Stabilire program vizită minor

Asupra cauzei civile de faţă  constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.XXX din data de XXX,reclamanta C.R.G. a chemat în judecată pe pârâtul P.I. solicitând ca,prin hotărâre judecătorească,să fie sistate efectele sentinţei civile nr.XXX a Judecătoriei Bacău cu privire la programul de vizită stabilit în favoarea pârâtului.

A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare,a arătat că prin sentinţa civilă nr.XXX s-a desfăcut căsătoria încheiată între ea şi pârât, iar minorul V,G, i-a fost încredinţat ei;că prin  sentinţa civilă nr.XXX s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la copil să fie exercitată în comun, a fost stabilită la ea locuinţa minorului,iar în favoarea pârâtului a fost  fixat un program de vizită,respectiv;o dată pe săptămână prin intermediul internetului şi în luna iulie a fiecărui an cu luarea la reşedinţa tatălui din XXX;că temeiurile avute în vedere de instanţă s-au modificat deoarece în luna XXX a anului XXX,după ce minorul a petrecut trei zile împreună cu  tatăl, a observat urme de violenţă pe partea posterioară a corpului copilului, cesta spunându-i că l-a bătut Ion motivat de faptul că i-a solicitat să se joace cu el;că pârâtul este alcoolic şi intră foarte des în sevraj,acesta fiind şi motivul divorţului;că a formulat plângeri la poliţie şi la DGASPC Bacău că minorul este foarte speriat şi nu mai doreşte să vorbească deloc cu pârâtul,reacţionând urât atunci când îi aude numele;că a fost nevoită să meargă la psiholog şi să intensifice terapia având în vedere bolile de care suferă copilul;că pârâtul nu se poate ocupa singur,o lună de zile, de un copil cu problemele lui de sănătate( autism şi rahitism) şi că se impune stabilirea următorului program de vizită:în fiecare duminică,între orele 12,00-16,00,doar în prezenţa ei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.403 Cod civil.

În dovedire,reclamanta a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale,depoziţia martorei audiate fiind ataşată în prezentul dosar.

A depus, în copie, sentinţa civilă nr.XXX a Judecătoriei Bacău, sentinţa civilă nr.XXX a aceleiaşi instanţe,o încheiere de îndreptare eroare materială,o declaraţie pe propria răspundere,adresa nr. XXX a DGASPC Bacău, fişe psihologice,un certificat medico-legal(nr.XXX),o fişă de evaluare a participării la programul de recuperare al copilului, scrisori medicale, o fişă privind traseul educaţional, facturi fiscale,chitanţe, un certificat medical,adeverinţe medicale, un raport de evaluare psihologică întocmit de Societatea civilă profesională de psihologie”XXX”.

Acţiunea a  fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru-20 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională în termenul prevăzut de art.201 alin.1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare acesta a solicitat respingerea cererii promovate de reclamantă.

În motivare,a arătat că acţiunea are caracter strict şicanatoriu;că situaţia de fapt prezentată de aceasta nu corespunde realităţii; că în luna XXX a anului XXX a venit în ţară să-şi vadă fiul şi,pentru a nu produce schimbări bruşte în viaţa acestuia,au convenit să ia copilul dimineaţa de la locuinţa reclamantei şi să-l aducă seara,urmând ca programul să fie adaptat în funcţie de atitudinea minorului;că a petrecut cu fiul prima zi la grădiniţă,apoi,în cea de-a doua zi,la indicaţiile reclamantei,a fost la salina din XXX,unde copilul s-a jucat mai multe ore; că la întoarcere au vizitat mătuşile paterne,unde copilul a avut un comportament deschis,interacţionând foarte bine cu verişorii săi; că seara a dus copilul la mamă care, fără nicio explicaţie, i-a solicitat o sumă importantă de bani şi,urmare a refuzului,a doua zi a refuzat să-i permită să-şi viziteze fiul; că reclamanta n u i-a mai răspuns la telefoane sau la SMS-uri şi a formulat o plângere penală la adresa lui,invocând că ar fi agresat minorul;că a fost nevoit să dea declaraţii atât în faţa organelor de poliţie, cât şi în faţa organelor de anchetă socială şi a probat contrariul celor afirmate;că este posibil ca în condiţiile în care copilul s-a jucat la tobogan,a sărit şi s-a căţărat,să fi suferit anumite echimoze fesiere;că el nu a exercitat niciodată vreun act de violenţă la adresa minorului,este o persoană serioasă şi responsabilă,calităţi impuse în mod obligatoriu prin natura serviciului pe care îl prestează în XXX,iar consumul de alcool este total exclus,fiind nevoit să intervină,funcţie de  solicitările primite,la orice oră din zi şi din noapte;că starea specială a minorului,invocată în mod artificial de reclamantă, nu se justifică prin înscrisurile prezentate,din conţinutul acestora reieşind că este un copil normal,adaptat şi deschis,în ciuda conflictelor familiale declanşate în prezenţa lui de mamă;că programul de vizită solicitat de reclamantă confirmă reaua credinţă a acesteia deoarece cunoaşte că,obiectiv nu are această posibilitate;că acţiunea este inadmisibilă,atâta vreme cât nu au intervenit împrejurări noi care să justifice modificarea programului de vizită, şi că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.403 Cod civil.

Sub aspect reconvenţional, pârâtul-reclamant a solicitat reducerea pensiei de întreţinere stabilite prin sentinţa nr.XXX la suma de 100 lire.

În motivare,a arătat că minorul este încadrat la o grădiniţă de stat,iar întreţinerea lui nu presupune costuri însemnate;că îi trimite permanent acestuia pachete cu haine,jucării şi, în mod evident, în situaţii speciale nu va ezita să suplimenteze suma stabilită cu titlu de pensie de întreţinere;că deşi obţine un venit aparent consistent în XXX,costurile zilnice şi lunare sunt mult mai mari,şi că procentul stabilit de legiuitor în  calculul pensiei de întreţinere nu este unul obligatoriu,instanţa trebuind să aibă în vedere şi cheltuielile suportate de el.

În drept,au fost invocate dispoziţiile art.205 şi urm.Cod procedură civilă.

În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale;declaraţia martorei audiate fiind ataşată în prezentul dosar.

A depus, în copie, un permis de conducere,planşe foto,o caracterizare,ordonanţa de clasare nr.XXX a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, dovada comunicării acesteia, un referat cu propunere de clasare, chitanţe,o somaţie,o cerere de chemare în judecată, o plângere penală,declaraţii fiscale.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru-20 lei.

Reclamanta-pârâtă a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale motivat de faptul că nu s-a făcut dovada modificării măsurilor dispuse de instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr.XXX,în ceea de priveşte veniturile încasate de pârâtul-reclamant.

A precizat aceasta că sentinţa civilă sus enunţată nu a fost atacată cu apel, fapt ce înseamnă o achiesare la dispoziţiile pronunţate de instanţa de fond,că pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvenţională cu rea-credinţă;că suma de 200 lire este o sumă corectă în raport de vârsta copilului şi de nevoile acestuia şi că această sumă reprezintă mai puţind e 25% din veniturile pârâtului,iar minorul este un copil cu probleme de sănătate, care necesită o terapie costisitoare şi de lungă durată.

Pentru soluţionarea prezentei cauze a fost ataşat dosarul nr.XXX al Judecătoriei Bacău;Primăria municipiului Bacău-Compartimentul Autoritate Tutelară a întocmit o anchetă psihosocială la locuinţa reclamantei, concluziile fiind consemnate în referatul înaintat,iar DGASPC Bacău a întocmit un  raport de evaluare psihologică a minorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului,instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. XXX a Judecătoriei Bacău au fost admise acţiunea principală de divorţ formulată de reclamanta P.R.G. şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul –reclamant P.I., astfel cum au fost precizate,a fost desfăcută prin acord căsătoria încheiată de părţi la data de  XXX, i-a fost încredinţat reclamantei-pârâte,spre creştere şi educare,minorul P.V.G.,a fost obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 500 lei/lunar,conform înţelegerii părţilor, şi s-a stabilit în favoarea acestuia un program de vizită a copilului.

Prin sentinţa civilă nr.XXX a aceleiaşi instanţe  au fost admise în parte acţiunea formulată de reclamantul P.I. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C.R.G., a fost stabilită la mamă locuinţa minorului P.V.G.,cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti,a fost majorată obligaţia lunară de întreţinere datorată de tatăl copilului de la suma de 500 lei la suma de  200 lire sterline şi a fost modificat programul de vizită stabilit prin sentinţa civilă nr.XXX, reclamantul-pârât având posibilitatea de  a avea legături personale cu fiul în următoarele modalităţi:

o dată pe săptămână,prin intermediul internetului,şi în luna iulie a fiecărui an la reşedinţa tatălui din XXX;sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.

În  luna XXX a anului XXX pârâtul P.I. a venit în ţară pentru a-şi vizita copilul;pentru a nu perturba brusc activităţile minorului,a convenit cu fosta soţie, să-l ia dimineaţa şi să-l aducă seara,urmând ca, în funcţie de dorinţa fiului,programul să fie adaptat.

Tatăl a petrecut cu fiul zilele de XXX;în ziua de XXX,reclamanta i-a interzis fostului soţ să mai ia copilul pretextând că l-ar fi agresat fizic,situaţie de fapt care a determinat-o să formuleze plângeri şi sesizări la organele de poliţie şi la instituţiile cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului.

În luna octombrie a anului 2015,pentru acelaşi motiv,reclamanta a promovat prezenta acţiune prin care solicită modificarea programului de vizită,în sensul de a  i se permite tatălui să păstreze legături personale cu minorul V.G. în fiecare duminică,între orele 12,00-16,00,doar în prezenţa ei.

Potrivit art.403 Cod civil”în cazul schimbării împrejurărilor,instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori…”.

În cauză,prin probatoriul administrat, reclamanta-pârâtă nun a făcut dovada faptului că împrejurările avute în vedere de Judecătoria Bacău la stabilirea programului de vizită,prin sentinţa civilă nr.XXX, s-au schimbat,situaţia de fapt invocată în cererea de chemare în judecată nefiind probată.

Este de reţinut,în primul rând, că sentinţa civilă sus- enunţată nu a fost atacată, devenind definitivă,fapt ce creează convingerea instanţei că reclamanta-pârâtă a apreciat că programul de vizită stabilit corespunde interesului superior al minorului.

În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia V.G. ar fi fost agresat fizic de către tatăl său,instanţa constată că mama copilului a formulat plângere penală,iar în urma cercetărilor efectuate,s-a dispus,prin ordonanţa nr.XXX a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău,clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violenţă în familie(art.199 alin.1 raportat la art.193 alin.1 Cod penal) întrucât nu există probe că numitul P.I.a  săvârşit infracţiunea.

Certificatul medico-legal depus la dosar(nr.XXX) nu probează faptul că pârâtul-reclamant şi-ar fi lovit fiul,ci doar existenţa unor echimoze şi excoriaţii fesiere, ce s-au putut produce prin mijloace contondente(cel mai probabil în timpul în care copilul s-a jucat) şi pentru a căror vindecare nu a fost nevoie de zile de îngrijiri medicale.

Martora audiată la solicitarea reclamantei-pârâte nu a perceput nemijlocit situaţia de fapt relatată(referitor la presupusul incident care a avut loc în ziua de  XXX),depoziţia ei având la bază relatările părţii care a propus-o şi pe care a cunoscut-o ulterior,respectiv în luna XXX a anului XXX;aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul martorei B.A.E.,a cărei declaraţii a fost depusă la dosar de către reclamantă(filele 21-22).

De cealaltă parte,martora A.L. a relatat că minorul V.G. a fost la locuinţa ei,împreună cu tatăl, în ziua de XXX,după ce s-au întors de la XXX,şi că relaţia dintre cei doi era foarte apropiată, copilul fiind vesel, comunicativ şi sociabil.

Concluziile raportului de evaluare psihologică nr.XXX întocmit de d-na psiholog T.D. nu sunt suficiente pentru modificarea programului de vizită,de vreme ce nu se coroborează cu alte probe;de altfel, în raportul DGASPC Bacău,realizat la solicitarea instanţei,se consemnează că”evaluarea psihologică a relevat un nivel inferior de ostilitate a tatălui raportat la media populaţiei masculine din România,acest aspect relevând un pronostic redus al abuzului fizic asupra minorului” din partea pârâtului,relaţia tată copil fiind influenţată de personalitatea fiecăruia.

Raportat la cele ce preced,instanţa apreciază că refuzul minorului de a vorbi cu pârâtul este rezultatul influenţelor exercitate de persoanele apropiate,alături de care convieţuieşte,copilul fiind la vârsta la care preia cu uşurinţă punctele de vedere,sugestiile celor din jur.

În ceea ce priveşte problemele de sănătate ale minorului, instanţa reţine că parte din ele existau(conform înscrisurilor) şi în momentul pronunţării sentinţei civile nr.XXX a Judecătoriei Bacău şi că acestea( sindrom hiperkinetic) şi-ar putea găsi rezolvarea prin rezolvarea conflictelor familiale şi neimplicarea copilului în conflictul dintre părinţi(scrisoare medicală-fila 29).

Instanţa reţine,totodată,că,dată fiind vârsta minorului,este necesar ca tatăl să fie cât mai prezent în viaţa lui,având în vedere importanţa pe care o are figura paternă în dezvoltarea armonioasă a personalităţii,în primul rând din punct de vedere psihoemoţional(mai ales în cazul unui băiat);revine reclamantei-pârâte sarcina de a găsi modalităţile corespunzătoare de a consolida relaţia fiului cu tatăl, dacă această relaţie trece,într-adevăr, printr-o perioadă de criză.

Nefiind făcută dovada incidenţei dispoziţiilor art.403 Cod civil,acţiunea principală urmează  fi respinsă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională,instanţa reţine că potrivit art.531 alin.1 Cod civil(dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui  care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte,instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate…micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei”.

În cauză,pârâtul-reclamant nu a făcut dovada incidenţei acestor dispoziţii legale.

Astfel, în faţa instanţei,în şedinţa din data de  XXX,acesta a precizat că înţelege să se folosească de înscrisurile aflate în dosarul nr.XXX,realizând venituri identice celor obţinute în momentul soluţionării acelei cauze,iar declaraţiile fiscale depuse la ultimul termen de judecată nu sunt relevante, de vreme ce nu sunt complete.

Este de reţinut,în acelaşi timp,că minorul V.G. are vârsta de 7 ani şi a început cursurile învăţământului şcolar(primar),astfel încât creşterea,educarea,întreţinerea şi formarea lui profesională necesită alocarea unor sume de bani cel puţin identice(ca şi cuantum) celor alocate în anul XXX,dar în nici un caz mai mici.

Pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr.XXX reprezintă doar 10% din veniturile realizate de pârâtul-reclamant şi nu 25%-plafonul maxim stabilit de legiuitor.

Vor fi respinse excepţiile inadmisibilităţii invocate de ambele părţi;în situaţia în care împrejurările care au stat la baza stabilirii,prin hotărâre judecătorească,a raporturilor personale şi patrimoniale dintre părinţi şi copii,nu sau schimbat,o nouă acţiune urmează a fi respinsă ca nefondată şi nu cam inadmisibilă.

Văzând şi prevederile art.453 alin.1-2 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare