Contestaţie la executare. Întinderea titlului executoriu. Coroborarea dispozitivului cu considerentele hotărârii.

Decizie 675 din 12.07.2017


 Prin sentinţa civilă care reprezintă titlul executoriu ce se execută silit, este obligată Banca la restituirea comisionului de risc şi a dobânzii aferente plătite de reclamanţi până la data de 30.04.2014  „precum şi în continuare până la data restituirii integrale a sumei”. Această menţiune din dispozitiv trebuie coroborată cu considerentele hotărârii în care se precizează că: „plăţile efectuate de reclamanţi către pârâtă cu titlu de comision de risc capătă caracter de plăţi nedatorate”;  „repunerea în situaţia anterioară este o restitutio in integrum, deci restituirea prestaţiilor trebuie să fie totală”;  „echivalentul bănesc al acestei însărăciri  respectiv îmbogăţiri fără cauză îl reprezintă dobânda legală calculată asupra fiecărei sume de bani plătite băncii cu titlu de comision de risc/administrare, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către bancă a fiecărei sume de bani în parte”.

Decizia civilă nr. 675/12.07.2017- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

  Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeş la data de  26.07.2016 sub nr. 3012/208/26.07.2016, contestatoarea Banca Transilvania a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuţional 401/2016 al BEJ Sin Marius, prin care a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. 401/2016, întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare executării, obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1873/05.12.2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 3012/208/2016, s-a respins contestaţia la executare formulată de debitoarea urmărită Banca Transilvania SA, în contradictoriu cu creditorii urmăritori Buze Eugen şi Buze Jicuţa.

 Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Caransebeş a reţinut următoarele:

  Prin Sentinţa civilă nr.1340/2015 Judecătoria Turda a obligat SC Volksbank România SA şi SC Volksbank România SA Sucursala Turda (continuatoare Banca Transilvania SA), să plătească pârâţilor Buze Eugen şi Jicuţa 2200,91 CHF, în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând comision de risc, precum şi 445,68 CHF, echivalentul în lei în cursul din ziua plăţii, reprezentând dobândă legală la comisionul de risc, calculată până la data de 30.04.2014 şi în continuare până la restituirea integrală a sumei.

Apelul declarat de Banca Transilvania SA, împotriva Sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Turda a fost anulat, motiv pentru care această sentinţă a devenit definitivă.

Banca Transilvania a executat parte din obligaţiile stabilite prin sentinţa judecătorească amintită, rezultând că între ceea ce a plătit efectiv la data de 23.02.2016 şi ceea ce s-a solicitat prin actele de executare silită există o diferenţă de 215,40 euro. În fapt, contestaţia la executare poartă asupra acestei sume, deşi în cuprinsul contestaţiei se motivează printre altele, că creanţa soţilor Buze nu este certă, lichidă şi exigibilă.

 În ce priveşte caracterul creanţei, instanţa a constatat că aceasta este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, titlul executoriu reprezentându-l o sentinţă judecătorească definitivă.

 În ce priveşte diferenţa de 215,40 euro, la care face referire contestatoarea, această diferenţă rezultă din faptul că executorul judecătoresc a solicitat plata sumelor de bani stabilite în CHF, la cursul BNR din ziua plăţii, lucru pe care banca nu l-a avut în vedere atunci când a încercat stingerea creanţei.

 Acest lucru rezultă dintr-un simplu calcul matematic, care de altfel a fost demonstrat şi de către debitori în cuprinsul întâmpinării.

Împotriva sentinţei civile nr. 1873/05.12.2017 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 3012/208/2016 a formulat apel contestatoarea Banca Transilvania SA,  solicitând admiterea apelului ca nefondat  şi  modificarea în tot a hotărârii apelate.

 Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 24.02.2017.

 În motivarea apelului apelanta contestatare a arătat că încălcarea art. 425 NCPC atrage sancţiunea nulităţii hotărârii judecătoreşti, în conformitate cu disp. art. 174 şi urm. NCPC.

 Obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti este rezultatul a doua exigenţe ce decurg din art. 6 par. l al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului aşa cum este aceasta interpretată de CEDO: pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-şi prezenta argumentele si observaţiile în fata instanţei; pe de altă parte, impune oricărei instanţe obligaţia de-a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor si propunerilor de probe prezentate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta. Aşa cum decurge din jurisprudenţa, Convenţia impune obligaţia oricărei instanţe de a indica suficient de clar motivele pe care sa sprijinit pentru a transa litigiul, Aceasta exigenţă, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiţiei, nu poate fi întotdeauna înţeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părţilor.

 Arată că, în prezenta cauza, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident. Astfel, nu se poate discuta de vreo motivare sumară a hotărârii judecătoreşti, întrucât prin sentinţa apelată, instanţa de fond a dispus respingerea contestaţiei la executare, fără a motiva. De asemenea, arată că, prima instanţă a reţinut doar că banca a executat în parte obligaţiile stabilite prin sentinţa judecătorească nr. 1340/28.05.2015 fără să motiveze de ce a reţinut acest aspect.

 Învederează că prin sentinţa civilă nr. 1340/28.05.2015 pronunţată de Judecătoria Turda, rămasă definitivă prin anularea apelului declarat de bancă, s-a admis cererile de chemare în judecată formulate de reclamanţii Buze Eugen şl Buze Jicuţa. S-a constatat caracterul de clauză abuzivă şi nulitatea absolută a prevederilor art.5.1 lit. a din convenţia de credit 016818/05.09,2008 si pct. 3.5 din convenţia de credit. A obligat pârâtă la restituirea sumei de 4005,11 CHF in lei la cursul BNR din ziua plătit, achitată cu titlu de comision de risc în temeiul convenţiei de credit 0162818/05.09.2008 si a actului adiţional, pana la 30.04.2014, respectiv a sumei de 696,44 CKF in lei la cursul BNR din ziua plaţii, reprezentând dobânda legala aferenta comisionului de risc perceput, calculată până la data de 30.04.2014, precum şi în continuare, până la restituirea integrală a sumei.

 Se constată caracterul de clauză abuzivă si nulitatea absoluta a prevederilor pct.5 lit. a din convenţia de credit nr. 0122801/18.09.2007 si art.3,5 din condiţiile generale ale convenţiei de credit. Se constată caracterul abuziv si nulitatea absolută a prevederilor art.3 lit. d din convenţia de credit 0122801. A dispus eliminarea prevederilor contractuale constatate ca fiind clauze abuzive, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor contractului. A obligat pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 220l,91 Eur în lei la cursul BNR din ziua plăţii, achitată ca titlu de comision de risc în temeiul convenţiei nr. 0122801/13.09,2007, până la data de 30.04.2014, respectiv a sumei de 445.68 EUR în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând dobânda legală aferentă comisionului de risc perceput, calculată pana la data de 30.04.2014, precum şi in continuare, pana la data restituirii sumei. A obligat pârâta la restituirea sumei de 3850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată".

 Arată că a procedat la restituirea următoarelor sume, respectiv: comision de risc/administrare în cuantum de 2201.91 EUR achitat pentru perioada 18.09.2007 -

30.04.2014 în echivalent lei la cursul BNR din data de 23.02.2016 (data plaţii) -> 9858.61 lei; dobânda legală în cuantum de 445,68 EUR în echivalent lei la cursul BNR din data de 23.02.2016 (data plăţii) – 1992,85 lei, diferenţa dobândă legală calculată pentru perioada 30.04.2014 şi data restituirii comisionului la data de 23.02.2016 – 193,66 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 5050 lei.

Apelanta arată că la data de 11.07.2016 a fost comunicată notificarea de înfiinţare a popririi din dosarul de executare silita 401/2016 BEJ Sin Marius, însoţită de încheierea din data de 27.05.2016 privind încuviinţarea executării silite pentru suma de 215,40 eur fără a fi precizat ce reprezintă această sumă, abia in întâmpinarea depusă la contestaţia noastră la executare executorul a procedat la defalcarea sumei poprite si menţionarea faptului ca aceasta reprezintă comision si dobânda legala.

Solicită să se observe că titlul executoriu este foarte clar în ceea ce priveşte obligaţia de restituire a comisionului de risc si dobânzii legale, astfel ca nu lasă loc interpretărilor de niciun fel. Consideră, aşa cum a arătat şi prin cererea iniţială, că şi-a îndeplinit obligaţiile dispuse de titlul executoriu. In dovedirea acestor aspecte au fost depuse si extrasele de cont.

Menţionează că instanţa nu a dispus restituirea comisionului de risc pentru perioada ulterioară datei de 30.04.2014, iniţiativa băncii a fost de a mulţumi clientul si de a-i restitui diferenţa comisionului de risc achitat pentru perioada 30.04.2014 - 08.04.2015, încununata cu numeroase întâlniri cu reprezentanţii băncii si dna. Buze Jicuta, care nu s-au finalizat cu vreun rezultat. Intimaţii au preferat sa recurgă la executare silită prin poprire, când banca în mod benevol a dorit restituirea diferenţei de comision achitat.

Arată că, instanţa trebuia, în analiza contestaţiei la executare să aibă in vedere obligaţiile stabilite in sarcina noastră conform titlului executoriu si nu interpretării clienţilor/executorului judecătoresc.

De asemenea dacă clienţii doreau restituirea sumelor achitate la zi/a tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de risc trebuiau sa îşi formuleze cererea de chemare in judecată în acest sens să completeze cererea de chemare in judecata/completare dispozitiv or în speţa de faţă clienţii reclamanţi nu formulat nicio o astfel de cerere.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că şi-a îndeplinit obligaţia de restituire a sumelor dispuse de instanţa de judecata, astfel că poprirea instituită în dosarul execuţional nr. 401/2016 pentru suma de 215.40 EUR este lipsită de obiect, privind o pretinsă creanţă lipsita de certitudine, lichiditate şl exigibilitate.

In ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, solicită ca in temeiul art. 722 din Codul de procedură civilă, ca urmare a desfiinţării executării silite pe motivul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru executare, instanţa să admită cererea şi să dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv prin obligarea intimaţilor la returnarea tuturor sumelor încasate în baza executării silite contestate.

În drept invocă dispoziţiile art. 466 – 471 şi urm Cod proc. civilă.

 Intimaţii Buze Eugen şi Buze Jicuţa au formulat întâmpinare în cauză la data de 10.04.2017, prin care au solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei civile  nr. 1873/05.12.2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Analizând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, instanţa constată următoarele:

Prezenta contestaţie la executare priveşte executarea silită a unei părţi a sentinţei civile nr. 1340/28.05.2015 pronunţată de Judecătoria Turda în dosar nr. 5150/328/2013, rămasă definitivă prin anularea apelului şi faţă de care a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială prin încheierea din 25.06.2015. Astfel, prin această hotărâre judecătorească a fost obligată Volksbank România SA la restituirea către reclamanţi a sumei de 220l,91 EUR în lei la cursul BNR din ziua plăţii, achitată ca titlu de comision de risc în temeiul convenţiei nr. 0122801/13.09.2007, până la data de 30.04.2014, respectiv a sumei de 445.68 EUR în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând dobânda legală aferentă comisionului de risc perceput, calculată pana la data de 30.04.2014, precum şi în continuare, pana la data restituirii integrale a sumei.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, apelanta contestatoare Banca Transilvania SA (în urma fuziunii prin absorbţie cu Volksbank România SA), a achitat intimaţilor Buze Eugen şi Buze Jicuţa următoarele sume: comision de risc în cuantum de 2201.91EUR achitat pentru perioada 18.09.2007 - 30.04.2014 în echivalent lei la cursul BNR din data de 23.02.2016 (data plaţii) – 9858,61 lei; dobânda legală în cuantum de 445,68 EUR  în echivalent lei la cursul BNR din data de 23.02.2016 (data plăţii) – 1992,85 lei; diferenţă dobândă legală calculată pentru perioada dintre 30.04.2014 şi data restituirii comisionului la data de 23.02.2016 – 193,66 lei.

În consecinţă, aşa cum rezultă şi din susţinerile reprezentantei contestatoarei de la ultimul termen de judecată, aceasta contestă în fapt executarea silită a sumei reprezentând comision de risc, achitat de intimaţii Buze Eugen şi Buze Jicuţa după data de 30.04.2014, în baza contractului de credit nr. 0122801/13.09.2007 şi dobânda legală aferentă acestei sume. Astfel contestatoarea Banca Transilvania SA a susţinut că titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 1340/28.05.2015 pronunţată de Judecătoria Turda în dosar nr. 5150/328/2013- cuprinde doar obligaţia de restituire a comisionului de risc plătit de intimaţi până la data de 30.04.2014 şi a dobânzii aferente.

Tribunalul nu poate reţine această susţinere a apelantei contestatoare. Astfel în dispozitivul  sentinţei civile nr. 1340/28.05.2015, pronunţată de Judecătoria Turda în dosar nr. 5150/328/2013 şi care reprezintă titlul executoriu ce se execută silit, este obligată Banca la restituirea comisionului de risc şi a dobânzii aferente plătite de reclamanţi până la data de 30.04.2014  „precum şi în continuare până la data restituirii integrale a sumei”. Această menţiune din dispozitiv trebuie coroborată cu considerentele hotărârii în care se precizează că: „plăţile efectuate de reclamanţi către pârâtă cu titlu de comision de risc capătă caracter de plăţi nedatorate”;  „repunerea în situaţia anterioară este o restitutio in integrum, deci restituirea prestaţiilor trebuie să fie totală”;  „echivalentul bănesc al acestei însărăciri  respectiv îmbogăţiri fără cauză îl reprezintă dobânda legală calculată asupra fiecărei sume de bani plătite băncii cu titlu de comision de risc/administrare, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către bancă a fiecărei sume de bani în parte”.

În consecinţă prin titlul executoriu ce se execută silit este obligată Banca la restituirea tuturor sumelor plătite de Buze Eugen şi Buze Jicuţa cu titlu de comision de risc/administrare în baza contractului de credit nr. 0122801/13.09.2007 precum şi a dobânzii legale calculate de la data plăţii fiecărei sume de bani cu titlu de comision de risc şi până la restituirea efectivă de către Bancă a fiecăreia sume de bani în parte. Cum din înscrisurile depuse la dosar rezultă că Banca a executat de bună voie doar o parte a titlului executoriu, restituind doar comisionul de risc plătit de Buze Eugen şi Buze Jicuţa până la data de 30.04.2014 şi dobânda aferentă acestuia, tribunalul reţine că în mod corect cei doi creditori au început executarea silită împotriva acesteia.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul a respins apelul formulat de apelanta contestatoare Banca Transilvania SA împotriva sentinţei civile nr. sentinţei civile nr. 1873/05.12.2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul, în baza art. 452 Cod procedură civilă, o va respinge, având în vedere că nu a fost dovedită existenţa şi întinderea acestor cheltuieli.