Legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi rezultatul produs.

Sentinţă penală 209/Ap din 17.03.2017


Pulverizarea de către inculpat a sprayului lacrimogen înspre partea civilă constituie doar o circumstanţă preexistentă a căderii pe scări a acestuia din urmă, dar nu o cauză a acestui fapt. După pulverizarea sprayului şi ieşirea părţii civile din locuinţă inculpatul şi-a epuizat acţiunea, căderea pe scări a părţii civile fiind un eveniment ulterior acţiunii inculpatului, independent de aceasta.

Constată că prin sentinţa penală nr. 2375/20.12.2016 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de partea civilă prin apărător ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul  A. respectiv din infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută  de art. 193 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal.

În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea  art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea de către inculpatul A. […], fără antecedente penale, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe. (persoană vătămată B.)

În baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, a amânat  aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. 1 Cod Penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 84 alin. 2 Cod Penal, inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Cod Penal, respectiv: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 84 alin. 2 Cod Penal, a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere să respecte şi următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 85 alin. 2 Cod Penal, respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 Cod Penal referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârşeşte cu intenţie sau intenţie depăşită o nouă infracţiune.

În baza art. 19 şi art. 25 alin. 1, art. 404 alin. 1 Cod procedură penală şi art.1349,  art. 1357 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. în contradictoriu cu inculpatul A..

A obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 1.000 lei reprezentând daune materiale. A respins în rest pretenţiile civile formulate în cauză ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în data de 06.02.2016, în locuinţa inculpatului A. situată în mun. B., str. D., nr. 69, bl. 18, sc. B, ap. 8, jud. B. a avut loc o petrecere organizată de către acesta la care a fost prezentă persoana vătămată B., precum şi martorii C., D., E., F., G., H., I., J., K, L., M., N., O..

Pe parcursul petrecerii organizate acasă la inculpat participanţii au consumat băuturi alcoolice şi au ascultat muzică.

În jurul orei 19.00 în locuinţa inculpatului, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a iscat un conflict verbal, degenerat în altercaţie fizică între inculpatul A. pe de–o parte şi persoana vătămată B. şi martorul C. pe de altă parte, ocazie cu care inculpatul A. i-a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri cu pumnii în zona capului şi a corpului, după care inculpatul a pulverizat în camera respectivă spray iritant lacrimogen.

Ulterior altercaţiei persoana vătămată a ieşit din apartamentul inculpatului în casa scării, iar din cauza întunericului şi a stării de ebrietate în care se afla ca urmare a consumului de băuturi alcoolice, a căzut prin spaţiul dintre balustradele de protecţie ale scărilor până la nivelul parterului imobilului, loc în care a fost găsit de martori şi de inculpat care au apelat numărul 112.

Semnele de violenţă cauzate persoanei vătămate la nivelul extremităţii cefalice a rezultat că s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil la data de 06.02.2016 şi necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, fără ca aceste leziuni să fi pus în primejdie viaţa victimei.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză.  Cu precădere, instanţa de fond reţine declaraţia de recunoaştere a inculpatului de la termenul de judecată din data de 12.12.2016.

Astfel, fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul a declarat: “În data de 06.02.2016 am ţinut o petrecere în locuinţa mea. Am chemat mai mulţi preteni cu care am ascultat muzică şi am băut alcool. Ulterior am ieşit pe balcon unde erau C. şi B. împreună cu încă doi prieteni ai mei, respective P. şi R. I-am invitat pe aceştia la mine în casă. B. şi C. aveau un rucsac la ei în care se afla o tablă de şah şi o pereche de blugi. La un moment dat, cei doi au scos şahul şi au început să joace iar blugii i-au pus la grămadă pe fotoliu unde ne ţineam hainele. Între timp au venit şi alţi prieteni. După ce au terminat de jucat au vrut să pună tabla de şah în rucsac şi au observat că nu mai sunt blugii. Atunci B. s-a ridicat şi a început să injure şi să ameninţe şi să ceară blugii. Eu am spus că am venit să ne distrăm nu să ne batem, iar acesta a sărit să mă lovească cu capul. Atunci eu m-am ferit şi i-am aplicat vreo 2-3 pumni. C. a vrut să mă lovească cu pumnul pe care avea aplicată o rozetă iar eu l-am împins şi l-am lovit. Arăt că aveam un spray irritant lacrimogen pe care l-am pulverizat în cameră ca să aplanez situaţia. Eu am intrat în baie pentru că nu mai puteam să respire iar o fată a intrat în casă şi striga că moare B.. Eu am ieşit pe casa scării şi am văzut că B. era căzut jos, la parter. Am solicitat ambulanţa, iar eu şi trei prieteni am fost duşi la secţia de poliţie de un echipaj.”

Cele declarate de către inculpat se coroborează şi cu declaraţia persoanei vătămate din cursul urmăririi penale, context în care aceasta a relatat că îşi amintesşte că inculpatul A. i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în faţă dar nu-şi mai aminteşte motivul pentru care s-ar fi întâmplat acest lucru, iar după aceea îşi aminteşte că se afla în holul apartamentului, în genunchi, ţinându-şi mâinile la faţă, în timp ce inculpatul îl lovea. Acesta a mai declarat că nu îşi aminteşte cum a ieşti din locuinţa inculpatului dar îşi aminteşte faptul că s-ar fi aflat în casa scării de la intrarea în imobil, încercând să coboare ultimele trei patru trepte ale scării după care s-a trezit la Spitalul Judeţean B..

Se mai reţine de către instanţă că toţi martorii audiaţi în cursul urmăririi penale au afirmat faptul că persoana vătămată a ieşit singur din aparatmentul nr. 8 al inculpatului în casa scării şi nimeni nu l-a împins.

Instanţa constată şi faptul că existenţa altercaţiei dintre inculpat şi persoana vătămată a fost confirmată de către martorul C. şi ceilalţi martori audiaţi care confirmă de asemenea utilizarea sparyului irritant lacrimogen de către inculpat precum şi starea de ebrietate în care se aflau atât inculpatul A. cât şi persoana vătămată B. precum şi martorul C..

În acest sens se reţine că martorii minori K., L. şi M. au declarat faptul că pe fondul unei discuţii în contradictoriu pe care a avut-o cu persoana vătămată B., inculpatul A. şi-a rupt tricoul de pe el, a rămas la bustul gol şi a început să se injure reciproc cu persoana vătămată după care, enervându-se a început să o lovească pe aceasta cu pumnii şi picioarele în zona corpului  şi a capului timp de aproximativ un minut fără ca vreuna din persoanele prezente să intervină ca să îi despartă. Altercaţia începută în sufragerie a continuat în hol, unde inculpatul a utilizat sprayul irritant lacrimogen.

De asemenea, se reţine, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor O. şi J., că persoana vătămată a ieşit singură din apartamentul inculpatului şi a căzut peste balustrada de protecţie a scărilor.

Totodată, concluziile raportului de expertiză medico legală au fost în sensul că partea civilă prezenta semne de violenţă la nivelul extremităţii cefalice (frontal, orbito-palpebral bilateral şi cavitatea bucală) ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure posibil la data de 06.02.2016 şi pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, fără ca aceste leziuni să îi fi pus în primejdie viaţa victimei.

În drept, s-au avut în vedere prevederile art. 193 alin.2 Cod penal – “Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată în zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.”

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire sau alte violenţe, instanţa reţine că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acţiunile de lovire cu pumnii de către inculpat, violenţe exercitate asupra corpului persoanei vătămate şi care i-au produs pentru vindecare leziuni ce au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.

Urmarea imediată constă în leziunile ce i-au fost produse persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei precum şi din concluziile raportului de expertiză medico legală.

Sub aspectul laturii subiective, instanța și-a format convingerea că inculpatul a acționat cu intenție directă în înțelesul dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, el prevăzând și urmărind rezultatul faptei, respectiv agresarea persoanei vătămate.

În raport de situaţia reţinută în fapt  şi în drept, instanţa a respins cererea părţii civile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod Penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal.

Persoana vătămată susţine că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi cea prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a) Cod penal, respectiv vătămare corporală ce a avut ca urmare o infirmitate, susţinând că fracturarea piciorului şi ruptura de splină au fost cauzate ca urmare a folosirii sprayului lacrimogen de către inculpat cu consecinţa căderii persoanei vătămate de la etajul 4 al imobilului.

În acest sens, faţă de susţinerile persoanei vătămate, instanţa a reţinut că din probatoriul aflat la dosarul cauzei, între fapta inculpatului de lovire, respectiv de pulverizare a sprayului iritant lacrimogen şi căderea persoanei vătămate pe casa scărilor nu există raport de cauzalitate.

Astfel, inclusiv persoana vătămată a relatat în cursul urmăririi penale că a ieşit din imobilului inculpatului şi a încercat să coboare scările, iar ulterior s-a trezit la Spitalul Judeţean B.. De asemenea, persoana vătămată a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice împreună cu celelalte persoane aflate la petrecere.

Totodată martorii audiaţi în cursul urmăririi penale au relatat faptul că persoana vătămată a ieşit singură din imobil în casa scărilor, aceasta nefiind împinsă de nimeni peste balustradă. În plus, martorii O. şi J., fiind audiaţi în cursul urmăririi penale au relatat faptul că au văzut momentul în care persoana vătămată a ieşit singură din apartament  iar ulterior a căzut peste balustrada de protecţie din casa scării.

În acest sens se mai reţine de către instanţă că în dosarul de urmărire penală s-au efectuat cercetări şi sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală, infracţiune cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare ca urmare a faptului că precipitarea persoanei vătămate pe casa scărilor a fost un accidentală, precipitare produsă din propria culpă a persoanei vătămate, iar această soluţie nu a fost atacată pe calea specială prevăzută de art. 340 şi urm. Cod procedură penală.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzut de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecăţii există,  constituie infracţiune,  şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză s-a considerat că  operează răspunderea penală a inculpatului faţă de infracţiunea comisă.

Având în vedere cele expuse şi luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa a procedat la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod Penal, respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret instanţa a reţinut că altercaţia produsă între inculpat şi persoana vătămată a avut loc în mod spontan, ca urmare a unei neînţelegeri, precum şi faptul că atât inculpatul cât şi persoana vătămată se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Un alt aspect la care se va raporta instanţa în evaluarea pericolului social al faptei îl constituie numărul de zile de îngrijiri medicale de care partea civilă a avut nevoie pentru vindecare, rezultând în urma expertizei medico legale efectuată în cauză că acţiunea de lovire cu pumnul în zona feţei ar fi necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.

 În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reţinut că acesta are vârsta de 20 de ani, este cetăţean român, necăsătorit, are loc de muncă şi nu are antecedente penale conform fişei de cazier.

Totodată, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art 374 alin.4 raportat  la art. 396 alin.10 Cod Procedură penală, vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluţionării cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat (fila 34 dosar instanţă).

În concret, se reține cu prioritate că în faţa instanţei de judecată inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaştere şi de regret vădit faţă de consecinţele faptei, ceea ce dovedeşte stăruinţa depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii. Instanţa ia în considerare aceste aspecte dar învederează că aceste împrejurări nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin.2 Cod Penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea sinceră şi de recunoaştere a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, aceeaşi împrejurare neputând dobândi o dublă valenţă juridică.

Punând în balanţă toate aceste aspecte, instanţa a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsa cu închisoarea în cuantum de 8 luni.

Faţă de circumstanţele personale ale inculpatului enumerate mai sus, instanţa şi-a format convingerea că în cazul lui A., executarea efectivă a pedepsei nu se impune. În consecinţă, în baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, instanţa va dispune amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. 1 Cod Penal, termen care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 84 alin. 2 Cod Penal, inculpatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin.  1 Cod Penal, respectiv să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 84 alin. 2 Cod Penal, a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere să respecte şi următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 85 alin. 2 Cod Penal, respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 404 alin.  3 Cod procedură penală, instanţa a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 Cod Penal referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârşeşte cu intenţie sau intenţie depăşită o nouă infracţiune.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut  că în cursul judecăţii, partea civilă B. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 2.340 lei reprezentând cheltuieli medicale şi suma de 22.550 lei reprezentând contravaloare daune morale.

Referitor la daunele materiale şi morale, instanţa a considerat că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 Cod civil, în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (infracţiunea săvârşită), prejudiciul (cuantumul lui urmând a fi stabilit în baza înscrisurilor doveditoare aflate la dosar), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei indirecte.

Totodată, instanţa a apreciat  că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert şi să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, iar prejudiciul este actual, atunci când a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, fiind totodată şi cert.

Sub aspectul prejudiciului material reclamat de partea civilă, instanţa a reţinut că acesta constă în primul rând din sumele de bani reprezentând cheltuieli medicale ca urmare a traumatismelor suferite.

Cu toate că partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisuri în ceea ce priveşte tratamentul medical la care a fost supus, s-a constatat că aceste înscrisuri reprezintă contravaloarea medicamentelor şi a terapiei ca urmare a precipitării persoanei vătămate de la etajul 4 şi nu ca urmare a loviturilor aplicate în zona feţei de către inculpat.

Astfel, constatând că ar fi fost excesiv a se solicita părţii civile să îşi preconstituie înscrisuri în raport de fiecare traumă fizică pe care a tratat-o ca urmare a evenimentelor petrecute la data de 06.02.2016, instanţa a apreciat că acordarea sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale constând în tratamentul aplicat ca urmare a traumatismelor de la nivelul feţei cauzate părţii civile precum şi ca urmare a pulverizării sprayului iritant lacrimogen apar a fi suficiente în prezenta cauză.

Sub aspectul prejudiciului moral reclamat de partea civilă, instanţa a constatat că, în cauză, au fost depuse înscrisuri doveditore cu privire la existenţa îngrijirilor medicale şi a concediului medical al părţii civile ca urmare a precipitării acestuia de la etajul IV. De asemenea, din declaraţiile părții civile rezultă că leziunile ei au constat în fracturarea piciorului, daunele morale fiind solicitate în vederea recuperării mobilităţii piciorului ca urmare a fracturii suferite. Totodată partea civilă a învederat că traumele psihice suferite sunt ca urmare a faptului că nu mai credea că îşi va reveni complet în urma căderii de la etaj, respectiv că nu îşi va recupera piciorul stâng, iar lipsa splinei îi va afecta starea de sănătate.

Cu toate acestea instanţa a reţinut  astfel cum rezultă din înscrisurile depuse precum şi din susţinerile părţii civile în raport de daunele morale solicitate că acestea sunt ca urmare a fracturării piciorului ca urmare a căderii de la înălţime, or astfel cum s-a arătat prin prezenta hotărâre inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, respectiv lovirea cu pumnul în zona feţei şi aplicarea de spary iritant lacrimogen, fapte ce au avut ca urmare 5-6 zile de îngrijiri medicale şi care nu au afectat mobilitatea piciorului stâng astfel cum susţine partea civilă.

Având în vedere că despăgubirile solicitate cu titlu de daune morale nu rezultă din infracţiunea de loviri şi alte violenţe pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ci ca urmare a precipitării persoanei vătămate pe casa scărilor, instanţa a respins cererea de acordare a acestora ca fiind neîntemeiată.

În consecinţă, în baza art. 19 şi art. 25 alin. 1, art. 404 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1349, art. 1357 Cod civil, a admis  în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. în contradictoriu cu inculpatul A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă B., care solicită instanţei a observa că la pronunţarea hotărârii, prima instanţă a utilizat procedura recunoaşterii învinuirii şi i-a pus în vedere inculpatului A. că dacă va recunoaşte situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare, poate uza de această procedură.

Inculpatul A. a încercat să uzeze de această procedură, însă nu a recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare, în sensul că a susţinut „aveam un spray iritant lacrimogen pe care l-am pulverizat în cameră ca să aplanez situaţia”.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a pulverizat în faţa persoanei vătămate şi a unui alt martor  jetul unui spray iritant lacrimogen. În aceste condiţii, consideră că judecarea potrivit procedurii reglementată de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală s-a făcut în mod eronat.

Aşa după cum a arătat şi prin cererea de apel formulată, apreciază că este incidentă schimbarea încadrării juridice a faptei.

Instanţa de fond a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de loviri şi alte violenţe în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal şi a motivat  în acest sens că din probatoriul aflat la dosarul cauzei, între fapta de lovire, respectiv pulverizare a spray-ului iritant lacrimogen şi căderea persoanei vătămate pe casa scărilor, nu există raport de cauzalitate,  însă aşa cum este unanim înţeles şi acceptat, efectul pe care îl are un astfel de spray iritant lacrimogen, pulverizarea acestuia afectează atât funcţia respiratorie cât şi cea vizuală, motiv pentru care persoana vătămată când a ieşit din apartamentul respectiv pentru că nu putea să respire şi să mai vadă locul în care se afla, nu se poate susţine că nu există raport de cauzalitate între precipitarea dânsului  în casa scării şi pulverizarea în faţa persoanei vătămate de către inculpat. Există clar o legătură de cauzalitate, motiv pentru care, corecta încadrare juridică a acestei fapte este cea prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru că urmare a acestei precipitări, partea civilă a avut nevoie de nenumărate intervenţii chirurgicale, printre care, o operaţie prin care i-a fost eliminată  splina şi o  intervenţie la genunchiul stâng,  respectiv i-a fost introdusă o tijă în vederea recuperării funcţiei  motorii. 

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, apreciază că există fapta ilicită, este imputabilă inculpatului şi există un prejudiciu clar determinat, sens în care solicită admiterea apelului şi admiterea pretenţiilor civile, aşa cum au fost formulate.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că apelul părţii civile este întemeiat doar sub aspectul neacordării daunelor morale.

Astfel, instanţa de fond nu i-a acordat părţii civile B. daune morale, deoarece a constatat că nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi leziunile mai grave suferite de partea civilă ca urmare a precipitării acesteia de la etaj.

Acest raţionament al instanţei de fond nu justifică respingerea în totalitate a daunelor morale solicitate de partea civilă, deoarece aceasta din urmă s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul moral suferit în urma faptei comise de inculpatul A., pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia. Or, din moment ce s-a reţinut în sarcina inculpatului A.  săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, dispunându-se condamnarea acestuia, este cert că prin fapta sa inculpatul i-a produs un prejudiciu moral părţii civile B.. Distincţia pe care a făcut-o instanţa de fond între leziunea produsă de fapta de lovire comisă de inculpat şi leziunea cauzată de precipitarea pe scări a părţii civile are relevanţă doar cu privire la cuantumul daunelor morale cuvenite acesteia, nu şi cu privire la existenţa sau inexistenţa prejudiciului moral. Nu se poate susţine că partea civilă ar avea dreptul la acordarea daunelor morale doar pentru leziunile suferite ca urmare a precipitării pe scări, nu şi pentru leziunile produse prin lovirea de către inculpat şi nici din cererea formulată de partea civilă nu rezultă că aceasta a limitat solicitarea daunelor morale strict la suferinţele provocate de primele leziuni.

Pentru aceste motive, ţinând cont de faptul că lovirea de către inculpat a părţii civile i-a cauzat acesteia leziuni care ar fi necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, curtea va reţine ca fiind dovedită existenţa unui prejudiciu moral constând în suferinţa şi umilirea provocată de această lovitură. La stabilirea despăgubirilor acordate pentru acest prejudiciu moral curtea va lua în considerare faptul că inculpatul a lovit partea civilă în zona feţei şi i-a dat cu spray iritant, fapte care sunt de natură să producă leziuni suferinţă şi umilinţă părţii civile. Pentru repararea acestui prejudiciu moral curtea constată că suma de 3000 de lei este aptă să constituie o justă reparaţie, urmând a-l obliga pe inculpat la plata cestei sume către partea civilă.

Restul motivelor de apel invocate de partea civilă nu pot fi primite, deoarece în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi căderea părţii civile pe scări.

Toţi martorii au arătat că fapta inculpatului s-a limitat la lovirea părţii civile şi pulverizarea unui jet de spray lacrimogen înspre acesta, când era în locuinţă. Apoi partea civilă a părăsit locuinţa şi, din cauza stării avansate de ebrietate, a căzut pe scări. Pulverizarea de către inculpat a sprayului lacrimogen înspre partea civilă constituie doar o circumstanţă preexistentă a căderii pe scări a acestuia din urmă, dar nu o cauză a acestui fapt. După pulverizarea sprayului şi ieşirea părţii civile din locuinţă inculpatul şi-a epuizat acţiunea, căderea pe scări a părţii civile fiind un eveniment ulterior acţiunii inculpatului, independent de aceasta. Altfel ar însemna ca orice i s-ar fi întâmplat părţii civile după părăsirea locuinţei în care i s-a pulverizat sprayul lacrimogen să-i fie imputat inculpatului, ceea ce nu poate fi admis.

Din declaraţiile martorilor rezultă că partea civilă era în stare avansată de ebrietate, fapt care a constituit, cel mai probabil, cauza căderii sale pe scări. Nu se poate stabili cu certitudine că partea civilă a căzut pe scări din cauza faptului că inculpatul a pulverizat jetul de spray spre partea civilă, iar nu din cauza faptului că era în stare de ebrietate. Or, în acest caz, fiind vorba de un dubiu serios cu privire la cauza căderii părţii civile pe scări, respectiv dacă aceasta s-a produs din cauza pulverizării sprayului de către inculpat ori din cauza stării avansate de ebrietate a părţii civile, curtea este obligată să facă aplicarea principiului in dubio pro reo şi să reţină situaţia de fapt mai favorabilă inculpatului.

În aceste condiţii, se vor respinge celelalte susţineri ale părţii civile consecutive acestei presupuse legături de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi căderea pe scări a părţii civile, invocată de partea civilă.