Necesitatea chemării în judecată şi a persoanei care a câştigat concursul la care a participat reclamantul, în ipoteza în care se solicită reevaluarea punctajului obținut de candidaţi, modificarea baremului de concurs şi corectarea din nou a lucrăril

Decizie 1813 din 21.03.2017


Necesitatea chemării în judecată şi a persoanei care a câştigat concursul la care a participat reclamantul, în ipoteza în care se solicită reevaluarea punctajului obținut de candidaţi,  modificarea baremului de concurs şi corectarea din nou a lucrărilor candidaţilor conform noului barem invocat de reclamant.

Legea nr. 554/2004: art. 161

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă rep: art. 22 alin. (3), art. 78, art. 79, art. 527

Art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă permit numai punerea în discuţie a necesităţii introducerii unui terţ în judecată, iar nu şi introducerea forţată, fără o manifestare de voinţă a uneia din părţile litigante în acest sens.

În ipoteza în care nici una din părţi nu solicită introducerea în judecată a terţului, acţiunea se va respinge ca inadmisibilă, conform art. 78 alin. (2), fără a se examina fondul acesteia.

De asemenea, instanţa nu poate introduce din oficiu vreo terţă persoană în litigiu în procedura contencioasă, astfel cum rezultă din art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), ci numai – conform art. 78 alin. (1) – „în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Chiar dacă reclamantul nu a solicitat anularea actului de numire a candidatului declarat câştigător în postul pentru care a candidat la concurs, totuşi Curtea a reţinut că reclamantul a solicitat anularea actelor pe baza căruia s-a stabilit rezultatul care a determinat numirea acelui candidat în funcţia respectivă. Astfel fiind, reclamantul a solicitat anularea actelor care au stat la baza numirii acestei persoane în funcţie scoasă la concurs, iar reclamantul nu explică în ce modalitate ar putea fi menţinut candidatul declarat câştigător în funcţia scoasă la concurs, în condiţiile anulării rezultatului concursului şi a corectării din nou a lucrărilor scrise.

(Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia civilă nr. 1813 din 21 martie 2017,

rezumată de  judecător dr. Diana Duma-Pătraşcu)

Reclamantul – domnul A…, având calitatea de funcţionar public, poliţist în cadrul Poliţiei B…, din judeţ Timiş – a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Timiş (I.P.J. Timiş) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române (I.G.P.R.), solicitând:

1.Să se constate că în Tematica pentru organizarea concursului de trecere în corpul ofiţerilor a agenţilor de poliţie – specialitatea Ordine Publică – organizat în data de 19.03.2016, nu sunt cuprinse subiecte desprinse din Legea nr. 217/2003 privind violenţa în familie;

2.Să se dispună în principal îndepărtarea din Testul scris a întrebărilor nr. 21, 22 şi 23 care au strictă legătură cu Legea nr. 217/2003 privind violenţa în familie ca nefiind în concordanţă cu tematica, iar în subsidiar obligarea pârâtelor prin comisiile de specialitate să înlăture din chestionarul de examen, întrebările nr. 21, nr. 22 şi nr. 23 cu referire la aceeaşi lege, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

3.Să fie obligate pârâtele sa recalculeze punctajul obţinut după excluderea întrebărilor nr. 21, 22 şi 23 din test, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

4.Să fie obligate paratele să reevalueze lista de candidaţi care au obţinut calificativul ADMIS şi RESPINS, în acelaşi termen maxim de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

5.Să fie obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a respins acţiunea în justiţie fără a o examina pe fond, raportat la dispoziţiile art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), reţinând următoarele:

- reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 18 iulie 2016 prin care precizează că nu înţelege să se judece în contradictoriu cu candidatul C… .

- acţiunea astfel cum este formulată impune chemarea în judecată şi a persoanei declarată admisă urmare a susţinerii acestui concurs, întrucât cerinţele reclamantului pot conduce la schimbarea rezultatelor concursului, apreciindu-se astfel că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, context în care instanţa a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. pr. civ., urmând a respinge acţiunea fără a se pronunţa pe fond.

Prin decizia pronunţată Curtea a respins recursul declarat de reclamantul recurent A… împotriva sentinţei civile nr. 2317/08.11.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/30/2016, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Politie Judeţean Timiş şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.

În considerente, Curtea a reţinut că în recursul său, reclamantul învederează că:

- dacă prima instanţă a înţeles ca nu poate soluţiona fondul cauzei fără participarea numitului C…, atunci trebuia pusă în discuţie în temeiul aceluiaşi art. 78, necesitatea introducerii în cauză a tuturor candidaţilor, pentru ca automat prin înlăturarea celor 3 întrebări din grila de concurs, intervin modificări de punctaj faţă de toţi candidaţii, şi nu doar faţă de C… .

- aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010) trebuie interpretată prin corelare cu textul art. 22 alin. (3) şi (4) C. pr. civ., or instanţa de fond nu a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauza a lui C…  prin raportare la dispoziţiile art. 78 C. pr. civ., ci doar raportat la apărările pârâtelor. Nepunând în discuţie necesitatea introducerii în cauza a terţului prin raportare la dispoziţiile art. 78 C. pr. civ., discuţia s-a rezumat doar în jurul apărărilor pârâtelor invocate prin întâmpinare. Înregistrarea şedinţei este în măsura să demonstreze faptul că nici o clipă prima instanţă nu a calificat juridic introducerea în cauză a terţului, prin raportare la dispoziţiile art. 78 C. pr. civ. .

- prin acţiune, reclamantul nu a solicitat instanţei să îl declare respins pe C… şi să-l declare admis pe reclamant, şi nici nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ prin care C… a fost declarat admis, fiindcă nu C… se face vinovat de existenţa în grila de concurs a 3 întrebări care nu au nici o legătură cu tematica, nu C… ar putea fi obligat să îndrepte greşelile paratelor într-un anumit mod şi într-un anumit termen, nu C… poate fi în măsura sa recalculeze şi sa reevalueze rezultatele. Cât despre rezultate şi reevaluarea lor, acestea se vor reflecta asupra tuturor candidaţilor, nu doar asupra celui declarat admis. Daca din Foaia de răspuns a lui C… s-ar putea observa că a răspuns greşit la alte întrebări, dar corect la cele de la nr. 21,22 şi 23 atunci acesta ar putea fi declarat respins. Dar acest fapt se poate deduce doar în situaţia în care la dosarul cauzei s-ar afla şi Foaia de răspuns a acestuia, ca de altfel a tuturor candidaţilor care ar putea ocupa poziţia 1 în urma înlăturării celor 3 întrebări din cauza cărora, ca şi mie, le-a fost scăzut punctajul final.

Curtea a reţinut că nu se contestă în speţă că:

- Inspectoratul General al Poliţiei Române a publicat anunţul de organizare a concursului de trecere în corpul ofiţerilor, a agenţilor de politie - specialitatea Ordine Publica, pentru data de 19.03.2016, anunţ pe care l-a distribuit tuturor Inspectoratelor de Poliţie judeţene, inclusiv I.P.J. Timiş, împreună cu tematica şi bibliografia.

- reclamantul A… şi-a depus candidatura pentru ocuparea postului Ofiţer principal I la Secţia de Poliţie D… - ordine publică, sens în care a susţinut concursul la data de 19.03.2016.

- potrivit rezultatelor din data de 21.02.2016 obţinute la acest concurs, singurul post de execuţie vacant, prin trecerea agenţilor de politie în corpul ofiţerilor de politie, specialitatea ordine publică Secţia 8 Poliţie D… a fost ocupat de către C… .

- reclamantul A… a fost declarat respins, fiind pe poziţia a doua, imediat după câştigătorul concursului – C… .

Cu privire la necesitatea chemării în judecată şi a persoanei care a câştigat concursul la care a participat reclamantul şi soluţia asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate cu omisiunea chemării în judecată a acestei persoane, Curtea urmează să se pronunţe cu prioritate, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Examinând această excepţie, instanţa a amintit că reclamantul a precizat – prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18 iulie 2016 (fila 125 dosar Tribunalul Timiş) – că nu înţelege să se judece în contradictoriu cu candidatul declarat câştigător, C….

Această opinie a fost menţinută de reclamant şi la termenul de judecată din 11.10.2016, conform încheierii ataşată la fila 134 dosar Tribunalul Timiş.

Cu privire la introducerea altor persoane în judecată, instanţa reţine că această instituţie este reglementată de art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi de art. 22 alin. (3) şi de art. 78 şi 79 C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010).

Conform art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.

Conform art. 22 alin. (3) C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), „judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie”.

Referitor la introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, art. 78 Cod de procedură civilă prevede următoarele:

„(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.

(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.

(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului”.

Referitor la procedura de judecată în cazul introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane, art. 79 C. pr. civ. prevede următoarele:

 „(1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.

(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta”.

Din dispoziţiile legale citate, instanţa a reţinut că art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă permit numai punerea în discuţie a necesităţii introducerii unui terţ în judecată, iar nu şi introducerea forţată, fără o manifestare de voinţă a uneia din părţile litigante în acest sens.

Însă dacă nici una din părţi nu solicită introducerea în judecată a terţului, acţiunea se va respinge ca inadmisibilă, conform art. 78 alin. (2), fără a se examina fondul acesteia.

De asemenea, instanţa nu poate introduce din oficiu vreo terţă persoană în litigiu în procedura contencioasă, astfel cum rezultă din art. 78 alin. (2) C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), ci numai – conform art. 78 alin. (1) – „în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

În speţă, instanţa reţine că reclamantul a declanşat o procedură contencioasă, domnul A… solicitând, între alte cereri:

a) înlăturarea unor întrebări din textul scris al unui concurs de ocupare a unui pot de poliţist, concurs finalizat cu declararea câştigător a unei terţe persoane,

b) obligarea autorităţilor pârâte să recalculeze punctajul obţinut după excluderea întrebărilor nr. 21, 22 şi 23 din test;

c) obligarea autorităţilor pârâte să reevalueze lista de candidaţi care au obţinut calificativul „admis” şi „respins”.

Astfel, instanţa a reţinut că solicitarea reclamantului nu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii necontencioase judiciare, reglementat de dispoziţiile art. 527 C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), text conform cărora „cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi”. Astfel, instanţa a reţinut că reclamantul solicită desfiinţarea unui act producător de efecte juridice şi obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui nou act, respectiv la reevaluarea baremului de concurs şi a lucrărilor scrise ale candidaţilor prezentaţi la concursul respectiv.

Prin urmare, este vorba despre o procedură contencioasă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 78 alin. (2), iar nu cele ale art. 78 alin. (1) C. pr. civ. .

Raportat la cererile reclamantului, Curtea a reţinut că acestea implică modificarea baremului de concurs şi corectarea din nou a lucrărilor candidaţilor conform noului barem invocat de reclamant.

Prin urmare, aceste cereri implicau şi corectarea din nou a lucrării candidatului declarat câştigător – domnul C… – cu consecinţa eventuală a modificării notei obţinute şi de acesta şi a situării acestuia pe o altă poziţie în clasamentul candidaţilor decât cea care i-a asigurat declararea ca admis la concursul respectiv.

Din acest punct de vedere, cererile reclamantului puteau aduce atingere drepturilor recunoscute acestui candidat în urma obţinerii celei mai mari medii în cadrul concursului respectiv.

Este adevărat că o corectare – astfel cum a fost solicitată de reclamant – nu putea fi considerată în mod cert ca defavorabilă unicului candidat declarat admis, dar un astfel de rezultat era posibil, ceea ce presupunea o ingerinţă în drepturile acestuia.

Situaţia unicului candidat declarat admis era, astfel, diferită de a celorlalţi contra-candidaţi la concurs, întrucât aceştia din urmă au fost declaraţi respinşi, astfel încât situaţia lor nu putea fi afectată în mod negativ de demersul judiciar al domnului A… .

Este adevărat, de asemenea, că nu există un raport juridic între domnul A… – reclamant în prezenta cauză – şi candidatul declarat câştigător – domnul C…, concursul fiind organizat de Inspectoratul General al Poliţiei Române, iar actele contestate de reclamant au fost emise de autorităţile pârâte, iar nu de către candidatul declarat câştigător.

Cu toate acestea, Curtea a observat că acest unic candidat declarat câştigător al concursului era – prin însuşi acest rezultat – beneficiarul actelor contestate de reclamant, respectiv al actelor care au stabilit rezultatul favorabil acestuia în cadrul concursului respectiv.

Or, nu este admisibilă, din punct de vedere legal, derularea unei proceduri judiciare referitoare la drepturile unei persoane fără participarea persoanei respective la acea judecată.

Chiar dacă reclamantul nu a solicitat anularea actului de numire a candidatului declarat câştigător în postul pentru care a candidat la concurs, totuşi Curtea a reţinut că reclamantul a solicitat anularea actelor pe baza căruia s-a stabilit rezultatul care a determinat numirea acelui candidat în funcţia respectivă. Astfel fiind, reclamantul a solicitat anularea actelor care au stat la baza numirii acestei persoane în funcţie scoasă la concurs, iar reclamantul nu explică în ce modalitate ar putea fi menţinut candidatul declarat câştigător în funcţia scoasă la concurs, în condiţiile anulării rezultatului concursului şi a corectării din nou a lucrărilor scrise.

Totodată, reclamantul nu explică nici în ce constă folosul practic pe care l-ar obţine dacă – presupunând că acţiunea ar fi fost admisă şi s-ar fi procedat la corectarea lucrărilor şi la stabilirea reclamantului pe prima poziţie în clasamentul mediilor la concurs – nu s-ar înlătura consecinţa numirii pe unicul post scos la concurs a contra-candidatului C… .

Curtea nu a putut face abstracţie de faptul că acel concurs s-a organizat pentru ocuparea unui singur post vacant la Secţia Poliţie D… şi, în consecinţă, numai un singur candidat putea fi declarat admis, respectiv primul în ordinea mărimii notelor la concurs. Nefiind posibilă declararea „admis” a mai multor candidaţi, este evident că modificarea rezultatului final al clasamentului mediilor nu era posibilă decât prin înlăturarea candidatului deja declarat câştigător conform baremului contestat de reclamant.

Curtea a amintit că, potrivit art. 20 alin. (2) C. pr. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), „judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Or, de vreme ce reclamantul a solicitat reluarea unei proceduri administrative de concurs care poate determina un rezultat nefavorabil persoanei declarată admisă la acel concurs, considerente de echitate şi de respectare a contradictorialităţii procedurii impun participarea acestei persoane şi în litigiul derulat în instanţă.

Curtea a apreciat că soluţionarea pricinii fără conturarea corectă a cadrului procesual, ca urmare a refuzului reclamantului de a chema în judecată şi persoanele acuzate de săvârşirea unor fapte de discriminare, nu ridică numai o problemă de eventuală inopozabilitate a hotărârii, ci obligă instituţia pârâtă să se supună hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care beneficiarul actelor contestate – acte care au stabilit rezultatul favorabil pentru acest beneficiar – nu a fost chemat în judecată, pentru a-şi face apărările pe care le consideră de cuviinţă.

Prin urmare, Curtea a reţinut necesitatea chemării în judecată şi a unicului candidat declarat admis la concursul pentru care reclamantul a solicitat modificarea baremului şi corectarea din nou a lucrărilor de concurs.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului, conform căreia instanţa de fond nu a pus în discuţie necesitatea chemării în judecată a unicului candidat declarat admis la concurs, ci numai l-a întrebat pe reclamant dacă înţelege să cheme în judecată această persoană, Curtea a observat că instanţa de contencios administrativ nu avea posibilitatea modificării cadrului procesual în lipsa unei manifestări de voinţă expresă a uneia din părţile litigante. De aceea, Curtea a reţinut că instanţa de fond nu putea afirma necesitatea chemări în judecată a altei persoane, ci numai să pună în discuţia părţilor acest aspect.

Curtea a reamintit dispoziţiile art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă, conform cărora „în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.”

În condiţiile în care reclamantul a refuzat să se conformeze acestei cerinţe procedurale, iar pârâtul nu a solicitat introducerea în cauză în condiţiile legii şi nici unicul candidat declarat admis nu a formulat o cerere de intervenţie în faţa instanţei de judecată, Curtea a reţinut incidenţa în speţă a art. 78 alin. (2) teza a doua C. pr. civ., respectiv „dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.”

Raportat la dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. pr. civ., Curtea a apreciat că instanţa de fond a admis în mod legal excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a dispus respingerea acţiunii reclamantului fără a examina fondul acesteia.