Personal didactic. Predare simulatată la clase de elevi. Cerere pentru spor la salariul de bază. Legalitatea cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. XXXX, reclamantul Sindicatul învăţământului Preuniversitar XXXX, în numele şi pentru membrii de sindicat S.N., P.C., M.E., N.F., a chemat în judecată pe pârâta  Şcoala Gimnazială XXXX, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa,pârâta să fie obligată la calculul şi plata drepturilor salariate neacordate - reprezentând contravaloarea sporului de 7% din salariul de bază, acordat diferenţiat personalului didactic care asigură predarea la clase simultane - începând cu data de 01.09.2013, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii, plata pe viitor a sporului pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării la clase simultane, menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea sporului solicitat, plata dobânzii legale pentru suma menţionată la pct. I, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata sumei datorate.

În motivarea cererii a arătat reclamantul că, membrii de sindicat reprezentaţi  au asigurat şi asigură predarea la clase simultane în învăţământul gimnazial de la nivelul unităţii de învăţământ pârâte, activitate organizată în conformitate cu dispoziţiile O.M.Ed.C. nr. 3281/2006 privind funcţionarea învăţământului preuniversitar cu predare simultană, respectiv ale Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3062/19.01.2012 privind aprobarea Metodologiei de organizare a claselor din învăţământul preuniversitar în regim simultan (publicat în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86/02.11.2012, care a abrogat ordinul 3281/2006).

Deşi activitatea s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de actele administrative cu caracter normativ menţionate, membrii de sindicat reprezentaţi nu au beneficiat şi de acordarea sporului cuvenit pentru predarea la clase simultane, reglementat de legislaţie şi de contractul colectiv de muncă, după cum urmează:

1. Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sub nr. 59276/02.11.2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.11.2012:

„Art. 36 (1) Părţile convin asupra următoarelor drepturi salariale suplimentare: (...) b) spor de până la 15% din salariul de bază, acordat diferenţiat personalului didactic care asigură predarea la clase simultane în învăţământul primar si  gimnazial astfel: 15% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 4 clase; 10% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 3 clase; 7% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 2 clase" dispoziţii obligatorii în întregul sector de activitate învăţământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din legea dialogului social şi art. 14 din contract.

Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, Anexa nr. 5, Capitolul I - Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ: personalului didactic care asigură predarea la clase simultane, care la art. 6 prevede: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învăţământul primar primeşte un spor aplicat la salariul de bază, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, pentru activităţi care solicită o încordare psihică foarte ridicată, stabilit după cum urmează: pentru două clase de elevi - 7%;pentru 3 clase de elevi -10%;pentru 4 clase de elevi -15%.

Precizează că, în materia salarizării personalului didactic, dispoziţiile Legii nr. 63/2011 au fost aplicabile şi în anul 2012 [efect al Legii nr. 283/2011 - articolul unic, pct. 2, art. II - art. 1 alin. (4)], şi în anul 2013 [efect al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, care face trimitere la textul Legii nr. 283/2011], şi în anul 2014 [efect al art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice] şi în anul 2015 ( efect al art.2 alin 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 şi de altfel şi în anul 2016 ( efect al art.2 alin 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016).

Textul Legii nr. 63/2011 reglementează acordarea sporului doar pentru predarea la clase simultane din învăţământul primar, motiv pentru care, în legătură cu aceste dispoziţii a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, admisă de Curtea Constituţională.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1615/20.12.2011 (publicată în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99/08.11.2012), prin care s-a decis:

„Admite excepţia de neconstituţionalitate (...) şi constată că sintagma "în învăţământul primar" cuprinsă în dispoziţiile (...) art. 6 din anexa nr. 5 "Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ" la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie.", reţinându-se că textul de lege criticat creează o diferenţă de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar şi cele din ciclul gimnazial.

Este evident că învăţământul primar şi gimnazial sunt parte componentă a învăţământului preuniversitar, astfel încât nu se poate susţine că sporul de predare simultană se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), atât timp cât această modalitate de predare se desfăşoară şi în cadrul următorului nivel (în cel gimnazial).

În ce priveşte acordarea acestui spor şi pe viitor, apreciază reclamantul că din economia dispoziţiilor Legii nr. 637/2011, rezultă că reclamanţii, cadre didactice sunt îndreptăţiţi să primească acest spor de predare simultană şi pe viitor.

 În concluzie, susţine reclamantul că, a reţinut Curtea Constituţională, în esenţă, că plata sporului numai pentru cadrele didactice care asigură predarea la clasele organizate în regim simultan în învăţământul primar reprezintă o gravă încălcare a principiului egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie. în consecinţă, Curtea a precizat expres că, de la data publicării deciziei (respective de la data de 8 februarie 2012, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99), cadrele didactice îndreptăţite - atât cele din învăţământul PRIMAR, cât şi cele din învăţământul GIMNAZIAL - vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană, în cuantumul reglementat de art. 6 din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, respectiv: pentru două clase de elevi - 7%; b) pentru 3 clase de elevi -10%; c) pentru 4 clase de elevi -15%.

Astfel, la negocierea contractului colectiv de muncă, părţile (Ministerul Educaţiei şi federaţiile sindicale) au convenit ca dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. b) - mai sus citat - să fie în sensul că sporul de predare simultană se acordă atât pentru învăţământul primar, cât şi pentru cel gimnazial.

Conformându-se Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1615/20.12.2011, prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură învăţământ sunt aplicabile în toate unităţile de învăţământ, în raport de prevederile art. 14 din contract, precum şi faţă de dispoziţiile potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011. De altfel, obligativitatea clauzelor contractelor colective de muncă este garantată inclusiv de Legea fundamentală, care, la art. 41 alin. (5), prevede: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate", în sensul obligativităţii clauzelor contractelor colective de muncă este şi practica instanţelor de judecată, inclusiv a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal [Sentinţă civilă nr. XXXX (dosarul nr. XXXX), menţinută de I.C.C.J. prin Decizia nr. XXXX] şi a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal - Deciziile civile nr. XXXX (dosar nr. XXXX) şi nr. XXXX (dosar nr. XXXX), Decizia nr. XXXX (dosar nr. XXXX); prin respectivele hotărâri, au fost anulate articole din hotărâri ale Guvernului sau din ordine ale ministrului educaţiei (acte administrative cu caracter normativ) pentru încălcarea dispoziţiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ.

Faţă de aceste dispoziţii legale, apreciază reclamantul că, membrii de sindicat reprezentaţi îndeplinesc condiţiile pentru acordarea sporului pentru predare simultană, dar nu au beneficiat de acesta, aspecte care rezultă din adeverinţele emise de unitatea de învăţământ pârâtă, anexate prezentei în copii certificate.

Faţă de capătul trei al cererii de chemare în judecată consideră că, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează şi dobânda legală pentru sporul pentru predare simultană neachitat, reprezentând lipsa folosinţei drepturilor cuvenite.

Cu privire la acest aspect, susţine:

Codul muncii republicat prevede, la art. 278 alin. (1), următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile." în consecinţă, şi în privinţa daunelor interese datorate de pârâtă reclamanţilor , pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), şi anume:art.1530, art.1531 , art.1535.

În egală măsură, apreciază că, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 (ce a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002) privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-au pronunţat deja Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Bucureşti etc.

În sensul celor de mai sus s-a pronunţat recent, în recurs în interesul legii, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), instanţa supremă a statuat: „în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)". Decizia respectivă este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

În drept, şi-a întemeiat cererea  pe prevederile art. 148 şi urm. şi art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 268 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, ale art. 28 art. 133 alin. (1), art. 144 şi art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 14 şi 36 alin. (1) lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Sector de Activitate - învăţământ Preuniversitar, ale art. 41 alin.(5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, ale art. 6 din Anexa nr. 5 Capitolul I la Legea nr. 63/2011, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale articolului unic, pct. 2, art. II - art. 1 alin 4 din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012, ale art. 1 alin 4 din OUG nr.103/2013, ale art. 2 alin 1 din OUG nr. 83/2014, ale art. 2 alin 1 din OUG 57/2015, ale art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil.

În dovedirea celor susţinute, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: tabel cu semnăturile membrilor de sindicat în vederea promovării prezentei acţiuni; adeverinţe emise de unitatea de învăţământ, din care rezultă faptul că membrii de sindicat semnatari ai tabelului nu au beneficiat de plata sporului pentru predare simultană; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1615/20.12.2011.

În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele din dosar prin prisma actelor normative în vigoare,se apreciază acţiunea întemeiată, însă în parte şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Reclamanţii din prezenta cauză, membrii de sindicat ,sunt cadre didactice la Şcoala Gimnazială XXXX şi conform adeverinţelor emise de unitatea şcolară angajatoare ( filele 11-15 dosar), au asigurat predarea simultană la 2 clase în învățământul gimnazial.

Prin prezenta acţiune, reclamanţii solicită ca pârâta să fie obligată la:  calculul şi plata drepturilor salariate neacordate - reprezentând contravaloarea sporului de 7% din salariul de bază, acordat diferenţiat personalului didactic care asigură predarea la clase simultane - începând cu data de 01.09.2013, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii; plata pe viitor a sporului pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării la clase simultane, menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea sporului solicitat; plata dobânzii legale pentru suma menţionată la pct. I, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata sumei datorate.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, Anexa nr. 5, Capitolul I - Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ: personalului didactic care asigură predarea la clase simultane , care la art.6 prevede: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învăţământul primar primeşte un spor aplicat la salariul de bază, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, pentru activităţi care solicită o încordare psihică foarte ridicată, stabilit după cum urmează:

a)pentru două clase de elevi - 7%;

b)pentru 3 clase de elevi -10%;

c)pentru 4 clase de elevi -15%.

Dreptul pus în discuţie a fost reglementat prin contractele colective de muncă la nivel de ramură învăţământ, care, la art. 36 alin. (1) lit. b), prevedea că: personalul didactic care asigură predarea la clase simultane beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, acordat diferenţiat, astfel:

d)15% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 4 clase;

e)10% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 3 clase;

f)7% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 2 clase.

Faţă de inexistenţa vreunei distincţii în text, dreptul a fost acordat atât personalului din învățământul primar, cât şi celui din învăţământul gimnazial.

Aceasta până la data de 1 ianuarie 2010, moment din care respectivul spor a fost acordat doar personalului didactic care asigură predarea simultană în învăţământul primar, nu şi celui din învăţământul gimnazial.

Dispoziţiile pct. 10 din anexa nr. II /1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 6 din anexa nr. 5 – „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ” – la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (act normativ  aplicabil şi în anul 2012, ca efect al dispoziţiilor Legii nr. 283/2011, dar şi în anul 2013, ca efect al dispoziţiilor O.U.G. nr. 84/2012, precum şi în anul 2014 – efect al recentei O.U.G. nr. 103/2013), au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1615/20.12.2011.

Curtea Constituţională, în considerentele respectivei decizii, a reţinut că plata sporului numai pentru cadrele didactice care asigură predarea la clasele organizate în regim simultan în învăţământul primar reprezintă o gravă încălcare a principiului egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie. În consecinţă, Curtea a precizat expres că, de la data publicării deciziei (respectiv de la data de 8 februarie 2012, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99), cadrele didactice îndreptăţite – atât cele din învăţământul PRIMAR, cât şi cele din învăţământul GIMNAZIAL – vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană, în cuantumul reglementat de art. 6 din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, respectiv: a) pentru două clase de elevi - 7%; b) pentru 3 clase de elevi - 10%; c) pentru 4 clase de elevi - 15%.

Începând cu data de 2 noiembrie 2012 (momentul înregistrării la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sub nr. 59276/02.11.2012), a intrat în vigoare Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Sectorului de Activitate Învăţământ Preuniversitar, care, la art. 36, prevede: (1) Părţile convin asupra următoarelor drepturi salariale suplimentare:

g)(...) b) spor de până la 15% din salariul de bază, acordat diferenţiat personalului didactic care asigură predarea la clase simultane în învăţământul primar şi gimnazial, astfel:

h)• 15% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 4 clase;

i)• 10% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 3 clase;

j)• 7% din salariul de bază personalului care asigură predarea simultană la 2 clase.

De data aceasta, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1615/20 decembrie 2011, textul prevede expres că de sporul pentru predare simultană beneficiază atât personalul didactic din învăţământul primar, cât şi cel din învăţământul gimnazial. Dispoziţiile contractului colectiv sunt obligatorii în întregul sector de activitate învăţământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din aceea şi Lege a dialogului social şi art. 14 din contract, dar şi în raport de art. 41 alin. (5) din Constituţie.

În consecinţă, indiferent de nivel – primar sau gimnazial –, cadrele didactice care asigură predarea la clase simultane trebuie să beneficieze de un spor la salariu de 7%, 10% sau 15%, în funcţie de numărul de clase organizate în regim simultan.

Faţă de aceste dispoziţii, reclamanţii din prezenta cauză îndeplinesc condiţiile acordării sporului pentru predarea la clase simultane.

În consecinţă, reclamanţii, urmează să primească contravaloarea sporului de 7% din salariul de bază , începând cu data de 01.09.2013, potrivit adeverinţelor emise de unitatea şcolară pârâtă în cauză, aceștia având contract de muncă încheiat cu şcoala de la această dată.

Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat acordarea sporului pentru predare simultană şi în continuare, pe perioada predării la clase simultane şi cadrul legal rămâne neschimbat.

Aceasta cerere este nefondată, fiind pe de o parte condiţionată de existenţa pe viitor de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, de impedimente ivite în derularea contractului individual de muncă, schimbarea legislaţiei, iar pe de alta parte de refuzul pârâtului de a acorda aceste drepturi.

Nu  poate fi promovată  o astfel de cerere în justiţie, preventiv, pentru simplul motiv că există o prezumţie neîntemeiată că pârâta va refuza pe viitor să acorde salariaţilor sporul pentru predare simultană.

În ceea ce priveşte cererea privind actualizarea  cu indicele de inflaţie şi  dobânda legală a sumelor cuvenite pentru neplata tichetelor de masă,  având în vedere prevederile art. 278 alin. 1 din Codul Muncii, Tribunalul  apreciază că în cauză legislaţia civilă se aplică în toate cazurile în care legislaţia muncii nu conţine dispoziţii îndestulătoare.

Astfel, potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar art. 1530 din acelaşi cod statuează: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”

Art. 1531 Cod civil,  referitor la repararea integrală conţine prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor. cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.

La  art. 1535 alin. 1 se prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Totodată, conform alin. 2 al aceluiaşi text de lege, dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă, iar potrivit alin. 3 dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret (contravaloarea sporului pentru predare simultană), cât şi actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Capătul de cerere privind plata contravalorii sporului pentru predare simultană pe perioada predării la clase simultane şi cadrul legal rămâne neschimbat , urmează să fie respins ca nefondat.

Din  considerentele arătate, se va admite în parte  acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul învăţământului Preuniversitar XXXX, în numele şi pentru membrii de sindicat conform dispozitivului sentinţei.

Domenii speta

Spete similare