Contestaţie la executare, compensaţia legală, prescripţie drept de a cere executarea silită

Conţinut speţă:

Conform dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ. dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita, iar prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Pentru ca prescripţia sa-si producă efectul sancţionator este necesar ca pentru titularul dreptului să existe pe lângă voinţa de a acţiona si posibilitatea reala de a acţiona, adică de a se adresa organului competent pentru protecţia dreptului său.

În timpul curgerii termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări ori cauze obiective care îl pun pe titularul dreptului de a cere executarea silita in imposibilitatea de a acţiona.

Unul dintre cazurile în care nu se mai pune în discuție incidența prescripției dreptului de a cere executarea silită este stingerea obligației. Potrivit art. 1091 Cod civil, obligaţiile se sting prin plata, novaţie, remitere voluntara, compensaţie, confuziune, pierirea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul realizării condiţiei rezolutorii si prin prescripţie.

Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce, in cadrul cărora aceleaşi persoane sunt, in acelaşi timp, creditor si debitor una fata de cealaltă, prin care obligaţiile se sting pana la concurenta celei mai mici.

Compensaţia legala este acea forma de compensaţie care operează in temeiul legii, fără a fi nevoie de acordul partilor sau de o hotărâre judecătoreasca.

Codul civil, in art. 1144 prevede ca aceasta forma de compensaţie operează „chiar si când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.”

Pentru existenta compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii: 1. obligaţiile sa fie reciproce, adică sa existe intre aceleaşi persoane, fiecare având atât calitatea de debitor cat si calitatea de creditor; 2. creanţele sa aibă ca obiect prestaţia de a da o suma de bani sau bunuri fungibile, conform art. 1145 Cod civil, întrucât compensaţia legala nu este posibila atunci când obiectul obligaţiei reciproce consta in bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferita; 3. creanţele sa fie certe, lichide si exigibile, adică sa neîndoielnice, determinate in întinderea lor si sa fi ajuns la scadenta.

În speţă, cererea de executare a sentinței civile care constituie titlu executoriu a fost formulată în anul 2009, iar executarea silită, a fost anulată prin decizia irevocabilă a Tribunalului București din data de 28.02.2011, astfel că la acesta dată a avut loc compensarea. Ori în momentul în care a intervenit compensarea legala a celor două obligații, creanța intimatului, nu era prescrisa.

Astfel că, chiar  de  la data pronunțării deciziei din data de 28.02.2011  a Tribunalului  București, creanța creditoarei era stinsa, prin compensare, nejustificându-se așadar executarea silită a acesteia.

 Cum, prin contestaţia la executarea se poate invoca stingerea obligaţiei prin plată sau prin alte moduri de stingere intervenite anterior începerii executării silite, Tribunalulul, la fel ca și instanța de fond, apreciază că este posibilă invocarea compensaţiei în cadrul contestaţiei la executare dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.1143 şi urm. Cod civil

 (Tribunalul Bihor- Secţia I civilă, decizia civilă nr. 325/A/2017)

Domenii speta

Spete similare