Contestaţie la executare

Deliberând asupra  cererii de  faţă,  constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria  X la data de 11.11.2015, petenta SC X  SA, în contradictoriu cu intimata Societatea Naţională X  SA, a formulat contestatie la executare, solicitand pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea ca nelegale a încheierilor intocmite in data de 05.10.2015 de BEJ  X in dosarul de executare silita nr. 255/15/2015, a somatiei imobiliare emise in data de 05.10.12015 in baza titlului executoriu constand in contractul de ipoteca autentificat sub nr. 468/11.03.2010 de către BNP X  precum si suspendarea executării silite pornite in prezenta cauza si suspendarea provizorie pana la soluţionarea cererii de suspendare a executării, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, a aratat ca la data de 05.10.2015, BEJ X  a emis încheierea pentru admiterea cererii de executare silita imobiliara formulata de creditoarea ipotecara X S.A. si de încuviinţare a executării silite asupra bunurilor imobile, proprietatea petentei, in calitate de garant ipotecar, bunuri imobile situate in .

A precizat ca suma pentru care s-a admis începerea executării silite a fost de  6.027.040,51 lei, reprezentând debit, actualizat cu rata inflaţiei si dobânda legala, si cheltuieli de executare silita. In data de 05.10.2015, executorul judecătoresc a emis somaţia imobiliara in care sunt identificate imobilele a căror urmărire silita va fi demarata in caz de neplata voluntara de către petenta a sumelor puse in executare.

Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, încheiat între X SA, petenta a garantat obligaţiile de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităţilor de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul X le va avea fată de creditorul ipotecar în baza Contractului  X.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 si urm. coroborat cu art. 148 si urm. C. pr. civ., art. 719 C. pr.civ.

În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimata creditoare, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate.

În apărare, intimata a arătat că prin Contractul de ipotecă autentificat  cu nr X ,încheiat între X în calitate de creditor ipotecar şi SC X  SA în calitate de garant ipotecar,societatea  a garantat „obligaţiile de plata exigibile constând in contravaloarea gazelor naturale, a penalităţilor de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul SC X SA  le va avea fata de creditorul ipotecar in baza Contractului de vânzare cumpărare gaze naturale nr.X.

În mod greşit contestatoarea  a susţinut faptul ca in baza Contractului de vânzare cumpărare a gazelor natural nr. X S.C  X SA  nu mai are datorii la aceasta data, deoarece facturile nr.40100740/22.05.2009 si nr.401007774/23.06.2009 nu formează obiectul garanţiei deoarece acestea nu au fost emise in executarea Contractului nr.X  chiar daca se regăsesc in hotărârile judecătoreşti menţionate de executorul judecătoresc si chiar daca in facturi au fost făcute menţiunile „ Conform Contract nr.X  „si ca acestea vizează datorii ale X anterioare incheierii si semnării Contractului de vânzare cumpărare gaze naturale nr.X . Data de 5.11.2009 de pe Contractul de vânzare cumpărare nr. X este data de înregistrare a contractului si nicidecum cea a semnării acestuia.

Facturile mai sus menţionate ,a căror contravaloare a solicitat sa fie recuperată prin executare silita imobiliara, deoarece nu s-a făcut plata acestora de buna voie de către debitoarea noastră SC X SA X deşi s-a solicitat aceasta de nenumărate ori, au fost emise in baza Contractului de vânzare cumpărare a gazelor naturale nr. X după cum bine se poate observa din cuprinsul acestora.

Totodată face precizarea faptului ca acestea au fost acceptate la plata şi s-a si achitat o mare parte din valoarea acestora, iar suma rămasa neachitata a fost admisa prin Sentinţa Comerciala nr.3279/23.03.2011 a Tribunalului X , ceea ce denota faptul căci creanţa a cărei recuperare a solicitat-o este certa, lichida si exigibila.

Din caracterul consensual al contractului de vânzare cumpărare, rezultă ca acest contract exista încă de la data realizării acordului de voinţa a pârtilor.

Aceasta existenţă a contractului de vânzare cumpărare comercială poate fi dovedită cu orice mijloc de proba admis de lege, iar existenta unor facturi fiscale este suficientă pentru dovedirea acestuia. Factura fiscala este definită ca fiind un înscris sub semnătură privată , prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale. Mai mult, s-a arătat  in Dreptul Comercial Roman, scris de către prof. Carpenaru faptul ca factura face dovada in legătura cu existenta actului juridic si cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei.

In concluzia celor mai sus menţionate, a considerat ca nu poate fi contestată existenta contractului de vânzare cumpărare a gazelor naturale nr.9/2009 la data emiterii celor doua facturi a căror contravaloare o solicită sa fie achitata integral, urmare a cererii de executare silita imobiliara formulata de către intimata X . Prin încheierea din data de 17.02.2016, instanţa a dispus suspendarea executării silite declanşate în dosarul de executare silită nr. 255/15/2015 al BEJ X  până la soluţionarea contestaţiei la executare, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanţei, a fost comunicată copia certificată a dosarului de executare nr. 255/15/2015 al BEJ X

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X  înregistrat sub nr.X , încheiat între intimata  SA, în calitate de vânzător, şi SC  X SA , în calitate de cumpărător, intimata a vândut către SC X SA  gaze naturale interne şi import în cantităţile, condiţiile de calitate, punctele de predare /preluare şi presiunile minime şi maxime de livrare redate în Anexa nr. 4 la contract.

La data de 11.03.2010, între intimata  X SA, in calitate de creditor ipotecar, si contestatoarea SC X SA, în calitate de garant ipotecar, a intervenit contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, prin care contestatoarea s-a obligat să garanteze obligaţiile de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităţilor de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul X  le va avea fată de creditorul ipotecar în baza Contractului de vânzare-cumpărare a gazelor naturale nr. X Prin încheierea din data de 17.07.2015 pronunţată de Judecătoria Xîn dosarul nr. 2402/257/2015, instanţa a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010.

Prin încheierea din data de 05.10.2015 emisă de BEJ  X  în dosarul de executare nr. 255/15/2015, a fost admisă cererea de executare silită formulată de intimată împotriva contestatoarei şi s-a dispus încuviinţarea executării silite imobiliare asupra bunurilor imobile situate în  X ce au făcut obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010 pentru recuperarea sumei de 4.307.329,56 lei reprezentând contravaloarea debitului aferent facturilor fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009, a sumei de 172.357,30 lei, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 31.10.2009, care curge până la data plăţii efective, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

Prin somaţia imobiliară emisă în data de 05.10.2015 în dosar de executare nr. 255/15/2015 al BEJ  X , i s-a pus in vedere contestatoarei că în termen de 15 zile de la primirea somaţiei are obligaţia de a achita creditoarei suma totală de 6.027.040,51 lei.

Potrivit art. 632 alin. 1 C. pr. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit art. 639 alin. 1 C. pr. civ., actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu. Cât priveşte întinderea executării silite declanşate în temeiul unui astfel de titlu executoriu, instanţa reţine că aceasta poate purta numai asupra sumelor indicate în mod expres în cuprinsul actului pus în executare sau care pot fi determinate în raport de elementele indicate în cuprinsul său.

Examinând cerinţele anterior expuse, instanţa reţine că înscrisul autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 deţinut de intimată constituie titlu executoriu astfel cum în mod corect s-a reţinut în cuprinsul încheierii din data de 17.07.2015 pronunţată de Judecătoria X  în dosarul nr. 2402/257/2015.

Pentru a stabili, însă, întinderea executării silite declanşate în temeiul acestui titlu executoriu, instanţa este datoare să analizeze care dintre creanţele deţinute de intimată împotriva SC  X  SA au format obiectul garanţiei ipotecare instituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010.

În acest sens, instanţa reţine, în primul rând, că intimata urmăreşte valorificarea facturilor fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009 emise în cadrul relaţiilor comerciale desfăşurate între aceasta şi  SC X  SA în perioada 2008-2009.

Totodată, instanţa constată că prin sentinţa comercială nr. 3279/23.03.2011 pronunţată de Tribunalul X  în dosarul nr. 12590/3/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 161/03.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel X, SC X  SA a fost obligată la plata către intimată a sumei de 51.485.687,41 lei reprezentând contravaloare gaze naturale livrate, 1.498.106,52 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 130.728.786,54 lei calculată până la data de 31.10.2009, 3.333.728,61 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 31.10.2009 şi la plata penalităţilor de întârziere calculate începând cu data de 01.11.2009 şi până la data de plăţii sumelor de bani datorate.

Astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor menţionate, în cadrul dosarului nr. 12590/3/2010 al Tribunalului X  au fost analizate relaţiile comerciale desfăşurate între intimată, în calitate de vânzător, şi SC  X  SA , în calitate de cumpărător, în perioada 2008-2009, iar, la pronunţarea soluţiei, instanţa a avut în vedere inclusiv facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2009 înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, încheiat între intimata  X  SA, în calitate de vânzător, şi SC X  SA în calitate de cumpărător, intimata a vândut către SC X  SA  gaze naturale interne şi import în cantităţile, condiţiile de calitate, punctele de predare /preluare şi presiunile minime şi maxime de livrare redate în Anexa nr. 4 la contract.

Prin art. 3 din contract, părţile au stabilit că acesta va intra în vigoare la data constituirii în totalitate a garanţiilor reale conform Cap. V, art. 6 din contract şi va înceta la data de 31.03.2013.

Potrivit art. 6 alin. 1 din contract, cumpărătorul s-a obligat să constituie garanţii reale de plată reprezentând 100% din contravaloarea cantităţilor lunare contractate aferentă a trei luni de livrări, conform Anexei nr. 4 din contract, stabilindu-se că lunile la care se va raporta valoarea garanţiei sunt lunile în care s-a contractat cea mai mare cantitate de gaze naturale din întreg contractul, conform celor menţionate în Anexa nr. 4 la prezentul contract.

Potrivit art. 6.2 din contract, cumpărătorul s-a obligat să constituie în favoarea Vânzătorului garanţii reale imobiliare şi garanţii reale mobiliare, supuse acceptării Vânzătorului, iar neacceptarea în totalitate a garanţiilor reale, respectiv nesemnarea tuturor contractelor de garanţie, generează neintrarea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin art. I pct. 1 din Anexa nr. 4 la contractul nr. X s-a stabilit că predarea/preluarea gazelor naturale contractate se face la termenul, la locul – punctul de predare/preluare, în cantitatea şi condiţiile de debit şi presiune convenite prin contract.

La pct. II din Anexa nr. 4 la contractul nr. X , s-a stabilit că perioada în care urmează să fie livrată cantitatea de gaze naturale către SC X  SA  este noiembrie 2009 – martie 2010.

Prin art. 1.1 din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, părţile au stabilit că obiectul contractului constă în garantarea irevocabilă şi fără nicio obiecţie de către garantul ipotecar a obligaţiilor de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităţilor de întârziere şi a dobânzilor aferente, pe care X SA le va avea faţă de intimată în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare, pentru suma de 288.950.850 lei, reprezentând contravaloarea maximă a cantităţilor lunare de gaze naturale contractate, aferente a trei luni de livrări. De asemenea, în preambulul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, părţile au stabilit că au în vedere contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale nr. 9/2009, înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, iar la art. 6.1 din contract s-a prevăzut că printre documentele care au stat la baza încheierii actului de garanţie ipotecară se numără şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2009(192/05.11.2009).

Constituirea de către contestatoare a garanţiilor solicitate de intimata a fost decisă prin Hotărârea nr. 63 din 17.11.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. X S.A de aprobare a Constituirii de către Garantul Ipotecar a garanţiilor solicitate de X S.A. potrivit contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.

Din analiza coroborată a clauzelor contractuale enunţate, rezultă că contestatoarea a înţeles să garanteze numai creanţele exigibile pe care intimata le deţine împotriva SC X  SA  în temeiul contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, nu şi creanţele pe care intimata le deţinea împotriva acesteia în temeiul unor relaţii comerciale desfăşurate anterior.

Astfel, deşi în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. X nu este menţionata data încheierii acestuia, acesta purtând numai nr. de înregistrare 192/05.11.2009, instanţa reţine că în cuprinsul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 se precizează în mod expres faptul că părtile au avut în vedere contractul de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, contestatoarea obligându-se să garanteze obligaţiile exigibile pe care debitorul le va avea în viitor în temeiul acestui contract. De asemenea, în art. 6.1 i) din contractul de ipotecă se precizează că la constituirea garanţiei imobiliare s-a avut în vedere contractul de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.

 Totodată, la pct. II din Anexa nr. 4 la contractul nr. 9/2009, s-a stabilit cantitatea de gaze naturale programată a fi livrată către SC X SA pentru perioada noiembrie 2009 – martie 2010, de unde rezultă că prin contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009 s-a avut în vedere reglementarea relaţiilor comerciale privind perioada noiembrie 2009 – martie 2010 şi, nicidecum, perioada în care s-au emis facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009, facturi fiscale care nu au fost avute în vedere de către contestatoare la semnarea contractului de ipotecă.

Acesta concluzie trebuie avută în vedere şi prin prisma dispoziţiilor art. 1776 alin 1 C. civ. de la 1864 (aplicabil în speţă având în vedere data încheierii contractului), care obligă părţile să determine suma pentru care ipoteca este constituită prin actul de înfiinţare a ipotecii. Or, câtă vreme în cuprinsul contractului de ipoteca s-a făcut menţiunea expresă că se garantează datoriile izvorâte din contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, creditoare nu poate extinde această garanţie si la alte debite născute anterior înregistrării contractului de vânzare-cumpărare nr.X . Mai mult, suma pentru care s-a constituit dreptul de ipotecă a fost stabilită, conform art. 6 alin. 1 din contractul de vânzare-cumpărare, prin raportare la cantitatea de gaze naturale livrată în perioada indicată în Anexa nr. 4 la contractul de vânzare-cumpărare, respectiv noiembrie 2009 – martie 2010, şi, drept urmare, nu se poate susţine că actul de înfiinţare a ipotecii a avut ca obiect şi cantitatea de gaze naturale livrată în lunile aprilie şi mai pentru care au fost emise facturile nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009. 

Instanţa va înlătura apărările formulate de intimată referitoare la faptul că pe facturile 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009 este înscrisă menţiunea conform contract nr. 9/2009, acest aspect neavând relevanţă in raporturile juridice dintre creditor şi garantul ipotecar, întrucât prin menţionarea expresă a numărului de înregistrare a contractului garantat şi a datei înregistrării acestuia, contestatoarea a înţeles să introducă un criteriu temporal clar privind creanţele pe care înţelege să le garanteze. De asemenea, în cuprinsul facturilor analizate se precizează că este vorba despre gaze naturale livrate pe lunile aprilie si mai, or, contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009 care a fost avut in vedere de către contestatoare la momentul constituirii garanţiei ipotecare a avut ca obiect livrarea de gaze în perioada noiembrie 2009 – martie 2010, astfel cum rezultă din Anexa nr. 4 la contractul de vânzare-cumpărare, dreptul de ipotecă fiind constituit pentru cantitatea de gaze livrată în această perioadă.

Totodată, instanţa reţine că apărările formulate de intimată referitoare la caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare sunt nerelevante în cauză. Este incontestabil faptul că un astfel de contract are caracter consensual, iar facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009 au fost emise în temeiul convenţiei părţilor. Totodată, este incontestabil faptul că sentinţa comercială nr. 3279/23.03.2011 pronunţată de Tribunalul X  în dosarul nr. 12590/3/2010 confirmă existenţa raportului juridic dintre intimata şi SC X  SA  încă din perioada 2008-2009, deci inclusiv în lunile aprilie şi mai 2009. Aceste aspecte nu sunt, însă, determinante în raporturile juridice dintre contestatoare si intimată, întrucât esenţial în speţă este să se stabilească care dintre creanţele izvorâte din aceste raporturi juridice formează obiectul garanţiei imobiliare constituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010. Or, la momentul semnării contractului de ipotecă, garantul ipotecar nu a avut în vedere garantarea creanţelor izvorâte din facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009, în cuprinsul actului de ipotecă fiind menţionat în mod expres faptul că se garantează numai datoriile pe care SC X  le va avea in temeiul contractului de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că chiar dacă ar exista un dubiu privind creanţele garantate prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, acest dubiu nu ar putea să funcţioneze decât în favoarea debitorului potrivit regulii de interpretare prevăzute de art. 983 C. civ. 1864 (aplicabil în speţă având în vedere data încheierii contractului), şi, drept urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, nu s-ar putea reţine decât concluzia că facturile nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009 nu formează obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 invocat ca titlu executoriu pentru declanşarea executării silite în cadrul dosarului de executare silita nr. 215/15/2015 al BEJX.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, reţinând că facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 şi nr. 40100774/23.06.2009 nu formează obiectul garanţiei ipotecare constituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010, instanţa apreciază că punerea în executare a acestora împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010 este nelegală, motiv pentru care va  admite contestaţia la executare formulată şi va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 255/15/2015 al BEJX.

Instanţa nu va obliga intimata la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar constând în taxă judiciară de timbru, având în vedere în acest sens dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 care stipulează că în situaţia în care contestaţia la executare se admite, la rămânerea definitivă a hotărârii, taxa de timbru se restituie părţii care a achitat-o, aceasta urmând a recupera suma de bani achitate cu titlu de taxă de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Domenii speta

Spete similare