Cerere de restituire formulată în temeiul art. ii (1) din Legea nr. 368/2013. Distincţie între unitate deţinătoare şi unitate învestită cu soluţionarea notificării. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicită compensarea.

Asupra apelului de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 120/S din data de 25.06.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.R.L..

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul B. prin primar.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., D. şi E., formulată împotriva pârâţilor S.C.  A. S.R.L. şi Municipiul B. prin primar, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

În motivarea hotărârii se arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii nu au formulat pretenţii faţă de pârâtul S.C. A. S.R.L., astfel că faţă de raportul juridic dedus judecăţii, acest pârât nu justifică legitimitate procesuală.

În consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.R.L. este întemeiată şi a fost admisă.

Cu privire la excepţia invocată de pârâtul Municipiul B., instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii au formulat notificare privind imobilul situat în B., str. R. nr. xx, aceasta fiind soluţionată de pârâta S.C. A. S.R.L. prin Decizia nr. x90/2011 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Ca urmare a apariţiei Legii nr. 165/2013, reclamanţii au optat pentru atribuirea unui alt imobil în compensare.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013: În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.

În capitolul III ind. 1 din H.G. nr. 401/2013, în care este reglementat mecanismul şi condiţiile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se prevede că:

 ART.. 22^1

 (1) Măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de către entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.

 (2) Bunurile care pot face obiectul compensării, în condiţiile legii, sunt terenurile, cu sau fără construcţii, şi construcţiile finalizate sau nefinalizate.

 (3) Echivalenţa valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi bunurile care se acordă în compensare se stabileşte prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

 (4) În cazul construcţiilor nefinalizate, valoarea se stabileşte proporţional cu stadiul de execuţie, stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat, în condiţiile legii.

 (5) Situaţia bunurilor care pot fi acordate în compensare se afişează la sfârşitul fiecărei luni atât pe site-ul entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi la sediul acesteia.

 ART.. 22^2

 Măsura compensării se aplică numai cu acordul persoanei îndreptăţite.

 ART.. 22^3

 Măsura compensării se dispune prin dispoziţia, decizia sau, după caz, ordinul conducătorului entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Normele legale mai sus citate pun în sarcina entităţii învestite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 luarea măsurii de acordare de bunuri în echivalent, iar Municipiul B. nu are o astfel de calitate, entitatea investită cu soluţionarea notificării fiind S.C. A. S.R.L., însă reclamanţii nu au formulat pretenţii în contradictoriu cu această parte.

În consecinţă, faţă de situaţia de fapt expusă şi temeiurile de drept reţinute, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul B..

Ca urmare a admiterii excepţiilor invocate, instanţa a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unor persoane care nu justifică legitimitate procesuală.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamanţii C., D. şi E., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost ea formulată.

În expunerea motivelor de apel se arată că soluţia instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a Municipiului B. prin Primar şi S.C. A. S.R.L. B., cu aplicarea greşită a art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 cât şi art. 22 pct. 1, 2 şi 3 din H.G. nr. 401/2013. Astfel, se arată în continuare, calitatea de unitate deţinătoare şi unitate învestită cu soluţionarea notificării, în accepţiunea Legii nr. 10/2001 aparţine S.C. A. S.R.L. iar Municipiul B. este unicul deţinător şi administrator parţial al imobilului, legitimitate procesuală revenind ambilor pârâţi. În ceea ce priveşte împrejurarea că imobilul se află sau nu pe lista publicată a imobilelor ce pot fi acordate în compensare nu are relevanţă, cât timp acesta nu este afectat de niciun fel de lucrări de utilitate publică sau de alte investiţii, îndeplinind condiţiile pentru a fi acordat în compensare.

În întâmpinările formulate, S.C. A. S.R.L. B. şi Municipiului B. prin Primar  solicită menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei apelate şi respingerea apelului declarat. Se arată că în mod temeinic şi legal au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive iar notificatorii au optat pentru restituirea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 26.02.2014 cu depăşirea termenului legal.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art. 466 din noul Cod de procedură civilă, se constată următoarele:

Prin adresa nr. 34/27.01.2015, S.C. A. S.R.L. B. a respins ca tardivă cererea de acordare a măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri imobile aflate în proprietatea Statului Român, în contul spaţiilor din imobilul situat în B., str. R., nr. xx, şi pentru care, prin Decizia nr. x90/2011, S.C. A. S.R.L. B.  a propus a fi acordate măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri.

S-a apreciat ca tardiv formulată cererea întemeiată pe art. II(1) din Legea nr. 368/2013, întrucât faţă de momentul intrării în vigoare a actului normativ, data de 18.12.2013, cererea formulată şi adresată la ANRP Bucureşti din 26.02.2014 este tardivă, data limită până la care putea fi formulată cererea fiind 18.02.2014.

Excepţia prematurităţii acţiunii urmează să fie soluţionată prin raportare la excepţia tardivităţii formulării cererii întemeiate pe art. II (1) din Legea nr. 368/2013, întrucât odată învestită cu soluţionarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri imobile aflate în proprietatea Statului Român şi pronunţându-se cu privire la această cerere, în sensul respingerii ca tardiv formulată, unitatea deţinătoare s-a dezînvestit pronunţând o decizie, în condiţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, pe care partea a înţeles să o atace în condiţiile art. 35 din Legea nr. 165 /2013.

În ceea priveşte respingerea ca tardivă a cererii de acordare a măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri imobile aflate în proprietatea Statului Român, Curtea reţine că Legea nr. 368/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial la 21.12.2013 iar momentul intrării în vigoare îl constituie 24.12.2013, faţă de dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 potrivit cu care “Legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.”

Aşa fiind, cererea de restituire la ANRP din data de 24.02.2014, data poştei, filele 42, 43 dosar apel, a fost formulată cu respectarea termenului de 60 zile prevăzut de art. II alin. 1 din Legea nr. 368/2013.

Pe cale de consecinţă, în mod greşit a fost respinsă cererea formulată de petenţi, pe excepţia tardivităţii, instanţa judecătorească fiind ţinută, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, faţă de atribuţia instanţei judecătoreşti de a soluţiona calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererii de acordare a măsurilor reparatorii în compensare cu alte bunuri imobile aflate în proprietatea Statului Român, în a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziţii în locul celei pe care o anulează, excepţia prematurităţii nesusţinându-se.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă în cauză, de principiu faţă de temeiul de drept al acţiunii, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, entitatea învestită cu soluţionarea Notificării nr. x33/2001 a fost pârâta S.C. A. S.R.L. şi nu Municipiul B., care de altfel a şi emis Decizia nr. x90/2011 prin care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti însă faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, entitatea învestită de lege, cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii este atât unitatea deţinătoare a imobilului pentru care se solicită compensarea cât şi unitatea învestită cu soluţionarea notificării.

În speţă, unitatea deţinătoarea a imobilului este Municipiul B. care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate privată cu privire la un bunul imobil înscris în CF xxxx48 iar unitatea notificată este S.C. A. S.R.L..

Se invocă de către pârâta S.C. A. S.R.L. că a predat spre administrare faptică Primăriei Municipiului B. imobilul teren în suprafaţă de 6265 mp, situat în Municipiul B. şi înscris în CF xxxx48, nefiind exhibate însă probe în acest sens. Predarea faptică a imobilului pentru care se solicită în prezentul cadru procesual măsuri reparatorii în compensare nu prezintă relevanţă, S.C. A. S.R.L. deţinând calitatea de unitate notificată, în sensul H.G. nr. 250/2007.

Potrivit art. 1 alin. 5 din L.G. nr. 10/2001 conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia de a afişa un tabel care să cuprindă bunurile disponibile a fi acordate în compensare.

S.C. A. S.R.L. a exhibat instanţei adresa nr. x65/22.01.2016 cu privire la un număr de 8 imobile aflate în administrarea operativă a S.C. A. S.R.L. şi în proprietatea Statului Român, care ar putea face obiectul acordării în compensare ca şi măsură reparatorie, fără însă ca imobilul înscris în CF Braşov xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp să fie înscris în această listă a imobilelor oferite spre compensare ori în Anexa la H.C.L. nr. 647/2015 actualizată la 14.01.2016 cu privire la terenurile puse la dispoziţie Comisiei pentru aplicarea Legea nr. 10/2001 în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent, exhibată de către Municipiul B..

S.C. A. S.R.L. şi Municipiul B. nu au cuprins în lista bunurilor disponibile a fi acordate în compensare şi imobilul înscris în intravilanul localităţii B., CF nr. xxxx48 nr. top xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp, fila 57 dosarul cauzei, deşi regimul juridic al terenului o permitea, nefiind adusă atingere dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001

Astfel, extrasul de CF B. nr. xx nr. top xx43, xx44, xx45/1 din care s-a desprins spre dezmembrare bunul ce se solicită a fi acordat spre dezmembrare reţine la poziţia B-x9 că se dispune radierea construcţiei de la A+1, în acesta sens, extrasul de CF nr. xxxx48 nu mai reţine la foaia de avere existenţa construcţiilor.

În considerarea dispoziţiilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 reclamanţii au procedat la stabilirea valorii celor două imobile pentru care se solicită compensarea, având în vedere valorile orientative pentru proprietăţi imobiliare prevăzute în ghidul emis de Uniunea Naţională a Notarilor Publici pentru anul 2015. Astfel, imobilul teren în suprafaţă de 6265 mp, situat în Municipiul B. şi înscris în CF xxxx48 rezultând o valoare de 639.030 Euro şi imobilul revendicat, situat în B., str. R. nr. xx, rezultând o valoare de 754.300 euro (pentru o suprafaţă total construită de cca. 1800 mp indicată ca atare în cuprinsul dosarului administrativ, din adunarea suprafeţelor apartamentelor, farmaciei şi a celorlalte spaţii cu altă destinaţie – 653.400 euro, o suprafaţă anexelor clădirii de 600 mp – 52.800 euro şi o suprafaţă a terenului de 650 mp – 48.100 euro).

Totodată, pârâta Municipiul B. a administrat înscrisul constând în Raport de evaluare a proprietăţii imobiliare cu referire la cele două imobile pentru care se solicită compensarea fiind reţinută o valoare recomandată pentru teren CF nr. xxxx48 nr. top xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp de 601.440 euro şi o valoare de despăgubire pentru imobilul situat în B., str. R., nr. xx, la nivelul anului 2015 în cuantum de 267.300 euro fiind însă reţinută doar o suprafaţă construită de 896 mp şi fiind omise suprafeţele privind anexele clădirii şi suprafaţa terenului.

Curtea, procedând la analiza cuantificării celor două imobile supuse compensării şi la stabilirea echivalenţei valorice a acestora, reţine că există diferenţe substanţiale între cele două variante de calcul.

Curtea stabileşte că imobilul teren înscris CF nr. xxxx48 nr. top xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp este situat în zona B iar valoarea unitară pentru teren zona B este de 96 euro/mp rezultând o valoare recomandată pentru teren cadastral nr. 103 648 în cuantum de 601.440 euro; în ceea ce priveşte valoarea imobilului situat în B., str. R. nr. xx, Curtea reţine că raportat la grilele notarilor publici, pentru suprafeţele determinate conform actelor din arhiva CF, valoarea de despăgubire este compusă din suma de 267.300 euro, pentru total suprafaţă utilă cu instalaţii sanitare şi încălzire de 640 mp şi total suprafaţă utilă fără instalaţii sanitare şi încălzire de 132 mp, respectiv suma de 48100 euro reprezentând contravaloarea terenului de 650 mp, la o valoare de 74 euro/mp.

Astfel, între cele două sume de 601.440 euro şi 315.400 euro există o disproporţie vădită, nefiind întrunite toate condiţiile pentru ca bunul imobil teren înscris în CF nr. xxxx48 nr. top xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp să fie acordat spre compensare ca măsură de restituire prin echivalent pentru imobilul situat în B., str. R. nr. xx..

Totodată, raportat la valoarea imobilului situat în B., str. R. nr. xx, în cuantum de 315.400 euro rezultă că nu poate opera compensarea nici cu vreunul din imobilele la care face referire pârâta S.C. A. S.R.L. prin adresa nr. x65/22.02.2016, datorită disproporţiei vădite de valoare dintre acele imobile şi imobilul sus-amintit.

Păstrează însă pârâta de ordin 2 calitate procesual pasivă în cauză întrucât S.C. A. S.R.L. deţine calitatea de unitate notificată, în sensul H.G. nr. 250/2007, iar unitatea deţinătoare a imobilului, Municipiul B. nu are calitate procesuală pasivă întrucât, în aplicarea art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, bunul imobil teren înscris în CF nr. xxxx48 nr. top xxxx48 în suprafaţă de 6265 mp nu poate fi acordat spre compensare ca măsură de restituire prin echivalent datorită disproporţiei vădită de valoare.

Pe cale de consecinţă, unitatea notificată este ţinută la emiterea unei dispoziţii prin care să le fie acordat reclamanţilor un imobil în compensare, ca măsură de restituire prin echivalent, în locul imobilului situat în B., str. R., nr. xx, înscris iniţial în CF B., nr. xxx42, nr. topografic xx35, xx36/I, xx35, xx36/II/1-6, imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 şi care nu mai poate fi restituit în natură.

Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 şi 2 teza 1 din noul Cod de procedură civilă, va admite în parte apelul declarat, anulând în parte sentinţa apelată, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.R.L. şi judecând procesul, în aceste limite, cu evocarea fondului, va admite în parte acţiunea formulată, în sensul obligării pârâtei S.C. A. S.R.L. la emiterea unei dispoziţii prin care să le fie acordat reclamanţilor un imobil în compensare, ca măsură de restituire prin echivalent, în locul imobilului situat în B., str. R., nr. xx.

Domenii speta

Spete similare