Acţiune în răspundere delictuală

Prin decizia civilă nr. 1006/15.12.2016, tribunalul a admis apelul declarat  de apelantul-pârât PM şi a schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.135 din 15.02.2016, pronunţată în dosarul nr. 1512/329/2015, Judecătoria TM a admis în parte,  acţiunea civilă având ca obiect acordare daune morale formulată de reclamantul GA împotriva pârâtului PM, a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale şi suma de 100 lei cheltuieli de judecată.

 Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că la data de 30 iulie 2015 a fost convocată şedinţa ordinară a CLC, lucrările şedinţei fiind deschise  de pârâtul PM–preşedinte de şedinţă astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 30 iulie 2015 nr.1604/30 iulie 2015 la sediul  CLC.

Din analiza materialului probator  rezultă că reclamantul GA  este primarul comunei C  iar pârâtul PM este consilier în CL al comunei C.

În cadrul şedinţei ordinare  a CL  s-au dezbătut aspecte privind lucrarea de balastare din localitate şi despre o lucrare care trebuia făcută de asfaltare a unui drum  care leagă satul P de drumul naţional 52A.

Primarul a spus că această ultimă lucrare nu se va efectua cu toate că această  lucrare era aprobată  de CL şi se va efectua  în continuare balastarea  comunei care nu s-a terminat. În această situaţie pârâtul a spus că cetăţenii din comună  spun despre  lucrările Primăriei că sunt făcute fără cap. Pârâtul i-a spus primarului  comunei că de ce a mai angajat şi diriginte de şantier pentru o lucrare atât de simplă de 2 zile şi că nu era necesar să angajeze un diriginte pe cheltuiala Primăriei, dirigintele de şantier se numeşte când sunt lucrări de amploare şi pe o durată mai mare.

Martorul GN  relatează aceleaşi aspecte  cu precizarea că pârâtul a spus că nu era nevoie de un diriginte de şantier pentru a împrăştia piatră pe drum iar acest aspect  pârâtul i l-a  spus primarului în cadrul şedinţei.

 Instanţa constată că martorii  sunt consilieri în cadrul CLC şi au participat la şedinţa ordinară astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat fiind martori propuşi de către consilierul PM (pârât).

Din depoziţia martorului  BP rezultă că în cadrul şedinţei ordinare din data de 30.07.2015 în care s-a discutat despre aspectul că trebuie bătută piatră în comună  pe uliţă  şi trebuie angajat un diriginte  de şantier, pârâtul i-a spus reclamantului  că a mâncat toţi banii comunei prin lucrările pe care le face şi care nu trebuie făcute, în prezenţa  tuturor persoanelor.

 Pârâtul i-a spus reclamantului că  cei şase consilieri care s-au aliat împreună cu pârâtul  vor face curăţenie în primărie şi că vor da afară secretarul, femeia de serviciu, contabilul şi pe primar.

Martorul relatează că  pârâtul i-a spus reclamantului  că mănâncă banii comunei  şi că a angajat un administrator al comunei care mănâncă banii  degeaba, iar  în comună la cetăţeni  pârâtul a comentat aceste aspecte spunând aceleaşi cuvinte cât şi faptul că în loc să asfalteze şoseaua  PC bate piatră  pe uliţă.

Pârâtul le-a mai spus cetăţenilor din comună că primarul mănâncă banii Primăriei iar cetăţenii din comună la asemenea aspecte şi-au schimbat părerea  despre primarul comunei GA.

Pârâtul în legătură cu lucrările  i-a  spus reclamantului  că de ce acestea  se fac cu aceeaşi firmă  şi că dirigintele firmei mănâncă degeaba banii Primăriei, iar pentru firma care va efectua lucrările s-a efectuat licitaţie. Martorul CM propus de asemenea de reclamant arată că în cadrul şedinţei s-a discutat  despre aspectul că trebuie bătută piatră în comună pe uliţă şi trebuie angajat un diriginte de şantier. De la aceste aspecte  au pornit controversele şi discuţiile  cu primarul.

 Martorul arată că discuţii au fost multe în comună  în special la cârciumă că primarul nu trebuia să aducă diriginte pe şantier şi acest diriginte este pe mână cu primarul. Aceste aspecte cetăţenii  din comună  le cunosc de la pârâtul PM pentru că după orice şedinţă  oamenii se strâng în faţa cârciumii la care participă şi pârâtul  şi în această adunare se discută. Pârâtul a spus că reclamantul are un interes în numirea  acestui  diriginte de lucrări şi în particular cetăţenii din comună şi-au schimbat părerea despre primar dar nu şi pe aspect general de colectivitate a comunei.

Analizând materialul probator  astfel cum s-a constat de instanţă se constată că aceste aspecte relatate de martori  cu privire la  cuvintele adresate reclamantului de către pârâtul PM, reclamantul fiind primarul comunei, în cadrul şedinţei  ordinare a CL al comunei C  care este prezidată  de pârâtul PM - ca preşedinte de şedinţă şi care este consilier  al CL  sunt de natură a leza onoarea şi reputaţia primarului comunei precum şi a imaginii sale în comună  cu atât mai mult cu cât aceste aspecte s-au discutat de către pârât şi în faţa cârciumii unde se strâng cetăţenii după orice şedinţă  la care participă şi pârâtul, iar aceste aspecte  dacă ar fi adevărate referitor la faptul că primarul  mănâncă banii comunei, că este pe mână cu dirigintele de şantier l-ar expune pe primar la sancţiuni cu atât mai mult cu cât  s-au proferat  în an electoral şi s-au adresat primarului, în public şi au fost repetate de pârât în colectivitatea din comună în faţa cetăţenilor astfel încât  au adus prejudicii imaginii  primarului în colectivitatea restrânsă în cadrul căreia primarul îşi desfăşoară activitatea.

Instanţa constată că aceste  aspecte relatate, în faţa cârciumii, în rândul cetăţenilor care fac parte din electorat l-ar expune pe primarul comunei oprobiului public fiindu-i lezată  demnitatea şi imaginea în cadrul colectivităţii.

Instanţa constată de asemenea conform art.1359 Cod civil că  interesul legitim şi serios în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii reclamantului  în cadrul instituţiei  descentralizate a statului în care funcţionează reclamantul este afectat prin săvârşirea faptelor de către pârât, ţinându-se seama la  aprecierea săvârşirii faptei ilicite de către pârât care  nu a respectat regulile de conduită  pe care legea sau obiceiul locului  le impune, de a nu aduce atingere prin acţiunile sale, drepturilor legitime ale unei alte persoane, şi de împrejurările săvârşirii faptelor imputabile  pârâtului astfel cum a fost descrise, în public, în rândul cetăţenilor, în faţa căminului în care se dezbat aspectele discutate de consilierii CL al comunei.

Instanţa având în vedere aceste considerente în temeiul art.1357 Cod civil urmează să admită în parte acţiunea civilă având ca obiect acordare daune morale formulată de reclamantul GA, împotriva pârâtului PM şi să oblige pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat apel, apreciind că sentinţa este nelegală cu motivarea că în şedinţa CL din data de 30.07.2015 nu a adus acuzaţii calomnioase la adresa reclamantului, iar paragraful din şedinţa consiliului la are se face trimitere este prezentat incomplet şi într-o altă formă decât cea din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie.

S-a arătat că din postura sa de consilier local, apelantul a avut mai multe intervenţii în şedinţa din data de 30.07.2015 a CL, unele cu caracter politic, privind modul de gestionare a banilor publici.

De asemenea s-a precizat că prevederile Constituţiei, art.70 C.civ. dar şi normele internaţionale şi ale CEDO consacră dreptul la liberă exprimare iar apelantul nu a avut intenţia de a jigni ci de a releva aspecte importante care priveau cheltuirea banului public.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ.

La data de 15.12.2016 apelantul a depus un înscris prin care a solicitat judecarea în lipsă, admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Analizând actele şi lucrările cauzei tribunalul constată că apelul este întemeiat.

În cadrul şedinţei ordinare a CLC din data de 30.07.2015 la care au participat 11 consilieri s-au discutat diverse probleme legate de execuţia bugetară şi rectificarea bugetului comunei, discuţiile purtate fiind consemnate în Procesul-verbal înregistrat sub nr.1604/30.07.2015 şi ataşat dosarului de fond.

Pentru a analiza dacă intervenţiile apelantului-pârât PM s-au încadrat în limitele libertăţii de exprimare sau, dimpotrivă, au depăşit aceste limite încălcând dreptul la onoare al intimatului-reclamant GA, instanţa de fond trebuia să procedeze în mod adecvat la analiza tuturor aspectelor relevante în cauză.

Cu alte cuvinte, din perspectiva criticilor formulate de reclamant  dar şi a apărărilor invocate de pârât, în cauză, se pune însăşi problema echilibrului dintre, pe de o parte,  exerciţiul libertăţii de exprimare a pârâtului şi, pe de altă parte, dreptul la reputaţie, demnitate, imagine ca aspecte inerente dreptului la viaţă privată al reclamantului. 

Atât dreptul la libertatea de exprimare cât şi dreptul la respectul vieţii private beneficiază de o protecţie egală atât din perspectiva reglementărilor naţionale cât şi a Convenţiei Europene  a Drepturilor Omului.

Astfel, potrivit art. 30 alin.1 din Constituţia României „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” iar art.26 din legea fundamentală prevede că  „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la care trimit, în mod obligatoriu dispoziţiile art.11 şi 20 din Constituţie, protejează de asemenea, în mod egal, libertatea de exprimare (art.10 din CEDO) şi dreptul la viaţă privată, în conţinutul căreia se subsumează dreptul la reputaţie, la imagine şi onoare (art.8 din CEDO).

Reglementările noului Cod civil (aplicabil în cauză în temeiul art.103 din Legea nr.71/2011) privind respectul vieţii private şi al demnităţii umane (art. 70-77) şi mijloacele specifice de apărare a drepturilor nepatrimoniale (art. 252-257) completează arsenalul de protecţie a libertăţii de exprimare şi a vieţii private, adăugându-se astfel dispoziţiilor Constituţiei, ale Convenţiei şi jurisprudenţei Curţii Europene.

Astfel, noul Codul civil prevede atât faptul  că „Orice persoană are dreptul la libera exprimare” [art.70 alin. (1)] dar şi, în contrapondere,  că „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private” [art.71 alin. (1)].

Pe cale de consecinţă, pentru a stabili dacă în cauză poate fi angajată răspunderea civilă a pârâtului pentru afirmaţiile sale trebuie verificată existenţa condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute în dreptul intern prin raportare la  valorile libertăţii de exprimare şi a vieţii private garantate de Constituţie şi protejate de Convenţia Europeană,  beneficiind în acest sens de  criteriile, exigenţele şi raţionamentele desprinse din jurisprudenţa instanţei europene.

Condiţiile răspunderii civile delictuale se desprind din prevederile art.1357 alin.1 C.civ în sensul că sunt necesare: a)existenţa unei fapte ilicite; b)săvârşirea faptei cu vinovăţie; c)producerea unui prejudiciu; d)existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Pe de altă parte, valorificând jurisprudenţa Curţii Europene în materie (cauza Axel Springer AG c. Germaniei, nr. 39954/08, Hotărârea din 7 februarie 2012, parag. 89-95)  pentru identificarea limitelor criticii admisibile într-un context concret şi punând balanţă  dreptul la libertatea de exprimare şi  dreptul la respectarea vieţii private trebuie avute în vedere şase criterii principale, reiterate de Curte şi în cauzele împotriva României (cauza Tănăsoaica c. României, nr. 3490/03, hot. din 16 iunie 2012) şi anume: (i) contribuţia la o dezbatere de interes general; (ii) notorietatea persoanei vizate de subiectul afirmaţiilor;  (iii) comportamentul anterior al persoanei în cauză; (iv) metoda de obţinere a informaţiilor şi veridicitatea acestora; (v) conţinutul, forma şi repercusiunile afirmaţiilor; (vi) gravitatea sancţiunii impuse.

Întrucât nu pot fi abordate în planuri distincte condiţiile răspunderii delictuale prevăzute de dreptul intern şi exigenţele Curţii Europene, urmează că aceste şase criterii principale  se valorifică  în cadrul condiţiilor impuse de  art.1357 C.civ., fiind totodată completate cu alte subcriterii, exigenţe şi cerinţe desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene.

Cu privire la condiţia unei fapte ilicite, întrucât în cauză existenţa unei fapte a pârâtului este neîndoielnică - nefiind contestat că acesta s-a manifest verbal prin mai multe intervenţii în cadrul şedinţei din data de 30.07.2015  - urmează a se stabili dacă această faptă are caracter ilicit şi anume dacă pârâtul, în contextul dat,  a depăşit limitele admisibile ale libertăţii sale de exprimare.

Verificând criteriul contribuţiei afirmaţiilor la o dezbatere de interes general, instanţa constată că în cadrul şedinţei din data de 30.07.2015 apelantul-pârât s-a manifestat în calitatea sa de consilier local iar intimatul-reclamant în calitatea sa de Primar la comunei, contextul dezbaterii fiind definit de şedinţa unui consiliu local cu privire la bugetul local şi la rectificarea bugetară. Mai mult, nu poate fi ignorat caracterul politic al dezbaterii având în vedere opţiunile partinice ale consilierilor locali şi ale primarului.

Parcurgând transcriptul discuţiilor purtate în cadrul şedinţei respective, instanţa constată şi reţine paragrafele evidenţiate de către însuşi reclamant prin cererea introductivă cu privire la intervenţiile pârâtului:

-„Domnul Petcu Mircea spune domnului primar ca tot ce a făcut a făcut fără cap, că

s-a plătit diriginte de şantier degeaba, ba doi diriginţi, mai spune că a luat banii degeaba, că nu se face nimic bun şi nu se implică”;

-„Domnul Petcu Mircea spune că nu s-a discutat cu comisia de buget finanţe înainte

de iniţierea proiectului de hotărâre, spune că primarul nu a făcut nimic”.

Se constată că limbajul folosit de către apelantul-pârât  nu este unul care să conţină injurii, jigniri sau vexaţiuni inacceptabile, constituind un limbaj firesc în cadrul unor dezbateri pe teme de interes public.

Împrejurarea că apelantul-pârât a afirmat că „tot ceea ce s-a făcut s-a făcut fără cap, că s-au plătit doi diriginţi degeaba, că primarul a luat bani degeaba şi nu a făcut nimic” constituie o critică firească a autorităţilor şi o modalitate de a a-şi exprima nemulţumirea faţă de modul în care a fost gestionat banul public. 

Mai mult, este pe deplin acceptabil în planul dezbaterilor politice ca un consilier local să-şi manifeste opinia cu privire la modul în care primarul a înţeles să se achite de obligaţiile pe care le are faţă de alegători.

Pe de altă parte, reclamantul însuşi trebuie să accepte că în calitatea sa de primar este supus criticilor din partea alegătorilor, consilierilor locali sau politicienilor din opoziţie, primarul având obligaţia de a justifica în faţa cetăţenilor (reprezentaţi în CL prin consilierii locali) toată activitatea sa şi, totodată, de a accepta o paletă largă de critici - indiferent că acestea sunt sau nu întemeiate. Totodată, acceptând calitatea sa de primar, reclamantul a acceptat implicit şi creşterea corespunzătoare a interesului comunităţii şi a criticilor aferente faţă de modul în care acesta se manifestă în spaţiul public şi modalitatea în care se achită de obligaţiile şi angajamentele faţă de cetăţeni.

Referirile la competenţa şi aptitudinea unui ales local de a gestiona problemele comunităţii constituie o judecată de valoare care nu poate fi cenzurată în dauna libertăţii de exprimare. De altfel şi depoziţiile de martori administrate în cauză relevă aceeaşi tematică a discuţiilor şi anume modul în care sunt administrate problemele comunităţii (asfaltarea şoselelor, pietruirea străzilor, activitatea dirigintelui de lucrări, cheltuirea inutilă a banului public, etc.).

Protecţia libertăţii de exprimare priveşte nu doar informaţiile primite favorabil dar şi cele care deranjează, şochează sau neliniştesc, fiind însă absolut necesar a se face o distincţie între  intenţia de a informa sau chiar critica şi dorinţa de a denigra,  trebuind sancţionate referirile vexatorii la aspectele din viaţa privată a căror divulgare nu este necesară (cauza Şipoş c. României, nr. 26125/04, 3 mai 2011, par. 37 şi 38).

Astfel, limitele libertăţii de exprimare sunt mult mai largi în cadrul dezbaterilor politice şi acelor care privesc o temă de interes public decât cele prin care se fac referiri la viaţa privată a unei persoane.

Intervenţiile apelantului-pârât au privit exclusiv activitatea de primar a reclamantului şi nicidecum aspecte ale vieţii private a acestuia, tema în jurul căreia s-au realizat afirmaţiile fiind una de maxim interes pentru comunitatea pe care apelantul-pârât o reprezintă în calitatea sa de consilier.

Cu privire  la „Conţinutul, forma şi repercusiunile afirmaţiilor” (un alt criteriu impus de Curtea Europeană) instanţa constată că, aşa cum s-a arătat anterior,  apelantul-pârât nu a făcut afirmaţii calomnioase şi nu a afirmat sau sugerat că primarul „ar fi luat mită” cum pretinde reclamantul prin cererea introductivă. De asemenea, limbajul folosit nu este unul care să conţină injurii, jigniri sau vexaţiuni inacceptabile, constituind un limbaj firesc în cadrul unor dezbateri pe teme de interes public.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că afirmaţiile apelantului-pârât nu au caracter ilicit, fiind menţinute în limitele libertăţii de exprimare determinate de contextul concrete legate de calităţile părţilor (consilier şi respectiv, primar), de tema supusă dezbaterii (bugetul şi rectificarea bugetară), locul şi momentul intervenţiilor (o şedinţă a consiliului local),  de lipsa caracterului injurios al afirmaţiilor.

Lipsa caracterului ilicit al faptei face inutilă analiza celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale – vinovăţie, prejudiciu, raport de cauzalitate.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, constatând că sentinţa apelată este una nelegală şi netemeinică, în temeiul art. 480 alin. (2) C.pr.civ. a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Domenii speta

Spete similare