Validare poprire. Condiţii.

Validare poprire. Condiţii.

-Codul de procedură civilă (1865): art. 460 alin.(1);

Indisponibilitatea unor sume de bani de către terţul poprit poate fi făcută numai în condiţiile în care există disponibil bănesc în contul debitoarei şi numai cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi respectiv OG. nr.22/2002, dat fiind faptul că debitoarea în cauză este o instituţie publică ce cade sub incidenţa aceste legii.

Secţia I Civilă - Decizia civilă nr.13/09  februarie 2017.

Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2015 la Judecătoria Blaj în dosar nr…/191/2015 creditoarea P.R. a solicitat în contradictoriu cu S.C.D.V.V. B., în calitate de debitoare şi cu D.G.R.F.P. B., A.J.F.P. A. şi S.F., în calitate de terţi popriţi, să se dispună validarea poprii dispusă în dosarul de executare nr…/2012 al BEJ  B.T.N..

Prin Sentinţa civilă nr… din data de 2 martie 2016 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosarul susmenţionat s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de validare a popririi formulată de creditoarea P.R. în contradictoriu cu debitoarea SCDVV şi cu terţii popriţi D.G.R.F.P. B., A.J.F.P.A. şi S.F. B., excepţie invocată de debitoare. S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr…/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar …/191/2013, irevocabilă prin decizia civilă …/19.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, excepţie invocată de debitoare. S-a respins excepţia nulităţii precizării cererii de chemare în judecată prin care creditoarea a solicitat introducerea în cauză a M.A.D.R., a A.S.A.S. şi a M.F.P., excepţie invocată de M.A.D.R. S-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de poprire formulată de creditoarea P.R. în contradictoriu cu M.A.D.R., A.S.A.S. şi cu M.F.P. şi s-a respins cererea de poprire formulată în contradictoriu cu aceste părţi, ca inadmisibilă. S-a admis excepţia prematurităţii  cererii de validare a popririi formulată de creditoare în contradictoriu cu M.A.D.R., cu A.S.A.S. şi cu M.F.P. şi s-a respins cererea de  validare a popririi formulată în contradictoriu cu aceste părţi, ca prematură. S-a respins  cererea de validare a popririi formulată de creditoarea P.R. în contradictoriu cu debitoarea SCDVV  şi cu terţii popriţi DGRFP, A.J.F.P.-S.F.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

- excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr…/18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar …/191/2013, irevocabilă prin decizia civilă …/19.12.2014 a Curţii de Apel Alba Iulia este neîntemeiată, deoarece, deşi este vorba de acelaşi dosar de executare (dosar …/2012 al BEJ B.T.N.), iar obiectul cererii de chemare în judecată din dosar …/191/2013 a fost tot validare de poprire şi s-a derulat între aceleaşi părţi, în cauza de faţă se solicită validarea unei popriri dispusă de executorul judecătoresc în 19.03.2015. In dosar …/191/2013, s-a analizat validarea unei popriri dispuse în acelaşi dosar de executare în anul 2013, astfel că nu poate fi admisă excepţia autorităţii de lucru judecat.

- excepţia inadmisibilităţii validării de poprire este neîntemeiată, reţinând că, potrivit art.37 din Legea nr.45/2009, unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare de drept public efectuează operaţiile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază teritorială îşi au sediul şi la care au deschise conturile de disponibilităţi. In consecinţă, debitoarea SCDVV realizează tot rulajul financiar prin conturile deschise la S.F. Municipal B. astfel că instituirea unei popriri asupra conturilor deschise la această instituţie şi solicitarea de validare a unei asemenea popriri nu este inadmisibilă.

- pe fondul cererii de validare a popririi, formulată prin cererea introductivă se reţine cu referire la actele dosarului că nu sunt întrunite cerinţele art. 460 alin.1 C.pr.civ deoarece terţul poprit şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau în urma popririi dispuse de executorul judecătoresc. Faptul că unitatea debitoare nu are disponibilităţi băneşti care să poată fi executate silit şi faptul că, în situaţia de faţă,  executarea silită trebuie să se deruleze cu respectarea restricţiilor  impuse de art.1 alin.2 din OG nr.22/2002, nu sunt aspecte care să îi poată fi imputate terţului poprit.

Cu privire la cererea intitulată „Cerere de introducere forţată”, înregistrată la dosar la data de 21.09.2015 prin care creditoarea a solicitat introducerea în cauză a M.A.D.R., a A.S.A.S. şi a M.F.P., în calitate de reprezentant a Statului Român, solicitând să se dispună poprirea şi validarea de poprire şi a conturilor celor trei pârâţi introduşi în cauză, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de poprire formulată în contradictoriu cu aceştia, reţinând că poprirea este o formă  de executare silită şi nu poate fi dispusă de instanţa de judecată. Totodată, s-a admis excepţia prematurităţii cererii de validare a popririi formulată în contradictoriu cu aceşti trei pârâţi, cu motivarea că atâta timp cât nu există o poprire dispusă de executorul judecătoresc, nu se poate solicita intervenţia instanţei de executare pentru aplicarea procedurii de validare a popririi, prevăzută de art. 460 alin.1 Cod civ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 18.04.2016 creditoarea P.R., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi rejudecând admiterea cererii de validare a popririi; cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea motivelor de apel apelanta susţine că instanţa nu motivează de ce nu dispune validarea popririi atâta timp cât sunt îndeplinite toate condiţiile de validare.

S-a refuzat validarea, în condiţiile în care este o execuţie pornită în anul 2012, în contul căreia a fost virată singura sumă de bani reprezentând onorariul executorului judecătoresc. În rest, deşi se rulează sute de mii de euro în fiecare an prin acest cont nu s-a indisponibilizat nici un leu şi nici nu s-a validat poprirea.

Susţine apelanta că nici chiar plăţile făcute în contul salariilor sau fiscului nu pot fi făcute nelimitat şi fără nici un efect raportat la poprirea dispusă şi creanţa existentă.

Prin Decizia civilă nr…/A/15.09.2016 pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia I Civilă s-a respins apelul promovat de creditoarea P.R. împotriva sentinţei civile nr. …/2016.

Pentru a hotărî, astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:

 Aşa cum rezultă din dosarul cauzei creditoarea a solicitat validarea popririi dispusă de către BEJ B.T. în dosarul execuţional …/2012 până la concurenţa sumei de 143.614,73 lei reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată dispuse prin Sentinţa civilă …/2011 a Judecătoriei Blaj şi Decizia civilă …/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Textul de lege aplicabil cauzei este art.460 al.1 Cod procedură civilă. Potrivit acestuia pentru a se dispune validarea popririi este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: să existe obligaţia terţului poprit de a plăti o sumă debitoarei; să existe refuzul terţului poprit de a indisponibiliza această sumă; acţiunea să fi fost introdusă în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuie să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.

În cauză, din data de 19.03.2015 executorul judecătoresc a emis adresa de înfiinţare a popririi până la concurenţa sumei de 142.614,73 lei.

Prin adresa nr…/4.05.2015 a fost confirmată primirea adresei de poprire.

Prin Ordinul de plată nr…/23.06.2015 s-a virat în contul executorului judecătoresc suma de 6731,53 lei.

Prin urmare se constată –aşa cum corect a reţinut instanţa de fond - că  cerinţa impusă de art.460 al. 1 Cod proc. civ. pct.3 nu este îndeplinită în speţă, neputându-se reţine refuzul terţului poprit de a indisponibiliza suma.

Faptul că ulterior nu s-au mai făcut reţineri din lipsa disponibilităţilor băneşti, nu poate fi imputat terţului poprit, fiind operabile dispoziţiile art. 1 al. 2 din OG nr.22/2002.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 20.10.2016, deci în termenul legal, reclamanta creditoare P.R. B., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei nr…/2016 şi rejudecând apelul admiterea cererii de validare poprire; cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea de motive recurenta invocă prevederile art.304 punct 9 din vechiul Cod de procedură civilă susţinând că instanţa a aplicat şi interpretat greşit legea.

În concret, instanţa a apreciat că suntem în situaţia aplicării art.1 alin.2 din O.G. nr.22/2001, în condiţiile în care dată fiind vechimea dosarului execuţional ar fi trebuit să facă aplicarea art.2, 3, 4, 6 din Ordonanţă, cu raportare la art.1 din Protocolul 1 la CEDO.

Mai susţine recurenta că chiar dacă instanţa a aplicat art.1 alin.2 din O.G. nr.22/2002 atunci acest text de lege trebuia coroborat cu celelalte şi trebuia să observe că din anul 2012 debitoarea nu a făcut absolut nici un demers pentru obţinerea fondurilor necesare achitării creanţei.

Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din lipsa de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, iar în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată creditorul va putea solicita efectuarea executării silite.

Invocă în acest sens, ca şi practica judiciară, Decizia nr.911/2013 a ÎCCJ, Decizia nr.3944/2012 a Curţii de Apel Cluj-secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal precum şi Decizia nr.759/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1, 2 şi 7 din OG. nr.22/2002 ale cărei considerente sunt obligatorii.

Fiind vorba despre o creanţă pusă în executare din 2012, iar în carul procedurii de executare debitoarea a beneficiat de nenumărate suspendări de executare, termen de graţie şi cu toate acestea nu a făcut nici un demers pentru procurarea de fonduri şi achitarea ei, soluţia validării popririi era nu numai legală dar şi justificată.

Mai arată recurenta că a depus la dosarul cauzei dovezi indubitabile că din anul 2012 prin contul debitoarei deschis la terţul poprit au fost rulate sume considerabile de bani şi cu toate acestea terţul poprit nu a indisponibilizat nici o sumă de bani, în afara onorariul executorului judecătoresc.

Intimata DGRFP-AJFP A. în nume propriu şi pentru Trezoreria B., în calitate de terţ poprit a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la prevederile art.791, 483 alin.2 teza finală Cod de procedură civilă.

Intimata debitoare SCDVV a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că este o instituţie publică şi nu dispune de surse de finanţare, veniturile debitoarei sunt cele provenite de la bugetul de stat alocat, în condiţiile lege. Ori, atâta vreme cât nu dispune de suma necesară acoperii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu consideră că instanţele au aplicat corect prevederile legale.

Intimata A.S.A.S. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca fiind nefondat, arătând în esenţă că sunt corecte considerentele avute de instanţa de apel, în speţă, nefiind întrunite elementele cumulative pentru formularea unei cereri de validare a popririi astfel cum este prevăzută de art.460 şi urm. Cod de procedură civilă.

Recurenta reclamantă a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei date în apel şi în rejudecarea apelului admiterea cererii de validare a popririi, reiterând argumentele din recursul formulat.

Anexează în probaţiune raportul de expertiză contabilă întocmit în dosar civil nr. …/181/2015 al Judecătoriei Blaj, în care se solicită validarea popririi pentru alte creanţe existente faţă de debitoare.

În cauză, debitoare SCDVV a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.460 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la prevederile art.16, 21 alin.3 din Constituţia României, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie fiind soluţionată de Curte, prin Încheierea din data de 02.02.2017.

CURTEA, verificând decizia atacată prin prisma criticilor formulate raportat la art.304 cod de procedură civilă, reţine următoarele:

Calea de atac promovată de reclamantă este admisibilă, faţă de prevederile art. 25 alin.(1) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi” În acelaşi sens, art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 prevede că dispoziţiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Deci, legea aplicabilă acestui proces, care are ca obiect validarea unei popriri dispusă în dosarul de executare …/2012 al BEJ B.T.N. este vechiul Cod de procedură civilă, în vigoare până la data de 15.02.2013.

Or, potrivit art.299 coroborat cu art. 282 ind.1 alin.(1) Cod de procedură civilă (1865) sunt supuse recursului hotărârile date în apel, în litigiile al căror obiect are o valoare mai mare de 100.000 lei, în speţă, obiectul cererii introductive având o valoare de 143.614, 73 lei.

Din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în art. 460 alin.1 Cod procedură civilă, soluţia atât a instanţei de apel cât şi a primei instanţei este corectă.

Astfel, potrivit acestui articol de lege dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile care îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data de când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi.

Din probele administrate în cauză nu reiese faptul că terţul poprit şi-ar fi încălcat obligaţia de indisponibilizare a sumelor de bani din conturile debitoarei deschise la unitatea de trezorerie intimată.

Indisponibilitatea unor sume de bani de către terţul poprit poate fi făcută numai în condiţiile în care există disponibil bănesc în contul debitoarei şi numai cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi respectiv OG. nr.22/2002, dat fiind faptul că debitoarea în cauză este o instituţie publică ce cade sub incidenţa aceste legii.

Aspectele invocate de recurentă vizează mai degrabă culpa debitoarei în neefectuarea demersurilor necesare obţinerii fondurilor băneşti în vederea executării titlului executoriu pe care îl deţine creditoarea recurentă, ori în acest cadru procesual definit de art.460 din Codul de procedură civilă legiuitorul a înţeles să sancţioneze culpa terţului poprit care după înfiinţarea popririi în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit.

 Rularea unor sume de bani prin contul debitoarei probată cu fişa rulaj cont/extrase cont aflate la dosar nu conduc la reţinerea unei culpe în sarcina terţului poprit dimpotrivă, din aceste înscrisuri reiese faptul că după comunicarea adresei de înfiinţare a popririi emisă la data de 19.03.2015 de către BEJ B.T.N., confirmată de terţul poprit, prin adresa nr. …./4.05.2015, plăţile efectuate din contul debitoarei, după această dată s-au circumscris prevederilor art.1 alin. 2 din OG nr.22/2002. Aceste dispoziţii sunt menţionate expres de terţul poprit în rubrica „explicaţii” din extrasele de cont depuse şi nu au fost contestate printr-un alt mijloc de probă de către creditoare.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în dosar nr…/191/2015 depus în probaţiune în recurs vizează plăţi aferente anilor 2013, 2014, deci o perioadă anterioară celei în discuţie, aşa încât nu poate avea relevanţă în cauză.

Aşa fiind, în mod corect ambele instanţe au reţinut că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 460 alin.1 C.pr.civ deoarece terţul poprit şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau în urma popririi dispuse de executorul judecătoresc, iar faptul că unitatea debitoare nu are disponibilităţi băneşti care să poată fi executate silit, executarea silită trebuind să se deruleze cu respectarea restricţiilor impuse de art.1 alin.2 din O.G. nr.22/2002, nu sunt aspecte care să îi poată fi imputate terţului poprit.

În fine, aşa cum s-a statuat de instanţa de control constituţional, dispoziţiile dreptului intern în materia executării creanţelor către instituţiile publice a obligaţiilor stabilite prin titluri executorii reglementată de Ordonanţa Guvernului nr.22/2002, cu modificările şi completările ulterioare nu sunt contrare dispoziţiilor din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului recurentului de proprietate, garantat de art.1 din Protocolul adiţional nr.1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general.

 În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanţa împotriva unei instituţii publice nu este negat, nu îi este atinsă substanţa, aşa încât sentinţa ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă, aşa cum se susţine în recurs.

În fine, hotărârile judecătoreşti invocate de recurentă nu pot conduce la o altă soluţie în cauză, întrucât în sistemul român de drept practica judiciară nu reprezintă izvor de drept şi de altfel, vizează soluţii date într-un cadru procesual diferit de cel de faţă.

Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că sentinţa atacată este la adăpost de criticile aduse de recurentă, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres şi limitative prev. de legiuitor în conţinutul art. 304 punct 1-9 vechiul Cod de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin.(1) din Codul de procedură civilă (1865) va respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta creditoare.

Domenii speta

Spete similare