Răspundere civilă delictuală

Sentinţă civilă 2927/2015 din 20.03.2015


Dosar nr.  .../... /2014

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Secţia Civilă

Sentinţa civilă  nr. 2927/2015

Şedinţa publică din 20 martie 2015

Instanţa constituită din:

Judecător: I. P.

Grefier: A. B.

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii privind reclamantul P. L. I., în contradictoriu cu pârâta G. A. S.A.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 20.02.2015, fiind consemnate încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunţarea pentru data de 06.03.2015 şi 20.03.2015.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul Tribunalului Cluj la data de 9 septembrie 2013, sub nr. de mai sus, reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ..., C. şi M. S., obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 11.000 de lei, reprezentând contravaloare servicii medicale, şi a dobânzii legale calculate de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi a fost nevoit să opteze pentru un serviciu medical privat întrucât necesita o intervenţie care nu se putea realiza în sistemul de stat datorită lipsei de materiale.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 şi urm. C. civ., art. 194 C. proc. civ..

Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: cerere (f. 5), adresă (f. 6), bilet de externare (f. 7-8), factură şi chitanţă (f. 9).

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 28 octombrie 2013 pârâtul M. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea excepţiei s-a arătat că nu are obligaţia de a asigura realizarea veniturilor spitalelor publice, acestea având autonomie financiară.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile C. proc. civ., Legii nr. 95/2006 şi ale HG nr. 144/2010.

La data de 1 noiembrie 2013 pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ... a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea excepţiei s-a arătat că serviciile medicale se acordă asiguraţilor de către furnizorii serviciilor medicale în baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate şi că între pârâtă şi furnizorul de servicii medicale unde s-a tratat reclamantul nu există niciun raport contractual. De asemenea, s-a arătat că pârâta nu are nicio competenţă în ceea ce priveşte aprovizionarea spitalelor.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 95/2006, ale Contractului-cadru, ale Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru şi ale Normelor metodologice de aplicare a Programelor naţionale de sănătate.

La data de 20 noiembrie 2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei extindere de acţiune împotriva pârâtului I. I. U. B. C. "N. S.".

În motivare s-a arătat că pârâtul era obligat să suporte pentru asiguraţii internaţi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 204 C. proc. civ..

La data de 20 noiembrie 2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ..., arătând că datorită imposibilităţii prestării unui serviciu medical a suferit un prejudiciu şi că pârâta avea obligaţia de a asigura venituri spitalului.

La data de 25 noiembrie 2013 pârâta C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei s-a arătat că nu are nicio atribuţie directă în achitarea contravalorii medicamentelor şi materialelor sanitare şi că nu încheie contracte direct cu furnizorii de servicii medicale. De asemenea, s-a arătat că pârâta nu preia drepturile şi obligaţiile caselor judeţene de sănătate şi că reclamantul a beneficiat de servicii medicale în regim privat. Pe fond, s-a arătat că serviciile medicale sunt decontate doar furnizorilor de servicii cu care există raporturi contractuale, ceea ce nu este cazul în speţă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi urm. C. proc. civ..

La data de 18 decembrie 2013 pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu are calitatea de pârât în cauză, neavând capacitate procesuală pasivă. Pe fond, s-a arătat că pârâtul a suportat toate cheltuielile reclamantului cât timp acesta a fost internat şi că reclamantul ar fi putut beneficia de o operaţie de bypass. De asemenea, s-a arătat că pârâtul nu achiziţionează stenturi farmacologic active datorită preţului ridicat al acestora şi că reclamantul avea dreptul să opteze pentru orice furnizor de servicii medicale.

La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: decont (f. 61), declaraţie (f. 62).

La data de 23 ianuarie 2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea depusă de I. I. U. B. C. "N. S." arătând că a formulat extindere de acţiune împotriva pârâtului, că a fost nevoit să opteze pentru un serviciu medical privat pentru a îşi salva viaţa, că nu i s-a recomandat să realizeze o intervenţie de bypass şi că intervenţia nu se putea realiza în I.I. din cauza lipsei de materiale.

În probaţiune s-au solicitat proba cu interogatoriu şi proba cu martori.

Prin sentinţa civilă nr. ... a Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2 iunie 2014.

La termenul din 27 iunie 2014 instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate în cauză.

La data de 19 august 2014 pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, arătând că a suportat cheltuielile cu spitalizarea reclamantului, că pacientul a fost stabilizat înainte de a fi externat şi nu mai reprezenta o urgenţă medicală, că deţine toată aparatura necesară repoziţionării sau implantării unui stent, că medicii se bucură de libertate decizională, că există posibilitatea returnării sumei plătite de un asigurat pentru achiziţionarea de medicamente sau aparatură, dar numai după parcurgerea unei proceduri legale, că nu s-au făcut presiuni asupra reclamantului pentru ca acesta să aleagă o anumită metodă de tratament, că acesta a optat în deplină cunoştinţă de cauză şi că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

La data de 2 septembrie 2014 pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." a depus la dosarul cauzei răspuns la interogatoriu (f. 30).

La data de 5 septembrie 2014 pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ... a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, arătând că nu se face vinovată de săvârşirea unei fapte ilicite întrucât a alocat fonduri către pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." acesta având obligaţia de a se aproviziona cu materialele necesare, că nu îi poate fi imputat faptul că reclamantului nu i s-au prezentat variantele de tratament şi că reclamantul se putea prezenta la orice unitate spitalicească care achiziţiona stenturi farmacologic active.

Au fost anexate următoarele înscrisuri: raportări (f. 34-35), practică judiciară (f. 36-61).

La termenul din 5 septembrie 2014 au fost audiaţi martorii K. E. (f. 63-64) şi M. Ş. (f. 65-66), iar la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: ordin (f. 67-80), pliant (f. 81-82), furnizare informaţii (f. 83-85).

La data de 23 septembrie 2014 pârâtul  I. I. U. B. C. "N. S." a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, arătând că deţinea materialele necesare desfundării stentului, că deţinea un stoc de materiale şi nu sume de bani şi că lista de achiziţii nu cuprindea stenturi farmacologic active.

Au fost anexate următoarele înscrisuri: propunere (f. 90), stoc analitic (f. 91-92), convenţie (f. 93-95), fişă spitalizare (f. 96-97).

La termenul din 3 octombrie 2014 a fost luat interogatoriul reclamantului şi au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: tabel (f. 102).

La termenul din 14 noiembrie 2014 la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: listă medici (f. 109), fişă spitalizare (f. 110), bilet de trimitere (f. 111).

La termenul din 5 ianuarie 2015 a fost audiat martorul H. A. M. T. (f. 122-123).

La data de 8 ianuarie 2015 la dosarul cauzei a fost depusă adresă din partea S. C. R. (f. 121).

La data de 9 ianuarie 2015 la dosarul cauzei a fost depusă adresă din partea S. C. J. U. (f. 125-126).

La termenul din 20 februarie 2015 la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: foaie de evoluţie şi tratament (f. 139), iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, după cum reiese din susţinerile necontestate ale reclamantului, la data de 10.05.2013, în urma unei dureri puternice pe care a resimţit-o în piept, s-a deplasat la unitatea de primire urgenţe a I. I. U. B. C. "N. S." pentru a fi consultat.

Din declaraţia martorei K. E. (f. 63-64), medicul care era de gardă în momentul în care reclamantul s-a prezentat la urgenţe, care se coroborează cu actele medicale depuse la dosarul cauzei (f. 7-8, dos. tribunal, f. 110-111 dos. judecătorie), reiese că în anul 2011 reclamantul a suferit un prim infarct, în urma căruia s-a realizat o operaţie în regim de urgenţă, prin care acestuia i s-a implantat un stent metalic. În data de 10.05.2013, în urma unui efort, acesta a suferit un nou infarct, iar în urma unei coronarografii realizate la data de 13.05.2013 s-a constatat că stentul implantat în anul 2011 era înfundat. Martora a mai arătat că în situaţia în care se înfundă un stent se poate încerca o procedură de revascularizare cu un stent farmacologic activ, ceea ce I. I. nu deţinea la acel moment. Prin urmare, martora l-a pus pe reclamant în legătură cu martorul M. Ş.-D.-C.

Din declaraţia acestui martor (f. 65-66) reiese, de asemenea, că în situaţia reclamantului, care avea implantat un stent clasic metalic ce fusese respins de organism, era necesară implantarea unui stent farmacologic activ, pe care I. I. nu îl deţinea, astfel că martorul i-a recomandat să realizeze intervenţia la clinica privată "C. T.", unde acesta din urmă lucra şi care nu avea încheiat un contract cu casa de asigurări.

Din factura şi chitanţa depuse la dosarul cauzei (f. 9 dos. tribunal) reiese că reclamantul a achitat pentru operaţia realizată la S.C. "C.T." S.R.L. suma de 11.000 de lei.

În legătură cu situaţia reclamantului, martorul H. A.-M.-T. (f. 122-123) a arătat că după implantarea unui stent se produce vindecarea vasului de sânge, vindecare care poate fi normală sau exagerată, adică se face în exces, putând duce la înfundarea vasului, situaţie care poartă denumirea de restenoză. A mai arătat martorul că restenoza reprezintă motivul pentru care stenturile metalice au fost ameliorate, prin încorporarea unui antimitotic care reduce înmulţirea celulelor, rezultând stenturile farmacologic active.

În ceea ce priveşte variantele de tratament pe care le-ar fi putut urma reclamantul, instanţa reţine că din declaraţia martorului H. A.-M.-T., medic cardiolog la I. I., reiese că soluţia cea mai bună pentru cazul reclamantului era implantarea unui stent farmacologic activ, situaţie în care existau şanse să nu se mai înfunde vasul de sânge. Astfel, martorul a arătat că pentru un pacient având simptomele reclamantului există practic trei variante de tratament: angioplastie cu stent metalic, tratament medicamentos sau implantarea unui stent farmacologic activ. În legătură cu prima variantă martorul a arătat că frecvenţa înfundării stenturilor metalice este între 20% şi 50%, iar în legătură cu cea de a doua variantă s-a arătat că aceasta duce la scăderea calităţii vieţii şi prezintă cele mai mari riscuri, infarctul putându-se repeta. Acelaşi martor a arătat că o operaţie de bypass nu era o soluţie pentru cazul reclamantului, întrucât riscul era prea mare faţă de beneficii. De asemenea, s-a arătat că teoretic vasul de sânge ar fi putut fi desfundat, însă practic nu se ştie niciodată dacă o asemenea operaţie reuşeşte sau nu, iar procedura de desfundare este una invazivă, cu riscurile inerente.

Această declaraţie este confirmată de declaraţiile celorlalţi doi martori audiaţi în cauză. Astfel, martora K. E. a arătat că procedura de implantare a unui stent farmacologic activ merita încercată, deoarece era în beneficiul pacientului. De asemenea, a mai arătat că exista posibilitatea unui tratament medicamentos, iar în ceea ce priveşte operaţia de bypass, că aceasta se putea face, însă este o operaţie care prezintă un risc de mortalitate de 3-5%, mult mai mare decât cel al operaţiei de implantare a unui stent.

În ceea ce îl priveşte pe martorul M. Ş.-D.-C., acesta a arătat că operaţia de implantare a unui stent farmacologic activ este singura în urma căreia reclamantul nu ar mai fi necesitat o altă intervenţie. Referitor la operaţia de bypass, martorul a arătat că aceasta nu se impunea în cazul reclamantului, iar în ceea ce o priveşte pe cea de desfundare a vasului de sânge, că nu era la fel de eficientă ca implantarea unui stent.

De asemenea, martorii K. E.  şi H. A.-M.-T. au arătat că cu cât operaţia de implantare a unui stent farmacologic activ se realiza mai repede, cu atât şansele de reuşită ale acesteia erau mai mari.

Din biletul de externare al reclamantului (f. 7-8, dos. tribunal) reiese că acesta a fost externat cu indicaţie de revascularizare miocardică percutană, care la acel moment nu se putea realiza în I. I., datorită lipsei de materiale.

Din declaraţiile tuturor celor trei martori a reieşit că aceştia nu cunosc ca la momentul la care reclamantul a fost operat să fi existat vreun spital de stat din ... care să deţină stenturi farmacologic active. De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse adrese din partea S.C. R. (f. 121) şi a S. C. J. U.(f. 125-126) din care reiese că aceste instituţii nu deţineau, în anul 2013, stenturi farmacologic active.

Din raportarea aflată la f. 34 reiese că la sfârşitul perioadei 01.05. - 31.05.2013 pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." avea în stoc materiale sanitare destinate procedurilor de dilatare percutană în valoare de 91.999 de lei. Din stocul analitic la data de 11.05.2013 aflat la f. 91-92 reiese că pârâtul deţinea, printre altele, aproximativ 20 de stenturi simple.

Din Ordinul M. S. nr. 585/2013 privind aprobarea normelor tehnice de finanţare şi realizare a acţiunilor prioritare pentru tratamentul pacienţilor critici cu infarct miocardic acut (f. 67-80) reiese că în anul 2013 fondurile acordate acţiunilor prioritare pentru tratamentul pacienţilor critici cu infarct miocardic acut (AP-IMA) au fost în sumă de 17.600.000 lei. Această sumă era alocată tratamentului bolnavilor cu infarct miocardic acut, iar printre unităţile care derulau AP-IMA se număra şi pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." Prin ordinul în discuţie pârâtului i-a fost alocată în 2013 suma de 2.600.000 de lei, necesară pentru tratarea a 650 de cazuri, la un cost mediu de 4.000 de lei/caz. În fine, pe lista materialelor sanitare de care beneficiază bolnavii prin AP-IMA apar şi stenturile acoperite cu substanţe antiproliferative, adică stenturile farmacologic active.

Din declaraţia martorului H. A.-M.-T. reiese că inclusiv în anul 2013 au existat cereri din partea medicilor din I. I. pentru achiziţionarea de stenturi farmacologic active şi că începând din anul 2014 acestea se achiziţionează. Acelaşi martor a arătat că stenturile farmacologic active au apărut după anul 2000, iar cele metalice după anul 1990.

În drept, în conformitate cu art. 1357 alin. (1) C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Potrivit art. 217 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile prezentei legi. Deşi acest pachet de servicii de bază pentru anul 2013 nu este clar definit prin niciun act normativ, instanţa reţine că intervenţia coronară cu implantare de stent apare la nr. 188 în Anexa 17 B II a Ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2013 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014, printre serviciile medicale care se decontează. De asemenea, instanţa reţine că, după cum s-a arătat şi mai sus, în Ordinul M. S. nr. 585/2013 privind aprobarea normelor tehnice de finanţare şi realizare a acţiunilor prioritare pentru tratamentul pacienţilor critici cu infarct miocardic acut, stenturile farmacologic active apar pe lista materialelor sanitare de care beneficiază asiguraţii.

În speţă, instanţa urmează să analizeze mai întâi îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale faţă de pârâtul I. I. U. B. C. "N. S.", iar apoi situaţia celorlalţi pârâţi.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei fapte ilicite, instanţa reţine că aceasta este îndeplinită.

Astfel, trebuie subliniat în primul rând din probele administrate în cauză a reieşit că, pentru a duce o viaţă normală, reclamantul avea nevoie de implantarea unui stent farmacologic activ. Acest fapt este demonstrat în primul rând prin aceea că reclamantului i se implantase deja, în anul 2011, un stent obişnuit, care a fost însă respins de organism, ceea ce a dus la înfundarea vasului de sânge şi la un nou infarct. Prin urmare, un alt stent metalic nu reprezenta o variantă rezonabilă pentru reclamant, întrucât ar fi existat posibilitatea destul de crescută ca şi acesta să fie respins de către organism, ceea ce ar fi făcut necesare noi intervenţii.

De asemenea, instanţa reţine că nici celelalte variante de tratament pe care le-ar fi putut urma reclamantul nu erau satisfăcătoare, câtă vreme tratamentul medicamentos ar fi provocat o scădere a calităţii vieţii şi nu ar fi îndepărtat riscul producerii unui nou infarct, o operaţie de desfundare a stentului ar fi avut şanse incerte de reuşită şi nu ar fi exclus repetarea restenozei, iar o operaţie de bypass ar fi prezentat riscuri prea mari faţă de beneficiile aduse. Rezultă, aşadar, că nu se poate considera că în situaţii precum cea a reclamantului implantarea unui stent farmacologic activ reprezintă un lux, ci este vorba despre o necesitate care îi permite bolnavului să trăiască o viaţă decentă.

În al doilea rând, instanţa reţine că, deşi există o lipsă de precizie destul de mare în conturarea noţiunii de pachet de servicii medicale de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul public de sănătate, din analiza de mai sus se poate observa că implantarea stenturilor reprezintă un asemenea serviciu şi că se decontează atât stenturile metalice, cât şi cele farmacologic active.

Or, în această situaţie în care, pe de o parte, un stent farmacologic activ îi era necesar reclamantului şi, pe de altă parte, acesta face parte dintre materialele care se decontează din fondurile asigurărilor de sănătate, instanţa reţine că, alegând să nu achiziţioneze acest tip de stenturi, deşi decizia îi aparţinea, pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." a încălcat dreptul reclamantului de a beneficia de pachetul de servicii de bază, drept prevăzut de art. 217 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În ceea ce priveşte faptul că reclamantul a fost externat după ce starea sa de sănătate fusese stabilizată, nemaifiind vorba despre o urgenţă medicală, instanţa reţine că acest lucru este irelevant, câtă vreme din probatoriul administrat în cauză a reieşit că problema medicală a reclamantului nu era rezolvată, acesta având în continuare un vas de sânge înfundat, ceea ce reclama efectuarea unui tratament. Or, I. I. U. B. C. "N. S." nu este un spital în care să fie tratate exclusiv urgenţele, ci, după cum s-a dovedit, efectuează şi intervenţii de tipul celei care îi era necesară reclamantului, astfel că avea obligaţia de a îl trata pe acesta până la rezolvarea cazului, ceea ce nu a făcut.

Raporta la faptul că reclamantul ar fi trebuit să urmeze o procedură specială în urma căreia să îi fie decontat stentul care nu se afla pe stoc, instanţa reţine că pârâtul nu a dovedit în niciun fel că o asemenea procedură ar fi avut vreo şansă de reuşită ci, dimpotrivă, a declarat în mod constant că nu achiziţionează stenturi farmacologic active. Pe de altă parte, având în vedere faptul că acest stent nu reprezintă nicidecum un material sanitar exotic, descris în ghidurile internaţionale, cum sugerează pârâtul, ci un material sanitar destul de uzual, al cărui preţ, deşi ridicat, nu poate fi considerat prohibitiv, pârâtul ar fi trebuit să îl aibă pe stoc, cel puţin pentru cazuri precum cel al reclamantului, şi nicidecum să solicite întocmirea unui referat de necesitate avizat pozitiv de toţi factorii de decizie.

În ciuda celor susţinute de către pârât, nu ne aflăm nicidecum în situaţia în care reclamantul s-a externat dintr-un spital de stat iar apoi a ales să îi fie efectuată o intervenţie chirurgicală scumpă, într-o clinică privată, ci în situaţia în care reclamantul nu a putut beneficia în spitalul de stat de singurul tratament adecvat stării sale, din cauza lipsei de materiale sanitare, fără ca aceste materiale să fie unele deosebite, astfel că a fost nevoit să apeleze la serviciile clinicii private. Or, dacă este adevărat că un comportament precum cel descris de către pârât nu ar trebui tolerat, nu este mai puţin adevărat că nici spitalele de stat nu pot beneficia de o libertate absolută în a alege ce tratamente să ofere şi ce materiale sanitare să achiziţioneze, iar în speţă este vorba, după cum deja s-a arătat, tocmai despre angajarea răspunderii pârâtului pentru omisiunea de a achiziţiona materiale sanitare la care, în temeiul legii, reclamantul avea dreptul.

În ceea ce priveşte faptul că reclamantul ar fi putut alege o unitate sanitară de stat care deţinea stenturi farmacologic active, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada că o asemenea unitate ar fi existat în ... sau într-o altă localitate aflată la o distanţă rezonabilă. De asemenea, pârâtul nu a probat faptul că la momentul la care reclamantul a fost internat exista o listă de aşteptare şi şansele ca, odată înscris pe ea, să primească în timp util stentul necesar, ţinând cont şi de faptul că cu cât intervenţia se realiza mai repede, cu atât existau şanse de reuşită mai mari. În fine, în ceea ce priveşte celelalte variante de tratament pe care le aminteşte pârâtul, s-a analizat deja că niciuna nu era nici pe departe la fel de potrivită ca implantarea unui stent farmacologic activ. 

Referitor la existenţa unui prejudiciu, instanţa reţine că reclamantul a fost nevoit să apeleze la serviciile unei clinici private, pentru care a achitat suma de 11.000 de lei. Atâta vreme cât nu s-a dovedit nici că reclamantului i-ar fi putut fi implantat un stent farmacologic activ într-un spital de stat sau într-o clinică privată care să aibă contract cu casa de asigurări şi nici că operaţia efectuată la clinica "C. T." ar fi avut un cost nerezonabil, instanţa va reţine că plata sumei de mai sus a fost justificată şi că ea reprezintă cuantumul prejudiciului suferit de către reclamant.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 1385 alin. (3) C. civ., potrivit cărora despăgubirea trebuie să acopere atât pierderea suferită, câtă şi câştigul pe care în condiţii obişnuite cel păgubit ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi faptul că prejudiciul suferit a avut de la început un caracter pur patrimonial, fiind reprezentat de plata sumei de 11.000 de lei, instanţa reţine că reclamantul este îndreptăţit atât la restituirea acestei sume, cu titlu de damnum emergens, cât şi a dobânzii legale pentru această sumă, începând cu data achitării ei şi până la restituirea efectivă, cu titlu de lucrum cessans, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă a banilor şi, deci, câştigul de care reclamantul a fost lipsit.

În ceea ce priveşte existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa reţine că reclamantul a fost nevoit să plătească costul unei operaţii într-o clinică privată tocmai datorită faptului că pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." nu a fost în măsură să îi pună la dispoziţie un stent farmacologic activ deşi, după cum deja s-a arătat, avea această obligaţie.

În fine, raportat la vinovăţie, instanţa reţine că pârâtul avea obligaţia de a oferi reclamantului tratamentul în discuţie, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o. Or, câtă vreme pârâtul răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă şi nu s-a probat faptul că omisiunea sa ar avea o justificare de natură să înlăture culpa sa, vinovăţia există.

Referitor la pretinsa lipsă de fonduri şi la faptul că pârâtul a preferat achiziţionarea de stenturi metalice pentru a putea trata mai mulţi pacienţi, instanţa reţine că, deşi la prima vedere ar putea fi vorba despre o situaţie care înlătură culpa acestuia, în realitate există mai multe elemente care duc la concluzia contrară.

Astfel, deşi a susţinut în mod constant că nu a avut fonduri suficiente, pârâtul nu a făcut nicio probă în acest sens. Din contră, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ... a arătat în mai multe rânduri că acesta ar fi avut de fapt posibilitatea de a achiziţiona stenturi farmacologic active a căror contravaloare să îi fie decontată. Mai mult, la sfârşitul lunii mai 2013 pârâtul avea în stoc materiale în valoare de mai mult de 90.000 de lei, ceea ce înseamnă că acesta a avut la dispoziţie suficienţi bani pentru achiziţionarea de materiale sanitare, dar a ales să achiziţioneze unele materiale pe care nu le-a putut folosi, în loc să achiziţioneze altele care îi erau necesare, cum ar fi stenturile farmacologic active.

În ceea ce priveşte faptul că s-a preferat achiziţionarea mai multor stenturi simple pentru a trata mai multe persoane, instanţa reţine că, deşi această politică este pe deplin nejustificată, totuşi ea nu poate fi absolutizată în detrimentul pacienţilor cărora le sunt indispensabile unele materiale mai scumpe. Din contră, ar fi fost oportună o manieră de acţiune mai echilibrată, prin care să se achiziţioneze atât stenturi metalice, pentru pacienţii care se aflau la prima intervenţie de acest tip şi al căror organism ar fi avut şansa de a le tolera, cât şi un număr mai redus de stenturi farmacologic active, pentru pacienţi aflaţi în situaţia reclamantului, în legătură cu care se cunoştea faptul că reprezintă singura soluţie, câtă vreme organismul lor respinsese deja un stent metalic. De altfel, pârâtul nu a demonstrat în niciun fel că politica sa de achiziţii ar fi fost cea mai potrivită şi că, adoptând o alta, ar fi existat un risc real ca unii bolnavi să nu poată fi trataţi.

De asemenea, instanţa găseşte deosebit de important faptul că, începând cu anul 2014, pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." achiziţionează stenturi farmacologic active, fără ca acesta să ofere niciun motiv pentru care o cheltuială pe care nu şi-o permitea în anul 2013 a devenit posibilă în anul 2014.

Referitor la persoanele vinovate în concret pentru neachiziţionarea stentului, instanţa reţine că acest aspect este irelevant, câtă vreme obligaţia de a deţine acest dispozitiv revenea pârâtului, în calitatea sa de persoană juridică. Este, de asemenea, irelevant că dr. K. şi dr. M. nu fac parte din organele de conducere ale pârâtului, având în vedere faptul că răspunderea sa nu este angajată pentru faptele acestora, nici în calitate de organe de conducere şi nici în calitate de prepuşi.

În concluzie, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în ceea ce îl priveşte pe pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." astfel că el va fi obligat să repare prejudiciul suferit de către reclamant.

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi trei pârâţi, instanţa reţine în primul rând că pretenţiile reclamantului se întemeiază pe angajarea răspunderii civile delictuale, şi nu pe vreo eventuală obligaţie legală de decontare a costului serviciilor de care a beneficiat într-o clinică privată şi, prin urmare, cererea sa nu va fi analizată decât din acest punct de vedere. Or, în speţă nu s-a probat faptul că cei trei pârâţi ar fi săvârşit vreo faptă ilicită care să stea, fie şi parţial, la baza prejudiciului suferit de către reclamant.

Astfel, pârâţii M. S. şi C. au mai degrabă un rol de coordonare a sistemului sanitar şi a celui de asigurări de sănătate, şi nu există nicio probă din care să rezulte că prin acţiunea sau inacţiunea lor ar fi contribuit la producerea prejudiciului.

Referitor la pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ..., aceasta nu are o implicare directă în achiziţionarea de materiale sanitare, având doar atribuţia de a deconta materialele achiziţionate de către furnizorii de servicii medicale, în baza contractului care există între aceştia şi pârâtă. Or, având în vedere faptul că cel care avea atribuţia directă de a achiziţiona materialele sanitare necesare era pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." şi că nu s-a dovedit în vreun fel că pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ... ar avea vreo culpă pentru o pretinsă lipsă de fonduri pe care pârâtul a invocat-o, răspunderea delictuală a pârâtei nu poate fi angajată.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." şi să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii M. S., C.. şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ...

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." a pierdut procesul, acesta va fi obligat să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 655 de lei, cu titlu de taxă de timbru, şi 2.000 de lei, cu titlu de onorariu avocaţial, în total 2.655 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M., CNP ..., cu domiciliul în ..., nr. ..., com. ..., jud. ..., şi domiciliul procesual ales în ..., Calea ..., nr. ..., jud. ..., în contradictoriu cu pârâtul I. I. U. B. C. "N. S.", cu sediul în ..., str. ..., nr. ..., jud. ..., CIF ..., cont bancar ...

Obligă pârâtul I. I. U. B. C. "N. S."să plătească reclamantului suma de 11.000 de lei şi dobânda legală pentru această sumă, începând cu data de 16.05.2013 şi până la achitarea sumei, cu titlu de daune materiale.

Obligă pârâtul I. I. U. B. C. "N. S." să plătească reclamantului suma de 2.655 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI ..., cu sediul în ..., str. .., nr. ..., jud. ..., cod fiscal ..., cont bancar ..., C. ., cu sediul în ..., str. Calea ..., nr. ..., bl. ..., sector ..., cod fiscal ..., cont bancar ..., şi M. S., cu sediul în..., str. ..., nr. ..., sector ..., ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 martie 2015.

Preşedinte   Grefier

I. P. A. B.

Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./30 aprilie 2015