Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial sub nr. 0  contestatorii A şi B au formulat  în contradictoriu cu intimaţii C şi D contestaţie la executarea împotriva măsurilor de poprire înfiinţate prin adresele nr. ….  întocmite de BEJ E in dosarul de executare 00 şi 000 , solicitând anularea formelor de executare contestate.

Prin Încheierea din 17.09.2015, rămasa definitiva prin respingerea cererii de reexaminare , instanţa a dispus anularea  în parte a cererii  de chemare în judecată cu privire la contestaţia la executare  formulată de contestatoarea B în contradictoriu cu intimaţii BC şi SD, instanţa rămânând investita doar cu contestaţia formulata de contestatorul A.

Prin Încheierea de şedinţă din 17.02.2016 instanţa a disjuns capătul de cerere privind contestaţia la executare formulata de contestatorul A in contradictoriu cu intimaţii C SI D,  privind actele de executare din dosarul execuţional nr. 00 al BEJ E , formându-se actualul dosar cu nr. X din Z iar in temeiul  art. 139 din Noul cod de procedură civilă a admis excepţia conexităţii in ceea ce priveşte capătul de cerere privind contestaţia la executare formulata de contestatorul A privind actele de executare din dosarul nr. 00  al BEJ E, dispunând conexarea dosarului nr. XX la dosarul nr. XXX al Judecătoriei Bacău.

În motivarea prezentei contestaţii cu care a rămas instanţa investită in urma disjungerii, contestatorul  A arata faptul că în dosarul execuţional nr. 00 al BEJ E a primit o adresa de înfiinţare poprire la  terţul poprit ZZ, contestând caracterul cert, lichid si exigibil al debitului pretins prin înfiinţarea popririi. Arata contestatorul că, contractele de credit ce reprezintă titluri executorii, sunt încheiate intre creditoarea C si debitoarea principala D, aceasta din urma aflându-se in procedura insolventei sub forma reorganizării judiciare inca din data de 3.10.2013, că potrivit  art. 41 din Legea 85/2006 nicio dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii nu va putea fi adăugata creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, că potrivit  art. 2289 NCPC fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata iar fideiusiunea care depăşeşte ceea ce este datorat de debitorul principal nu este valabila decât in limita obligaţiei principale iar în aceste condiţii, pretinderea de la terţii garanţi ipotecari sau fideiusori a unor sume "actualizate" cu dobânzi, comisioane si speze bancare după data de 03.10.2013 este nelegala, debitul neavând caracter cert lichid ori exigibil, pe cale de consecinţa actele execuţionale sunt lovite de nulitate.

Mai arata contestatorul ca art. 2430 NCPC reglementează ca executarea ipotecii nu poate fi realizata decât in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanţa certa lichida si exigibila, că C a fost înscrisa in tabelul definitiv de creanţe al D , potrivit propriei declaraţii cu suma de 160.826 lei reprezentând debit restant aferent celor doua contracte de credit, că prin adăugarea cheltuielilor executionale in valoare totala de 16.003,2 lei, debitul ce legal poate fi pretins terţilor garanţi este de 176.829 fel si nu 195.890,45 lei, suma pana la concurenta căreia este înfiinţată poprirea, că  prin Sentinţa Civila nr. ++ a fost confirmat de către judecătorul sindic Planul de Reorganizare al D, astfel ca, contractele de credit restructurate pe aceasta cate, nu mai poate reprezenta titluri executorii iar debitoarea-principala D. urmează a îndestula direct creanţa către creditoarea C, stabilindu-se totodată si noi date scadente., prin derularea planului de reorganizare creditoarea fiind deja îndestulata cu suma de 9.000 lei.

Cererea nu a fost întemeiata in drept.

Cererea a fost timbrată cu 0 lei taxă judiciară de timbru.

 In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, depunând  la dosar înscrisuri.

Intimata C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei,  că prin cererile de executare silita înregistrate la executorul judecătoresc E sub nr. 00 si nr. 000, s-a solicitat de către C executarea silita împotriva debitoarei D si împotriva garanţilor A SI B, că  susţinerile contestatorilor sunt nefondate întrucât executorul judecătoresc a menţionat temeiul solicitării sumei urmărite, respectiv contractele de credit si de fijudejusiune. Mai arata ca referitor la susţinerile contestatorului privind adăugarea unor accesorii după data de 03.10.2013, data la care a fost deschisă procedura insolvenţei debitoarei D, precizează că potrivit dispoziţiilor art.41 alin.2 din legea nr.85/2006 pentru creanţele garantate se pot calcula în continuare dobânzi şi după data deschiderii procedurii insolvenţei, că sub aspectul exigibilităţii creanţei, susţinerea contestatorului că deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei principale are drept efect pierderea caracterului exigibil al creanţei este vădit greşită şi nelegală, că planul de reorganizare nu influenţează executarea silită a terţilor garanţi şi nu schimbă caracterul exigibil al creanţei faţă de terţii garanţi, în lumina prevederilor art.102 alin.2 din legea nr.85/2006 şi ale art.36 din aceeaşi lege.

În combaterea cererii, intimata C a depus înscrisuri.

Intimata D nu a formulat întâmpinare.

La solicitarea instanţei,  a înaintat copie certificată a dosarului de executare silită nr. 00 al S.C.P.E.J. „E” din Bacău.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Ţinând seama de momentul începerii executării silite ulterior datei de 0, de dispoziţiile art. 24 din NCPC , instanţa are în vedere dispoziţiile legale privind executarea silită din Noul cod de procedură civilă.

Prin cererea de executare silita înregistrate la executorul judecătoresc E sub nr.  00 s-a solicitat de către C executarea silita împotriva debitoarei D si împotriva garanţilor A SI B,  in baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 0 din data de ++ (si actele adiţionale ulterioare), contract de ipoteca nr.0 din data de +++ si contract de fidejusiune nr. 000 din data de ++++;

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. …… s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. ………., încheiat cu debitoarea D, a contractului de fidejusiune nr …….., pentru recuperarea sumei de 75.554,21 lei reprezentând credit, dobânzi, comisioane.

 Contestatorul a semnat contractele de fidejusiune nr. ……., prin care  s-a obligat în solidar cu debitorul D, renunţând la beneficiul de diviziune şi discuţiune.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de faţă reţine ca  prin fidejusiune contestatorul s-au obligat în solidar cu debitorul faţă de creditorul acesteia - intimata din prezenta cauză - , să execute obligaţia asumată de debitor pentru cazul când acesta nu-şi va executa el însuşi obligaţia la care s-a îndatorat. Principiul care domină raporturile dintre creditor şi fidejusor este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.

Potrivit dispoziţiilor art. 2293 din noul codul civil: „Fideiusorul nu este ţinut să îndeplinească obligaţia debitorului decât dacă acesta nu o execută”.

Potrivit art. 2294, din acelasi cod, „(1) Fideiusorul convenţional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunţat la acest beneficiu în mod expres.

(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmărirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor”.

Din dispoziţiile arătate rezultă că intimata creditoare nu era obligată să urmărească patrimoniul debitorului principal, titularul dreptului de creanţă poate să urmărească în mod direct bunurile garantului, mai ales în situaţia concretă în care acesta a renunţat la beneficul de discuţiune şi diviziune, nemaiavând la îndemână posibilitatea de a cere creditorului ca urmărirea pentru creanţa datorată să se facă asupra bunurilor debitorului.

Deschiderea procedurii de insolvenţă cu privire la D şi, ulterior, aprobarea unui plan de reorganizare pentru această societate, nu influenţează raporturile juridice stabilite între creditorul C şi garanţii A şi B. În primul rând, în planul de reorganizare şi în graficul de plăţi aferent planului creanţa creditorului C a fost înscrisă în proporţie de 100%, astfel că nu se poate reţine afirmaţia contestatorilor cum că fidejusorii ar fi urmăriţi pentru o creanţă cu o întindere mai mare decât cea pentru care este urmărit debitorul principal. Cum nu a fost contestat modul de calcul al creanţei până la………şi cum creanţa este stabilită în moneda naţională şi determinată, caracterul cert şi lichid al creanţei este dincolo de orice îndoială.

În al doilea rând, stabilirea unui grafic de plăţi către creditori în cadrul procedurii de reorganizare nu schimbă caracterul exigibil al creanţei deţinute de creditor asupra garanţilor.

Potrivit art. 102 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, „când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanţe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului.

Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.”

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că numai în privinţa debitorului aflat în reorganizare se modifică creanţele creditorilor în funcţie de planul de reorganizare, însă în privinţa fidejusorilor creanţa rămâne neschimbată, atât sub aspectul valorii, cât şi sub aspectul scadenţei. Facilităţile acordate debitorului prin planul de reorganizare nu pot fi extinse şi cu privire la garanţi, procedura insolvenţei fiind o procedură specială, reglementată strict pentru societăţile aflate în dificultate financiară. Spre exemplu, dacă un creditor ar fi înscris în planul de reorganizare cu un procent infim al creanţei sale, acesta ar putea totuşi urmări fidejusorii pentru întreaga creanţă; evident, termenul de plată acordat debitorului principal prin planul de reorganizare nu ar putea fi corelat cu urmărirea fidejusorilor pentru întreaga creanţă care nici măcar nu este cuprinsă în plan. Faptul că în prezenta cauză creanţa creditorului C a fost cuprinsă în procent de 100% în planul de reorganizare  nu modifică principiul aplicabil urmăririi fidejusorilor, adică termenele de plată stabilite pentru debitorul principal nu pot fi aplicate şi garanţilor, pentru care creanţa este deja exigibilă de la momentul declarării ambelor credite ca fiind scadente în întregime.

  La data de ….., în cadrul dosarului de executare nr. 00, prin adresa de poprire s-a dispus  înfiinţarea popririi in cota de 1/3 din venitul net lunar al debitorului A care le datoreaza acestuia X, până la încasarea sumei totale de 90.166,30 lei.

Adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată terţului poprit cat si debitorului insă nu s-a făcut dovada consemnării vreunei sume de bani la dispoziţia executorului.

Potrivit art. 781 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit”.

Faţă de cele arătate, văzând si dispoziţiile art. 782 din Codul de procedură civilă, instanţa constată că măsura înfiinţării popririi este legală, creanţa urmărită fiind certă, lichidă, exigibilă şi conformă cu cea stabilită prin titlurile executorii.

Instanţa apreciază că în mod corect  a indicat executorul întreaga valoare a creanţei în adresa de înfiinţare a popririi, câtă vreme debitorul fidejusor a renunţat la beneficiul diviziunii şi la beneficiul discuţiunii, astfel că fiecare dintre ei poate fi urmărit pentru întreaga valoare a creanţei. Adresa de înfiinţare a popririi astfel întocmită este corectă, cuprinzând modul de calcul al creanţei totale precum şi celelalte menţiuni obligatorii prevăzute de lege. Faptul ca in acelaşi timp este urmărit si debitorul principal nu echivalează ( cu dublarea creanţei a cărei recuperare se urmăreşte. O asemenea chestiune ar putea fi ridicată doar în situaţia în care, efectiv, s-ar obţine în urma executării prin poprire ori prin vânzarea bunurilor aparţinând garanţilor o sumă mai mare decât creanţa urmărită, punându-se problema distribuirii sumei obţinute.

Fata de aceste considerente, instanţa constata faptul că adresa de înfiinţare a popririi in ce priveşte pe contestator din dosarul nr. 000 a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, motiv pentru care instanţa urmează a respinge contestaţia la executare.

Raportat la prevederile art. 717 alin. 2 NCPC instanţa va obliga contestatorul să plătească către B.E.J. E suma de 33 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.

Domenii speta

Spete similare