Succesiune

Decizie 8 din 10.02.2017


 Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 octombrie 2016 Judecătoria A a respins cererea îndreptare eroare materială strecurată în sentinţa civilă nr. 3440 din data de 04 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 9477/740/2011, formulată de contestatoarea SC „T” SA în contradictoriu cu intimata SC „V” SA.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că potrivit art. 281 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă: „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.”

Noţiunea de eroare materială, în sensul textului citat,  are înţelesul de greşeală evidentă strecurată în cuprinsul actelor procedurale ale instanţei de judecată, cu ocazia redactării acestora.

În cauza de faţă, din cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr. 3440 din data de 04 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 9477/740/2011 rezultă că a fost avută în vedere doar suma de 87.180 lei, sumă pentru care s-a şi dispus întoarcerea executării, în conţinutul hotărârii a cărei îndreptare se solicită nefăcându-se referire la suma de 125.691,06 lei sau la mai multe sume care să evidenţieze o eventuală eroare de calcul.

Mai mult decât atât, aceeaşi sumă de 87.180 lei este menţionată şi de către contestatoare în cuprinsul cererii introductive, prin urmare, susţinerea contestatoarei nu poate fi privită ca fiind o eroare materială sau o omisiune pentru a putea fi îndreptată pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură civilă.

Principiul securităţii circuitului civil impune ca o hotărâre judecătoreasca definitivă să nu poată fi modificată decât în condiţiile şi limitele exercitării căilor extraordinare de atac. Posibilitatea înlăturării, îndreptării erorilor materiale oricând (nefiind limitată in timp) se justifica prin efectele reduse ale acestei operaţiuni.

Raportând dispoziţiile de principiu ale art. 281 alin. din Codul de procedură civilă la datele concrete ale cauzei de faţă, instanţa a constatat că cererea de îndreptare nu vizează îndreptarea unei erori materiale, şi, pe cale de consecinţă, a  respins-o ca nefondată.

Împotriva aceste încheieri a declarat recurs în termen legal, recurentul-contestator SC „TD” SA la data de 08 decembrie 2016.

În motivarea recursului, recurentul-contestator arată că la dosarul cauzei au fost depuse extrase de cont despre care se face vorbire în încheierea de şedinţă din 14.10.2014, din care rezultă că  recurentei contestatoare i s-au oprit din cont mai multe sume, respectiv au fost poprite două sume care totalizează 125.691,06 lei şi  a solicitat instanţei să îndrepte eroarea strecurată în sensul restituirii sumei de 125.691,06 lei în loc de 87.180 lei cât a fost obligată.

Recursul a fost întemeiat în drept pe art.299 şi urm., art.304 pct.8 şi 9, art.3041 Cod procedură civilă 1864.

Analizând cererea de recurs, Tribunalul reţine că aceasta este nefondată:

Motivele de recurs invocate de recurentă şi întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 C.pr.civ sunt nefondate, întrucât, în cauză, instanţa de fond, soluţionând cererea de îndreptare eroare materială, nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii,nu  a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia dar nici nu a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Aşa cum corect a arătat instanţa de fond în încheierea recurată, din cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr. 3440 din data de 04 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 9477/740/2011 rezultă că a fost avută în vedere doar suma de 87.180 lei, sumă pentru care s-a şi dispus întoarcerea executării, în conţinutul hotărârii a cărei îndreptare se solicită nefăcându-se referire la suma de 125.691,06 lei sau la mai multe sume care să evidenţieze o eventuală eroare de calcul.

Totodată, aceeaşi sumă de 87.180 lei este menţionată şi de către contestatoare în cuprinsul cererii introductive, prin urmare, susţinerea contestatoarei nu poate fi privită ca fiind o eroare materială sau o omisiune pentru a putea fi îndreptată pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură civilă.

Criticile recurentei privind modul în care prima instanţă a soluţionat fondul cererii şi a stabilit cuantumul sumei pentru care s-a dispus întoarcerea executării silite - prin sentinţa civilă nr.3440 din 04.11.2014 -  puteau fi formulate prin intermediul căilor de atac împotriva sentinţei  prin care s-au dispus aceste măsuri şi nicidecum pe calea îndreptării erorii materiale.

Semnificaţia noţiunii de „eroare materială”, în sensul art. 281 C.pr.civ.,  are înţelesul de greşeală evidentă strecurată în cuprinsul actelor procedurale ale instanţei de judecată, cu ocazia redactării acestora, extensiunea acestei noţiuni neputând subsuma şi chestiuni care constituie elemente ale raţionamentului judiciar şi ale judecăţii propriu-zise.

Pe cale de consecinţă instanţa va respinge recursul ca nefondat.