cu privire la condiţiile de admisibilitate ale notificării de dare în plată, dar şi pentru faptul că abuzul de drept invocat de creditoare poate fi constatat numai de instanţa de judecată.

Împotriva acestei încheieri a executorului judecătoresc a fost promovată prezenta contestaţie la executare.

În drept, conform art. 712, alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Art. 713, alin. 1 stabileşte că dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Instanţa observă că principala critică a contestatoarei împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc  a refuzat reluarea executării silite constă în aceea că prin raportare la dispoziţiile Legii 77/2016 ea nu avea niciun motiv pentru a contesta notificarea de dare în plată transmisă de debitor; iar refuzul acestuia de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare reprezintă o renunţare a acestuia la procedura specială.

Susţine că executarea silită nu poate rămâne suspendată un termen nedefinit, iar dacă debitorul nu înţelege să mai urmeze procedura de dare în plată, obligaţia executorului este aceea de a relua procedura de executare silită.

Cu toate acestea, instanţa consideră că încheierea executorului judecătoresc este una legală şi temeinică. Instanţa are în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016: „În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege”, dar şi ale art. 5, alin. 3 din aceeaşi lege: „prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”.

 Astfel, în măsura în care contestatoarea a constatat existenţa unor motive de inadmisibilitate ale notificării de dare în plată, aceasta avea deschisă calea prevăzută de legea specială, respectiv Legea 77/2016, constând în contestaţia împotriva notificării de dare în plată, adresată instanţei judecătoreşti competente. De altfel, aceasta este singura cale pusă la dispoziţie de legiuitor pentru a invoca aspecte ce ţin de legalitatea notificării de dare în plată.

Consideră instanţa că partea contestatoare a procedat în mod greşit la a confirma datele de convocare transmise de intimat, în condiţiile în care aceasta a putut constata încă de la momentul iniţial al primirii notificării faptul că datele de convocare au fost fixate în zile nelucrătoare.

Pe de altă parte, instanţa nu îşi va însuşi argumentele contestatoarei conform cărora nu avea motiv pentru a formula contestaţia prevăzută de Legea 77/2016, condiţiile de admisibilitate de la art. 4 din aceasta fiind îndeplinite. Este evident faptul că o eventuală contestaţie întemeiată pe art. 7, alin. 1 din Legea 77/2016 putea viza şi aspectul datelor de convocare, ce au fost stabilite în mod greşit în zile nelucrătoare; chiar şi în lipsa unei menţiuni exprese a legii în acest sens se subînţelege faptul că şi această împrejurare poate fi supusă atenţiei instanţei competente a soluţiona contestaţia prevăzută de legea specială.

În concluzie, instanţa de faţă apreciază că nu poate verifica aspectele invocate de contestatoare cu privire la reaua-credinţă a intimatului în stabilirea datelor de convocare pentru darea în plată a imobilului ipotecat, singura în măsură a face aceste cercetări fiind instanţa competentă a soluţiona contestaţia prevăzută de legea specială. Ori, în măsura în care contestatoarea a pierdut termenul prevăzut de această lege specială pentru a introduce contestaţia, instanţa de executare nu câştigă dreptul de a face astfel de cercetări, întrucât, contestatoarea îşi invocă practic propria culpă, constând în aceea că nu a promovat contestaţia în termenul pus la dispoziţie de legiuitor (în condiţiile în care motivul de contestaţie i-a fost cunoscut însă de la momentul primirii notificării).

Faţă de cele de mai sus, consideră instanţa că încheierea executorului judecătoresc de respingere a cererii de reluare a executării silite este legală, astfel că va respinge prezenta contestaţie la executare.

Domenii speta

Spete similare