Anulare act

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN DATA DE 17.10.2016

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER:

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta ***, în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la ordine, se prezintă pârâta, reprezentată de apărătorul ales , având împuternicire avocaţială depusă la dosar (fila 193), lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării reclamantei.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, se prezintă reclamanta, reprezentată de apărătorul ales , având împuternicire avocaţială depusă la dosar (fila 18), precum şi pârâta, reprezentată de apărătorul ales , având împuternicire avocaţială depusă la dosar (fila 193).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

La interpelarea instanţei, apărătorul ales al pârâtei menţionează că nu a depus şi nu poate depune la acest moment împuternicire avocaţială semnată de reprezentantul legal al societăţii, urmând a depune la dosar această împuternicire prin serviciul Registratură.

Apărătorul ales al reclamantei arată că lasă la aprecierea instanţei dreptul reprezentantului pârâtei de a pune concluzii în lipsa împuternicirii avocaţiale semnată de reprezentantul legal al societăţii.

Instanţa îi pune în vedere apărătorului ales al pârâtei să depună la dosar, până la un eventual nou termen de judecată sau până la pronunţarea hotărârii, mandatul de reprezentare confirmat de directorul societăţii.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Reclamanta, prin apărător ales, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Pârâta, prin apărător ales, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de reclamantă.

Deliberând, în temeiul art. 255 şi art. 258 din Codul de procedură civilă, Tribunalul încuviinţează proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, apreciind-o a fi pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reclamanta, prin apărător ales, solicită instanţei ca, indiferent de soluţia pe care o va pronunţa cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune referitor la decizia de reîncadrare nr. 375/17.02.2016 emisă de pârâtă, excepţie pe care instanţa a unit-o cu fondul cauzei prin încheierea de şedinţă de la termenul anterior de judecată, să ia act de faptul că, în ceea ce priveşte decizia de reîncadrare, înţelege să invoce nulitatea actului juridic şi pe cale de excepţie, nu numai ca petit principal.

Reclamanta, prin apărător ales, arată că nulitatea unui act juridic poate fi invocată atât pe cale principală, cât şi pe cale de excepţie, oricând în judecarea procesului. Ca atare, solicită instanţei ca, în cazul în care va aprecia că nulitatea este tardivă pe cale principală, să analizeze motivele de nulitate invocate pe cale de excepţie.

În plus, apreciază că, în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv contestaţie împotriva deciziei de concediere, instanţa are obligaţia ca, înainte de a verifica valabilitatea şi concordanţa cu legea a deciziei de concediere, să verifice dacă actul juridic generator, respectiv contractul de muncă, încetat în această decizie de concediere era sau nu valabil.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate invocate referitor la decizia de reîncadrare, reclamanta, prin apărător ales, solicită instanţei să observe faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 17 din Codul muncii, în sensul că nu a fost informată reclamanta cu privire la schimbarea condiţiilor şi cu privire la clauzele pe care societatea intenţiona să le includă în contractul de muncă. astfel, potrivit art. 243 din Codul muncii, contractul individual de muncă, reactivat artificial după trei ani, era obligatoriu să fie supus tuturor exigenţelor, inclusiv dispoziţiilor art. 27 din Codul muncii, potrivit cărora trebuia să i se solicite un certificat medical care să probeze faptul că este aptă medical să presteze activitate în locul de muncă respectiv.

Cu privire la decizia de concediere subsecventă deciziei de reîncadrare, reclamanta, prin apărător ales, solicită instanţei să admită, ca fiind întemeiate, toate motivele dezvoltate şi să aprecieze că decizia de reîncadrare, dublată imediat de o decizie de concediere, în realitate a fost făcută jocandi causa, singurul motiv fiind acela de a se da aparenţa respectării unei hotărâri judecătoreşti, dar, de fapt, pentru a se atinge scopul urmărit iniţial, respectiv de a o concedia pe reclamantă.

În concluzie, reclamanta, prin apărător ales, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu reţinerea în subsidiar a excepţiei de nulitate absolută a deciziei de reîncadrare.

Reclamanta, prin apărător ales, solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţial, şi depune la dosar dovada achitării acestui onorariu (filele 197-199).

La interpelarea instanţei, reprezentanta reclamantei menţionează faptul că s-a strecurat o eroare materială în chenarul din nota de cheltuieli depusă la dosar (fila 197), suma corectă reprezentând onorariul avocaţial fiind cea menţionată în factura depusă la dosar (fila 198).

Pârâta, prin apărător ales, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune referitor la decizia de reîncadrare nr. 375/17.02.2016, solicită instanţei să observe atât faptul că nu a contestat domiciliul, cât şi faptul că decizia nu poate fi analizată pe cale de excepţie pentru că salariata are calitatea de reclamantă în prezentul dosar, deci a formulat o acţiune, iar excepţia nu poate fi privită ca o apărare de fond.

Pârâta, prin apărător ales, arată că art. 211 din Legea nr. 62/2011 se referă la contestarea măsurii de modificare a contractului individual de muncă, contestare reprezentând inclusiv constatarea nulităţii, nu numai anularea acelui act juridic.

Cu privire la decizia de reintegrare contestată, apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 din Codul muncii care se referă doar la încheierea sau modificarea contractului de muncă. De asemenea, apreciază că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 243 din Codul muncii, căci, odată cu întâmpinarea, pârâta a depus la dosar dovada comunicării către reclamantă a regulamentului intern aplicabil societăţii. Menţionează că abaterea disciplinară este identică în regulamentul intern aplicabil societăţii luat la cunoştinţă în anul 2012 şi în regulamentul intern din 2015-2016.

Referitor la art. 27 din Codul muncii, pârâta, prin apărător ales, apreciază că este amuzant că a fost contestată decizia de reintegrare, reclamanta nu s-a prezentat şi ulterior susţine că lipseşte certificatul medical la reintegrare.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată reclamantei, pârâta, prin apărător ales, solicită instanţei să aibă în vedere faptul că a fost respectat art. 252 din Codul muncii, iar apărările au fost înlăturate.

Pârâta, prin apărător ales, arată că întreaga construcţie juridică este bazată pe un singur motiv, şi anume faptul că reclamanta a avut un motiv obiectiv pentru care nu s-a prezentat la serviciu. Or, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit neconcordanţe între susţinerile din acţiune şi cele din răspunsul la întâmpinare, apreciază că nu este real acest motiv. Una dintre neconcordanţele între susţinerile reclamantei din acţiune şi cele din răspunsul la întâmpinare o reprezintă faptul că, potrivit adeverinţei emise de angajatorul reclamantei, trebuia să îi expire preavizul la data de 06.03.2016. Or, prin comunicarea transmisă către societatea pârâtă, reclamanta spunea că se va prezenta la serviciu la data de 18.03.2016, când îi va înceta preavizul la celălalt angajator.

Pârâta, prin apărător ales, arată că o altă neconcordanţă între susţinerile reclamantei din acţiune şi cele din răspunsul la întâmpinare o reprezintă faptul că reclamanta susţine că, prin emailul din data de 26.10.2015, i-a adus la cunoştinţă pârâtei faptul că locuieşte efectiv şi munceşte în străinătate. Ori, reprezentantul pârâtei arată că nu este reală această susţinere întrucât, prin emailul menţionat anterior, pe care l-a şi depus la dosar cauzei, reclamanta a menţionat doar adresa sa de email ca modalitate de comunicare.

Pârâta, prin apărător ales, menţionează că o altă neconcordanţă între susţinerile reclamantei din acţiune şi cele din răspunsul la întâmpinare o reprezintă faptul că aceasta susţine că a cerut suspendarea la data de 29.02.2016, la patru zile după ce se presupune că aflase de la părinţii săi de decizia de reintegrare, în condiţiile în care părinţii reclamantei au domiciliul în alt oraş, iar decizia a fost primită în Bucureşti.

Mai arată că reclamanta nu a prezentat o minimă dovadă că e plecată din ţară. Astfel, faţă de atitudinea avută de salariată pe perioada executării contractului de muncă şi pe perioada celuilalt litigiu, pe care l-a lăsat în nelucrare mai mult de cinci luni şi pe care l-a repus pe rol doar pentru a renunţa la judecată, concomitent cu lipsa unei minime dovezi că a fost plecată din ţară, angajatorul a apreciat că există o abatere disciplinară şi a sancţionat-o pe reclamantă.

În concluzie, pârâta, prin apărător ales,  solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, rezervându-şi dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul ales al reclamantei solicită amânarea pronunţării în vederea formulării de concluzii scrise.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 396 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunţarea la data de 24.10.2016.

DISPUNE

Amâna pronunţarea la data de 24.10.2016.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17.10.2016.

PREŞEDINTE ASISTENT JUDICIAR  ASISTENT JUDICIAR GREFIER

ECLI:RO:TBBUC:**********

DOSAR NR. ****

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR.

 ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE: 24.10.2016

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER:

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe contestatoarea ***, în contradictoriu cu pârâta ****, având ca obiect anulare act.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.10.2016, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru azi, 24.10.2016, cand a hotărât următoarele:

La data de 19.10.2016, apărătorul ales al pârâtei a depus la dosar confirmarea mandatului de reprezentare dat de actualul directorat al societăţii (filele 200-203).

La data de 20.10.2016, contestatoarea, prin apărătorul ales, a depus la dosar concluzii scrise (filele 204-210).

La data de 21.10.2016, pârâta, prin apărătorul ales, a depus la dosar note scrise (filele 211-220).

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  sub nr. *** la data de  11.04.2016, contestatoarea *** a formulat, în contradictoriu cu intimata ***, contestaţie împotriva deciziei de reîncadrare nr. 375/17.02.2016 emisa de intimată, solicitând anularea acesteia, cu consecinţa reintegrării pe postul obţinut în baza Hotărârii Civile nr. 199/18.01.2016 a Curţii de Apel Bucureşti; obligarea *** la plata unei despăgubiri egale cu valoarea salariilor indexate şi actualizate începând cu data concedierii nelegale şi până la momentul reintegrării efective; obligarea intimatei la plata unor despăgubiri morale la valoarea salariilor de care ar fi beneficiat la angajatorul **** de la care a demisionat pentru a îşi relua activitatea la ***, calculate pentru perioada cuprinsă între 08.03.2016 şi data rămânerii definitive a soluţiei din prezenta cauză; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

In motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că a fost iniţial angajată a intimatei pe funcţia de psiholog principal până la data de 08.02.2013 când a început să producă efecte Decizia de Concediere nr. 903/07.02.2013 prin care a fost notificată asupra desfiinţării postului, conform Deciziei nr. 46/16.01.2013 a Administratorului Judiciar. Contestatoarea a considerat nelegală decizia de concediere şi a atacat-o în instanţă, iar Curtea de Apel Bucureşti a dispus reintegrarea pe funcţia deţinută anterior, anulând Decizia de concediere nr. 907/07.03.2013. în urma concedierii din 07.03.2013 contestatoarea a rămas fără loc de muncă iar pe durata procesului iniţiat în contradictoriu cu fostul angajator a luat decizia să se angajeze la o altă companie pentru a isi pastra o sursa de subzistenta. în acest sens a încheiat un contract de muncă cu *** pentru funcţia de însoţitor la bordul aeronavelor companiei, începând cu data de 08.12.2013. Având in vedere conţinutul soluţiei reprezentate de Decizia Civilă nr. 199/18.01.2016, din dorinţa de a îşi relua locul de muncă din România, contestatoarea din proprie iniţiativă a depus la data de 06.02.2016 cerere de demisie înregistrata la compania *** - anterior oricărei comunicări din partea ***. Conform contractului individual de muncă încheiat cu compania ***, termenul de preaviz in cazul demisiei a fost prevăzut la 30 de zile calendaristice. La data de 25.02.2016 reclamanata a fost informată de către părinţii sai ca la domiciliul din România s-a găsit corespondenţă expediată de ***, respectiv, Decizia nr.375/17.02.2016, prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că “începând cu data de 18.02.2016, doamna *** se reîncadrează în funcţia de psiholog principal deţinută anterior emiterii Deciziei de concediere nr.903/07.02.2013anulată prin Decizia Civilă nr.199/18.01.2016 a Curţii de Apel Bucureşti De menţionat este faptul ca realizarea comunicării nu s-a făcut in mod efectiv (aceasta a fost primita in cutia poştala la data de 25.02.2016 in condiţiile in care se solicita prezenta reclamantei la locul de munca la data de 18.02.2016. Decizia nr. 375/17.02.2016 a indicat data de reintegrare efectiva a reclamantei 18.02.2016. Este adevarat ca legislaţia muncii nu prevede un termen minimal intre momentul cunoaşterii conţinutului deciziei de reintegrare si data reintegrării efective, insa in lipsa unui astfel de termen trebuie sa ne raportam la un termen rezonabil. Or, in niciun caz nu se poate aprecia ca un astfel de termen, de nici macar o zi de la data emiterii Deciziei reprezintă un termen rezonabil (de azi, pe azi). Mai mult decât atat, termenul rezonabil trebuie calculat de la data aducerii la cunoştinţa a reîncadrării, iar in speţa de fata, contestatoarea a luat cunoştinţa de decizia de reintegrare abia in data de 25.01.2016 (fiind plecata in străinătate), deci cu mult dupa data la care parata a stabilit in mod unilateral reîncadrarea pe post. Astfel, reiese cu prisosinţa carcaterul abuziv al deciziei de reintegrare, avand ca unic scop o noua concediere pentru “motive ce tin de persoana angajatului”. Decizia de reîncadrare nr. 375/17.02.2016 nu respectă nici una din condiţiile si elementele menţionate de art. 17 din Codul Muncii. In realitate, odată cu asa zisa reintegrare a reclamantei, acesteia nu i-au fost comunicate regulamentele şi proceduri interne aplicabile, cu toate s-ar fi impus o astfel de procedură având în vedere durata de timp de aproape 3 ani în care s-a desfăşurat procesul pentru contestarea concedierii nelegale. Contestatoarea arată cu această ocazie angajatorului că a menţionat disponibilitatea de comunicare prin poştă electronică încă din data de 26.10.2015, subliniind faptul că din cauza actualului loc de muncă la *** călătoreşte în interes de serviciu, fără a locui efectiv la domiciliu. La acest e-mail nu s-a primit nici un răspuns din partea angajatorului ***. În data de 26.02.2016, Contestatoarea primeşte la adresa indicată din *** prin care era convocată la sediul *** în data de 02.03.2016, ora 10.00 pentru a îşi susţine punctul de vedere cu privire la fapta imputată, respectiv, absentarea nemotivată începând cu data de 18.02.2016. Convocarea a fost transmisă şi prin e-mail. În cuprinsul convocării Pârâta invoca dispoziţiile fişei postului şi ale Regulamentului Intern - Cod de conduită. Convocarea se încheie cu precizarea următoare: “Vă atenţionăm că, dacă nu vă prezentaţi la această convocare şi nu ne comunicaţi până la data convocării un motiv obiectiv care să justifice neprezentarea, ne vom vedea nevoiţi să facem aplicarea dispoziţiilor art. 251 alin. 3 din Codul Muncii în vigoare”. Având în vedere cuprinsul Convocării, în data 29.02.2016, contestatoarea transmite un Răspuns la convocarea nr. 21917/26.02.2016. În cuprinsul acestui document contestatoarea reiterează către *** intenţia fermă de îşi relua atribuţiile de serviciu conform Deciziei Curţii de Apel Bucureşti. Menţionează totodată următoarele: “vă rog totodată să luaţi în calcul că nu există nicio formă de rea credinţă în privinţa neprezentării mele la locul de muncă la termenul impus de dumneavoastră, ci dimpotrivă, îmi doresc să fiu reîncadrată, însă cu respectarea obligaţiilor care derivă dintr-un contract de muncă legal întocmit, la care sunt parte în prezent. Obligaţia dumneavoastră de a mă reintegra este complementară dreptului meu de a fi reintegrată, însă niciunul dintre aceste atribute nu este opozabil actualului meu angajator, iar de aceea legea şi contractul în vigoare trebuie respectate.” La data de 08.03.2016 *** a emis Decizia nr. 477 prin care a dispus sancţionarea disciplinară a Reclamantei, în acord cu fapta disciplinară imputată prin convocarea din 26.02.2016. Decizia cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările Reclamantei, acestea fiind subsumate în principal faptului că salariata cercetată disciplinar nu ar fi prezentat dovezile care să ateste faptul că nu se află în ţară. In nici o comunicare angajatorul nu a solicitat astfel de dovezi şi nici nu a manifestat disponibilitate de a amâna măcar cu o zi termenul de cercetare disciplinară pentru administrarea acestor probe. Astfel cum s-au ataşat prezentei acţiuni dovezile de executare a unui alt contract de muncă, ar fi putut să fie depuse şi comisiei de cercetare disciplinară dacă s-ar fi solicitat acest lucru de către membrii acesteia. Un angajat care reia activitatea după o întrerupere mai mare de un an trebuie să beneficieze de o informare prealabilă asupra condiţiilor de muncă care se puteau menţine sau nu, să îi fie aduse la cunoştinţă regulamentele si procedurile interne în forma adusă la zi, respectiv, să îi fie realizat instructajul la locul de muncă conform Legii nr. 319/2006 şi mai ales să probeze că este apt medical pentru reluarea activităţii astfel cum prevede în mod obligatoriu Codul Muncii. Sancţiunea disciplinară aplicată Reclamantei nu respecta prevederile art. 250 din Codul Muncii, fără a fi avute în vedere elementele de cuantificare a acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 252 alin. 5 şi art. 266, art. 268 alin. 1 lit. b Codul muncii.

În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.

La data de 03.05.2016 contestatoarea  *** a depus cerere precizatoare (filele 40-41 dosar), prin care a arătat următoarele: cu privire la valoarea obiectului cererii referitor la daunele morale, valoarea obiectului cererii cu privire la acest capat de cerere la suma de 3.640 AED /lunar, respectiv, suma de 3915,18 lei/lunar ce va fi calculat pentru perioada cuprinsa intre 08.3.2016 si data ramanerii definitive a soluţiei in prezenta cauza.

La data de 15 iunie 2016 intimata *** a depus întâmpinare (filele 48-63 dosar), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata. Prin întâmpinare, intimata a arătat că, având in vedere decizia civila nr. 199/18.01.2016 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus anularea deciziei de concediere emisa in anul 2013 cu privire la salariata *** si reintegrarea sa in funcţia detinuta anterior concedierii, intimata a emis notificarea nr. 17391/16.02.2016, comunicata contestatoarei in aceeaşi data de 16.02.2016, la domiciliul sau, prin intermediul executorului judecătoresc, prin care dna *** era invitata in data de 18.02.2016 sa se prezinte la sediul societăţii in vederea îndeplinirii formalităţilor de reintegrare. Prin decizia nr. 375/17.02.2015 emisa de cei 2 administratori ai societarii (judiciar si special), comunicata prin intermediul executorului judecătoresc, intimata a dispus reînfiinţarea postului de psiholog principal la Serviciul Psihologie si reîncadrarea dnei *** in funcţia de psiholog principal începând cu data de 18.02.2016. Dat fiind ca pana in data de 24.02.2015, dna *** nu s-a prezentat la locul de munca, cumulând un număr de patru absente nemotivate, a fost întocmit referatul nr. 20607/24.02.2016 prin care se aducea la cunoştinţa conducerii societarii faptele salariatei ca reprezentând o incalcare a regulamentului intern. Ca urmare a reţinerii faptelor rezultate din referatul de sesizare nr. 20607/24.02.2016, fapte ce urmau sa fie calificate de comisia de cercetare disciplinara, drept abateri grave menite sa atraga răspunderea disciplinara a salariatului, prin Decizia nr. 422/26.02.2016, s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare disciplinara care sa analizeze faptele sesizate cu privire la activitatea salariatei ***. In data de 26.02.2016, intimata a primit la sediul societarii notificarea înregistrata sub nr. 21906 prin care salariata învedera faptul ca este plecata din tara in interes de serviciu, fără a aduce vreo dovada in acest sens, si prin care solicita ca reintegrarea sa să se facă începând cu data de 18 martie 2016. Având in vedere ca este necesar sa încheie raporturile de munca la un alt angajator si astfel trebuie sa respecte un preaviz de 15 zile lucrătoare. S-a constatat savarsirea de către contestatoarea a abaterii disciplinare prevăzute la art.7.3, alin.l lit.g din Regulamentul Intern-Cod de conduita al ***, respectiv: „absentarea nemotivata de la serviciu. La înregistrarea a 2 zile consecutive absentate nemotivat intr-o perioada de 12 luni se va proceda la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca”, prin faptul ca a absentat de la locul de munca incepand cu data de 18.02.2016, pentru 13 zile consecutiv. Cu privire la anularea deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, înţelege sa invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, in considerarea dispoziţiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Calculând termenul de 45 de zile calendaristice statuat de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, incepand cu data de 18.02.2016 cand i-a fost comunicata contestatoarei decizia nr. 375/17.02.2016, rezulta ca termenul s-a implinit in data de 04.04.2016. Având in vedere ca cererea de chemare in judecata din prezenta cauza a fost formulată/inregistrată la instanţa de judecată in data de 11.04.2016, solicită respingerea cererii de anulare a deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca fiind prescrisa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. cod proc.civ., art. 39, art. 61 lit. a şi art. 247 şi urm. codul muncii şi art. 211 din Legea dialogului social.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri.

La data de 04.07.2016 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (filele 130-138 dosar), prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate de intimată, iar pe fondul cauzei, în esenţă, a reiterat motivele acţiunii principale.

La termenul de judecată din data de 05.09.2016, instanța a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului materiale la acţiune, invocată de intimată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:

Contestatoarea a fost salariata intimatei pe funcţia de psiholog principal până la data de 08.02.2013 când raporturile de muncă au încetat conform deciziei de concediere nr. 903/07.02.2013 prin care a fost notificată asupra desfiinţării postului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii. Împotriva acestei decizii salariata a formulat contestaţie, iar Curtea de Apel Bucureşti a dispus reintegrarea pe funcţia deţinută anterior, anulând Decizia de concediere nr. 907/07.03.2013. În urma acestei hotărâri, intimata a emis notificarea nr. 17391/16.02.2016, comunicata contestatoarei in aceeaşi data de 16.02.2016 (a se vedea înscrisul de la fila 75), la domiciliul sau, prin intermediul executorului judecătoresc, prin care dna *** era invitata in data de 18.02.2016 sa se prezinte la sediul societăţii in vederea îndeplinirii formalităţilor de reintegrare. În data de 17.02.2016 a fost emisă decizia de reintegrare nr. 375/17.02.2015, comunicată la data de 18.02.2016 (fila 78). In data de 26.02.2016, intimata a primit la sediul societăţii notificarea înregistrata sub nr. 21906 prin care salariata învedera faptul ca este plecata din tara in interes de serviciu, si prin care solicita ca reintegrarea sa să se facă începând cu data de 18 martie 2016, având in vedere ca este necesar sa încheie raporturile de munca la un alt angajator si astfel trebuie sa respecte un preaviz de 15 zile lucrătoare. Pentru că din data de 18.02.2016 salariata nu s-a prezentat la locul de muncă în urma reintegrării, angajatorul a declanşat procedura de cercetare disciplinară a acesteia, urmată de emiterea deciziei de concediere contestată în prezenta cauză.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului materiale la acţiune, recalificată de instanţă ca fiind  excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2015 emisă de cei 2 administratori ai societăţii, se reţin următoarele: in considerarea dispoziţiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă speţei, termenul de 45 de zile calendaristice se calculează începând cu data de 18.02.2016, când i-a fost comunicata contestatoarei decizia nr. 375/17.02.2016. Rezultă ca termenul s-a împlinit in data de 04.04.2016. Cum prezenta contestaţie a fost introdusă la data de 08.04.2016, se constată depăşirea acestui termen, cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei. Pe respectiva excepţie, salariata s-a apărat invocând comunicarea adresată intimatei la data de 26.10.2015, prin care indică adresa de email unde părţile pot comunica. Din analiza acestui înscris, depus la fila 115, tribunalul reţine două aspecte de importanţă capitală pentru soluţionarea excepţiei invocate. Pe de o parte că este destinat unei persoane fizice, iar pe de altă parte, că data respectivei corespondenţe este 26.10.2015, mult anterioară datei la care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia de reintegrare a salariatei în muncă. Ori, in opinia instanţei, salariata nu se poate prevala în apărarea pe excepţie de această comunicare, în condiţiile în care decizia judecătorească poartă data de 18.01.2016. Astfel, nu se distinge despre ce comunicare se discută în email-ul respectiv, între cine se poartă şi nu poate fi purtată pe tema reintegrării în muncă, mai ales că salariata pierduse în fond procesul. Totodată, instanţa va avea în vedere faptul că angajatorul şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica decizia de reintegrare în muncă, făcând-o în mod licit, la adresa din dosarul de personal al salariatei. Este neîntemeiată apărarea pe excepţie făcută de contestatoare, prin care invocă motive de ordin personal care au împiedicat-o să pună în aplicare imediată decizia Curţii de Apel Bucureşti. În condiţiile în care aceasta a investit instanţa cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, îi revin obligaţiile statuate de art. 10 C.pr.civ., printre care şi aceea de a urmări finalizarea procesului. Instanţa apreciază că finalizarea raporturilor contractuale cu noul angajator putea amâna reintegrarea, însă această imposibilitate obiectivă trebuia adusă la cunoştinţă angajatorului începând cu data de 19.01.2016, data la care salariata este prezumată că a cunoscut decizia Curţii de Apel Bucureşti. Se impune astfel soluţia de admitere a excepţiei şi de respingere a  contestaţiei formulată împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca tardivă.

Ca efect al admiterii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, instanţa apreciază că analiza nulităţii absolute a acestei decizii este imposibilă. Este pertinentă susţinerea salariatei potrivit căreia această nulitate poate fi invocată oricând în cursul procesului civil, însă cu condiţia formulării contestaţiei în termen.

Totodată, faţă de soluţia de respingere a contestaţiei împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, tribunalul apreciază că decizia de concediere a fost emisă în condiţii de legalitate şi temeinicie.  Cum situaţia de fapt pentru care s-a dispus concedierea nu a fost contestată (lipsa de la serviciu), şi cum instanţa nu a identificat motive de nelegalitate în procedura de emitere a acesteia, contestaţia împotriva ei este neîntemeiată.

Dat fiind caracterul accesoriu al celorlalte pretenţii ale contestatoarei faţă de capetele principale ale acţiunii, acestea vor urma aceeaşi soluţie de respingere.

De asemenea, Tribunalul va act că intimata şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Recalifică excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016.

Admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016.

Respinge contestaţia formulată împotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca tardivă.

Respinge în rest acţiunea privind pe contestatoarea ***, domiciliată în , având domiciliul procesual ales la C.Av.  şi pe pârâta ***, cu sediul în , înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. , CUI RO, ca neîntemeiată.

Ia act că intimata şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.10.2016.

PREŞEDINTE ASISTENT JUDICIAR  ASISTENT JUDICIAR GREFIER

Red. As.jud.

Domenii speta

Spete similare