Violare domiciliu - furt - inselaciune

Sentinţă penală 184 din 27.06.2013


Pe rol judecarea cauzei penale, privind pe inculpata K M I, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 al. 2, art. 208, al. 1 şi art. 20 raportat la art. 215 al. 1 şi 2 cu aplic. art. 33 lit. a şi art. 37 lit. b Cod penal.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă inculpata K M I, apărătoarea din oficiu a inculpatei, avocat Ormenişan Paula.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanţei că s-a depus la dosar procesul verbal încheiat în data de 25.06.2013 cu ocazia repartizării şedinţei de judecată din data de 27.06.2013 din care rezultă că d-na judecător Marilena Lulea este în concediu de odihnă, iar conform planificării de permanenţă dosarele s-au repartizat completului C3, prezidat de dl. judecător Lucian Ghiban.

Verificând regularitatea actului de sesizare în baza art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa constată că este competentă material şi teritorial cu soluţionarea cauzei, fiind legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei potrivit Deciziei nr. 9/2008 a ICCJ.

Conform art. 318 Cod procedură penală, se identifică inculpata constatându-se că există identitate între persoana trimisă în judecată prin rechizitoriu şi cea prezentă în sala de judecată.

Inculpata arată că are cunoştinţă de acuza ce i se aduce.

Instanţa pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 70 Cod procedură penală, respectiv că are dreptul de a-şi angaja apărător, de a nu face nicio declaraţie în faţa instanţei, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă doreşte să dea declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi învinuirea ce i se aduce. De asemenea are obligaţia de a anunţa în scris, în termen de 3 zile, orice modificare adusă adresei de domiciliu pe tot parcursul procesului penal.

Instanţa, în baza art. 320 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală, întreabă inculpata dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe.

Inculpata arată că recunoaşte fapta, îşi menţine declaraţia dată la poliţie şi solicită judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.

Instanţa procedează la ascultarea inculpatei iar poziţia acesteia se consemnează într-o declaraţie care se ataşează la dosar.

Reprezentanta Ministerului Public şi apărătoarea din oficiu a inculpatului nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi nici probe de administrat în cauză, instanţa în baza art. 339 alin.2 Cod procedură penală, declară încheiată faza cercetării judecătoreşti, iar în baza art. 340 Cod procedură penală, acordă părţilor cuvântul în fond.

 Reprezentanta Ministerului Public susţine rechizitoriul în fapt şi în drept iar faţă de probele administrate în cauză, văzând şi poziţia procesuală exprimată de inculpată la termenul de azi, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, aplicarea unei pedepse între aceste limite iar pedeapsa rezultantă să fie cu executare în regim de detenţie, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie ( art. 37 lit. b Cod penal). Prejudiciul cauzat părţii vătămate s-a recuperat din cursul urmăririi penale, aceasta a fost audiată în calitate de martor în cauză. Obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătoarea din oficiu a inculpatei solicită aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod penal, având în vedere starea de recunoaştere a inculpatei şi aplicarea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege.

In baza art. 341 Cod procedură penală instanţa acordă ultimul cuvânt inculpatei.

Inculpata lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 25.03.2013 emis în dosarul nr. 1676/P/2011 şi înregistrat la această instanţă sub nr. 1281/289/ din 05 aprilie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei K M I, cercetată pentru comiterea unei infracţiuni de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2, a unei infracţiuni de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal şi a unei infracţiuni de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b şi 33 lit. a Cod penal.

În expozitivul rechizitoriului se reţin următoarele:

In data de 10.08.2011, in jurul orei 08:00, învinuita K M Imre a ajuns in centrul mun. Reghin, dupa ce s-a deplasat cu o maşina de ocazie din loc. de domiciliu, respectiv Oradea. S-a urcat într-un taxi din centrul oraşului şi a solicitat conducătorului auto sa o plimbe pe raza oraşului. In momentul in care a ajuns pe strada Scolii i-a solicitat să oprească la blocurile din zona si a coborat, solicitându-i taximetristului sa o aştepte. S-a interesat la nişte persoane din zona cu privire la numele şi adresa unei persoane in vârsta. După ce a aflat numele unei persoane în vârstă, a sunat la interfon la numărul de apartament al acesteia, iar in momentul in care persoana în vârstă – respectiv partea vătămata T E – a răspuns şi a întrebat cine este, aceasta i-a spus ca se numeşte C.

S-a deplasat apoi la apartamentul cu nr.  în care locuieşte persoana vătămata si i-a spus acesteia ca este reprezentant al SC Electrica SA, fiind poftita în interior de aceasta. Invinuita i-a spus acesteia ca, deoarece este o persoana trecuta de 60 de ani, pe viitor nu va mai trebui sa achite contravaloarea facturii de energie electrica, cerându-i să-i prezinte un cupon de pensie şi ultimele doua facturi.

După ce s-a uitat pe facturi, învinuita i-a cerut acesteia contravaloarea ultimei facturi de energie electrica în cuantum de 82 de lei şi s-a aşezat pe un scaun în bucătărie, dându-i părţii vătămate un cupon imprimat cu inscripţia SC Electrica SA, pe care să-şi treacă datele personale. Pentru a-i da învinuitei suma de 82 lei solicitată, partea vătămată T E s-a deplasat într-o altă cameră, de unde, din interiorul unei poşete, în care se afla suma de 2000 lei şi alte acte importante ale acesteia, a luat o bancnota de 100 lei, cu scopul de a i-o înmâna acesteia.

In momentul în care a vrut să-i înmâneze învinuitei bancnota de 100 lei, aceasta i-a răspuns:  „mai târziu”, partea vătămata punând bancnota pe dulapul din bucătărie, după care învinuita a solicitat sa folosească toaleta, fiind condusa pana la uşă..

După ce partea vătămată s-a întors în bucătărie, s-a uitat pe imprimatul dat de învinuita, constatând ca acesta nu avea nici o legătura cu cele discutate cu învinuita, motiv pentru care s-a întors la toaletă. In timp ce se deplasa spre toaleta, a observat-o în sufragerie pe învinuita K M I, în timp ce căuta în poşeta în care se afla suma mai sus menţionată. In momentul în care a strigat la ea, întrebând-o ce căuta şi de ce nu este la baie, învinuita a părăsit în fugă locuinţa părţii vătămate, care a ieşit în gemul bucătăriei, strigând după ajutor.

A fost auzita de vecina sa, B S, care a ieşit în geam şi a strigat şi ea, în repetate rânduri, după ajutor. Strigatele de ajutor au fost auzite de doi bărbaţi, care au ajuns-o şi au imobilizat-o pe învinuita, până la sosirea organelor de poliţie.

Partea vătămată T E, după fuga învinuitei, a verificat conţinutul poşetei, constatând că din interiorul acesteia învinuita nu a reuşit să sustragă nimic, dar de pe dulapul din bucătărie lipsea bancnota de 100 lei.

După sosirea lucrătorilor de poliţie, aceştia au procedat la percheziţia corporală şi a bagajelor învinuitei, ocazie cu care au găsit bancnota de 100 lei sustrasă, pe care au înapoiat-o părţii vătămate T E.

Actul de inculpare se bazează pe următoarele mijloace de probă: declaraţie învinuita K M I (filele 12-14); declaraţie martor T E (filele 25-26); declaraţie martor B S (filele 9,10); procese-verbale încheiate de lucrătorii de politie (filele 4-5, 9-11).

În faţa instanţei de judecată inculpata a arătat prin declaraţia de la fila 79 că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. 

În consecinţă analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine că la data de 10.08.2011 inculpata s-a deplasat în loc. Reghin, unde s-a deplasat la domiciliul numitei T E. În jurul orelor 11.00 a sunat la interfon şi s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC Electrica SA, fiind astfel lăsată să pătrundă în casă. Inculpata a solicitat de la numita T E suma de 82 lei reprezentând contravaloarea ultimei facturi de energie, urmând ca pe viitor aceasta să nu mai plătească factura de curent. Numita T E s-a deplasat înaltă cameră şi s-a reîntors cu o bancnotă de 100 lei pe care inculpata i-a spus că o va lua mai târziu. Inculpata s-a deplasat apoi în locul de unde numita T E îi adusese bancnota de 100 lei şi a început să umbe prin poşetă. A fost văzută de numita T E în timp ce căuta în poşetă, iar când a fost întrebată ce face, a fugit din locuinţă. Numita T E a strigat după ajutor, iar inculpata a fost imobilizată de 2 persoane. Asupra acesteia, la sosirea organelor de poliţie a fost găsită şi bancnota de 100 lei care dispăruse din domiciliul numitei T E.

În drept fapta inculaptei K M I care în data de 10.08.2011 în jurul orelor 11.00  a pătruns în interiorul locuinţei numitei T E, folosindu-se de o calitate pe care nu o deţinea, respectiv cea de reprezentant al SC Electrica SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „violare de domiciliu” prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatei K M I care în data de 10.08.2011 în jurul orelor 11.00, dupa ce  a pătruns în interiorul locuinţei numitei T E, a încercat, folosindu-se de calităţi mincinoase, să o inducă în eroare şi să o determine astfel pe aceasta să-i înmâneze suma de 82 lei, reprezentand contravaloarea unei facturi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tentativă la înşelăciune”, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 şi 2 Codul penal.

Fapta inculpatei K M I care în data de 10.08.2011 în jurul orelor 11.00, după ce a pătruns în interiorul locuinţei numitei T E, a încercat să sustragă bunuri din interiorul unei poşete şi după ce a fost surprinsă de către aceasta, a fugit însuşindu-şi suma de 100 lei de pe dulapul din bucătărie  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „Furt” faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.

Instanţa constată că infracţiunile comise de către inculpat se află în concurs real conform art. 33 lit. a Cod penal.

De asemenea din fişa cazierului judiciar rezultă că în raport de condamnarea la pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 996/15.05.2006 a Judecătoriei Oradea modificată prin decizia penală nr. 121/R/15.03.2007 a Curţii de Apel Oradea, inculpata K M I se află în stare de recidivă postexecutorie (f. 16-22) conform art. 37 lit. b Cod penal.

 Având în vedere că inculpata a fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 320¹ alin. 1 Cod penal raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod penal instanţa va reduce limitele de pedeapsă ale infracţiunilor cu o treime.

Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanţa o va aplica inculpatei în conformitate cu dispoziţiile art. 72 Cod penal, instanţa va avea în vedere pe de o parte pericolul social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatei, care a mai suferit numeroase condamnări în periaoda 1990 - 2008, iar în prezent este arestată în altă cauză. Cu privire la modalitate de comitere a faptelor instanţa constată că inculpata şi-a ales victima aleatoriu din persoanele în vârstă şi profitând de nivelul acesteia cultură şi înţelegere. Cu privire la condamnările suferite anterior, instanţa constată că acestea privesc fapte de aceeşi natură, respectiv furt şi înşelăciune, din 1990 şi până în prezent aceasta fiind condamnată de 34 de ori. Astfel instanţa la aplicarea pedepsei se va îndrepta spre maximul acesteia având în vedere că pedepsele anterioare executate în regim de detenţie nu şi-au atins scopul preventiv şi educativ.

În baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală va condamna inculpata K M I la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală va condamna inculpata K M I la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală va condamna inculpata K M I la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune.

În temeiul art. 33 lit. a şi 34 alin. 1 lit. b Cod penal  va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi va dispune ca inculpata K M I să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a şi b Cod penal.

Va lua act că inculpata este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpata la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 350 lei provine din faza de urmărire penală.

Suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu (f. 28 şi 53) se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie în contul Baroului Mureş.