Neîndeplinirea condiţiilor prescripţiei achizitive, viciul precarităţii

DECIZIA CIVILĂ NR.6

Data - 09.01.2017

Autor - Carmen Ionela Ursachi

Domeniu asociat: Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)

Titlu – neîndeplinirea condiţiilor prescripţiei achizitive, viciul precarităţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr. XXX la data de 09.11.2015 reclamanţii NC şi NM au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 300 m.p., situat în Municipiul P, XXX, judeţul Prahova, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că de la data de 29 martie 1977, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. XXX de Biroul Notariatului de Stat al Judeţului Prahova şi transcris sub nr. XXX, au intrat in posesia imobilului situat în municipiul P, XXX, compus dintr-o construcţie din paianță cu două camere, bucătărie şi baie, în suprafaţă construită de 49,52 mp, pe un teren pe care această construcţie este amplasată, teren în suprafaţă de 200 mp. De la momentul achiziţionării locuinţei de la foştii proprietari, au învederat reclamanţii, au aflat, lucru care s-a precizat in contractul de vânzare – cumpărare, faptul că suprafaţa de 200 mp aferentă clădirii cumpărate nu face obiectul vânzării, întrucât conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 a fost trecută în proprietatea statului. Reclamanţii au arătat că de la momentul achiziţionării imobilului şi până în prezent, terenul este în suprafaţă de 300 mp, suprafaţa de teren este împrejmuită cu gard, aceştia comportându-se  ca adevăraţi proprietari, stăpânind teren în mod public, continuu, netulburaţi şi fără a avea vreun litigiu atât cu Primăria Municipiului P sau cu vreun vecin. Reclamanţii au mai precizat că faţă de suprafaţa de 200 mp, ce a fost menţionată în actul de vânzare - cumpărare, pe latura de Sud, latură învecinată cu CM (imobil ce a aparţinut numitului M M.), mai aveau în stăpânire în continuare suprafaţa de 100 mp, fiind împrejmuit cu gard şi stăpânit ca adevăraţi proprietari ai lui.

În drept au fost invocate disp. art.  art. 480, art. 1890 Vechiul Cod Civil.

Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza specialitatea topografie şi proba testimonială cu un martor la cererea reclamanţilor.

În urma probelor administrate, Judecătoria P a pronunţat sentinţa civilă nr. 5931/15.06.2016  prin care a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în P, XXX, jud. Prahova constând în suprafaţa de 295 mp,  teren intravilan evidenţiat pe planul de situaţie  prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 1, astfel cum a fost identificat, măsurat şi evidenţiat  prin raportul  de expertiză specialitatea topografie şi schiţei de plan anexă acestuia, întocmit în cauză de expert topo Neagu Nicu, drept de proprietate intervenit ca efect al uzucapiunii.

 Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Judeţului Prahova şi transcris sub nr. XXX (fila 7 dosar) reclamanţii NC şi NM au dobândit de la XXX proprietatea asupra locuinţei situată în P, XXX, jud. Prahova, construcţie din paianță, acoperită cu carton, compusă din 2 camere, bucătărie şi hol, în suprafaţă construită de 49,52 mp, situată pe un teren în suprafaţă de 200 mp, având ca vecinătăţi: la Nord cu T.A., la Sud cu M.M., la Vest cu J. G. si la Est cu str. XXX, terenul aferent clădirii nefăcând obiectul vânzării şi trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.  A mai observat prima instanţă că în prezent reclamanţii figurează în evidenţele Primăriei cu imobilul situat în P, XXX, jud. Prahova, format din clădire în suprafaţă de 49,52 mp şi teren  în folosinţă în suprafaţă de 200 mp, având valoare de impozitare şi achitând taxele la zi, conform adresei de rol fiscal nr. 123947/26.11.2015 (fila 10 dosar) emisă de Primăria P. De asemenea,  prima instanță a constatat - din declaraţia martorului TMC, audiat în cauză la cererea reclamanţilor - că reclamanții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar încă de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv anul 1977, după ce au cumpărat, reclamanţii construind o altă locuinţă, care există şi în prezent, terenul fiind împrejmuit pe toate laturile, împrejmuiri care au existat dintotdeauna. Totodată, prima instanță a observat din adresa aflată la fila 43 dosar (nr. 73/1.02.2016 emisă de Municipiul P-Direcţia Gestiune Patrimoniu) că în perioada 1999 – 2008 limitele proprietăţii imobilului XXX sunt neschimbate, iar din verificările specializate nu s-au identificat notificări formulate în conformitate cu Legile nr. 10/2001, nr. 247/2005, 18/1991, aceleaşi menţiuni fiind inserate de către pârât şi în adresa aflată la fila 23 dosar (nr. 22542/15.12.2015)

În continuare, analizând în drept cererea reclamanților, prima instanță a reținut că prin definiţie, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra acelui bun, un interval de timp determinat de lege. Iar, conform art. 1890 din vechiul Cod civil, ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate este posibilă  prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ţinută a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă. Singurele condiţii necesare şi suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani, fie aceasta chiar şi de rea-credinţă şi fără vreun titlu. Prescripţia achizitivă este efectul unei posesii utile, ce presupune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată şi sun nume de proprietar. Ca atare, prescripţia achizitivă operează ca o sancţiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate şi se justifică prin pasivitatea sa, timp îndelungat, lăsând bunul în posesia altuia. Acţiunea în uzucapiune este o acţiune reală şi poate fi introdusă în instanţă de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobil timp de 30 de ani, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea. Potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Potrivit art. 111 Cod proc.civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Față de starea de fapt reținută și de dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a apreciat că reclamanţii au făcut dovada exercitării unei astfel de posesii, motiv pentru care a admis în parte acţiunea şi a constatat că sunt proprietarii imobilului situat în P, XXX, jud. Prahova.

Împotriva sentinţei civile nr. 5931/15.06.2016 pronunţată de Judecătoria P a declarat apel pârâtul Municipiul P criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie,  solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond , iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile de uzucapiune  prevăzut de lege.

În motivarea cererii, pârâtul a arătat că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă o sancţiune îndreptata împotriva fostului proprietar neglijent. Ca atare, este necesar ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar, iar în speţă, nu rezulta că apelantul pârât Municipiul P, prin Primar, este titularul dreptului de proprietate asupra terenului ce interesează cauza de față și că acesta face parte din domeniul public sau din domeniul privat al oraşului, intimații  reclamanți neatașând la dosar niciun titlu care să legitimeze calitatea de proprietar a pârâtului, astfel încât apelantul pârât nu are calitate procesual pasivă în cauză.

Totodată, apelantul pârât arată că prin cererea de chemare in judecata,intimații  reclamanţi au solicitat instanţei de judecată să constate că sunt proprietari ai imobilului din str. Castanilor nr. 12, jud. Prahova ca efect al uzucapiunii, astfel încât, în speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse, întrucât intimații reclamanți nu u dovedit posesia continuă, sub nume de proprietar și netulburată, împrejurare faţă de care se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX la data de 07.10.2016.

Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat în instanță prin apărător, solicitând proba cu înscrisuri și respingerea apelului formulat.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

  În ceea ce privește primul motiv de apel privitor la lipsa calității procesual pasivă a apelantului pârât, tribunalul îl apreciază nefondat, întrucât din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Judeţului Prahova, rezultă că terenul pentru care se solicită de către intimații reclamanții dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată a fost primit în foloșință de către intimații reclamanți, nefăcând obiectul vânzării, ci trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din legea nr. 58/1974. Rezultă deci, că Statul Român – prin organele administrative teritoriale  (CAP la data încheierii contractului de vânzare cumpărare)– a devenit proprietarul suprafeței de 200 mp prin efectul legii, independent de înregistrarea sau nu a acestei suprafețe de teren în evidentele sale.

În faţă de cele mai sus arătate este lesne de prezumat că încă din anul 1977 intimații reclamanţi au stăpânit suprafaţa de 295 m.p. cu titlu de lot în folosinţă, iar din actele dosarului nu rezultă că intimații reclamanţi au formulat cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, dar nici vânzătorii sau moştenitorii vânzătorilor XXX nu au formulat astfel de cereri. În acest context terenul nu mai poate fi atribuit altor persoane în temeiul legii 18/1991, astfel încât, în prezent, terenul ce formează obiectul prezentului dosar este de drept în proprietatea privată a Municipiului P şi astfel, acest apelant pârât are calitate procesuală pasivă în acţiunea privind dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, privind neîndeplinirea condițiilor  prevăzute de lege pentru a se constata că intimații reclamanți au dobândit suprafata de 295 mp,  tribunalul îl apreciază întemeiat, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXX/29.03.1977 de Biroul Notariatului de Stat al Judeţului Prahova, intimații reclamanţi au cumpărat de la XXX ”una locuinţă, situată în P, XXX, jud. Prahova, compusă din două camere, bucătărie şi hol, în suprafaţă construită de 49,52 mp,  pe terenul în suprafaţă de 200 m.p…… care trece în proprietatea statului în baza art.30 din Legea 58/1974”.  Astfel, intimații reclamanţi  au cunoscut că nu cumpără şi terenul, ci acesta, le este atribuit cu titlu de lot în folosinţă.

Potrivit art. 9 din Costituţia României din 1965 ,,Lotul de pământ aflat, potrivit statutului cooperativelor agricole de producţie, în folosinţa gospodăriilor familiale ale tăranilor cooperatori, constituie proprietate cooperatistă. Casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti, terenul pe care acestea se află, precum şi, potrivit statutului cooperativelor agricole, animalele de producţie şi inventarul agricol mărunt, constituie proprietate personală a ţăranilor cooperatori,,.

Conform art.5 din Statul cooperativei agricole de producţie,,constituie proprietate personala a membrilor cooperatori casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti anexe precum şi terenul pe care se aflau acestea, fără a putea depăşi 800 mp,,. Prevederea menţionată a fost păstrată prin Statutul CAP din anul 1972, dar a fost modificată prin Statutul CAP din anul 1977. Potrivit acestuia din urma, suprafaţa ce constituia proprietate personala a membrilor cooperatori şi pe care se afla casa de locuit cu anexele aferente nu putea depăşi 250 mp. Diferenţele de teren dintre suprafeţele de teren de 800mp, prevăzute de dispoziţiile statutelor anterioare şi suprafaţa de 250 mp, stabilită prin Statutul CAP din anul 1977 (şi reluată prin Statutul CAP din anul 1983) au devenit proprietatea CAP, putând fi date în folosinţa membrilor cooperatori. Restrângerea suprafeţei terenului pe care se afla casa de locuit cu anexele aferente a survenit ca urmare a necesităţii de a corela diferite acte normative care reglementau acest domeniu, în concret, modificarea prevederilor Statutului CAP din anul 1977 s-a datorat intervenirii Legii nr. 58/1974 care stipula că loturile necesare pentru construirea de locuinţe nu pot depăşi suprafaţa de 250 mp.

Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 C. civ., să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, prescripţia achizitivă fiind o sancţiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.

 În cauză, Tribunalul  reţine  faptul vicierii posesiei exercitate de către  intimații reclamanţi prin precaritate, posesia nefiind public exercitată şi sub nume de proprietar, conform art. 1853 şi art. 1856 C. civ. din 1864, pe toată perioada cerută de lege,  întrucât terenul fiind cooperativizat în perioada 1959-1989 şi lucrat de membrii cooperativei agricole de producţie,  în această perioadă  intimații reclamanți  nu au avut decât folosinţa terenului în discuţie aflat în CAP, posesia nefiind exercitată sub nume de proprietar.

În condiţiile în care  intimații reclamanți au folosit suprafaţa de 295 mp care era în patrimoniul CAP- ului, cu acordul acestei unităţi,  posesia asupra acestei suprafeţe de teren nu a fost exercitată sub nume de proprietar, fiind lovită de viciul precarităţii, conform  art. 1853 C.civ. din 1864.

Este foarte probabil că după căderea regimului comunist intimații reclamanţi să-şi fi manifestat atitudinea de adevărați proprietari şi nu de simpli detentori al terenului aferent casei de locuit, însă faţă de această posibilitate, tribunalul observă că termenul prescripţiei achizitive pentru intimații  reclamanţi  a început să curgă la data de 27.12.1989 (când au fost abrogate Legile 58 şi 59/1974), putând fi considerat împlinit la 28.12.2019, rezultând că  în acest caz nu este îndeplinită condiția perioadei de timp pentru a se constata că intimații reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 295 mp.

Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că instanţa de fond nu a aplicat în mod corect dispoziţiile incidente în cauză în ceea ce priveşte condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea interveni uzucapiunea de 30 de ani, în baza art. 480 c.pr.civ., va admite apelul şi va  schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va  respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare