Daune morale suferite in urma accidentului de munca

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE Sentinţa Nr...Şedinţa publică de la...Completul compus din...Asupra cauzei de faţă: La data de 10.06.2016, reclamantul BDA a chemat in judecata pe parata SC I.P. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 447.000 lei, reprezentând daune morale, suferite în urma accidentului de muncă produs la data de 02.11.2015, plus cheltuieli de judecată.În motivare, arată că este angajatul pârâtei în funcţia de operator la fabricarea produselor făinoase.În data de 02.11.2015, în jurul orei 8,00 a fost rugat de colega S.M. să o ajute la fabricarea unei comenzi de pâine semi-albă, respectiv să ia pâinile modelate de pe bandă şi să le pună în panacoate pentru a fi introduse în dospitoare, cuptoare.După aranjarea pâinii pe panacoate, dându-şi seama că a mai rămas puţină cocă în divizor, s-a urcat pe scara de lângă acesta, a luat aluatul rămas în cuvă şi i l-a dat colegei, care a apăsat pe butonul de pornire al divizorului, moment în care degetele de la mâna dreaptă au fost prinse şi zdrobite de cuţitele divizorului.S-a constituit comisie pentru cercetarea evenimentului, iar prin procesul verbal de cercetare nr. 2/04.01.2016 s-a stabilit că incidentul respectiv reprezintă accident de muncă.Arată că vinovat de producerea evenimentului este angajatorul, care, deşi în conformitate cu dispoz. art.39 alin.2 lit.a şi art.40 alin.1 lit.b din Codul muncii, coroborate cu art.13 lit.d din Legea nr.319/2006, avea obligaţia de a întocmi la angajare fişa postului anexa la contractul individual de muncă şi obligaţia de a-i comunica fişa postului, la momentul angajării nu a îndeplinit această obligaţie.Consideră că angajatorul nu a respectat nici dispoz. art.179 din Codul muncii şi ale Legii nr.346/2006, care prevăd obligaţia acestuia de a asigura toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale.Nu au fost respectate nici dispoz. art.13 din Legea nr.319/2006 care prevăd obligaţia angajatorului de a întocmi un plan de prevenire şi protecţie bazat pe evaluarea riscului, de a obţine autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, de a elabora instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de sănătate şi securitate în muncă ţinând seama de particularităţile activităţilor şi locurilor de muncă aflate în responsabilitatea angajatorului, întrucât în faza cercetării împrejurărilor în care a fost produs accidentul de muncă, pârâta nu a făcut dovada realizării tuturor acestor cerinţe.Întrucât, prin procesul verbal de cercetare nr.2/ 04.01.2016 s-a stabilit că vinovaţi de producerea accidentului sunt salariatele SM pentru că a pornit divizorul fără să se asigure şi MC pentru că nu a supravegheat şi nu a urmărit respectarea de către lucrători a cerinţeleor de securitate a muncii, solicită să se aibă în vedere dispoz. art.1373 C.civ. conform cărora comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi.În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz.art.253 codul muncii.

În scop probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică de specialitate.S-a depus, în copie: formular pentru înregistrarea accidentului de muncă, bilet de ieşire din spital, certificat medico-legal nr.2085/A2/22.12.2015, adresa ITM Dolj nr.23/85/CSSM/18.01.2016, proces verbal de cercetare nr.2/04.01.2016.La data de 29.06.2016, s-a depus la dosarul cauzei interogatoriul propus de reclamantul BDA pentru a fi luat pârâtei SC I.P. SRL.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că din analiza coroborată a art.269 Codul muncii şi a art.44 din Legea nr.319/2006, rezultă că răspunderea patrimonială a societăţii pentru repararea prejudiciului suferit de salariat, neacoperit prin suma acordată cu titlu de indemnizaţie pentru atingerea integrităţii, poate fi antrenată dacă se dovedeşte îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: fapta ilicită a angajatorului, salariatul să fi suferit un prejudiciu material sau/şi moral în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, între fapta ilicită a angajatorului şi prejudiciul material sau/şi moral suferit de salariat să existe un raport de cauzalitate şi vinovăţia angajatorului.Prin derogare de la art.287 Codul muncii, obligaţia de a dovedi îndeplinirea elementelor răspunderii civile contractuale a angajatorului revine salariatului, însă, în speţa de faţă reclamantul nu a îndeplinit această sarcină, ci s-a limitat la a invoca o răspundere nelimitată şi necondiţionată a angajatorului, fără a indica însă temeiul legal al unei astfel de solicitări.

Se mai menţionează că în producerea incidentului, culpa aparţine reclamantului care nu a respectat reglementările din procesul verbal nr.2/04.01.2016 potrivit cărora efectuarea operaţiei de curăţare a divizorului de aluat s-a făcut fără ca acesta să fie scos de sub tensiune si fără să primească dispoziţie de la conducătorul locului de muncă, fapt ce contravine prevederilor din IPSSM privind utilizarea divizoarelor, planurilor de prevenire şi de protecţie, instrucţiunilor de lucru, art.2.13 din HG nr.1146/2006, art.22 şi 23.lit.a din Legea nr.319/2006 precum şi obligaţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă şi prevenirea şi stingerea incendiilor stabilite în fişa  postului.

Se mai arată că reclamantul nu dovedeşte şi nu precizează care este prejudiciul moral suferit pentru a cărui reparaţie se necesită un echivalent de 447.000 lei şi în ce măsură acesta nu este reparat de măsurile de asigurare socială, întrucât simpla invocare a unui prejudiciu moral nu presupune si existenţa acestuia, ori obligaţia de a dovedi existenţa prejudiciului moral revine reclamantului.Referitor la răspunderea pârâtei pentru faptele salariatelor SM şi MC, arată că, în temeiul art.1373 alin.3 C.civ, comitentul nu răspunde dacă prepusul a acţionat fără nici o legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.În baza dispoz.art.253 alin.2 Codul muncii, se invocă prematuritatea cererii, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat anterior pârâtei plata vreunei despăgubiri pentru prejudiciul moral şi plata i-a fost refuzată. Se solicită proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului şi respingerea probei cu expertiză.La termenul din data de 02.11.2016, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriu, a dispus efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a depune la dosar toate înscrisurile care formează obiectul dosarului de cercetare a accidentului de muncă întocmit de ITM şi a prorogat discuţia privind proba cu efectuarea unei expertize medicale solicitată de reclamant până ce se va administra proba cu înscrisuri şi interogatoriu.Pârâta s-a conformat dispoziţiei trasată de instanţă şi a depus la dosarul cauzei înscrisurile care formează obiectul dosarului de cercetare a accidentului de muncă întocmit de ITM, respectiv proces verbal nr.2/04.01.2016 de cercetare a  accidentului, nota de constatare, formular comunicare eveniment, adresa nr.385/ 11.11.2015 de prelungire termen de cercetare eveniment, decizia nr.390/02.11. 2015 de constituire a comisiei de cercetare a accidentului, fotografii, cartea tehnică a divizorului, declaraţia reclamantului, declaraţiile numiţilor SM, MC, CM şi cărţile de identitate ale acestora, contractul individual de muncă, atestatul profesional şi diploma de bacalaureat ale reclamantului, fişa postului pt. operator la fabricarea produselor făinoase cu anexa, fişa posrtului numitei DM, fişa de expunere la riscuri profesionale pentru operator la fabricarea produselor de panificaţie, fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă, adresa nr. 384/11.11.2015 către spitalul de urgenţă şi răspunsul spitalului, bilet ieşire din spital, concediu medical, deciziile nr.313/01.10.2015, nr.329/07.10.2015, certificat de înregistrare ORC, contract prestări servicii cu SC H... SRL, contract prestări servicii cu DSC L.C. SRL şi actul adiţional, decizia nr.1/02.05.2012, tematică instruire introductiv generală, tematică instruire la locurile de muncă, program instruire la locul de muncă, tematică instruire periodică, instrucţiuni de securitatea muncii şi exploatare a divizorului masic, instrucţiuni de utilizare pentru divizor, instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru operator la fabricarea produselor de panificaţie, evaluare risc pentru operatorii la fabricarea produselor de panificaţie, plan de prevenire şi protecţie, adresa ITM nr.7393/85/CSSM/10.12.2015 către pârâtă privind restituirea dosarului de cercetare pentru modificări şi completare.La termenul din data de 01.02.2017, instanţa a procedat la luarea interogatoriului reclamantului.Reclamantul a depus concluzii scrise prin care a reiterat susţinerile din cererea iniţială.Analizând actele şi lucrările dosarului instanta reţine următoarele:În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa urmează să o respingă, întrucât nesolicitarea unei despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, prin adresă la societate, nu-i împiedică acestuia accesul la justiţie.Pe fond:Reclamantul este salariatul unităţii pârâte SC I.P. SRL, în perioada dedusă judecăţii, deţinând funcţia de operator la fabricarea produselor făinoase, conform contractului individual de muncă nr.07/27.04.2012.În data de 02.11.2015, în jurul orei 8◦◦, în cadrul sarcinilor de serviciu, reclamantul împreună cu salariata SM pregăteau cu ajutorul echipamentelor de muncă aluatul pentru o comandă de pâine de pâine semi-albă.Reclamantul s-a urcat pe scara de lângă divizor, a luat aluatul ce rămăsese în cuva acestuia şi i l-a dat colegei.Observând că mai rămăsese putină cocă, s-a aplecat din nou peste cuva divizorului, încercând să ia aluatul care rămăsese în dreptul lamelor, în zona de divizare. În acest timp, SM a apăsat butonul de pornire al divizorului, iar degetele de la mâna dreaptă ale acestuia au fost prinse şi zdrobite de cuţitele divizorului.

Urmare a accidentului de muncă, reclamantul a fost internat la secția de chirurgie plastică în perioada 02.11.2015-17.11.2015, cu diagnosticul plăgi contuze degetele II, III, IV circular la nivelul FI cu secțiune pachete vasculare și aparate extensoare, fracturi cu deplasare degete II și IV și luxație AIFP deget III, plagă contuză circulară deget II la nivelul FIII cu fractură și pachet vascular secționat.La data de 22.12.2015, a mers din nou la spital din cauza durerilor și sângerărilor și s-a hotărât amputația falangelor II și III degetele II-IV mâna dreaptă.În perioada imediat următoare accidentului de muncă, respectiv 17.11.2015-30.11. 2015, reclamantul a beneficiat de concediu medical, primind în această perioadă o indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.In baza deciziei nr.370/02.11.2015, a fost constituita Comisia de cercetare a accidentului, care prin procesul verbal de cercetare nr.2/04.01.2016 a stabilit că evenimentul care a avut loc, intruneşte condițiile stabilite de art.5.lit.g și art.3 lit.a din Legea nr.319/2006 a securitatii si sanatății în muncă, precum și art.2 alin.5 din normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr.319/2016 aprobate prin HG nr.1425/2006, modificată și completată, pentru a fi înregistrat și evidențiat ca accident cu incapacitate temporară de muncă.Procesul verbal de cercetare a fost avizat de conducătorul unităţii și înaintat ITM Dolj spre avizare, care prin adresa nr.23/85/CSSM/18.01.2016 a confirmat pârâtei că evenimentul a cărui victimă a fost reclamantul întrunește condițiile legale pentru a fi înregistrat și evidențiat ca accident de muncă.

Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 447.000 lei, reprezentând daune morale suferite în urma accidentului de muncă produs la data de 02.11.2015, cu cheltuieli de judecată.Potrivit art. 253 alin. 1 din Codul Muncii, indicat drept temei al acţiunii deduse judecăţii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.Acest alineat face trimitere la dispoz. art.1350 din Codul civil, care reglementează răspunderea contractuală: ,,orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat".Antrenarea răspunderii civile contractuale a angajatorului presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- angajatorul a săvârşit o faptă comisivă prin care a încălcat obligaţiile contractuale, nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător o obligaţie contractuală.Obligaţiile încălcate prin acţiunile sau inacţiunile angajatorului sunt cele prevăzute în contractul individual sau colectiv de muncă, cât şi cele stabilite prin lege în sarcina acestuia.Aceste fapte ale angajatorului trebuie săvârşite în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul şi pot consta în concedierea sau sancţionarea nelegală, modificarea unilaterală abuzivă a clauzelor esenţiale ale contractului individual de muncă, neluarea sau implementarea necorespunzătoare a măsurilor de sănătate şi securitate în muncă, neacordarea sau acordarea parţială a drepturilor cuvenite salariaţilor, atitudinea necorespunzătoare faţă de salariaţi, prin discriminare şi hărţuirea acestora, obligarea salariaţilor la executarea unor activităţi ce exced sarcinilor de serviciu.

- salariatul să fi suferit un prejudiciu material sau  moral.Prejudiciul trebuie să fie urmarea faptei ilicite a angajatorului, care constă în  executarea necorespunzătoare sau în neexecutarea unei/unor obligaţii concrete pe care acesta şi le-a asumat sau care îi incubă conform legii.De asemenea, pentru a se putea naşte dreptul la despăgubiri, este necesar ca neexecutarea sau executarea necorespunzătoare să-i fie imputabile angajatorului. Vinovăţia acestuia poate fi prezumată, numai atunci când fie creditorul dovedeşte nesocotirea unei obligaţii de a nu face, fie debitorul nu dovedeşte executarea unei obligaţii de a da sau de a face.

- angajatorul să fi săvârşit cu vinovăţie faptele prin care a prejudiciat salariatul.

Se are în vedere culpa cea mai uşoară, care poate să îmbrace forma imprudenţei sau neglijenţei.

- legătura de cauzalitate între neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul şi prejudiciul produs salariatului.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine că, deşi s-a produs un accident de muncă a cărui victimă a fost reclamantul BDA, rezultatul grav constând în amputarea falangelor II și III degetele II-IV mâna dreaptă, nu s-a dovedit culpa angajatorului şi nici legătura de cauzalitate între faptele acestuia şi prejudiciul suferit de reclamant. Astfel, potrivit declaraţiilor martorilor SM şi MC (pag.95-96), care se coroborează cu cele reţinute în procesul-verbal de cercetare al accidentului, reclamantul s-a urcat să ia pâinile modelate de pe bandă şi să le pună pe panacoate pentru a fi introduse în dospitoare, cuptoare. După ce i-a dat coca colegei, pe partea stângă, aceasta a luat-o, a pus-o pe masa unde era cântarul, stand cu spatele la reclamant, care în acel moment i-a spus să dea drumul la bandă că mai era cocă. Atunci, SM a apăsat butonul de pornire al divizorului, fără să ştie că reclamantul s-a aplecat din nou peste cuva divizorului, încercând să ia aluatul care rămăsese în dreptul lamelor, în zona de divizare, iar degetele de la mâna dreaptă ale reclamantului au fost prinse și zdrobite de cuțitele divizorului, fapt care l-a făcut să țipe de durere, motiv pentru care SM a oprit imediat utilajul.Din declarația salariatei MC, reiese că numita SM a apăsat butonul de pornire al divizorului după ce reclamantul i-a spus să-l pornească pentru a că mai era cocă în divizor. In acest timp, SM se afla cu spatele la cuvă, a pornit utilajul şi la ţipătul reclamantului, aceasta a oprit utilajul imediat.De altfel, si reclamantul a recunoscut, în declaraţia sa (pag.94), că după ce a luat coca i-a zis colegei ,,gata am luat-o", moment în care aceasta a dat drumul divizorului, fiind cu spatele si intelegând că reclamantul terminase.Din declaraţiile martorelor mai reiese că reclamantul cunoștea modul de funcționare al mașinilor, că au fost instruiți și aveau instrucțiuni afișate la fiecare mașină.Însuși reclamantul a recunoscut că pe parcursul activității sale la pârâtă a mai lucrat la divizor, știa cât de cât că se mai poate accidenta la anumite utilaje și că fost instruit și a semnat fișa de protecție a muncii.

Acest lucru reiese şi din răspunsul dat la întrebările  nr. 10 şi 11 din interogatoriu.De asemenea, din fișa postului operatorului la fabricarea produselor făinoase, rezultă  că orice salariat care are o asemenea funcție în cadrul pârâtei are cunoștințe privind  instalațiile, echipamentele, utilajele componente ale liniilor de fabricație și cunoștințe privind reglementări și norme ISO, HACCP, de protecția muncii, igienă a muncii, PSI, specific sectorului de acivitate, are atribuții de a participa la buna desfășurare a procesului de producție în baza sarcinilor date de șeful de tură sau de coordonatorul de producție, de a preda la magazia de distribuție producția realizată pe baza fișelor operative, de a gestiona materia primă și materialele din dotarea magaziei tampon în cadrul unui schimb de lucru, pe baza raportului de fabricație, cu semnătură de predare primire, de a face intervenții în timp util, atunci când apar defecțiuni şi are ca sarcini să răspundă de aplicarea  normelor de PSM și de PSI si să urmărească buna funcționare și exploatare a utilajelor (malaxor, divizor, formator, dospitor, cuptor, mașina de ambalat).

Si din anexa la fișa postului, care poartă semnătura reclamantului, rezultă că acesta  cunoștea prevederile Legii nr.319/2006 referitoare la obligațiile privind securitatea și sănătatea în muncă și prevenirea și stingerea incendiilor ce revin lucrătorilor cu funcții de execuție sau operative, respectiv să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentul de transport și alte  mijloace de producție, să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora, să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora, să îşi însușească și să respecte normele de securitate a muncii și măsurile de aplicare ale cestora, aduse la cunoștință, sub orice formă, de conducerea societăţii sau de persoanele desemnate de către aceasta și să participe, în mod obligatoriu, la ședințele de instruire pe linia securităţii și sănătății în muncă, să-și însușească tematica prelucrată și să susțină testele prevăzute de legislația în vigoare, dar și obligațiile pe care le are în conformitate cu dispozițiile Legii nr.307/2006.Potrivit art. 44 din Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.În conformitate cu art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar art. 16 alin. 1 prevede că, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii.Pe de altă parte, potrivit art. 22 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, iar potrivit art.23 alin.1.lit.a, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art.22, lucrătorii au obligația să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport și alte mijloace de producție.Susţinerile reclamantului potrivit cărora nu i s-ar fi întocmit o fișă a postului nu pot fi reținute, întrucât la dosarul cauzei se află depusă fișa postului pentru meseria de operator la fabricarea produselor făinoase, meserie pe care o are și reclamantul, așa cum rezultă din contractul individual de munca și anexa la fișa postului, care poartă semnătura reclamantului.

In ceea ce priveşte protecţia muncii, instanţa reţine că angajatorul avea, în conformitate cu prevederile art. art. 175 C. muncii, obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă, iar potrivit art.181 din Codul muncii, locurile de muncă trebuiau să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor. Totodată, în conformitate cu prevederile art.180 din Codul muncii, angajatorul avea obligaţia de a organiza instruirea angajatului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la angajare, cât şi periodic. De asemenea, la art. 6 şi urm. din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă s-a reglementat în mod riguros obligaţia angajatorului de asigurare a securităţii şi sănătăţii salariaţilor sub toate aspectele legate de muncă.In speţă, din probele administrate, se reţine că angajatorul şi-a îndeplinit aceste obligaţii, iar reclamantul nu a dovedit că acesta a încălcat obligaţiile ce-i reveneau în materia asigurării securităţii şi sănătăţii în muncă a salariaţilor. Din contractul individual de muncă, pct.IV-lit.c, rezultă că angajatorul şi-a asumat obligaţia de a asigura permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condiții corespunzătoare de muncă.Din fişa individuală de instructaj privind securitatea și sănătatea în muncă, rezultă că reclamantul a beneficiat atât la angajare de o instruire introductivă generală, cât şi ulterior de o instruire la locul de muncă, precum şi de instructaje periodice, efectuate în conformitate cu prevederile HG 1091/ 2006, HG nr.1146/2006, HG nr.1051/2006, instrucţiunile proprii, respectiv dispoziţiile Legii nr. 319/2006, ceea ce înseamnă că a avut cunoştinţă de riscurile profesiei şi le-a acceptat la momentul angajării în funcţia de operator fabricarea produselor făinoase.Instanţa mai reţine că accidentul de muncă, a cărui victimă a fost reclamantul, nu se datorează deficienţelor de funcţionare a divizorului şi nici faptului că oprirea acestuia pentru intervenţia ce urma să aibă loc nu s-a făcut prin intermediul întrerupătorului general şi nu a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică a echipamentului de muncă, întrucât culpa aparţine în exclusivitate reclamantului, care a îndeplinit o sarcină de serviciu ce nu i-a fost trasată de şeful de tură, ci din proprie iniţiativă (după declaratia colegelor SM și MC) sau la rugămintea unei colege (dupa spusele lui).Instanţa apreciază că nu se poate reţine răspunderea pârâtei în calitate de comitentă pentru fapta ilicită săvârșită de angajatele prepuse SM și MC, întrucât culpa în producerea accidentului de muncă îi aparţine reclamantului, care nu şi-a respectat atribuţiile prevăzute în fişa postului și anexa la aceasta, respectiv s-a urcat pe scara  de lângă divizor pentru a lua aluatul rămas în cuvă fără a primi din partea șefei de tură o dispoziție în aceast sens, precum şi cele prelucrate cu ocazia instructajelor făcute în unitate.Se reţine că, deși, cu ocazia cercetării accidentului de muncă, s-a constatat încălcarea unor norme legale de către angajatele SM și MC, acest aspect nu poate conduce la concluzia reţinerii vreunei culpe în sarcina pârâtei SC I.P. SRL, întrucât între accidentul suferit de reclamant și abaterea disciplinară a acestora nu există o legătură de cauzalitate, abaterea acestora nefiind de natură să înlăture constatarea că reclamantul a fost instruit în legătură cu modul de funcționare al utilajului, instrucţiuni pe care nu le-a respectat în cauză.Se mai reţine că reclamantul nu a făcut dovada că anterior cererii de chemare în judecată a solicitat în scris pârâtei plata vreunei despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat şi că această plată i-a fost refuzată.În raport de materialul probator administrat, instanța nu reține existența unei culpe a angajatorului în producerea accidentului de muncă a cărui victimă a fost reclamantul.Referitor la obligarea angajatorului de plată a daunelor morale, se reține potrivit art.253 din Codul Muncii, că daunele morale nu pot fi acordate decât în situaţia în care, între părţi a existat prevăzută expres o clauză în acest sens.Răspunderea angajatorului este una contractuală, raporturile dintre părţi bazându-se pe contractul individual de muncă încheiat de angajator cu salariatul, iar nu una delictuală in sensul prevăzut de art 998 - 999 din Codul civil.Acest fapt rezultă şi din interpretarea pe care a dat-o Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. XL/2007 prin care a soluţionat recursul în interesul legii în sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 253 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.

În contractul individual de muncă al reclamantului nu s-a stipulat o clauză în acest sens. Daunele morale reprezintă o despăgubire determinată de un prejudiciu psihic suferit ca urmare a unei fapte ilicite, săvârșiră cu vinovăție și implică o lezare adusă drepturilor nepatrimoniale ale salariatului, prin vătămarea acelor valori care definesc personalitatea individului, existenţa socială, integritatea corporală şi sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum şi alte valori similare, prin raportare la ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru acesta în momentul respectiv, dar şi în viitor în societatea respectivă. Reclamantul nu a adus dovezi în sensul producerii unui prejudiciu care să îi fi afectat imaginea, urmare a comportamentului pârâtei, nu a precizat valorile lezate şi motivele, faptele concrete care au determinat lezarea acestor valori, nu a dovedit producerea prejudiciului moral, legătura de cauzalitate dintre fapta angajatorului şi impactul negativ al acesteia, în plan personal, familial, social sau profesional.Dimpotrivă, reclamantul își desfășoară încă activitatea în cadrul pârâtei, derulând raporturi de muncă şi își desfășoară activitatea socială normală.Afectarea sării de sănătate prin instalarea unei afecțiuni medicale nu este însă de natură a dovedi un prejudiciu moral, putând determina eventul o despăgubire materială.In lipsa unor elemente probatorii care să dovedească suferința morală a reclamantului generată de fapta ilicită a angajatorului său, cererea acestuia de acordare a daunelor morale este neîntemeiată.Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă acțiunea.Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare