Contestaţie la executare

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3068/2015

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2015

Obiectul cauzei:contestaţie la executare

TRIBUNALUL

Asupra  apelului civil de faţă , deliberând constată următoarele :

La data de 10.03.2015 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub numărul 987/205/2015, contestaţia la executare formulată de contestatorul (...) ,  în contradictoriu cu intimata  C.N.A.D.N.R . S.A. – DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BUCUREŞTI, în dosar de executare nr. 1491/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc  (...) , Piteşti, jud. Argeş, prin care solicită: a se constata nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a  contravenţiei  (...) , ca urmare a RIL-ului soluţionat  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia  nr. 6 din data  de 16.02.2015 în dosarul  nr. 14/2014 şi în consecinţă  să se dispună anularea întregii executări silite efectuate în baza acestuia din dosarul de executare silită nr. 1491/2014  deschis la Biroul Executorului Judecătoresc  (...) , conform dispoziţiilor art. 642 NCPC.; anularea încheierii  de încuviinţare a  executării silite şi pe cale de consecinţă a întregii executări silite ce are la bază o încheiere nelegală; anularea somaţiei fără număr emisă la 31.10.2014 în dosarul de executare  nr. 1491/2014  şi a  actelor  de executare subsecvente şi anularea parţială a încheierii  de stabilire a cheltuielilor de executare.

Totodată contestatorul  a solicitat  obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul solicită ca instanţa să aibă în vedere  următoarele  considerente:

După comunicarea înscrisurilor din partea executorului judecătoresc a constatat că este executat silit de către C.N.A.D.N.R., pentru tariful  de despăgubire  de 28 euro cu care a fost sancţionat prin procesul-verbal de contravenţie (...), pentru că ar fi condus în data de 15.02.2011 vehiculul înmatriculat cu nr. (...) fără a deţine rovinietă valabilă, iar pe lângă  acest tarif de despăgubire i s-a  solicitat şi cheltuieli de executare silită  în valoare de 293,22 lei.

A susţinut  contestatorul  că a mai fost sancţionat  anterior pentru  aceeaşi faptă, prin procesul-verbal de contravenţie  (...) şi a  achitat  în data de 08.09.2014 suma de 421,50 lei reprezentând  tariful  de despăgubire de 28  euro şi cheltuieli de executare dintr-un alt dosar de executare nr. 1127/2014 deschis la acelaşi  executor, conform foii  de vărsământ  seria (...) .

Contestatorul  a invocat excepţia  nulităţii absolute a procesului-verbal  de contravenţie, având  în vedere:

A) Recursul în interesul legii soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  prin Decizia  nr. 6 din  data de 16.02.2015, în dosarul de executare nr. 14/2014,  prin care  ICCJ a stabilit că  procesele verbale de  constatare  şi sancţionare a contravenţiilor în conformitate  cu  prevederile  art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, …sunt lovite de  nulitate  absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În acest sens, contestatorul menţionează  că procesul verbal  contestat  nu este  semnat nici  de agentul constatator, nici  de contestator şi nici de  un martor, iar potrivit  art. 19 din OG 2/2001 „(1) procesul-verbal se semnează pe fiecare  pagină  de agentul  constatator şi de contravenient. În cazul în care  contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator  va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate  de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal  va cuprinde  şi datele personale din actul  de identitate al martorului  şi semnătura acestuia”.

În cuprinsul procesului-verbal este inserată menţiunea că acesta a fost  semnat electronic, conform prevederilor Legii 455/2001, invocând în acest sens disp. art. 5  din această lege.

În consecinţă, contestatorul menţionează că procesul-verbal  de constatare a  contravenţiei nu poate fi întocmit în formă electronică, întrucât o astfel de posibilitate  nu este prevăzută de lege în privinţa înscrisurilor autentice, astfel încât, în opinia sa, procesul-verbal de stabilire a  contravenţiei este lovit  de  nulitate absolută.

b) Procesul-verbal  nu a arătat toate împrejurările  ce pot  servi  la aprecierea  gravităţii faptei  şi la  evaluarea eventualelor pagube pricinuite  astfel cum prevede  art. 16 din OG 2/2001  sub sancţiunea nulităţii  absolute  a  procesului-verbal.

Luând în considerare disp. art. 15 alin. 2 din Constituţia României, contestatorul  a considerat că nu  mai poate fi  tras la  răspundere  contravenţională  sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârşirea acestei contravenţii, obligaţia de  a plăti tariful de despăgubire  de 28 EURO nemaiavând nici un  suport  legal în prezent.

De altfel, contestatorul a arătat  că  a achitat la data  de 08.09.2014  suma de 421,50 lei incluzând tariful  de despăgubire de 28 euro şi cheltuielile de executare  dintr-un alt dosar de executare nr. 1127/2014 deschis la acelaşi  executor BEJ (...) , conform foii de vărsământ seria (...). Astfel, susţine contravenientul că a achitat deja suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru o sancţiune  contravenţională săvârşită la data de 30.11.2010, anterior faptei  care face  obiectul prezentei contestaţii. Suma primită de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă  contravaloarea  unei roviniete pe 12 luni.

A apreciat contravenientul că nu i se mai poate percepe un alt  tarif  de despăgubire, având în vedere  că a  achitat deja  acest tarif  de despăgubire, pentru o  sancţiune contravenţională anterioară faptei  care face obiectul prezentei contestaţii.

A solicitat  contestatorul, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 27.08.2014 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul  nr. 18330/280/2014, având  în vedere  nelegala timbrare  a cererii  de încuviinţare  a  executării silite, cu consecinţa anulării întregii executări silite întemeiată  pe o încuviinţare nelegală, conform dispoziţiilor  art. 703 NCPC.

De asemenea,  contestatorul  a solicitat  nulitatea  somaţiei  fără număr emisă  la 31.10.2014 şi a actelor de executare subsecvente, cum şi anularea parţială  a încheierii  de stabilire a cheltuielilor  de executare  nr. 1491/31.10.2014 în ceea ce priveşte taxa de timbru  de 20 lei; taxele poştale  în cuantum de 9,8 lei (2x4,9 lei) - nu  se  specifică de unde rezultă; 62,00 lei „alte cheltuieli prevăzute  de lege ori necesare  desfăşurării  executării silite”-  nu  se specifică  de unde rezultă; 124,00 lei „consultaţie în legătură  cu întocmirea  actelor execuţionale” - nu se justifică cu nici un înscris; 62,00 lei „comunicarea  actelor de procedură” - nu se face nici o dovadă  cum  s-a ajuns  la această sumă; 15,42 lei onorariu  executor judecătoresc. În aceste condiţii onorariul executorului judecătoresc stabilit la valoarea de 15,42 lei  în opinia contestatorului,  este peste limita  maximă impusă  de lege  de 12,36 lei.

Contestatorul  a solicitat reducerea  cheltuielilor  de executare  în temeiul disp.  art. 669 alin. 4 NCPC.

A solicitat contestatorul obligarea CNADNR  la plata  cheltuielilor de judecată.

În susţinerea  contestaţiei la executare,  contestatorul  a  depus la dosar un  set de acte,  filele 9 - 25 dosar.

La data de 26 martie 2015, intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BUCUREŞTI, a formulat şi  depus la dosarul cauzei, întâmpinare,  prin care a  solicitat :  admiterea  excepţiei inadmisibilităţii cererii  contestatorului în ceea ce priveşte aspectele  de netemeinicie şi nelegalitate cuprinse în titlul executoriu; respingerea contestaţiei la executare formulată de către contestator  împotriva  executării silite  efectuată  de către Biroul Executorului (...)  în baza titlului executoriu PVCC (...)  generat şi semnat electronic conform  dispoziţiilor Legii  nr. 455/2001 şi ale HG  nr. 1259/2001, ca nelegală şi netemeinică; menţinerea tuturor  actelor şi formelor de executare emise de către Biroul Executorului (...)  în baza titlului executoriu menţionat şi continuarea executării silite.

În motivarea în fapt intimata a  învederat  faptul  că la data de 15.02.2011, ora 10:28 pe Autostrada A1 km 70+460 m, Petreşti, jud. Dâmboviţa, a fost depistat vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare (...) aparţinând contestatorului, circulând pe drumurile naţionale  fără  să deţină rovinieta valabilă.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, cu modificările şi completările  ulterioare, fapta săvârşită  de către contestatorul (...) , susţine intimata  că,  a constituit contravenţia continuă şi s-a sancţionat cu amenda contravenţională  în valoare de 250 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior,  contestatorul a  fost obligat  să  achite şi tariful de despăgubire în valoare  de 28 Euro.

A învederat  totodată intimata că, emiterea şi comunicarea procesului verbal de contravenţie contestat,  au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv  cu respectarea  dispoziţiilor  art. 13, coroborat  cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În concluzie, intimata  a  susţinut  că procesul-verbal de contravenţie în cauză, a  fost emis în termen legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar comunicarea  acestuia s-a efectuat în termen de o lună  de la data aplicării sancţiunii, având în vedere că, data săvârşirii faptei contravenţionale este 15.02.2011 şi data emiterii procesului  verbal  de contravenţie este 26.07.2011, iar comunicarea procesului verbal s-a efectuat la data de 08.08.2011, deci,  fără  a  se depăşi termenul de 1 lună  de la data aplicării sancţiunii.

Totodată, intimata  a susţinut că contravenientul nu a formulat plângere contravenţională  împotriva procesului verbal  seria (...) şi prin urmare, până la desfiinţarea acestuia, titlul executoriu îşi menţine puterea  executorie.

Cu privire la aspectele legate de generarea şi semnarea electronică a procesului verbal de contravenţie, intimata  a  solicitat a  se constata  că acestea sunt nefondate, invocând  disp. art. 37 din OG 2/2001 şi aplicabilitatea  disp. art. 712 alin. 2 NCPC.

Referitor  la obligaţia de plată  a tarifului de despăgubire ce  a fost abrogat prin lege, intimata învederează faptul  că  acestea sunt nefondate, invocând în acest sens  disp. OG 15/2002 modific. Prin Legea 144/2012.

În ceea ce priveşte afirmaţia contestatorului  că valoarea de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, contestatorul  a  susţinut  că este nefondată, întrucât acesta face o confuzie între noţiunea de „tarif de despăgubire” pe de o parte şi „rovinietă” pe de altă parte.

Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă  a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, invocând disp. OUG nr. 84/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Intimata  a făcut referire şi la aspectul relatat de contestator  privind valoarea cheltuielilor  de executare, precizând  că acestea  se încadrează în limitele legale  admise  de OMJ nr. 2561/2012 şi reglementărilor art. 39 din Legea 188/2000, coroborat  cu art. 669 alin. 3 NCPC.

Intimata  a precizat  că suma datorată acesteia de către contestator este compusă din 28 euro reprezentând contravaloarea tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi  a lunii anterioare datei plăţii şi 293,22 lei reprezentând onorariu de executor şi cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare  silită împotriva debitorului.

În baza acestor considerente, intimata a solicitat  respingerea  contestaţiei la executare,  ca nelegală şi netemeinică şi menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare emise de către BEJ (...) , în baza titlului  executoriu menţionat cum şi continuarea  executării silite.

Intimata şi-a întemeiat în drept întâmpinarea pe disp. art. 205 - 208 NCPC, precum şi pe dispoziţiile legale cuprinse în întâmpinare.

La  dosarul cauzei, în dovedirea susţinerilor sale, intimata  a depus în copie, titlul executoriu  PVCC seria (...) şi  dovada comunicării  procesului verbal  contestat (f. 38, 39).

Contestatorul, la data de 27 martie 2015 a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 696/31.03.2015, Judecătoria Câmpulung a respins  contestaţia la executare formulată de contestatorul (...)  , reţinând în considerente că, prin procesul-verbal de contravenţie  (...)  încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti s-a reţinut că la data de 15.02.2011, ora 10:28 pe Autostrada A1 km 70+460 m, Petreşti, jud. Dâmboviţa, a fost depistat vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare (...) aparţinând contestatorului, circulând pe drumurile naţionale  fără  să deţină rovinieta valabilă.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. 1 şi 3 din OG 15/2002, cu modificările şi completările  ulterioare, contestatorul (...)  a fost sancţionat cu amendă contravenţională în sumă de 250 lei, precum şi  cu suma de 28  euro reprezentând  tariful  de despăgubire pe care îl datorează intimatei.

 Contestatorul  a pretins că a mai achitat  în data de 08.09.2014 suma de 421,50 lei reprezentând  tariful  de despăgubire de 28  euro şi cheltuieli de executare dintr-un alt dosar de executare nr. 1127/2014 deschis la acelaşi  executor, conform foii  de vărsământ  seria (...) .

A susţinut  că a fost sancţionat pentru  aceeaşi faptă, însă din procesul-verbal de contravenţie (...)  (aflat la fila 24 ds.), rezultă că fapta a fost comisă la o altă dată, respectiv, 30.11.2010, ceea ce denotă persistenţa contestatorului în comiterea acestui gen de contravenţii.

În ce priveşte  excepţia  nulităţii absolute a procesului-verbal  de contravenţie, având  în vedere recursul în interesul legii soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  prin Decizia  nr. 6 din  data de 16.02.2015, în dosarul nr. 14/2014,  prin care  s-a stabilit că  procesele verbale de  constatare  şi sancţionare a contravenţiilor în conformitate  cu  prevederile  art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, sunt lovite de  nulitate  absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanţa a reţinut  că, fapta a fost săvârşită anterior acestei decizii care nu operează retroactiv, pentru fapte din anul 2011.

Emiterea procesului verbal de contravenţie contestat s-a efectuat în termen legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar comunicarea  acestuia s-a efectuat în termen de o lună  de la data aplicării sancţiunii, având în vedere că, data săvârşirii faptei contravenţionale este 15.02.2011 şi data emiterii procesului  verbal  de contravenţie este 26.07.2011, iar comunicarea procesului verbal s-a efectuat la data de 08.08.2011, deci,  fără  a  se depăşi termenul de 1 lună  de la data aplicării sancţiunii.

Deoarece contravenientul nu a formulat plângere  contravenţională, procesul verbal  seria (...) a devenit titlul executoriu şi în mod legal s-a încuviinţat executarea silită conform încheierii din data de 27.08.2014.

În raport de disp. art. 37 din OG 2/2001 şi disp. art. 712 alin. 2 NCPC. aspectele legate de generarea şi semnarea electronică a procesului verbal de contravenţie sunt nefondate.

 Referitor  la faptul că obligaţia de plată  a tarifului de despăgubire  a fost abrogată prin lege, instanţa a  reţinut că susţinerea este nefondată în raport de  disp. OG 15/2002 modific. prin Legea 144/2012.

Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecinţă  a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, invocând disp. OUG nr. 84/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi nu reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, făcându-se o confuzie între noţiunea de „tarif de despăgubire” şi „rovinietă”, care sunt total diferite..

Cu privire la valoarea cheltuielilor  de executare, instanţa  a reţinut că acestea  se încadrează în limitele legale  admise  de OMJ nr. 2561/2012 şi reglementărilor art. 39 din Legea 188/2000, coroborat  cu art. 669 alin. 3 NCPC.

Astfel, suma datorată de către contestator este compusă din 28 euro reprezentând contravaloarea tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi  a lunii anterioare datei plăţii şi 293,22 lei reprezentând onorariu de executor şi cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a respins contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel  contestatorul (...) care a  formulat următoarele critici :

 Instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile imperative ale noului cod de procedură civilă şi nici măcar  de cererea petentului  formulată expres , nici nu s-a pronunţat asupra cererii de comunicare a întâmpinării şi nu i-a comunicat întâmpinarea depusă de  intimată  şi înscrisurile depuse de aceasta , hotărârea pronunţată în ceste condiţii  fiind netemeinică şi nelegală,  fiind privat de dreptul la apărare faţă de susţinerile intimatei.

Prin urmare , procedura de comunicare  realizată conform  procesului verbal din  08.08-.2011 este nelegală , neexistând  nicio procedură anterioară de comunicate prin poştă cu  aviz de primire a procesului verbal de contravenţie, astfel încât  termenul de formulare a  plângerii  nu a început să curgă , iar procesul  verbal de contravenţie nu a devenit titlu executoriu ,astfel cererea de încuviinţare a executării silite este nelegală , precum şi întreaga executare realizată  în baza unui proces verbal de contravenţie ce nu a fost comunicat  contravenientului .

Luând în considerare  şi art. 15 alin.2 din Constituţia României consideră  apelantul că nu mai poate fi tras la răspundere contravenţională  sau la o altă răspundere  juridică  derivată din  săvârşirea acestei contravenţii , obligaţia de a plăti tariful de despăgubire de 28 de euro neavând nici un suport legal în prezent.

În aceste condiţii solicită anularea încheierii de încuviinţare a executării silite cu consecinţa anulării întregii executări silite întemeiată pe o încuviinţare nelegală conform disp.art. 703 NCPC.

Analizând sentinţa apelată  în limitele criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este fondat  pentru următoarele considerente :

Apelantul a  investit instanţa de judecată cu o contestaţie la executare în cadrul căreia  a invocat şi aspecte  privind  legalitatea şi temeinicia procesului  verbal de contravenţie, precum şi incidenţa unor sancţiuni prevăzute de legea contravenţională  pentru nerespectarea procedurii  de comunicare a acestui proces verbal de contravenţie.

În virtutea prevederilor art. 712 alin.2 C.pr.civ.  conform cărora, în cazul  în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu  decât o hotărâre judecătorească  ,se pot invoca  în contestaţia la executare şi motive de fapt  sau de drept privitoare la  fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea  nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui . Potrivit  art. 31 alin.1 din OG nr.  2/2001, împotriva procesului verbal  de contravenţie se poate face plângere contravenţională .

Prin urmare,  aceasta este calea procesuală specifică  în sensul .art. 712 C.pr.civ. prin intermediul căreia se puteau  valorifica chestiunile ce ţin  de legalitatea şi  temeinicia procesului verbal de constatare şi  sancţionare a contravenţiilor.

Prin  motivele de apel formulate, apelantul a exprimat  obiecţiuni referitoare la procedura de comunicare a procesului verbal de contravenţie, sens în care a invocat  decizia nr. 10/2013  pronunţată de Înalta  Curte de Casaţie şi Justiţie  . Raportat al motivele  pe care se întemeiază  cererea de chemare în judecată, această solicitare este formulată pentru prima oară  în apel. În conformitate cu  disp.art.478  alin.1 C.pr.civ.  prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar alin.3 al  aceluiaşi text interzice  formularea de pretenţii  noi în apel. Această apărare reprezintă o solicitare nouă, prima  instanţă de judecată nefiind investită cu  analiza acestui motiv , astfel că, fiind formulat omisso medio , nu se  impune  a fi  analizat .

Referitor la contestaţia la executare, apelantul a  înţeles să conteste actele de executare, respectiv somaţia din data de  31.10.2014 şi actele subsecvente întocmite în dosarul de executare nr. 1491/2014 al BEJ (...) .  Conform menţiunilor cuprinse în somaţia  depusă în copie la fila 17, împotriva  apelantului a fost începută executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul  verbal de constatare a contravenţiei  seria (...) , în sensul de a achita intimatei  - creditoare C.N.A.D.N.R. SA suma de 28 euro, ce reprezintă contravaloarea  tarifului  de despăgubire şi 293,22 lei  reprezentând  cheltuieli de executare silită .

Tariful de despăgubire a fost abrogat  prin Legea nr. 144/2012, iar în virtutea celor stabilite prin deciziile  Curţii Constituţionale în legătură cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, aceasta are caracterul  unei legi contravenţionale mai favorabile , în sensul  disp.art. 15 alin.2 din Constituţia României .

 Prin Decizia nr.112/06..2014, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale .

În cuprinsul acestei decizii ,instanţa constituţională a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, motivându-se  că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia ,Curtea Constituţională a constatat că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art.II din Legea nr.144/2012, prin Decizia nr.385 din 1 octombrie 2013, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr.723 din 25 noiembrie 2013, şi Decizia nr.505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2014 .

Astfel ,prin decizia nr. 385/2013 ,Curtea Constituţională a reţinut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta - textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul  contravenţional

Aceleaşi considerente au fost reluate şi prin decizia nr. 112/2014. În cuprinsul acestei decizii,  Curtea a mai  reţinut  şi faptul că  prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, a reţinut că aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenţia, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii şi că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută.

Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

 Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

 Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. În plus, alineatul 2 al art. 20 din Constituţia României prevede expres că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispune că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie."

În aceste condiţii, instanţa  apreciază că art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge intervenţia anulării obligaţiilor de plată a despăgubirilor în funcţie contestarea sau necontestarea în instanţă a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, prevede un tratament diferit în situaţii comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.

Astfel, în acord cu jurisprudenţa CEDO menţionată, care constituie izvor de drept, şi având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Constituţie, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivităţi legii contravenţionale mai favorabile, tribunalul reţine că  aceste dispoziţii sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. , urmând fi  înlăturate de la aplicare pe considerentul incompatibilităţii acestora cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Protocoalele sale .

Aşa fiind, executarea silită  pornită împotriva apelantului nu are bază legală.

Referitor la criticile formulate de apelant  în cadrul cărora s-a  plâns  de necomunicarea întâmpinării , este de reţinut faptul că acesta nu a făcut dovada unei vătămări ce i s-a pricinuit ,în sensul că nu a putut lua cunoştinţă de apărările formulate de intimată ,concluzie ce se desprinde din interpretarea coroborată a disp. art. 175 şi 176 C.pr.civ.

Sub aspectul solicitării de anulare a încheierii de  încuviinţare a  executării silite pentru neplata taxei  judiciare  de timbru este de reţinut faptul că stabilirea şi verificarea acesteia este atributul instanţei de judecată ,iar în conformitate cu disp. art.38 din OUG nr. 80/2013, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Prin urmare,solicitarea părţii de anulare a încheierii pentru acest motiv  nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 38 din OUG nr. 80/2013 .

 În ceea ce priveşte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, aceasta reprezintă un act de executare  din categoria celor pentru care s-a dispus anularea,astfel că nu se mai impune ,  efectuarea unei analize asupra cuantumului acestor cheltuieli.

Pentru toate aceste  considerente, în temeiul .art. 480 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul şi va schimba sentinţa  în sensul că  va admite contestaţia la executare, va anula  somaţia şi actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1491/2014 al BEJ (...) .

 Potrivit art. 453  coroborat cu art. 451 C.pr.civ.  intimata urmează a plăti apelantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de  40 lei  reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate de acesta .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de apelantul  (...), împotriva Sentinţei civile nr. 696/31.03.2015, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. 987/205/2015, intimată fiind  C.N.A.D.N.R . S.A. – DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BUCUREŞTI.

Schimbă sentinţa în sensul că admite contestaţia la executare.

Anulează somaţia şi actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1491/2014 al BEJ (...) .

Obligă intimata să plătească apelantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 40 lei. Definitivă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15.10.2015.

Domenii speta

Spete similare